Totul începe cu simțirea exilului. Un om poate să studieze mult, să investească, dar, întrebarea este când (dacă va fi vreodată) va începe să simtă că este în exil? Este posibil ca el să aibă o mulțime de dorințe, să vrea să știe despre lumea viitoare, să vrea să se schimbe pe el și pe lume dar, asta încă nu se numește exil.

Exil nu este nimic altceva decât lipsa abilității noastre de a lucra pentru Creator, de a-i da Lui plăcere. Asta înseamnă că exilul este un nivel foarte onorabil, o fază înaltă și dificilă. După cum este spus „unul împotriva celuilalt a fost creat de Creator”. Încep să descopăr că sunt în exil numai cu ajutorul Luminii care dăruiește și îmi arată situația mea și mă face să simt exilul.

Lumina mă întărește din ce în ce mai mult și mă face să simt că trec prin cele 49 de porți de impuritate, fiindcă sunt în interiorul dorinței egoiste și nu pot aduce plăcere Creatorului. Și astfel, strig „Lasă poporul meu să plece”! Înțeleg că nu sunt în stare să ajung la dăruire și să-i dau plăcere Creatorului, chiar dacă acesta a fost singurul meu scop și singura mea pasiune.

Numai atunci ajung la sfârșitul exilului și primesc Kelim (vase) pentru răscumpărare. Până la urmă, trec prin toate porțile, cu excepția celei de a – 50- a pe care nu pot să o simt și să o corectez.

Astfel, omul trebuie să depună eforturi pentru a clarifica judecățile care ne guvernează din opoziția față de judecățile dăruirii și iubirii pentru ceilalți. Aceasta va fi adevărata stare a descoperirii adică, descoperirea exilului.

Asta înseamnă că „de la iubirea pentru creatură începe iubirea pentru Creator”. Nu știu ce este Creatorul sau unde se află, cum să mă raportez la El sau cum să fiu în contact cu El. Nu avem niciun mijloc de comunicare între noi. Dar, în schimb, mi s-au dat alți oameni și marea Lege a Torei „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă conectez totul împreună, atunci pot atrage Lumina Reformatoare numită „Tora”, care mă înalță la nivelul Creatorului.

Asta înseamnă că, în loc de Creator ne-a fost dat grupul, câmpul de lucru în care ne putem construi în relația cu Creatorul. Numeroase sisteme sunt construite după acest principiu. Sunt sisteme foarte simple în care mă văd, văd scopul și modul în care să-l ating. Acest sistem a fost creat pentru oameni simpli, nedezvoltați sau pentru copii mici.

Cineva mai avansat poate face planuri pe termen lung, realizabile în câțiva ani. Acesta este felul în care funcționează toate mijloacele de comunicare. Chiar și o rachetă lansată nu vede ținta de dincolo de orizont. Dar eu știu cum să calculez în funcție de datele actuale și să urmăresc scopul.

Și aici este la fel. Dacă mă direcționez corect cu ajutorul tuturor mijloacelor disponibile – Rav, cărți, grup și diseminare – atunci mă orientez către Creator și îl voi atinge.

Astfel, este spus „De la iubirea pentru creatură începe iubirea pentru Creator” și „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Asta înseamnă că, în această lume, am tocmai mijloacele necesare să mă orientez spre Creator.

Dacă înțeleg asta, atunci simt că sunt în exilul corect. Asta înseamnă că îmi lipsește punctul de contac cu Creatorul. Și chiar fără niciun contact cu Creatorul și fără să-L cunosc, fără niciun indiciu, pot totuși, cu ajutorul mijloacelor pe care le am la îndemână, să obțin senzația că sunt în exil, că nu pot să fac plăcere Creatorului și că sunt departe de El. El este acolo, undeva! Și atunci, mi se clarifică unde este acel „undeva”, unde sunt cele „49 de porți de impuritate” și înțeleg că El este opusul impurității. Din acest decalaj, dintre exil și răscumpărare/eliberare, se naște senzația de lipsă cu care mă echipez și pot să ies din Egipt cu bogății mari și să continui să muncesc cu ele să transform cele „49 de porți de impuritate” în porți de puritate.

Deci, noi nu ar trebui să ne gândim că nu avem nicio unealtă. Avem tot ceea ce este nevoie, cu excepția calităților spirituale de dăruire pe care le vom primi numai dacă le vom dori. Și ne-au fost date toate mijloacele ca să ni le dorim.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 7/04/2014 – Scrierile lui Ari

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Tora, Cartea Leviticului, 26: 37-38: Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-I va urmări şi nu veţi avea putere să va împotriviţi vrăjmaşilor voştri. Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri.

Dacă nu ne angajăm în muncă spirituală, tot ce este în noi va dispărea: dorinţa pentru Creator, pentru dăruire şi puterea de înălţare spirituală. Totul va fi înghiţit, dar egoul va fi şi mai închis şi astupat.

Noi ne aflăm în cadrul legilor naturii, în matricea ei, în formulă ei. Dacă ne integrăm corect în ea, atunci şi ieşirea noastră din ea va fi corectă: va fi bine pentru noi şi pentru toată lumea, şi dorită de Creator. Altfel, natură va răspunde cu o corelaţie negativă.

Acesta este singurul lucru despre care Tora vorbeşte. Cu toate acestea, nu ne spune exact şi concret despre toate criteriile, ci le prezintă alegoric, prin metafore.

Dacă le traducem din semnificaţia simplă în semnificaţia cabalistică (în numere, niveluri, schiţe şi forţe) vom vedea că ne vor presa că forţe puternice, aducându-ne la suferinţe mari. Asta va continuă până când vom începe să ne echilibrăm cu apelul naturii, cu Creatorul.

Poporul israelian s-a amestecat cu alte popoare pentru 2000 de ani, pentru a-şi începe corectarea acum, pentru a se corecta şi a face posibil Creatorului să se descopere în ei, pentru că Creatorul nu se poate dezvălui în noi. Noi ne numim vase de dăruire, şi simbolizăm atributul în care Creatorul nu se poate dezvălui, pentru că sunt foarte slabe. De fapt, noi avem nevoie de Aviut (îngroşare), de dorinţe, deficienţe, şi de puterea imensă a întregii lumi, pe care trebuie să le corectăm şi să le oferim Creatorului pentru ca El să fie revelat.

Din „Secretele Cărţii Eterne”, KabTV, 10/12/14

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 25:29: De va vinde cineva casă de locuit într-un oraș înconjurat de zid, poate să o răscumpere până într-un an de la vânzarea ei. Timp de un an poate să o răscumpere.

Dacă îmi vând casa, am dreptul să o răscumpăr în timpul unui an. Un an reprezintă o secvență neîntreruptă a dorințelor și calităților mele cu care mi-am început ciclul de corectare și cu care îl închei.

Orice așezare este considerată oraș dacă este înconjurată de un zid. Altfel, nu este oraș. Noi nu putem să numim, de exemplu Moscova, oraș în timp ce Kremlinul, care este în Moscova dar este înconjurat de zid, da.

În Israel sunt șase astfel de orașe: Ierusalim, Tiberia, Ako și Yafo. Din punct de vedere spiritual, Lumea de Ațilut este numită oraș și zidul este Parsa (Întoarcere) care îl înconjoară și îl păzește de dușmani.

Asta înseamnă că omul ia toate calitățile corectate din el și le conectează astfel ca ele să poată lucra în interiorul lui ca un sistem și, astfel, el construiește protecția din jurul sistemului. Sistemul corect deja se aseamănă într-o anumită măsură cu Creatorul. Lumina Superioară luminează în el și ea are calitățile Creatorului, calitățile iubirii și dăruirii reciproce.

Îl protejez cu un zid și, tot ce este în afara zidului sunt dorințele mele încă necorectate – nomazi, tâlhari, animale sălbatice, etc. Mai mult, acest teritoriu nu începe chiar de lângă zid. La o distanță de 70 de pași de zid este încă o centură de protecție care aparține orașului. Apoi, sunt încă 2000 de pași de câmpuri și grădini care aparțin, de asemenea, tot orașului.

După asta, există un teritoriu al dorințelor mele impure și nu este de dorit să te duci acolo. De aceea, legea vânzării și cumpărării este menită să țină dorințele impure să nu intre în oraș. Eu nu păzesc numai cetatea din mine, dar o și aranjez. Tot timpul mă gândesc cum să o fortific.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Ce însemnă binecuvântarea „Un miracol mi s-a întâmplat în acest loc” în muncă”: de aceea, este spus legat de exilul din Egipt: „Aduceţi-vă aminte că aţi fost sclavi în Egipt,” ceea ce înseamnă că a fi slab este foarte rău, pentru că Israel a suferit în Egipt.

Asta însemnă pe de o parte că au simţit un pic  ce reprezintă Israel (Iaşar-El, directă către Creator) şi, pe de altă parte, au realizat că  o forţă opusă îi guvernează. Astfel, au început să simtă că sunt sclavi, ţinuţi împotriva voinţei lor.

De aceea este spus „aduceţi-vă aminte”, ceea ce înseamnă că ar trebui să ne amintim suferinţele pe care le-au îndurat acolo. Atunci există motiv să ne bucurăm pentru ieşirea din Egipt.

Ar trebui să regrete cu adevărat sclavia şi să vrea să schimbe situaţia pentru a schimba dominaţia unei forţe cu altă forţă, dominaţia Creatorului. Atâta timp cât Faraonul conduce, vrem dominaţia Creatorului  şi  astfel să ne strângem forţele, împreună, până când trecem prin cele 49 de porţi ale impurităţii, în spatele cărora se revelează forţa dăruirii, Creatorul, ceea ce se numeşte exodul din Egipt.

Este imposibil să ieşi din Egipt cu o mică recunoaştere a răului pe care egoul nostru îl produce. Trebuie să fie o stare de nesuportat, în care moarte este mai bună decât această viaţă. Sunt gata să sar în Marea Roşie şi să fac totul pentru a nu mai rămâne în egoul meu.

Acesta este motivul pentru care această muncă poate fi făcută numai în grup, unde toată lumea munceşte împreună şi sunt incorporaţi unul în altul. Toată lumea colectează toate eforturile şi senzaţiile sclaviei de la ceilalţi şi astfel simte că trebuie să iasă, că nu mai poate rămâne acolo. Acesta este motivul pentru care munca pentru conexiune dă tuturor un sentiment atât de puternic de durere, pentru a ne forţa să cerem  ieşirea pentru mântuire.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când cineva merge la război împotriva propriului egoism, ar trebuie să îşi amintească că grupul este alături de el şi în el va descoperi puterea care îl va ajuta să se lupte cu el însuşi, împotriva Faraonului, împotriva naturii sale.

Trebuie să îmi imaginez că mă aflu în afara mea şi mă uit la o bestie, la mine însumi, din afară. Apoi mă identific cu grupul şi de acolo mă uit la corpul meu, la toate caracteristicile mele, dorinţele şi gândurile mele, şi le consider ca fiind Faraonul meu. Şi fac aşa până când corpul meu este rafinat şi se integrează în grup, care este standardul meu pentru dăruire. Aşa ajung la conexiune.

Cer să pot să simt puterea dăruirii în grup, care mă conduce şi mă ţine. Toate acestea se găsesc în centrul grupului. Dacă nu există Arvut (garanţie reciprocă), atunci nu îl voi descoperi pe Faraon.3

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate Elyon (superior) da un Masach (ecran) la Tachton (inferior)?

Răspuns: Poate, dar apoi devine Tachton sclavul lui și va  intra cu totul în robie deplină, sau va fi de partea lui ca un copil mic.

O dată, în timpul Intifadei, am intrat cu Rabash, profesorul meu,  într-un sat arab. Localnicii se uitau la noi, ca și cum aceştia erau gata să scoată cuțitele și ne-au  înconjurat mașina. Am fost foarte speriat.

„Ei bine, asta e, s-a terminat pentru noi”, m-am gândit. O mare teroare m-a cuprins. Când ne-am dus prin sat și am ieșit pe autostradă, am oprit maşina epuizat, am scos o țigară și am fumat. Rabash s-a uitat la mine și mi-a spus, „nu mi-a fost frică.”

El de fapt nu s-a speriat si a fost absolut relaxat pentru că a fost gata să se ocupe de acea situație. Și acest lucru nu a fost un fel de îndrăzneală, ci doar controlul asupra situației, când toți cei care au fost în picioare lângă mașina cu cuțite au fost în mâinile sale. Acesta este un nivel foarte ridicat, un Masach foarte serios.

De a KabTV „Secretele din Cartea Eternă” 11/19/14

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este important să particip la diseminare şi să fiu încorporat în dorinţele publicului? Spui că dacă o persoană pierde oportunitatea care îi este dată, îşi fură practic propria şansă de avansare.

Răspuns: Nu poţi fi un student serios dacă nu „continui” în public. Dacă nu o faci, nu ai vasul spiritual. Trebuie să fiu conectat la superior, la Creator şi de asemenea la nivelul inferior, pentru a avea pe cineva care să primească de la mine şi cineva căruia să îi dăruiesc. Eu sunt în mijloc, nivelul Bina, iar mai jos este Malhut.

Este imposibil să lucrez fără acest nivel inferior. Cu cât este mai masiv în comparaţie cu mine, cu atât este mai atractiv şi mă obligă mai mult, ca puii de pasăre cu gurile deschise sau copiii care plâng şi cer de la mama lor. Trebuie să simt presiune de la ei, am nevoie de ei să vină la mine cu o cerere.

Mai întâi mă duc eu la ei, dar apoi vin ei la mine şi mă duc la dezechilibru. Atunci nu mai am altceva de făcut decât să ridic deficienţele lor la Creator. Ei cer mâncare şi pace în familie, iar eu cer Creatorului Lumina Înconjurătoare.

Am nevoie de ei pentru că altfel cu ce mă pot întoarce către Creator? Nu trebuie să cer pentru mine, pentru că sunt la nivelul Bina şi nu pot să îmi fac griji pentru mine. Dacă nu primesc deficienţe din afara, nu voi avea oportunitate să mă întorc către Creator.

De aceea, diseminarea este importantă. Altfel, nu vom putea ridica MAN (rugăciunea) şi nu vom primi nimic de sus. Nivelul Bina este absolut neutru. Nu vrea nimic; este dăruire absolută, Hafeţ Hesed. De aceea, trebuie să ieşim în public.

Lumea noastră este condusă în totalitate de Sus, iar noi putem cu uşurinţă să o tragem după noi, chiar şi cu puterea spirituală pe care o avem acum. Dar această greutate pe care o simţim este intenţionată, pentru ca noi să cerem Lumina superioară pentru oameni. Acesta este motivul pentru care le este trimisă atâta durere şi acesta este motivul pentru care toate naţiunile blamează Israelul pentru problemele lor.

Trebuie să fim încorporaţi în dorinţele tuturor şi să cerem Creatorului pentru ei şi să trecem răspunsul Lui către oameni, pentru a se simţi bine. Apoi ei vor depinde de noi deoarece le transmitem Lumina superioară, împlinirea, forţa, drumul. Dacă nu conectăm acest întreg lanţ în care noi suntem partea centrală, în timp ce Creatorul este de Sus iar fiinţele create sunt de jos, lucrurile vor fi rele pentru noi şi pentru lume.

Acesta este motivul pentru care diseminarea este atât de importantă şi fără ea nu putem face nimic şi în niciun caz nu putem avansa. Mă întorc către toţi studenţi din toată lumea: Trebuie să înţelegeţi această schiţă simplă!

Toată lumea trebuie să disemineze, aşa cum este spus: „Am învăţat mult de la învăţătorii mei, mai mult de la prieteni şi cel mai mult de la studenţii mei.” A învăţa înseamnă a primi deficienţa şi a cere împlinirea ei de Sus. Totul este primit numai de Sus.

Atunci când ies în public simt că trebuie să îi împlinesc, deoarece le-am promis asta. Acestea nu sunt promisiuni ale politicienilor înainte alegerilor, care de obicei sunt uitate a doua zi. Aici nu puteţi să vă uitaţi promisiunile pentru că le absorbiţi deficienţele în interiorul vostru şi trebuie să le procesaţi într-o cerere pentru Lumină.

Să simţiţi frică pentru că nimic nu îi poate ajuta decât Lumina Înconjurătoare. Nu le poţi da tu însuţi ceea ce ei vor. Nu ai nimic, iar aceştia te forţează să ridici o rugăciune. Este imposibil să te conectezi altfel la Creator.

Asta se numeşte de la iubirea fiinţelor create la iubirea Creatorului. Iubirea fiinţelor create este îndreptată în jos către oameni, iar iubirea Creatorului este îndreptată în sus, şi nu poate exista una fără alta. Nu ai nimic altceva cu care să te întorci către Creator, decât deficienţa altora.

Diseminare este un dar de Sus. Ni se dă deodată o asemenea oportunitate. Atunci când ieşim în public şi le explicăm oamenilor că trebuie să fim uniţi, primim de la ei nevoia de a ne întoarce către Creator chiar dacă dorinţele lor sunt total corporale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne alegem partenerul potrivit? De unde începem?

Răspuns: Urmând legea generală a Naturii în care totul urmărește echilibrul. Deci, cu cât este mai multă asemănare între parteneri, cu atât sunt mai compatibili unul cu altul. Asemănarea în educația pe care au primit-o, valorile lor, viziunea asupra lumii și comportamentul lor interior și exterior în anumite situații. Este nevoie să se caute compatibilitatea și, cu cât în cuplu sunt mai compatibili unul cu celălalt, cu atât are familia mai multe șanse de succes.

Așa că, întâi, este de datoria omului să se examineze pentru a înțelege cine este el cu adevărat și, acest lucru se face cu ajutorul discuțiilor, prin activități comune și prin ateliere. Întâi de toate, omul trebuie să cunoască natura umană, să studieze psihologia ei și, prin asta, el deja începe să înțeleagă cine este, ce îl motivează și, cum și de ce reacționează într-un anume fel.

Este necesar să afli cât de multe reacții variate au oamenii pentru aceeași problemă, aceeași situație obișnuită de viață și să verifici cât de asemănătoare sunt reacțiile voastre în așa fel ca să vă puteți înțelege unul pe celălalt. Să zicem că eu sunt acum într-o anume situație dar răspunsul partenerului meu îmi este clar și, aș fi reacționat exact ca el dacă aș fi fost într-o situație similară.

Pentru asta, noi trebuie să învățăm omul să iasă din sine și să se „îmbrace” în alte situații, să se privească pe sine dintr-o parte. El trebuie să-și verifice răspunsurile în diferite situații și, atunci, va înțelege câte tipuri diferite de comportament există în el, diferitele reacții și sisteme din care e alcătuit și atunci, depinde de el să înțeleagă din ce sistem este alcătuită cealaltă persoană.

Folosim o abordare de genul acesta nu numai la căutarea unui partener ci, în general, în înțelegerea altor persoane. Trebuie să ne lămurim câte situații diferite pot fi, cât de multe reacții, schimbări, schimbări de dispoziție. Ca urmare, îl pot înțelege pe celălalt și pot „să îmbrac” imaginea lui. Pot să mă închipui în locul lui? Ne dăm unul altuia semne că ne înțelegem unul pe celălalt, că suntem de acord și că ne acceptăm unul pe celălalt.

Asta înseamnă studierea unei persoane, cine este și ce fel de comportament poate avea. Există diferite tipuri de oameni: înfierbântați, optimiști, melancolici și indiferenți (coleric, sanghin, melancolic și flegmatic). Psihologia are criterii clare pentru aceste tipuri standard și este capabilă să determine care din ele sunt compatibile cu care. În acest fel, nu este o problemă să clasifici oamenii în funcție de grupuri. Ca rezultat al atelierelor, discuțiilor și legăturilor create în timpul jocurilor, ei vor înțelege cine este mai compatibil cu ei.

Studiul începe cu discuții și conferințe desemnate să ajute pe cei singuri să înțeleagă care este natura umană, cu ce intensitate sunt dezvăluite înclinațiile egoiste și cât de mult depindem de opinia mediului, cu alte cuvinte, cât suntem de obligați să ne supunem impulsurilor interioare și presiunilor sociale. Comportamentul nostru este determinat de obiceiurile pe care le avem din educația anterioară. Trebuie să încercăm să vedem ce obiceiuri noi se împletesc din asta și să înțelegem că persoana care stă în fața noastră este o personalitate complexă cu nenumărate obiceiuri și că eu nu o pot „schimba” în funcție de dorința mea.

Până la urmă, fiecare din noi așteaptă ca partenerul să reacționeze exact ca noi în fiecare moment din viață și să se comporte așa cum vreau eu. Trebuie însă să înțeleg pe celălalt și să fiu de acord că, în interior, fiecare din noi are un set diferit de imagini omenești cu care eu trebuie să mă acomodez. Altfel, nu voi fi în stare să mă conectez cu el. În acest mod, încep să descopăr flexibilitatea făță de ceilalți, să construiesc în fiecare moment ceva potrivit la amândoi cu paternul interior. Așa învățăm cea mai simplă sociologie a comportamentului uman și pe cea a societății umane.

Trebuie să acționăm exact așa fiindcă, în fiecare moment, tot ce e în natură caută echilibru, conexiune și adaptarea la echivalența de formă. În sistemul general, totul depinde de cât de mult componentele și integrarea componenetelor devin compatibile unele cu altele, până când este obținută omogenitatea societății. Fiecare este lăsat cu libertatea lui, fiindcă știe cum să se adapteze la toți ceilalți. Consensul general depinde de asta.

Aceeași regulă generală acționează și în familie. Asta trebuie să-i învățăm pe toți. Este necesar ca omul să se regăsească și într-o societate mai mare și în pacea familială. Aceleași reguli se aplică peste tot.

Pentru întemeierea unei familii fiecare trebuie să fie psiholog. Nu avem de ales! Întâmpinăm o situație în care nu ne putem conecta între noi în niciun fel. Înainte, această conexiune a fost o conexiune naturală, ca la animale, dar noi nu mai suntem la nivelul animal. Ne-am ridicat la un nou nivel, de Adam (om). Deci, trebuie să învățăm să ridicăm legături aparent artificiale, nederivate din natura noastră.

Omul nu este o creatură primitivă și egoistă. El trebuie să-și completeze egoismul astfel ca să nu se însingureze de ceilalți, ci să facă conexiunea cu ei. Pentru a face asta, depinde de mine să cedez constant câte un pic de ego, pentru a face posibil pentru ceilalți să intre în spațiul meu. Și partenerul meu face posibil să pătrund în spațiul lui. Atunci stabilim între noi conexiunea.

Eu sunt un cerc și partenerul meu un alt cerc. Începem să apropiem cercurile noastre astfel ca ele să se întrepătrundă și fiecare din noi să aibă un segment comun cu celălalt, chiar dacă acesta este încă un segment mic. Apoi cercetăm acest segment comun și ne asigurăm că că el va fi constant între noi. Aceasta este singura formă posibilă de a mă anula.

Din KabTv „O viață nouă” 9/06/2013

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi? Până la urmă, noi nu suntem prieteni în sensul fizic. Cum ne conectăm și ne unim corect?

Răspuns: Prietenia, la nivelul fizic, se caracterizează printr-o comunicare plăcută între oameni, ei au aceleași obiceiuri, aceleași preocupări, obligații etc. Asta îi conectează și îi unește pe ei.

Noi suntem un alt tip de prieteni; noi suntem prieteni pentru un anumit scop. Dacă nu ar fi fost acest scop, nu am fi stat niciodată împreună. Deci, trebuie să înțelegem clar că numai importanța scopului ne ține împreună, ne conectează și ne ține împreună. De aceea există grupul.

Întrebarea este, cum face omul să nu uite că grupul nu există pe cont propriu, că noi înșine nu suntem conectați? Ne-am adunat aici nu pentru că ne este bine să fim împreună, ci pentru că așa ne vom putea conecta peste toate problemele care apar constant între noi și, astfel, ne ridicăm la Spiritualitate. Grupul trebuie să știe cu ce condiție ne-am adunat, pentru ce muncim și care este munca noastră.

În fiecare zi trebuie să descoperim noi probleme între noi și, în fiecare zi, trebuie să le rezolvăm ridicându-ne peste ele. Asta înseamnă că, noi nu rezolvăm problemele la nivel fizic, cum se obișnuiește în această lume, ci anume prin ridicarea peste ele și întoarcerea spre Creator cu cererea pentru corectare.

Noi nu suntem pregătiți să mergem în sus singuri; aceasta este o corectare spirituală. Nefăcând nimic, ci doar clarificându-ne problemele în ateliere, cerem Creatorului să ne corecteze și să ne împlinească. El este singurul care corectează conexiunile dintre noi, le umple prin revelarea Lui și, El însuși descoperit în aceste conexiuni.

Din a doua parte a Lecției de Cabala din 28/03/2014 Întrebări și Răspunsuri

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Profeţia este un nivel al realizării spirituale. Profeţii au apărut după ce a fost construit Templul, atunci când naţiunea Israel a început să coboare de la nivelul la care era. Profeţii au venit după Tora. După timpul Torei, a venit timpul Profeţilor, iar apoi a fost timpul Scriitorilor.

Starea de Profeţi a fost revelată după ce naţiunea a intrat în pământul lui Israel. Un profet este un anumit nivel de conexiune cu Creatorul. În general, toţi Cabalişti sunt la acel nivel, dar un profet este o persoană care îl revelează pe Creator fie la nivelul Bina fie la nivelul Hohma, conform realizării sale interne.

La nivel Bina el spune: „Am auzit”, pentru că Bina simbolizează auzul spiritual, iar la nivel de Lumina Hohma el spune: „Am văzut”, pentru că Hochma simbolizează văzul spiriual.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 10.12.2014

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→