Înaintea exodului din Egipt, omul trece prin „49 de porți de impuritate”. Deci, de acum încolo el nu mai crede în nimic, nu mai așteaptă nimic, vede că tocmai nu mai are nicio legătură cu Forța Superioară și că îi este imposibil să schimbe ceva în viața lui. Unde este această forță numită „Nu e nimic în afară de El”? Totul este sub controlul Faraonului și este imposibil să facă ceva împotriva egoului care îl controlează.

Omul nu înțelege și nu crede în „binele care face bine”. A mai rămas numai un fir subțire care îl conectează la Spiritualitate și este atât de fragil, că el nu mai crede că îi va veni ceva din asta. Disperarea este atât de mare, iar firul care îl susține este o răbdare dincolo de intelect și logică.

Această situație se acumulează treptat și, dacă omul obține cu adevărat cele 49 de porți de impuritate, atunci Forța Superioară acționează împotriva lor, obținând pentru el răscumpărarea.

Aici trebuie menționat că „fiecare acțiune lasă o urmă”, de fiecare dată, încă puțin, și încă puțin mai departe și, astfel, numărăm 400 de ani, perioadă în care omul acumulează clarificări și eforturi, chiar și căderi, și urcări, pe care el reușește să le facă singur sau cu ajutorul Creatorului.

Întreaga noastră luptă de a trăi în Egipt este sub controlul Creatorului, „Nu este nimic în afară de El” și „Binele care face bine”. Iar Klipa (forța egoistă) neagă în fiecare mod posibil Providența Superioară a „Nu e nimic în afară de El”.

Sclavia, exilul (Galut) diferă de eliberare, răscumpărare (Gheula) prin litera „Alef” , numită Domnul (campionul) Lumii. Omul trebuie să se concentreze constant pe acest punct și pe nimic altceva. Trebuie să ne ascuțim constant tocmai această clarificare, lupta împotriva naturii noastre, împotriva Faraonului, fiindcă „nu e nimic în afară de El”, Binele, și acesta face bine.

Noi nu cerem de la cineva să schimbe ceva; nu ne rugăm pentru soarta noastră. În schimb, cu cererile noastre, doar ne adresăm Creatorului. Asta înseamnă „nu e nimic în afară de El” adică, tot ceea ce se întâmplă, legăm doar de El. Numai El face fiecare acțiune, pregătind astfel, din interior, lupta împotriva tuturor tulburărilor în care s-a îmbrăcat El însuși. Noi Îl descoperim și ne adresăm Lui.

Exil înseamnă că noi nu suntem încă gata dar, dorim foarte mult să descoperim sursa a tot ceea ce se întâmplă, după cum e spus „Eu, și nu un mesager”. Acesta este un moment foarte important. Aceasta este singura noastră muncă și depinde de noi dacă suntem gata pentru ea.

Este foarte important să rămânem în acest punct, ca un vapor sau un avion pe care îl navigăm pentru a rămâne mereu pe drumul cel bun, în ciuda vântului și a diverselor turbulențe. Acest lucru este posibil numai cu un echipaj bun.

Totul este construit în așa fel ca omul să nu fie pregătit să mențină singur această poziție. Problemele cad pe el și, apoi, greutatea este luată de la el și i se dă o altă oportunitate. Dar această șansă este tocmai pentru a-și construi echipa corectă, astfel ca, împreună cu ei, să poată să-și mențină direcția.

Trebuie reamintit permanent că toate aceste tulburări vin de la Creator și nu de la Faraon sau de la armata lui și, că nu există niciun accident și niciun mesager. Totul vine în schimb direct de la Creator. Sarcina noastră este să descoperim Creatorul în locul tuturor celorlalte surse de energie și acțiuni. Prin asta, sclavia noastră, loviturile și toate celelalte evenimente din povestea exodului din Egipt, sunt revelate. Totul este o luptă de localizare a Creatorului printre toate aceste tulburări care se găsesc între noi și Creator.

La început nu există nicio conexiune între noi și Creator fiindcă suntem opuși. Iar tulburările vin anume în așa fel ca noi să le folosim pentru a construi conexiunea cu Creatorul. Astfel, vedem că Faraonul ne aduce mai aproape de Creator, vedem că înclinația rea este ajutorul împotriva noastră (Geneza 2:18), iar noi transformăm asta în conexiune cu Creatorul.

Dacă muncim constant în acest fel și încercăm să construim conexiunea, atunci, treptat, ridicăm o conexiune din ce în ce mai puternică, precum verigile unui lanț și cădem în tulburări și mai mari, într-o lipsă și mai mare de conexiune. Și iar încercăm să construim Pitom și Ramses și iar cădem pierzând conexiunea și plângând și devenind confuzi, negând orice control de la Creator.

Ca rezultat al eforturilor noastre, trecem prin cele 49 de porți de impuritate. Dacă ajungem la a 49-a poartă înseamnă că am făcut o multitudine de corectări la conexiunea noastră cu Creatorul. Dar acest lucru ne este ascuns. Pentru o fracțiune de moment descoperim ceva și apoi cădem imediat. În acest fel trebuie să descoperim toate tulburările contrare faptului că „nu e nimic în afară de El”.

Și, dacă suntem gata să descriem Forța Superioră în ciuda tuturor tulburărilor, descoperirea este făcută după principiul „Eu, și nu un mesager”. Exilul ne este dat pentru ca noi să putem să-l simțim pe Creator, să-L localizăm în „ceva din nimic”. Astfel obținem răscumpărarea, eliberarea.

Astfel este imposibil să uităm că, toată munca pentru răscumpărare este pentru a determina faptul că „nu e nimic în afară de El”, atunci când avem în față tot felul de tulburări care vin, desigur, de la Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 01/04/ 2015 –Șamati 190

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal Ha Sulam, Șamati 159, „Și s-a întâmplat pe parcursul acestor zile multe”: Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca în Egipt. Acesta este înțelesul la „dar s-au amestecat cu națiunile și au învățat muncile lor”.

Asta înseamnă că, dacă Israel este sub dominația unei anumite națiuni, acea națiune îi controlează, iar ei nu se pot retrage de sub dominația lor, fiindcă au gustat destul de mult din gustul acelei munci și nu mai pot fi răscumpărați.

La început, omul este în dorința lui de plăcere și vede că muncește de dragul egoului său. Învață și acumulează cunoștințe și simte că este deasupra celorlalți, fiindcă el înțelege și simte mai mult decât ei.

Înțelepciunea Cabalei deschide în fața lui întreaga esență a vieții în această lume și el se uită în jos, cu compătimire, la ceilalți oameni care se târăsc în jurul lui pe această planetă și nu înțeleg nimic. El simte că este mai sus, mai important, superior lor și, egoul lui e plin de mândrie.

El primește explicații despre bine și rău și schimbă totul în favoarea lui, pentru a se calma. Acum, el are un scop tentant. El vede Înțelepciunea Cabalei ca pe propria-i răscumpărare și, ca pe răspuns la toate necazurile, fiindcă el a ajuns la această Înțelepciune destul de deprimat deoarece fusese bătut de viață. Aici găsește dintr-o dată toate răspunsurile și tot confortul. Este bucuros că e nevinovat de tot răul pe care l-a făcut și se așteaptă ca lucrurile să fie mai bune ca în trecut. Pe scurt, este foarte satisfăcut.

Acest lucru este intenționat, asemenea copiilor mici care primesc de la Creator energia de a fugi de colo colo, de a învăța totul, nu să stea nemișcați și leneși. Astfel, ei pot învăța repede despre lume și se pot dezvolta. La fel se întâmplă cu omul când începe să studieze, după cum e scris: „Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca din Egipt, asta înseamnă ”dar s-au amestecat cu națiunile lumii și au învățat muncile lor””.

Națiunile lumii sunt stări în care conduce numai dorința de plăcere, iar Israel sub dominația Egiptului este o stare în care dorința de dăruire, trezită în mine, lucrează în beneficiul dorinței egoiste. Rezultă că pot avea mult succes decât alții. Mă liniștesc; înțeleg și simt mai mult că am niște oportunități și, de aceea, simt că sunt mai bun.

Acestea sunt ceapa, usturoiul și dovlecii pe care i-am mâncat în Egipt. La această stare inițială, pot să schimb tot răul revelat în beneficiul egoului meu. Asta înseamnă că sunt sclavul Faraonului. Totul deservește dorința egoistă, chiar și cea mai mică dorință de dăruire pe care o am în mine datorită studiului și conexiunii mele cu grupul.

În acest fel folosesc metoda până când, la un anumit punct, este o schimbare bruscă în simțirea mea. Asta se numește „Și regele Egiptului (care a fost bun cu mine) a murit”. Apoi, este ca și când apare o nouă dominație. Eu nu mai simt deloc că am atât de mult succes și că această afacere este chiar atât de simplă. Nu mai pot folosi Înțelepciunea Cabalei ca să-mi îmbunătățesc viața mea obișnuită, corporală, egoistă.

Aici încep să simt sclavia. Dorința rămâne aceeași dorință, același rege, dar pentru mine e mort. Începe o nouă fază: „și copiii lui Israel au gemut din cauza robiei”. Pentru cine muncim dacă nu de dragul nostru? Și ce se va alege de noi?

Noi ne-am conectat cu speranța de a descoperi Forța Superiaoră, fiindcă am crezut că este bine pentru egoul nostru, dar acum, deodată, descoperim că nu e binele pe care le-am așteptat și conexiunea care am crezut că va fi. Începem să înțelegem binele și conexiunea în adevăratul lor sens, ceea ce înseamnă că suntem conștienți de faptul că fructul nu va fi revelat în dorința de plăcere, ci în dorința de dăruire.

Noi încă nu înțelegem ce înseamnă primirea unei plăți în dorința de dăruire, dar acest lucru ni se va revela. Sperăm să ne simțim bine, dar ce este bun în dăruire? Trebuie să ne schimbăm percepția în ceea ce privește următoarea schimbare.

Asta înseamnă „regele Egiptului a murit”, înseamnă că toată dominația regelui din Egipt – el le-a dat mâncare și cele necesare vieții – a murit. De aceea, ei au avut loc pentru rugăciune și au fost imediat salvați. Și atunci când au mers în deșert și au ajuns la starea de Katnut (micime), au râvnit sclavia pe care au avut-o înaintea morții regelui Egiptului. Asta înseamnă că ei au ieșit de sub dominația Faraonului.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 30/03/2014 – Șamati 159

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Moştenirea Pământului”: Israel nu se va întoarce pe pământul său, decât atunci când va deveni un singur grup.

Pământ (Ereţ) se referă la dorinţă (Raţon). Vrem să obţinem „pământul lui Israel”, adică o dorinţă specială care trebuie să fie îndreptată către Creator, Yaşar-El (direct către Creator). Asta înseamnă că trebuie să ne concentrăm dorinţă asupra Creatorului, pentru a dărui, iar asta este exprimată atunci când ne îndreptăm spre iubirea către ceilalţi.

Cum se leagă asta de locul geografic al statului Israel? Este vorba de ramuri şi rădăcini? Naţiunea evreiască poate trăi pe pământul ei numai daca este compatibilă cu legile care operează între naţiune şi pământul spiritual al Israel.

Asta înseamnă că atunci când dorinţele mele sunt îndreptate spre a-i face plăcere Creatorului, se exprimă în a face plăcere altora conform principiului toţi din Israel sunt prieteni şi sunt responsabili unul pentru altul, nu face altuia ce îţi face rău ţie; iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi; ca un singur om cu o singură inimă, etc.

Dacă sunt atras de asta, înseamnă că îmi corectez toate dorinţele cu ajutorul Luminii Superioare, iar apoi se schimbă din dorinţe externe în dorinţe interne; se schimbă din pământ uscat în dorinţă către Yaşar-El. Apoi, când intru pe pământul spiritual Israel în spiritualitate, sunt atras de pământul Israel în corporalitate.

Acesta este motivul pentru care Creatorul l-a trimis pe Avraam din Babilon către pământ, care era pământul Canaan la acel timp, pentru ca el să se corecteze acolo şi să simtă adevărata natura Yaşar-El. Este vorba de munca internă şi despre acţiuni corporale. Familiile studenţilor lui Avraam şi-au adunat lucrurile, cămilele, oile şi caprele şi au călătorit spre acel loc. Această tranziţie a fost conform muncii lor la conexiune, conform cu ceea ce le-a spus Avraam.

Oamenii nu înţeleg legea compatibilităţii dintre ramură şi rădăcină. Dar ea a fost exprimată chiar şi în Babilon, atunci când oamenii s-au împrăştiat peste tot pe glob. Mai întâi a fost o singură naţiune, cu toate că erau multe triburi şi familii extinse. Apoi, când egoul a erupt între ei şi a început să crească, a apărut semnul separării.

Oamenii conectaţi unul cu altul, s-au îndepărtat şi astfel s-au divizat în grupuri şi în cele din urmă au plecat din Babilon şi s-au împrăştiat peste tot în lume. Aşa au apărut naţiunile lumii. S-au format conform cu dorinţele egoiste care le-au determinat unicitate şi cum să se aleagă. În consecinţă, vedem astăzi că fiecare naţiune are mentalitatea sa unică, obiceiurile şi tradiţiile sale, etc.

În plus, oamenii din Babilon care aveau punctul în inimă, s-au strâns în jurul lui Avraam, fără să ţină cont de triburile din care făceau parte. Când au auzit mesajul lui Avram, au simţit că vor să aparţină acelui grup, care se îndrepta către Canaan, conform cu legea ramurii şi rădăcinii.

Restul oamenilor nu ştiau de ce sunt atraşi de locuri diferite. La fel este şi astăzi: omul nu simte că cel care trimite totul în viaţă este Creatorul şi că El îl ghidează într-o anumită direcţie, sau în alta. Ni se pare că totul se întâmplă prin hazard, fără nicio cauză, cu toate că nimic nu este întâmplător în natură. Motivul ne este pur şi simplu ascuns.

Pe de altă parte, grupul lui Avram a primit un răspuns clar: „Du-te pe pământul tău”. În alte cuvinte, studenţii au simţit foarte clar conexiunea dintre rădăcină spirituală şi ramura corporală. Au fost în starea Canaan şi astfel au ajuns la pământul Canaan.

Mai târziu, s-au conecta şi mai puternic unul cu altul, până când au atins starea de „casa lui Iacob”, adică unitate în micime (Katnut). Apoi au descoperit că le lipseşte ceva interior, o rezistenţă sau, pe scurt, ceva în plus, material pentru muncă.

Astfel, dorinţa lor egoistă a început să crească, ceea ce se numeşte exilul din Egipt. Acest proces intern a fost acompaniat de unul extern: au mers în Egipt. Au trecut prin experienţe diferite, conform cu stările interioare: şapte ani de saţietate, şapte ani de foame, plăgile din Egipt, cu toate că acestea au avut loc extern şi nu în acord complet cu stările lor interne.

Nu putem discerne această conexiune; de aceea, nu are rost să definim paralelisme. În exodul spiritual din Egipt, de exemplu, se simte tot Egiptul, adică întreagă dorinţă egoistă. De fapt, copiii din Israel au ieşit dintr-un ego imens. A existat între ei şi nu i-a lăsat să se conecteze, în ciuda eforturilor, până când au avut şansa să se ridice deasupra lui. Această conexiune a fost posibilă numai deasupra ego-ului şi nu în interiorul lui sau împreună cu el.

Dar ceva diferit a avut loc în lumea corporală. Egiptul nu a căzut imediat după ce copiii lui Israel l-au părăsit. De fapt, această lume există cu toate că nu este nimic spiritual în ea. De aici provine lipsa de corelaţie între distrugerea spirituală a Egiptului şi ramura spirituală.

Ne stabilim realitatea dintre noi la nivel spiritual, iar la nivel corporal, care este perceput prin cele cinci simţuri, rămânem la fel. Nu este niciun conţinut spiritual în ea şi nu trebuie să devină goală conform cu evenimentele spirituale. Aşa apare diferenţa dintre nivele, cum Egiptul corporal rămâne la loc, cu toate că a fost distrus în stările noastre interne.

Se spune că rădăcina spirituală trebuie să atingă ramura corporală, dar numai să o atingă. Nu se îmbracă în ea şi nu o operează.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.04.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din punct de vedere spiritual, Pesah este separarea mea interioară de răul din mine, de motivele mele egoiste în relațiile cu alții. Multe case au o cămară specială în care țin separat un set de vase pentru Pesah. Ce înseamnă acest obicei de a schimba toată vesela de Pesah?

Răspuns: De fapt, un set special de vase de Pesah este un obicei modern. Anterior, înainte de Pesah oamenii își făceau pur și simplu vase noi din lut, lemn sau piele de animal.

Vesela nouă simbolizează vase noi, adică, dorințele noastre pe care le-am folosit anterior în beneficiu propriu. Acum nu le putem folosi în acest fel, ci numai pentru dăruire. Trebuie să schimb setul meu de dorințe raportate la ceilalți.

Întrebare: Ce înseamnă „un set de vase de zi cu zi” pe care să-l folosim de-a lungul anului și „un set de vase pentru Pesah”?

Răspuns: „Un set de vase de zi cu zi” este o dorință egoistă de a te bucura pe seama altora și, atunci o reprimi și o folosești.

„Un set de vase pentru Pesah” reprezintă, din contră, folosirea altruistă a dorințelor, de a face bine altora.

Tu trebuie să schimbi un set cu altul – să-ți folosești dorințele în iubire pentru ceilalți, în dăruire. Asta se numește „veselă nouă”. Și după ce folosești pentru o săptămână aceste vase noi, poți să începi să te întorci la vasele tale vechi, fiindcă tu deja știi cum să le corectezi, adică, să le folosești în mod corect.

Din KabTv „O viață nouă” 24/03/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mă simt în sclavie; mi se pare că sunt un om liber. Atunci cum sunt relevante pentru mine instrucţiunile de Paşte, în care mi se spune să părăsesc în fiecare an servitudinea din Egipt?

Răspuns: Ni se pare că suntem liberi, pentru că nu simţim că depindem unul de altul. Încercăm să ne aranjăm viaţa astfel încât să nu fim asociaţi cu nimeni, ca nimeni să nu de deranjeze. Asta este natura noastră.

De dragul independeţie, inventăm noi computere şi telefoane mobile. În fiecare casă există atât de multe ajutoare robotizate care nu necesită decât un ajutor minim de la alţii. Asta uşurează natura noastră egoistă şi îi îndeplineşte cerinţele: nu ating pe nimeni şi încerc ca nimeni să nu mă atingă.

Dar de fapt, cu toţi suntem conectaţi şi interdependenţi. Devine clar că toată natura minerală, vegetală şi animale constituie un singur sistem, în care totul este conectat. Aşadar, înţelepciunea Cabala ne avertizează că depindem unul de altul şi că vom descoperi în viitor această dependeţă

Dacă nu obţinem unitatea, atunci va fi foarte rău pentru noi. Între timp, nu simţim necesitatea acestui lucru într-o măsură foarte mare, pentru că înţelepciunea Cabala nu a fost dezvăluită în trecut, mii de ani a fost ascunsă. Nu am avut nevoie de ea, pentru că nu eram pregătiţi să descoperim că suntem interdependenţi.

Dar astăzi, întreaga lume simte această interdependenţă reciprocă. În măsura în care se descoperă această conexiune negativă, lumea se va întoarce către poporul evreu, pentru că numai acest popor posedă metoda care îi face să se unească deasupra tuturor diferenţelor.

Există astăzi în lume, o cerere foarte mare pentru această metodă. De aceea, dacă nu transmite corect această metodă către alţi oameni, vom simţii o presiune foarte puternică. Antisemitismul va continua să crească, iar naţiunile lumii vor aduce din ce în ce mai multe plângeri împotriva poporului evreu, fâcându-ne vinovaţi de toate necazurile lor.

Întrebare: Atunci când te uiţi astăzi în lume, ai defini starea noastră ca sclavie?

Răspuns: Cu siguranţă, suntem sclavii naturii noastre. Îndeplinesc întotdeauna comenzile naturii mele interioare şi mă supun lor fără nicio clarificare, critică sau opoziţie. Pur şi simplu nu sunt pregătit să merg împotriva ei.

Dorinţa mea egoistă îmi cere să am succes şi să obţin beneficiu fără să iau în considerarea pe altcineva. Iar dacă sunt într-o conexiune integrală cu alţii, cum aş putea să nu îi iau în considerare? Devin limitat în toate acţiunile mele.

Întrebare: Deci problema nu este în ceea ce fac eu bine ci în ceea ce fac pe seama altora?

Răspuns: Nu pot avea succes nici măcar aşa. Astăzi, nici măcar o singură naţiune nu poate avea succes dacă se izolează de ceilalţi. Cu toţi descoperă necesitatea conexiunii, dar nu o pot face corect. Nimeni nu ştie cum să stabilească realţii bune între ele: America, Rusia, China, Europa, evreii şi arabii.

Nimeni nu poate avea succes şi să iasă pe primul loc, dacă acest lucru nu se poate face printr-o conexiune în totalitate bună. Înseamnă că cel mai de succes va fi cel care ia în seamă cu mare acurateţe conexiunea reciprocă şi acţionează în consecinţă. Şi asta înseamnă libertatea şi ieşirea din sclavie. Toată lumea, toată umanitate trebuie să înveţe asta.

Din programul de radio israeliean 103 FM din 15.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Câteodată spunem că înăuntrul nostru se află Creatorul, altă dată spunem că El este în conexiunea dintre noi. Cum facem legătura între aceste două noţiuni?

Răspuns: Nu este nicio dilemă aici. Cum poate fi găsit Creatorul? Cum ne privim şi ne evaluăm pe noi înşine? Ce ne face să ne considerăm buni sau răi, puternici sau slabi? Pentru asta, ne trebuie un instrument extern, un standard cu care ne putem măsura.

Pentru a ne măsura noi înşine, ar trebui să vedem proprietăţile celor din jurul nostru şi să ne comparăm calităţile noastre cu ale lor. Pentru a ne direcţiona în mod corect, trebuie să menţinem numeroase legături: depărtare şi apropiere, ură şi binevoinţă. Ar trebui să avem de a face cu oponenţi şi cu binevoitori, adică cu întreaga umanitate.

O singură ţintă este insuficientă pentru a atinge scopul. Este esenţial să ne acordăm în conexiunea cu Creatorul. Pentru asta, trebuie să implicăm toate nivelurile minerale, vegetale, animale şi umane ale naturii. Dacă reuşim să ne setăm mintea în mod corect şi dacă comportamentul nostru este absolut corect şi pozitiv, îl vom obţine cu siguranţă pe Creator.

Toate aceste proprietăţi sunt înăuntrul nostru. Este posibil să îl obţinem pe Creator numai dacă ne relaţionăm în mod pozitiv la toate cele patru nivele ale naturii, deoarece Creatorul este suma bunătăţii, iubirii şi dăruirii.

Întrebare: Atunci când vorbeşti despre auto-orientare pozitivă, îmi imaginez imediat vastitatea umanităţii, naturii, pietrele, cerul şi întregul cosmos. Este acest lucru fezabil?

Răspuns: Atingerea unei setării a minţii corecte este foarte uşoară. Trebuie să convingi toate proprietăţile tale interne, minerale, vegetale animale şi vorbitoare, că tot ceea ce te înconjoară este saturat de iubire reciprocă şi este cea mai bună modalitate posibilă de existenţă. Dacă reuşeşti, dacă stăpâneşti corect proprietăţile care îţi par externe, vei obţine stare dorită.

Întrebare: Asta înseamnă că ar trebui să lucrez cu lucuri şi oameni care îmi sunt ostili?

Răspuns: Inamicii tăi îţi demonstrează cu siguranţă cât de imperfecte şi negative sunt proprietăţile tale. Se numeşte ajutor împotrivă. Cu ajutorul lor, avansăm.

Întrebare: Este spus în Tora: Dacă cineva vine să te omoare, omoară-l tu primul. Cum ar trebui să ne referim la acest lucru?

Răspuns: De îndată ce cineva descoperă o calitate pe care nu poate să o depăşească, oricât de ult încearcă să o trateze cu iubire, înţelegere şi un simţ al unităţii, dar totuşi eşuează, trebuie să îl omoare. Aceasta este o corecţie. Ne ucidem proprietatea pe care este imposibil să o îmbunătăţim atunci când ea se ridică împotriva noastră.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele vieţii eterne” 0810.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista vreun motiv pentru toate problemele noastre?

Raspuns: Daca avem vreun conflict cu sotiile noastre, copiii nostri, vecinii nostri, la lucru, sau chiar in noi insine, inseamna ca egoul nostru, numit Faraon, ne stapaneste.

Intrebare: Dar sclavia din Egipt, despre care ne povesteste Tora, exista doar in vremurile antice, si a luat sfarsit cu mult timp in urma.

Raspuns: Faraonul ne stapaneste tot timpul, chiar si acum. Evenimentele descrise in Tora nu sunt legate de un anumit timp si nu sunt povesti de istorie. Suntem inca subjugati de acelasi ego, de natura noastra egoista, care nu ne permite sa traim o viata normala.

Astazi, traim intr-o lume speciala, un timp special. Toti suntem conectati intr-o retea, sub forma unei lumi integrale, o economie integrala, si depindem unii de altii. In cazul in care comunitatea internationala impune anumite sanctii impotriva oricarei tari, sunt taiate toate legaturile cu acea tara, de exemplu Iran, iar aceasta tara intra in declin, caci toti depindem unii de altii.

Asta ne arata in ce lume integrala traim, in care fiecare e conectat unul cu altul. Daca nu mentinem relatiile bune in aceasta lume interdependenta, noi ne facem rau.

Astfel, daca nu reusim sa corectam relatiile dintre toate statele, toate tarile, si toate partidele politice ale unei tari, pur si simplu ne vom autodistruge. Nimic nu ne poate ajuta daca suntem opusi legii generale a naturii.

Intrebare: Dar, este deja un fapt, noi nu ne intelegem unii cu altii, si inca traim.

Raspuns: Are o limita aceasta confruntare: cat de mult se poate dezvolta, si cat de mult poate continua. Motivul acestei confruntari este natura noastra, care obliga pe fiecare dintre noi sa ne gandim doar la noi insine. Dar, o persoana nu intelege ca propriul lui bine si bunastarea lui depind de toti ceilalti. Egoul nostru prostesc actioneaza intr-un mod asa de primitiv. Oamenii nu pot intelege ca, daca noi ne conectam cu altii prin relatii bune, noi vom avea doar de beneficiat.

Intrebare: Din contra, se pare ca in societatiile primitive antice, oamenii erau mult mai conectati si ca noi ne-am departat unii de altii, cu cat am evoluat.

Raspuns: Nu considera societatile antice ca primitive. Ele au realizat ca sunt interdependente, si ca erau conectate, si ca nu puteau supravietui fara aceste legaturi.

Problema societatii moderne este ca, am ajuns la un nivel asa de inalt prin intermediul progresului tehnologic, incat ni se pare ca putem trai independenti de altii, asa ca fiecare se inchide in propriul apartament, cu telefonul lui si calculatorul lui, si nu vrea sa vada pe nimeni. Ideea principala este ca el nu trebuie sa fie atins.

Aceasta lipsa de conexiune intre noi, sau legaturile rele, se numesc Faraon, egoul nostru. Noi nu vrem sa tinem cont de altii, si nu intelegem ca suntem conectati reciproc intr-o singura retea, si asta e in special adevarat pentru statul Israel. Intotdeauna, noi trebuie sa ne autoevoluam conform cu aceasta scala: cu cat suntem impotriva altora sau pentru ei.

Intreaga Tora vorbeste doar despre „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, ceea ce este marea lege a Torei. Aceasta lege include totul, si nu exista nimic altceva, decat atingerea unitatii corecte.

Din Programul de radio israelian 103 FM, 15/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața grupului este întâi de toate studiul. Dar de ce trebuie să studiem atât de mult? De ce studiem atât de mulți ani? Problema este că nu este un studiu obișnuit, pentru acumulare de cunoștințe. Oamenii nu vin la lecții pentru a ști mai mult, ci pentru a primi o porție de Lumină, influența Luminii Superioare ce vine prin profesor.

O scară făcută din 125 de trepte coboară în lumea noastră din Lumea Infinitului. Noi suntem în această lume și profesorul este deasupra fiindcă altfel, nu ar fi profesor. Un profesor este un conducător spiritual care ne conduce în sus, la Creator. El nu trebuie să fie în Lumea Infinitului, dar trebuie să aibă înțelegerea și pătrundere spirituală, obținând cel puțin primele grade ale căii și fiind pe o oarece înălțime spirituală.

Atunci, el ne poate arăta cum să urcăm. În lumea noastră, pot găsi drumul singur. Dar în Lumea Spirituală nu este nicio cale în fața mea și nu am nicio idee ce să fac, unde să pășesc și pe ce drum să merg.

Mai mult, în Lumea Spirituală, nu numai că nu știu cum să fac un pas mai departe, dar n-am nici putere să o fac. Până la urmă, această avansare este în dăruire, în influență și cum să avansez în dăruire, dacă nu am deloc această calitate și tot ce am este forța primirii?

Pentru a dărui, eu trebuie să primesc întâi de Sus forța dăruirii și să avansez. Pot primi această forță de Sus numai prin profesorul, care este canalul prin care Lumina de Sus, din Lumea Infinitului, curge în mine, în această lume, dacă eu sunt conectat la profesor. În acest caz, primesc de la el puterea, cunoașterea, calea adevărată și susținerea și, pot avansa.

Trebuie să avansez cu prietenii, angajându-mă în studiu și diseminare, dar acest lucru nu funcționează fără profesor. De aceea, lecția zilnică la care stăm toți împreună și studiem, nu este pentru a studia încă o parte din TES sau din „Introducere în Înțelepciunea Cabalei” sau Zohar sau a articolelor și scrierilor lui Baal HaSulam, ci pentru a ne conecta și a primi forță prin profesor, cel care devine treptat forța de avansare pentru studenți.

Dacă nu participi la lecția zilnică, cel puțin o oră în fiecare zi, nu avansezi. Nu poți face asta la o altă oră, după timpul și zona țării în care trăiești, ci trebuie să fie tocmai atunci, în ziua când are loc lecția. Dacă nu ai timp să vezi întreaga lecție, fă-o măcar pentru o oră. Fără asta, ia-ți adio de la avansarea în Spiritualitate.

Dacă nu-ți poți dedica o oră pe zi pentru Înțelepciunea Cabalei, nu are niciun rost să te apuci de ea, fiindcă vei avea speranțe false că avansezi treptat când, de fapt, tu nu avansezi. Trebuie să asculți lecția zilnică cel puțin o oră pe zi, indiferent de cât de mult înțelegi.

Nu trebuie să treacă o zi în care tu să pierzi o lecție. Este ca și cum o zi întreagă nu ai fi mâncat. Este clar că este foarte dificil și că omul nu va rezista mult în acest fel.

De la Convenția din Franța „Unul pentru toți și toți pentru unul”, prima zi, Lecția 1 din 9/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se reactiveze cineva din starea de cădere?

Răspuns: Acolo sus este un rezervor cu Lumină din care se extind două conducte cu robinete şi se conectează la suflet. Creatorul deschide robinetul la o conductă şi începe să transmită Lumină în suflet. Aşa începe cineva să trăiască, obţine menirea vieţii, munceşte şi totul este bine.

Deodată, Creatorul închide robinetul şi omul se simte fără putere, fără nicio vitalitate. Totul este fără culoare, fără gust şi în gri. Unde este culoarea vieţii? Unde este gustul? Lumea se întuncecă şi adoarme.

Creatorul face asta pentru ca omul să deschidă singur robinetul şi să înceapă să se umple. Asta pentru că în acest fel, acesta va deveni similar cu Creatoul. Va obţine mintea şi inima, înţelegerea managementului superior şi a providenţei. Acesta nu este doar un robinet. Mai degrabă este un sistem de conducere al întregii lumi, a realităţii.

Prin echivalenţă de formă, el obţine corecţia şi se transformă în om (Adam). Astfel, Creatorul închide câteodată robinetul şi alteori îl deschide, de fiecare dată într-o manieră diferită şi, conform cu asta, o persoană trebuie să deschidă sau să închidă robinetul său, până obţine echivalenţa cu Creatorul în toate caracteristicile Lui.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala din 21.052014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum trebuie sa ma pregatesc pentru atelier, si cum trebuie sa ma comport in timpul lui?

Raspuns: Cum ne organizam ca sa vorbim cu Creatorul, cand asta e posibil doar prin centrul grupului? Daca vreau sa iau legatura cu cineva prin telefon, am nevoie de o linie de telefon, un aparat, si frecventa corecta.

Trebuie sa vorbesc cu acea persoana de la al doilea capat al liniei pe o singura limba, sa comunic cu el exact la timpul stabilit in prealabil, si el trebuie sa fie exact persoana de care am nevoie. Asta inseamna ca totul trebuie sa fie aranjat.

Deci, cum aranjam linia de comunicare care se extinde din centrul grupului la Creator, ca sa fim siguri ca aceasta linie va functiona, mai mult sau mai putin?

Mai intai, pentru a crea o astfel de conexiune, trebuie sa ne unim intre noi. Asta inseamna ca fiecare dintre noi incepe sa lucreze in directia centrului grupului. Asa cream ceva comun in centru, care se cheama „noi”, si fiecare dintre noi se straduieste pentru asta.  In acest fel construim aparatul telefonic pentru legatura cu Creatorul. Fiecare stie ca acest aparat este unul complicat chiar si in lumea noastra, cu atat mai mult in lumea spirituala in care conexiunea este realizata la o frecventa cu totul diferita.

Aceasta unda nu are voie sa iasa din mine, caci, la urma urmei, eu sunt opus Creatorului. Eu sunt in intregime un minus mare, un egoist. Iar Creatorul este in intregime un plus mare. Noi nu suntem pregatiti sa ne intelegem unul pe celalalt! Deci, cum voi fi capabil sa construiesc un aparat care lucreaza pe frecventa Lui, si care ma conecteaza pe mine cu El?

Fiecare dintre noi trebuie sa faca Tzimtzum (restrictie) egoului, adica trebuie sa se opreasca in interiorul lui, si sa nu se gandeasca la el insusi. Aceasta se cheama Tzimtzum Aleph (prima restrictie). In acest fel eu incetez sa fiu ingrijorat pentru mine insumi. Pana la urma, in lumea spirituala, in acel loc cu care vreau sa intru in legatura, eu nu exist.

Deci, sunt obligat sa fac un Tzimtzum dorintei mele, un Masach (ecran). In afara de asta, trebuie sa dau ceva din mine, deci, in interiorul meu ma gandesc la grup. Prin asta eu creez o singura componenta care este pregatita sa se conecteze cu altii.

Este de dorit ca zece oameni sa creeze astfel de componente din ei insisi. Iar apoi, toti impreuna ne conectam in centrul grupului, iar componenta noastra comuna (noi), este numita simtul daruirii, care se aseamana cu Creatorul. Intre ei poate avea loc o conexiune.

Ca in telecomunicatii, unde latimea de banda poate fi diferita, la fel si aici. Depinde de marimea unei dorinte pe care o persoana o depaseste, mare sau mica, cat de mult el se include in ceilalti, cat de mult ei se inteleg unii pe altii, la ce nivel este clar scopul tuturor, etc. Aceste conditii determina puterea conexiunii.

Dar, neconstruind un astfel de aparat, noi nu putem crea o legatura cu Creatorul. Deci, depinde de noi sa cream o astfel de forta, legatura noastra comuna cu Creatorul, care este vocea noastra, gurile noastre. Si acolo pot fi multe voci si guri ca acestea: este posibil sa impartim 7 miliarde de oameni in grupuri de cate 10. Mai putin de 10 nu este destul de puternic. E posibil sa incercam cu 5 sau 3 oameni, dar in niciun caz, mai putini. 10 este numarul optimal.

Iar mai multi de 10 nu putem cuprinde, caci suntem formati dintr-o astfel de perceptie a realitatii, din care cauza nu suntem pregatiti sa vedem mai mult decat cele 10 degete ale noastre.

Din Congresul din Franta, „Unul pentru toti si toti pentru unul”, a doua zi, 10/05/14, lectia a doua

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→