Întrebare: Ai studiat menirea vieții întreaga ta viață. Dar această menire a vieții nu este unică pentru fiecare?

Răspuns: Corect. Suntem absolut diferiți unul de altul și cu toți avem propria menire a vieții. Dar, pentru a o descoperi, există un sistem numit Cabala, care pune un instrument în mâinile noastre, pentru a obține propria menire a vieții.

Fiecare are propriul suflet, rădăcina sufletului său, destinul său, drumul său către scop, care este descoperirea menirii vieții și, de aceea, fiecare are propria cale. Dar, totuși, trebuie să știi cum să mergi, ca să nu te oprești într-o fundătură, să nu dipari undeva, să nu deviezi nici măcar un grad, care mai târziu s-ar trasnforma într-o deviere foarte mare.

Pentru a obține în mod corect scopul ai nevoie de anumite îndrumări, ghizi, abilități, o direcție, un azimut, o hartă; toate acestea sunt necesare unui călător. Asta ne furnizează Cabala.

Din emisiunea de pe KabTV ”Știri cu Michael Laitman” din 19.10.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este invidida şi cum pot să o folosesc pentru avansarea spirituală?

Răspuns: Invidia este o calitate bună, aşa cum este şi ruşinea. Totuşi, ruşinea pare să vă încetinească, să vă oprească, să vă facă să vă ascundeţi şi să vă micşoraţi, dar invidia, din contră, vă extinde şi vă împinge înainte şi de aceea trebuie să o folosiţi.

Totuşi, cel mai important lucru este invidia dintre prieteni. Atunci când stau în clasă, mă uit la fiecare şi îi invidiez necontenit. Nu îi urăsc, ci îi invidiez. Trebuie să ne controlăm aici, pentru că şi dispreţul apare împreună cu invidia.

Sunt recunoscător că prietenii îmi demonstrează ce pot face, ce ştiu, modul în care se simt, etc. O invidie albă creşte în mine faţă de aspiraţiile lor şi mă împinge înainte. De aceea, invidia este o calitate foarte bună.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 13.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este indiciul că cineva a atins un nou nivel spiritual?

Răspuns: Atunci când toată lumea din jurul tău ți-a devenit dragă, mai mult decât propria ta persoană, asta înseamnă că ai trecut la un nou nivel.

După aceea, apare imediat un nou egoism. Este calibrat în noi prin 125 de niveluri și se revelează porțiune cu porțiune.

Întrebare: Atunci când se întâmplă asta, experimentez plăcere în acel moment când simt că toți acești oameni sunt frații mei, că îi iubesc?

Răspuns: Nu. Din contra, plăcerea apare nu atunci când atingi această stare, ci când aspiri la ea.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 25.03.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

MAN nu înseamnă mană cerească care cade de sus, ci o rugăciune pe care o ridică cineva de jos și devine împlinit prin ea. Este un imbold înainte, nu primire, ci intenția, scopul, care îl împlinește, iar prin asta trăiește.

Numai prin faptul că se îndreaptă către iubire, omul simte plăcere, numită munca dulce a iubirii, fără de care nu poate exista.

Împlinirea este numai cererea către Creator. De aceea, în ebraică, rugăciunea este numită ”tfila”, din cuvântul ”lehitpalel”, care înseamnă să te judeci pe tine însuți. Cu toate că nu ceri nimănui nimic, te analizezi și te înțelegi pe tine. Nu trebuie să te adresezi nimănui; este suficient să ajungi la o aspirație către scop și să nu cauți scopul în sine.

Numai cei care lucrează la corectarea spirituală și trec ei înșiși prin toate acestea, pot înțelege. Nimeni altcineva nu poate.

Chiar și pentru cei care se angajează în asta și chiar pentru cei care sunt deja angajați, durează mult timp înainte ca aspirația lor să fie nu pentru ei, să fie fără nicio senzație de primire și să devină nevoia lor interioară. Dar aceasta este adevărata stare interioară.

Deci, numai în deșert mănânci mana, este o stare ideală. Nu ai altceva decât aspirația către înainte, către iubire și dăruire.

Încă nu poți folosi ”Faraonul” tău (ego-ul), care stă în ”desaga” ta, dar deja începi să te îndrepți către înainte. Și apoi imboldul tău va crește atât de mult încât, fără să aștepți ca această dorință să crească în tine, o vei scoate treptat în afară și o vei schimba pentru a fi îndreptată către înainte.

Și apoi vei putea să acționezi. La fel cum Creatorul acționează în dăruire și tu, cu ajutorul Faraonului, acționezi pentru a lucra în dăruire. Această forță neagră a Faraonului este exact cea care îți dă abilitatea de a dărui.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 25.03.2017

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În societatea ultimei generații nu vor exista antreprenori și niciunul care să rămână în urmă, fiindcă fiecare își va umple propria nișă în sufletul comun și va fi clar societății că, fără participarea fiecăruia, nu există întreg. Fiecare persoană va fi egal echivalată, fiindcă acesta este un sistem integral. De aceea, în societatea ultimei generații nu sunt asupritori și asupriți, nu sunt câștigători sau învinși.

Întrebare: Atunci de ce divide Natura oamenii în diferite clase?

Răspuns: Pentru ca ei să muncească la ei înșiși.

Întrebare: Dacă în societatea ultimei generații, cineva vine cu o idee strălucitoare, va fi în stare să o îndeplinească?

Răspuns: Dacă exiști în interiorul unui sistem integral atunci, fiind plasat corect în interiorul sistemului, nu vei putea să vii dintr-o dată cu vreo idee strălucitoare pe care să nu poți să o îndeplinești. Nu va fi nevoie să mergi nicăieri sau să dovedești ceva.

Ceea ce va apare în tine este ceva necesar pentru echilibrul sistemului, anume din locul pe care îl ocupi tu. Dar, fiindcă noi nu suntem încă în acest sistem, individul are nevoie ca într-un fel sau altul să-și forțeze ideile mai departe.

Întrebare: Dar nu apare asta tocmai fiindcă sistemul mă afectează? Nu numai că în acest moment nu-i simt efectul, dar în societatea viitoare voi dori și voi fi recunoscător acestui sistem pentru orice se întâmplă? Va fi recunoștință?

Răspuns: Absolut. Până la fericirea completă.

Din KabTv „Ultima generație” 7/08/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De curând am simțit o rușine teribilă că sunt încă doar un corp de animal. Ce pot să fac legat de aceast fapt?

Răspuns: Nimic! Asta nu este preocuparea ta, nu tu ai creat asta. Fă ceea ce ți se cere.

Trebuie să te înalți în intenția ta de a fi asociat cu Creatorul tot timpul prin intermediul grupului, prin prieteni, deoarece o aspirație individuală la Creator este absolut egoistă și nu va duce la rezultate bune.

Verifică-ți bine conexiunea cu ceilalți prieteni. Încearcă să găsești o oportunitate să dezvolți aceste conexiuni. Nu-ți poți imagina cum acest lucru te va face să avansezi către adevăr, către înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu adevărat în conexiunea cu Creatorul, fiindcă conexiunea cu grupul este conexiunea cu Creatorul.

Acum, nu credeți deloc, dar mai apoi veți vedea că așa este. Dacă te vei uita la prieten și vezi propriile tale calități cu respect pentru Creator, aceasta va fi direcția spirituală corectă.

Din Lecția în limba rusă din 13/08/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare din Facebook: Reacțiile mele la tot ce mă înconjoară sunt reacțiile mele. Înțeleg lumea exterioară prin reacțiile mele la lucruri externe. Ce are Dumnezeu de-a face cu ceva din toate astea?

Răspuns: Nu există Dumnezeu. Noi nu facem deloc apelări la El. Noi apelăm doar la noi înșine, la ceea ce este în interiorul nostru și sunt aceste setări interioare pe care noi trebuie să le schimbăm, să le setăm la o percepție corectă a realității. Atunci vom fi capabili să obținem scopul corect printr-o cale mult mai scurtă și mai plăcută.

Dumnezeu nu are nimic de-a face cu asta. El nu există. Noi îl creăm pe Dumnezeu în noi înșine.

Starea noastră cea mai bună, cea mai optimă, cea mai înaltă, cea mai pozitivă forță care ne transformă pe toți în ceea ce este mai minunat și mai de succes, este numită Dumnezeu. Cu acest fel de Dumnezeu pot fi de acord.

Întrebare: Reacțiile mele la tot ce mă înconjoară sunt totuși reacțiile mele?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Înțeleg lumea exterioară prin reacțiile mele la tot ce mi se întâmplă?

Răspuns: Sigur. Cum altfel poți tu să știi ce e lumea din afara ta? Așa percepi tu. De aceea, fiecare are o impresie diferită despre lumea exterioară.

Întrebare: Și toate acestea, într-un fel sau altul, mă duc la starea mea optimă?

Răspuns: Numai dacă știi cum să mergi în acea direcție.

Întrebare: Atunci de ce simt tot timpul atât de mult disconfort?

Răspuns: Fiindcă ești confuz, nu înțelegi. Te învârți constant în cercuri, ajungând în același loc și, astfel, îți petreci viața, neajungând la nimic și fără să rezolvi enigma vieții. Dar în viață nu sunt niciun fel de enigme! Enigmatice sunt modurile în care pot obține starea mea cea mai optimă și mai minunată! Dar eu însumi nu știu ce este această stare!

Întreabă oamenii ce le-ar place să realizeze în viețile lor și ei îți vor spune astfel de nonsensuri: bani, faimă, cunoaștere, putere și sănătate. Dar toate acestea se sfârșesc. Și care este înțelesul mai adânc la toate acestea? Din nefericire, individul nu știe, el nu-și pune această întrebare. Acesta este motivul existenței Științei Cabala.

Din KabTv „Știri cu Michael Laitman” 19/10/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Sunt iubirea și adevărul mereu inseparabile?

Răspuns: Iubirea există în inimă și adevărul există în cap. Iubirea trebuie să vină din inimă, adică trebuie să schimb toate calitățile ei, toate dorințele mele, pentru a le direcționa în beneficiul celui pe care îl iubesc. Asta se numește „inimă deschisă”.

Măsor adevărul raportat la nivelul dezvoltării persoanei respective: cât este în beneficiul ei să audă, cât de mult pot eu să simt și să înțeleg și o tratez în funcție de asta. Poate că o să trebuiască să ascund ceva de ea sau poate chiar să o mint dacă, cu inima mea iubitoare, am să văd că va fi mai bine astfel pentru acea persoană.

Un om care caută permanent adevărul se verifică constant pe sine în ce stadiu de minciună se află.

Întrebare: De ce este un om atras de adevăr? De ce are valoare pentru el?

Răspuns: În el începe să se manifeste o genă informațională dintr-un grad superior. Forța Superioară este numită Adevăr. Cuvântul „adevăr” (EMET) conține literele ALEF-MEM-TAV, adică acoperă întreg alfabetul (ebraic) de la început și până la sfârșit, este numele general al Creatorului, Cel care este bun și face bine și, din El este iubirea absolută și dăruirea. Noi trebuie să ne gândim cum să devenim măcar un pic asemănători Lui. Asta este ceea ce ne învață Înțelepciunea Cabalei.

Sunt oameni în care se trezesc astfel de gene informaționale. Aparent, în baza lor, ei au fost mai aproape de Creator și, de aceea, au rămas în ei înregistrările informaționale respective. Acum, aceste gene încep să se manifeste în ei și să-i atragă spre revelarea calităților Creatorului.

Aceste gene se numesc „punct în inimă”, o dorință de revelare a adevărului. Nu contează ce se va întâmpla, lucrul cel mai important este adevărul. Chiar dacă nu-mi place, nu încetez să aspir către el, după cum e scris: „Cumpără adevărul și nu-l vinde”.

Întrebare: Cunosc mulți oameni care nu cred deloc în Dumnezeu, dar nu contenesc să fie atrași de adevăr. De ce este așa?

Răspuns: Aspirația către adevăr nu are nicio legătură cu credința. Oricine se simte atras de adevăr este invitat să vină și să-l reveleze. Înțelepciunea Cabalei nu are nicio legătură cu religia, ci lupta pentru adevăr este condiția necesară.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt de acord că natura umană este aranjată astfel ca omul să mintă constant. Dar hai să ne imaginăm că trăim într-o lume în care nu există minciuni și fiecare spune celorlalți ce crede despre ei. Acest lucru ar putea fi crud și am putea să-i rănim groaznic pe ceilalți. Înseamnă că minciuna este exact ceea ce ne permite să coexistăm?

Răspuns: Am putea învăța pe copiii noștri cum să obțină gradul adevărului. În loc să ne mințim unii pe alții, am putea construi o conexiune reală între noi, adică ne-am putea schimba calitățile de la înșelători la unii adevărați și am începe să ne tratăm prin adevăr reciproc.

Până la urmă, vedem că întreaga noastră viață este înșelătoare de la început și până la sfărșit. Ne dezvoltăm în direcția unor minciuni tot mai mari – în jurul nostru este decepție totală în educație, cultură, în relațiile dintre soți, părinți și copii, în toate ocupațiile noastre, în industrie și în armament.

Întrebare: Dacă soții își vor spune unul altuia tot ceea ce cred cu adevărat unul despre celălalt, vor divorța imediat. Înseamnă că minciuna este folositoare fiindcă viața e imposibilă fără ea?

Răspuns: Minciunile sunt baza vieții noastre. Minciuna și nu adevărul. Însă, minciuna a fost dată pentru ca noi să o putem corecta, deci să facem corectarea de sine. Este clar că dacă noi nu ne corectăm, nu putem exista unul lângă altul fără minciună. Dar, dacă începem să ne corectăm, vom vedea că nevoia de a minți dispare treptat.

Întrebare: Ce este corectarea?

Răspuns: Corectarea înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Dacă iubesc pe altcineva nu am nevoie să-l mint. Cum aș putea să înșel pe cineva pe care îl iubesc? Pot să-mi deschid toată inima față de el și nu va fi nimic care ar putea să-l rănească. Când iubesc cu adevărat pe altcineva, îmi place totul la el, altfel, nu e iubire.

Chiar dacă văd la el ceva rău, pot să o spun și el va înțelege. El știe că vorbesc din iubire pentru el și nu din dorința de a-l jigni.

Întrebare: Dacă noi înșine mințim permanent, de ce urâm atât de mult când ne minte altcineva?

Răspuns: Fiindcă nu ieșim din minciună și nu știm unde este adevărul și ce este iubirea adevărată. Adevărul și iubirea ne sunt ascunse.

Urâm minciunile celorlalți, fiindcă vrem ca toți să ne iubească și să ne spună sincer lucruri bune. Dar noi nu vrem ca și noi să-i tratăm pe ceilalți cu astfel de iubire.

Dacă altcineva mă minte, atunci mă simt umilit, fiindcă el nu mă acceptă ca pe un egal. De aceea, ne rănesc atât de mult minciunile altora. Dacă mă mint, nu mă iubesc. Dacă m-ar fi iubit, atunci chiar și minciuna ar fi venit din iubire. Iubirea ar acoperi toate minciunile, fiindcă ea ar fi deasupra la tot.

Mințim copiii, dar îi mințim din iubire și, de aceea, aceste minciuni nu îi rănesc. Aceasta se cheamă minciună în numele adevărului, fiindcă noi știm adevărul, dar înțelegem că va fi mai bine pentru ei să audă ceva diferit.

Totul trebuie să vină din iubire, ea trebuie să fie fundamentul. Atunci, ea mă va obliga să-i tratez pe ceilalți bine și să fac totul în beneficiul lor și nu al meu. Să mă ridic peste sinele meu și să fac totul pentru ei și, atunci, dacă e necesar, pot să spun chiar minciuni. Educația nu este posibilă fără o ascundere a adevărului.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11 2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum s-a schimbat limbajul şi metodologia Cabalei în funcţie de etapa de dezvoltare a umanităţii? Cabaliştii scriu într-un limbaj care nu poate fi înţeles.

Răspuns: De fapt, vreme de secole, Cabaliştii au scris numai pentru persoanele care erau ca ei. Nimeni nu s-a angajat în a populariza Cabala.

Dacă ne uităm la procesul de dezvoltare, pe de-a lungul axei timpului, începând cu Adam și până la finalul întregii dezvoltări, s-a format o structură foarte interesantă din anul zero și până la anul 6000.

În timpul acestei perioade a fost o creştere a egoismului. Întâi, Adam a revelat metodologia spirituală, după el, au făcut-o şi Abraham şi Moise. Apoi, au fost construite şi distruse Primul şi al Doilea Templu.

Iar acum începe înălţarea celui de-al Treilea Templu.

Până să ajungem la punctul de ascensiune („Noi”, din desen), toată dezvoltarea a fost automată, conform comenzii iniţiale. Nu a existat nimic imprevizibil.

Corecţia începe doar de la punctul de „Noi”. Şi tot timpul înainte de asta a fost perioada spargerii şi pregătirii. De aceea, tot ceea ce s-a petrecut înainte de timpul nostru, a fost cunoscut de absolut toţi Cabaliştii, fără surprize.

Şi numai începând cu vremurile noastre a apărut liberul arbitru şi diseminarea Cabalei a început pentru întreaga omenire. Oamenii au început să fie animaţi şi să se conecteze între ei şi viitorul lor cu metodologia corecţiei.

De la starea prezentă a lumii, devine evident că corecţia lumii este posibilă numai prin întărirea conexiunilor dintre oameni. Se pare că metodologia care ne dă oportunitatea de a crea această conexiune, începe acum să fie revelată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 7/23/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→