Linia stângă ne ajută să construim conexiunea dintre noi. Fără ego, nu am putea să obţinem o formă, deci el nu este distrus. Este ca şi cum ai pune pe el o bucată de cupru sau aur şi ai începe să o ciocăneşti până când se conturează o formă.

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii, iar acesta este motivul pentru toate păcatele noastre, pentru că intenţiile noastre nu sunt cu adevărat bune. Eşti sigur că lucrezi cu toate intenţiile pentru a dărui, dar există un scurtcircuit şi totul este ars; deodată cazi în întuneric.

În timpul perioadei de pregătire trecem prin stări de urcare şi cădere, în procesul de tranziţie de la Lo Lişma (nu pentru numele Ei) la Lişma, intenţia de a dărui. Totuşi, deoarece acestea sunt minore, nu ne duc spre greşeli mari. Avem nevoie de această perioadă pentru a echilibra cele două atribute, astfel încât atât Lumina cât şi întunericul, dorinţa şi atributul dăruirii, să fie văzute ca egale iar omul va înţelege că este imposibil fără ele. Atributul întunericului şi atributul Luminii sunt egale în obţinerea Creatorului, şi nu poţi avea una fără alta.

Omul trebuie să urce în mod corect deasupra dorinţei sale, pentru a se elibera şi a dărui chiar mai mult. Este ca şi cum am spune cu toţii, de exemplu, cât de minunat şi de bun eşti, pentru că ai făcut un favor cuiva, iar tu, sub influenţa acestor vorbe, te avânţi cu entuziasm şi dărui chiar mai mult! Apoi, începi să regreţi. Acest regret de aruncă în jos de pe toate nivelurile. Totuşi, pentru a ne proteja de asta, ni se dă o anumită perioadă de timp, în care aceste două forţe trebuie să se echilibreze în mod corect în noi.

Atributul primirii este mintea superioară, deoarece numai mulţumită ego-ului începem să înţelegem şi să percepem lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Linia dreaptă, pe de altă parte, este dăruire şi iubire şi nu există Din (Judecată) aici, nu există limitări, contraste, dominare sau control. Linia stângă include totul în ea. Este imposibil să descoperim Lumina Creatorului fără ea. Ego-ul este marele nostru ajutor, dar împotriva noastră.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii eterne” din 31.12.2014

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă cu o persoană după ce el sau ea moare?Ce  se întâmplă cu sufletul lor?

Răspuns: Cei care sunt capabili să perceapă sufletul lor trăiesc în el, pentru că nu el are legătură cu moartea trupului. Iar pentru cei care nu au atins sufletul, rămâne doar un Reshimot (din ebraica „roshem” – un record), care este o bucată de informații similare cu ADN-ul, un anumit cod, care include tot ceea ce o persoană a constatat vreodată.

Când corpul moare, această parte informațională (Reshimot) trebuie să se conecteze cu un nou organism în această lume și să înceapă din nou. Fiecare persoană are un Reshimot, care este particula din care vom dezvolta în cele din urmă un suflet.

Comentariu: Ați spus că persoanele care au un suflet sunt doar cei care îl construiesc.

Răspuns: Da, este adevărat. Ei construiesc din dorințele lor egoiste, care se bazează  pe Reshimot, unele particule de informații care funcționează în interiorul dorinței forțând oamenii să construiască un suflet.

Întrebare: Ce trebuie? Ce lipsește? Ce ar trebui să construiască?

Răspuns: Voința noastră egoistă de a primi este tot ce avem. Dar poate fi cazul în care brusc apare o dorință specială în noi. Aceasta este dorinţa de a percepe sufletul și ne dăm seama de ce trăim, care este scopul existenței noastre și sursa vieții. Aceasta înseamnă că un Reshimot, care scânteiază, trezeste in noi așa-numitul punct din inima.

În acest moment, vom începe să contemplăm la ceea ce ar trebui să facem în continuare, deoarece această aspirație pune presiune pe noi și nu ne lasă în pace. Apoi, ne spunem  dorința noastră egoistă și începem căutarea locului unde ne putem da seama de această scânteie. În cele din urmă, ajungem într-un loc în care se predă înțelepciunea autentică a Cabalei și în care primim o explicație a modului de a construi un suflet.

Crearea unui suflet înseamnă schimbarea voinţei de a primi de dragul nostru în pentru binele altora.

Din Programul israelian Radio 103FM, 5/10/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Este o întreagă discuție în Cartea Zohar, despre cu care literă trebuie să înceapă creația lumii. Până la urmă, s-a hotărât ca prima literă să fie „Bet” (Bereşit, Geneza).

Răspuns: Prima literă este foarte importantă, pentru că ea determină semnificația întregului act al creației.

În articolul „Literele Rabinului Hamnuna Saba” din „Introducere la Cartea Zohar”, este o descriere a „luptei” privind care literă ar trebui să controleze lumea, ca să aducă tot egoismul, toate însușirile opuse Creatorului, la compatibilitate cu El.

Însușirile trebuie să fie opuse una altora, pentru că doar ca rezultat al conflictului dintre forțe pozitive și negative, noi putem să începem studiul și să îl descoperim pe Creator, altfel, este imposibil. Este imposibil să descoperim orice însușire, orice în lume, dacă noi nu avem însușiri opuse Creatorului.

Dar, cum poate fi creat ceva opus Lui? În acest scop, a fost creat egoismul în creștere constantă, ca să fie comparat cu forță pozitivă, iar în contrastul lor, să se compare însușirea ființei create, și însușirea Creatorului, zi și noapte.

Un om trebuie să simtă una și alta, respectiv, și apoi împreună, aceste însușiri sunt opuse una alteia. În timpul acestei comparații, el ori Îl coboară pe Creator la nivelul întunericului, ori ridica întunericul la nivelul Creatorului.

Această muncă o ajută pe ființă creată să descopere Creatorul, prin însușirea opusă Lui, dar nu prin contrast, una împotrivă celuilalt, ca în lumea noastră. O persoană se înaltă și își îmbrăca egoul lui cu însușirile Creatorului, dându-le o formă total egoistă în interior, și opuse Creatorului, în timp ce toate însușirile Lui pozitive sunt relevate în exterior.

Atunci, ființă creată începe să obțină cele două însușiri printr-o singură acțiune, un singur gând, un singur fapt, în același timp. Înălțându-se din lumea noastră, ea însăși începe să construiască întreaga creație.

De aceea se spune că cei drepți construiesc lumi. Ca și cum Creatorul ar fi distrus lumea pe care El a creat-o (ceea ce e într-adevăr așa), și ei au construit-o și recreat-o așa cum unui copil îi este data o jucărie demontată, pentru ca el să învețe să o monteze la loc.

Astfel, o persoană se înaltă trepat la nivelul Creatorului, și devine echivalentă Creatorului. Ea parcurge toate emanațiile, și dobândește toate însușirile Creatorului în tot ce împlinește.

Întrebare: Când vorbești despre o persoană, te referi la o figură unită a omenirii?

Răspuns: Da, ea include toți oamenii; esența corectată din interiorul lor, este conectată într-o singură stare corectă, numită Adam (ființă umană) care se aseamănă Creatorului.

Comentariu: Înțelepciunea Cabala este atât de profundă și de bogată, încât cineva se poate gândi în mod constant cum poate să o stăpânească.

Răspuns: Este imposibil să o facă într-un mod teoretic. Înțelepciunea Cabala nu este o înțelepciune obișnuită, care poate fi învățată de la distanță; nu este un spectacol care poate fi jucat, și astfel simțit. Noi trebuie să penetrăm complet și să fim integrați în această figură, și asta este problema.

Aici, este o aderență absolută la nivelele ridicate, și o persoană își schimbă constant formă, de la un punct întunecat, la o figură luminată a iubirii și a dăruirii complete.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 31/12/14

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare persoană este creata cu o dorintă egoista, dar în adaugare la ea, ni se dă Tora, care poate transforma aceasta dorintă rea ​​într-una bună. Dorința rămâne, dar, în loc sa o folosim pentru propriul nostru beneficiu, vom începe să o folosim pentru binele altora.

Această revoluție în utilizarea dorintei cuiva poate fi realizată cu un instrument numit Tora, Lumina care Reformeaza (corecteaza). Studiind dorința mea egoistă, descopar că este alcătuită din 613 parti, 613 dorințe, care alcatuiesc împreună înclinatia mea rea.

Este nevoie sa corectez toate aceste dorințe, de la cele mai usoare pana la cele mai grele, în scopul de a opri folosirea lor pentru mine insumi și pentru a începe să le folosesc în beneficiul altora. Trebuie să fac o revolutie completă în acest sens. Este imposibil să le corectez pe jumătate, în scopul de a le face benefice pentru mine si pentru tine.

De aceea se spune că o persoană trebuie să împlinească 613 porunci. Este vorba despre cele 613 corecții ale dorinței mele, din rele in bune în raport cu celalalt. Ca urmare a acestor corecții, ajung să iubesc, împlinind legea principală a Torei.

Aceasta este metoda de corecție pe care poporul lui Israel a primit-o candva. Pentru aceasta ne-a fost data Tora. Sarcina poporului Israel este de a implementa această metodă, stabilind un exemplu pentru întreaga lume și devenind o Lumină pentru natiuni.

De aceea Tora conține atât de multe avertismente. Întreaga noastră soarta depinde de împlinirea acestei condiții de iubirea pentru prieten ca pentru sine. Să vedem dacă ne apropiem de această realizare sau nu.

Din emisiunea KabTV  „O viață nouă” 03/05/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ierusalimul este un concept spiritual, ceea ce înseamnă dăruire pentru celălalt. Toate definițiile spirituale indică diferite grade de dăruire, ieșirea egoismului unuia față de alții, devenind inclus în ceilalți și aducându-l mai aproape de a-l servi. Dăruirea pentru beneficiul altora este numită lumea spirituală a ființei umane. Ierusalimul este un tip special de dăruire. Ne dă prin inima noastră, dorințele noastre, care sunt 613.

Împreună, construiesc toate noile dorinţe de dăruire. Una dintre etapele sale este numită „Ierusalim”, o relație specială cu alții și înălțimea iubirii.

Întrebare: De ce este această calitate umană denumită ca un oraș?

Răspuns: Omul este format din patru niveluri, care sunt patru grade de dăruire: mineral, vegetal, animal şi uman. Dăruirea pe primul nivel încă este ca o cetate, lumea noastră. Apoi, există vegetal, animal, și nivelurile umane. Vegetal, animal, şi nivelul uman sugerează modificări, în contrast cu aceleşi nivele.

Dar un oraș este o creație de mâini omenești și, astfel, conține în sine, de asemenea nivelele vegetal, animal, inclusiv uman. Oricine poate găsi Ierusalimul în interiorul său. În cartea lui Ari Pomul Vieții, este scris că dacă o persoană ajunge la revelația forței superioare, atitudinile față de altele, care sunt dragostea și gradul de dăruire, numite lumea Yetzira, în interiorul acestui statut el descoperă un loc special care este calitatea denumită Ierusalim.

În interiorul acestei proprietăți, el dezvăluie proprietăţile: Muntele Templului, Templul, Sfânta Sfintelor. Toate acestea sunt proprietățile de dăruire ale unei persoane față de ceilalți. Ierusalimul este atitudinea specială a unei persoane față de oameni, și, prin urmare, toată lumea trebuie să construiască acest Ierusalim spiritual în inima lui.

Din emisiunea de pe KabTV „O viață nouă” 5/7/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din toate timpurile, până în ziua de astăzi, umanitatea a avut aceeaşi structură: Rav (învăţător, ghid), grup de Cabalişti şi restul umanităţii. Toată munca avansează conform explicaţiilor lui Rav, iar grupul le execută. La început, există o conexiune în grup şi numai după aceea este posibilă diseminarea către restul umanităţii, în cercuri.

Dar metoda rămâne aceeaşi metodă, incluzând aceleaşi etape şi ele pot fi realizate numai dacă îl elevăm pe Rav. Desigur, nu este vorba de acţiuni externe, aşa cum se întâmplă în alte doctrine. Este vorba de sfatul lui Rav despre cum să atingem adeziunea cu Creatorul. Asta se cheamă onorarea lui Rav, pentru că el este la un nivel superior nouă. Îi onorăm direcţia, cuvintele lui.

Avansăm atunci când construim relaţiile corecte dintre noi; în alte cuvinte când realizăm Tora până la punctul în care îndeplinim regula sa principală, „Să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Iar pe măsură ce diminuăm măreţia lui Rav în ochii noştri, cădem.

În plus, în măsura în care ridicăm sau coborâm măreţia lui Rav în ochii noştri, aşa ne aflăm în urcare sau în cădere. Este spus: „Un student care este exilat – învăţătorul lui este exilat cu el” (Makkot 10a). Depinde de student să ştie să îl estimeze pe Rav, să estimeze metoda şi modul de corectare depinde complet de estimarea importanţei mijloacelor pentru realizarea adeziune cu Creatorul.

De asemenea, atunci când studentul lucrează la măreţia mijloacelor, poate atinge scopul, care este măreţia Creatorului, măreţia caracteristicilor de dăruire, iubire şi conexiune. Toate acestea depind în mod absolut de munca la măreţia lui Rav şi a prietenilor. Obţinem scopul în conexiunea dintre prietenii care construiesc reţeaua corectă de conexiune şi o înţelegere detaliată a tuturor părţilor din conexiune. Dacă cineva nu este pregătit să dăruiască conexiunii cu prietenii, dar are succes în integrarea în ea şi ridicarea deasupra ego-ului, asta se numeşte Ibur (concepere), starea de embrion.

În această stare, este descoperită o rezistenţă din ce în ce mai mare la conexiune, care se numeşte fetus, iar de fiecare dată el trebuie să se anuleze în faţa grupului, în faţa măreţiei lui şi în faţa măreţiei lui Rav, iar mulţumită acestora continuă să se dezvolte până când toate etapele conceperii sunt completate. După aceea, există perioada de hrănire (Yenika), când este pregătit să primească pentru a dărui, să participe mai activ la conexiune, simţind cât de practică şi de adevărată este aceasta. Astfel termină anii de hrană şi ajunge la o stare în care vase de primire grele se trezesc în el. Atunci poate participa activ la muncă, construind noi conexiuni, clarificând şi creând caracteristicile de dăruire şi iubire, ceea ce se numeşte descoperirea Creatorului printre prieteni.

Această formă începe să se clarifice din ce în ce mai mult, tot timpul. La început se face numai prin Ahoraim (posterior), pentru că este imposibil să vezi faţa Creatorului până la completarea corecţiei, iar după aceea se va revela chiar şi faţa Creatorului, adică dăruirea şi iubirea absolută se va revela între noi în vasele corectate.

Toate acestea au loc numai dacă persoana îl apreciază pe Rav şi grupul şi lucrează la măreţia acestora, încercând să treacă prin urcări şi coborâri. Dacă reuşeşte în urcare, i se dă imediat o cădere, adăugându-se un nou strat al dorinţei de a primi, pentru a se ridica mai sus şi mai sus.

Numai în conexiunea dintre prieteni este posibil să vezi întregul câmp de lucru, locul în care se realizează condiţia „Nu există nimeni în afară de El” – adică Lumina, forma dăruirii şi regula generală, „să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”, care este vasul. Totul se revelează numai în grupul care este direcţionat spre Rav.

Este scris, „Iubirea de prieteni ne este suficientă”, dar „un student care este în exil, învăţătorul este exilat cu el”, care înseamnă că dacă un student reuşeşte să se ridice deasupra exilului şi a dispreţului pentru Rav şi grup, atunci iubirea de prieteni îi completează toate defectele. Toate corectările sunt incluse în iubirea de prieteni.

Dacă reuşim să ne păstrăm atenţia în zona care se află între noi – zonă pe care trebuie să o umplem cu dăruire, iubire şi ajutor reciproc, pentru ca „de la iubirea de om la iubirea de Creator” – în aceeaşi măsură avansăm. Principalul lucru este să nu uităm că toate acestea sunt revelate în conexiunea dintre noi.

Toate nivelurile caracteristicii de dăruire pe care o obţinem – Nefeş, Ruah, Neşama, Haya şi Yehida – trebuie să fie descoperite între noi iar cu cât ne apropiem mai mult unul de altul, vom descoperi în cele din urmă cea mai înaltă conexiunea dintre noi, care se numeşte Creatorul. Forma sa este nivelul Keter, Yehida, în toate nivelurile. Dacă în fiecare stare atingem ultimul nivel, Yehida, atunci simţim prezenţa Creatorului

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Putem explica conceptele înţelepciunii Cabala, „mecanismul Cabalistic”, folosind limbajul dorinţelor pe care toată lumea îl înţelege.

Să ne imaginăm vasul dorinţei de a primi, sub forma unui pahar. Dorinţa generală este alcătuită din multe lucruri, dorinţe pentru mâncare, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere.

Atunci când le studiem, vedem că fiecare în particular şi toate împreună, sunt împărţite în cinci părţi, cinci straturi, de la zero la patru.

Astfel, eu pot primi doar ceea ce intră în dorinţa mea. Dacă este o dorinţă mică, voi primi foarte puţin, iar cu cât dorinţa creşte, cu atât voi putea să primesc mai mult în mine, până când atinge dorinţa maximă şi voi fi gata să înghit întreaga lume. Aşa lucrează ego-ul meu.

Atunci, cum mă schimb? Cum încetez să mai primesc pe baze normale? De fapt, ele mă limitează. Cât de mult pot primi şi cine îmi va da? Deoarece acţionăm conform cu un plan egoist, am ajuns la o criză generală. Atunci, poate există o altă metodă?

Ce ar fi dacă îmi restricţionez dorinţa, creând o partiţie deasupra ei şi folosind-o nu pentru a mă umple eu ci pentru a umple dorinţele altora? Vreau să le dăruiesc, ceea ce se numeşte Lumina Reflectată (Or Hozer).

Totuşi, cum pot să îi umplu pe alţii? Trebuie să îi simt pentru a înţelege asta. Acesta este motivul pentru care eu construiesc o nouă dorinţă deasupra, dorinţa pentru alţii. Apoi, îi umplu, adică dorinţele altora nu ale mele. Dacă cu toţi ne umplem unul pe celălalt, ne conectăm unul cu celălalt iar Lumina Superioară este întotdeauna împreună cu noi.

Dacă Lumina îmi umple dorinţele mele obişnuite, nu pot simţi nimic altceva. Acum un minut îmi era sete, dar am băut apă şi dorinţa a dispărut. Atunci, cum pot să primesc plăcere în mod continuu? Pentru asta eu trebuie să fac o gaură în fundul paharului meu, pentru a mă conecta cu paharul altuia prin acea gaură. Apoi, toată plăcerea va trece prin mine către altul şi amândoi vom fi umpluţi, dar, acum, voi avea Lumina pentru mine şi pentru altul (1+1) şi voi putea primi o dublă plăcere.

Astfel, pot conecta din ce în ce mai multe noi pahare şi să primesc plăcere pentru întreaga lume. Creatorul este deasupra mea, iar întreaga lume este cu mine, toţi oamenii şi astfel primesc toată plăcerea din lume.

Asta pare aşa de simplu, dar oamenii nu o ştiu. Pot trage ceva din viaţa şi să vadă că este corect. Dar, de fapt, vorbim despre elemente care nu sunt legate de dorinţa de a primi şi psihologia ei uzuală, ci de dorinţa de a dărui. Dacă încercăm să umplem dorinţele acestui lumi, atunci este psihologie. Dacă căutăm o modalitate de a umple întreaga lume şi nu pe noi înşine, asta se face prin educaţie integrală (IE).

În cele din urmă, acţionăm conform unor calcule psihologice simple, dar singura diferenţă este că nu atragem pentru noi. De fapt, nu putem face asta astăzi pentru că suntem într-o criză globală şi nu avem altă alegere.

Din congresul virtual „O America” din 11/17/13,  Lectia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu există schimbări în Lumină. Ea luminează tot timpul din Infinit, abundent şi nelimitat. Totul depinde de vas şi de măsura în care este pregătit să poată primi Lumina şi să se schimbe. De aceea, totul depinde de pregătire, intenţie şi de mediul nostru.

Trebuie să pregătim aceste condiţii. Cu cât sunt mai aproape de cererea adevărată, cu atât Lumina ne va afecta mai mult. Dezvoltarea noastră este graduală şi ar trebui să înţelegem ce trebuie să cerem pe moment. Este imposibil să ceri ceva care este cu câteva nivele deasupra noastră, pentru care nici măcar nu avem o dorinţă. Ar fi o cerere nefolositoare, artificială.

Trebuie să cer ceva ce mă poate ajuta cu adevărat să mă corectez. Cu cât încerc să descopăr diferite deficienţe şi scopuri în mine, cu atât descopăr că ele sunt greşite. Aşa se formează dorinţa corectă şi adevărată în mine, pentru ceea ce mi se potriveşte cu adevărat. Nu cer ceva ce este nereal, cum face un copil mic care cer un avion adevărat în timp ce el are nevoie de o mică maşină de plastic. Nu va primi nimic decât dacă va cere ce este normal pentru vârsta lui, pentru că oricum nu ar ştii să se joace cu ea.

Trebuie de asemenea să clarificăm ce vrem mai exact, ce este corect şi folositor, care este menirea corectării noastre. Apoi, ajungem la o singură dorinţă: Creatorul să ne domine dorinţa de a primi, adică Faraonul.

Când primim iluminare de sus, ea ne ridică şi ne scoate de sub dominarea egoului nostru. Primi o şansă să gândim într-o manieră non-egoistă, să facem fapte bune şi să începem să ne vedem prietenii ca părţi ale sufletului nostru. Aşa ne pregătim pentru ieşirea din Egipt.

Ieşirea are loc atunci când Lumina eliberării vine, atunci când noi am format dorinţa corectă, când am realizat că ea este salvarea noastră şi nu vrem nimic altceva decât asta. Asta înseamnă că dorinţa noastră este puternică şi corectă. Apoi, vedem că credinţa este de fapt o putere măreaţă şi că numai puterea credinţei ne poate duce în afara egoului, pentru a fi atraşi constant spre dăruire, fie că ne simţim bine sau rău. Nicio realizare mai mare pe care am putea să o descoperim nu ne mai poate induce în confuzie. Trebuie să ne protejăm de asta şi de diferite erupţii ale egoului.

Lumina Infinitului străluceşte asupra noastră şi construieşte în noi puterea credinţei, abilitate de a ne ridica şi a nu fi independenţi de dorinţa noastră de primire, şi chiar să facem anumite acţiuni îndreptate spre dăruire. Astfel, urcăm din ce în ce mai sus, deasupra egoului şi în cele din urma ieşim din Egipt.

Aşa cum este scris în articolul lui Baal HaSulam, „Ce este măreţia şi micimea în credinţă”:

… Aşadar, cel care caută adevărul este cel care are nevoie de Lumina credinţei. Dacă o astfel de persoană aude sau vede ceva pentru a obţine Lumina credinţei, atunci este bucuroasă ca şi cum ar fi găsit o imensă comoară.

Aşadar, acei oameni care caută adevărul, de sărbătoarea de Paşte, care este capabilă să dea Lumina credinţei, citim în Paraşa (porţiune din Tora), „şi ei au crezut în Domnul şi în servitorul lui, Moise”, pentru că atunci este timpul.

Trebuie să primim puterea care ne permite să urcăm deasupra egoului pentru ca să nu ne mai stea nimic în cale – să ne conectă la nivelul lui Moise şi la nivelul Creatoului, la primul nivel care este deasupra nivelului nostru. Dacă facem toate eforturile pentru asta, vom fi recompensaţi cu abilitatea de a atinge această stare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/14, Şamati nr. 41

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a creat Creatorul un sistem de lumi ale Tuma (impurităţii) împotriva unui sistem de lumi ale Keduşa (sanctităţii)?

Răspuns: Dorinţa de a primi a fost creată pentru că creaţia poate fi numai ceva care este în afara Creatorului. Creatorul are doar proprietatea de dăruire, iubire. Nu există altceva în Creator, iar această proprietate domină şi umple toată realitate. Întreaga creaţie este umplută cu acest tip de energie

De aceea, proprietatea opusă trebuie să fie energie neagră care primeşte şi atrage Lumină în ea şi simte doar ce se află înăuntrul ei. Dorinţa de a dărui constă în a-i simţii pe alţii 100%. Nu înţeleg asta. Creatorul este proprietatea care nu se simte pe ea însăşi ci îi simte numai pe alţii.

Omul se vede pe el însuşi ca o persoană. Exist eu şi ceea ce simt, ceea ce fac. Dar pentru Creator nu este nimic din asta. Deci El nu are nicio imagine, numai proprietate de dăruire, adică îi simte pe alţii. Se simte pe El însuşi ca fiind în altcineva. Deci nu există niciun Creator fără creatură. Creatorul este caracteristica iubirii care se descoperă în afara Lui. El este în noi toţi, şi se pare că El nu ar exista singur.

Acum este necesar să construim o caracteristica care este opusă Lui. Înseamnă că creatura trebuie să fie cineva care se simte ea însăşi şi nu pe altul sau pe alţii. Acest sentiment al propriei persoane se numeşte „dorinţa de primi pentru sine”, şi astfel este creatura.

Dorinţa de a primi se simte numai pe ea însăşi şi nu îi simte în niciun fel pe ceilalţi. În această stare, dorinţa este foarte limitată. Chiar şi când Creatorul o umple 100%, plăcerea ei este foarte mică, pentru acesta este sentimentul separării, detaşării de sursa numită Creator.

În această stare, dorinţa de primi nu îl poate simţi pe altul, este detaşată de dăruire şi nu poate înţelege cât de minunată este aceasta. Ea se bucură numai ea însăşi. Asta se numeşte „Niţoţ (scânteia)” vieţii.

Pentru a aduce dorinţa de a primi la sentimentul de întreg, la fel ca Creatorul, trebuie să îi adăugăm posibilitatea de a putea lucra în dăruire, chiar dacă ea simte numai ce i se întâmplă ei. Pentru că nu îl simte pe altul, din acest punct de vedere altul nu există.

De fapt, nu vedem nimic. Credem că lumea este ceea ce vedem că ne înconjoară. Dar nu vedem lumile, întregul spaţiu numit lumea spirituală, pentru că nu avem posibilitatea să îl simţim pe altul.

Pentru a salva creatura de această teribilă separare, au fost create Ţimţum Alef (Prima Restricţie), un Masah (ecran) şi Or Hozer (Lumina care se Întoarce).

Întrebare: Ce mi se va întâmpla atunci când voi obţine puterea dăruirii? Voi dispărea şi eu?

Răspuns: Nici măcar nu vei mai avea vreo întrebare legată de asta. Chiar dacă dispari complet, asta nu te priveşte. Cineva care se gândeşte la el însuşi este detaşat de Creator, pentru că El nu are asemenea gânduri.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Independența este un concept foarte vag și problematic. Ce înseamnă să fii independent într-o lume în care toate sunt conectate împreună? Cum este posibil să fi independent dacă eşti în legătură cu mii de fire de la toate tipurile de instituții guvernamentale, întreprinderi și oameni?

O întrebare mult mai profundă se ascunde aici. Şi anume că înțelepciunea Cabalei spune că o persoană are o dorință de a primi, dorinţa de plăcere, iar în fiecare moment din viața ei, ea caută să atingă cât mai multe facilități posibile: stă, se ridică, se deplasează, se culcă, încearcă ceva, mănâncă, se uită la ceva, ascultă ceva. Dacă trebuie să facă ceva, cum poate face în modul cel mai confortabil şi uşor, cheltuind mai puțină de energie?

În cele din urmă, toate sunt administrate de legile naturii. Vrem să ne bucurăm și să obținem cele mai multe în timp ce suferinţa este minimă. Dacă am construit aşa, atunci ce înseamnă să fii independent? Cum pot fi independent? Este scris: „morții sunt liberi.” Astfel voi deveni liber numai după ce mor și corpul meu nu mai necesită ceva? Și cum este posibil să devenim liberi? Cum poate o persoană sănătoasă care trăieşte în această lume să devină independentă dacă depinde de multe mii de surse de plăcere, alimente, aer, muncă, copii, și soție , practic de tot.

Fiecare dintre acestea pot exercita presiune asupra mea și mă afectează. Nu pot fi independent. Poate doar dacă aș scăpa în altă galaxie voi deveni liber, dar acest lucru nu este numit independenţă. Trebuie să înțelegem că nu poate exista independență, atât timp cât o persoană nu abandonează dorința de a primi, natura sa. În natura mea egoistă eu nu pot fi independent, pentru că am depins de tot și de toată lumea.

Nu pot trăi fără copii, fără soție, fără prieteni, fără toți oamenii. Astăzi nu pot trăi fără întreaga umanitate, pentru că tot ce am în casa mea a încorporat în ea o particulă de muncă din întreaga lume. Deci independența este imposibilă dacă mă gândesc cum să mă împlinească, pentru că atunci am nevoie de toată lumea și depind de fiecare. Teoretic, o persoană poate fi independentă atunci când încetează să mai fie preocupată de sine și începe să se bucure de dăruire pentru ceilalti.

Dacă pot trăi așa, nu obţin bucurie de la a lua de la toată lumea tot timpul,ci prin a da și dăruindu-le altora, atunci devin independent. Am nevoie de toți, așa că aş putea să le dau şi lor și pot primi în acelaşi timp plăcere de la dăruire. Atunci eu sunt independent și liber din moment ce nu depind de ei în același mod în care am făcut-o pentru a primi plăcere de la ei.

În cele din urmă, nu am nici o posibilitate de a mă bucura, prin recepție, ci doar prin dăruire. Pentru că prin recepție depind de alții, în timp ce prin daruire , ei depind de mine. Și așa că aş dacă aş putea fi mai mare decât oricine , nu pot deveni cu adevărat independent. Pot să mă simt ca Domnul lor , în sensul că sunt mai mare decât ei, dar îi iubesc.

Și pentru că le-am dat și lor, prin îndeplinirea dorinţei, primesc plăcere fără nici o restricție din partea lor. Ajungem astfel la starea în care înțelepciunea Cabalei se descrie ca viitorul omenirii, atunci când toată lumea dă şi altora și se simte independentă.

Din Programul israelian Radio 103FM , 4/19/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→