Întrebare: Cum este posibil ca o persoană să nu se mai simtă în mod individual ci să se perceapă ca parte a unui întreg?

Răspuns: Nu va putea să gândească diferit, dacă se simte conectată cu toată lumea, la fel ca o mamă care depinde de copilul său.

Poate o mamă să se simtă pe ea însăşi, ca şi cum nu ar avea copil? Oricare ar fi oportunităţile, un nou loc de muncă de exemplu, ea se gândeşte la ce s-ar întâmpla acasă în absenţa ei.

Întrebare: Oameni nu vor mai simţi singurătate, depresie, sau goliciune interioară, care acum sunt aşa de comune?

Răspuns: Depresia va dispărea imediat, de îndată ce începem să trezim forţa pozitivă din natură, care va contrabalansa efectul negativ al egoismului nostru.

Într-adevăr, depresia şi goliciunea sunt produse de faptul ca suntem la mila unei singure forţe negative, egoiste, cu care nu ne putem face viaţa mai bună. Am ajuns la un punct după care trebuie sa aducem forţa pozitivă în lume.

Întrebare: Astăzi, o persoană se simte singură chiar dacă trăieşte într-un palat de aur, dar vor fi oamenii singuri într-un Israel perfect, corectat?

Răspuns: Nu vor mai fi oameni singuri pentru că toată lume se va simţi ca o mama cu mulţi copii. Oameni se vor simţi învăluiţi în iubire şi căldură. Responsabilitatea pentru toată lumea ca pentru proprii copii va reprezenta bucuria lor, nu un chin.

Vor exista două forţe în fiinţa umană, iar în afară totul va fi echilibrat. Nu înţelege ce reprezintă echilibrul. Este o atingere a eternităţii, un simţ al paradisului. De fapt, totul ajunge în armonie şi echilibru.

Pe de o parte, această stare este compusă din două forţe opuse şi, pe de alta, aceste forţe se completează una pe alta şi astfel reiese că nu sunt afectat de nicio forţă în afară. Conexiunea mea cu alţii este atât de reciprocă încât nu este greu pentru mine să acţionez pentru binele comun, la fel ca şi ceilalţi.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” 12.04.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Dupa doi ani de reconstructie, cel mai mare accelerator al unei particule din lume, care este la granita dintre Franta si Elvetia, a fost in sfarsit deschis. Fizicienii cauta particula elementara, „particula divina”. Asta inseamna ca lumea este in cautarea a ceva superior?

Raspuns: Oamenii de stiinta trezesc interesul publicului la aceasta cercetare, pentru ca astfel le pot satisface curiozitatea, si sa aiba si o ocazie de a lucra. Este absolut imposibil sa gasesti „particula divina” in acest fel. Este imposibil sa atingi ceva aflat deasupra materiei. Oamenii de stiinta vor sa descopere „particula divina”, dar e un paradox. Daca este o particula fizica, nu poate fi o „particula divina”.

Dumnezeu este spiritual; nu este perceput de simturile noastre sau de aparatele noastre lipsite de viata. Asa ca, este imposibil sa percepem „particula divina” cu acceleratorul pe care l-au construit. Oricum, deja au cheltuit miliarde, care ar fi putut fi folosite pentru ceva util. Aceste experimente sunt finantate pentru ca exista speranta, ca multumita lor, sa fie posibil pana la urma sa cream o bomba si mai puternica.

Intrebare: Nu exista o conexiune intre spiritual si materie, intre o radacina si o ramura? Nu putem descoperi lumea spirituala prin aceasta particula?

Raspuns: Este absolut imposibil. Cum poate fi o conexiune intre orice fenomen fizic revelat de constiinta noastra egoista, si ceva care exista doar in lumea daruirii absolute.

Nu exista nicio conexiune intre lumea materiala si cea spirituala; nu exista niciun pod. Noi nu putem construi un pasaj de la o lume la alta. Este o mare distanta intre ele. Oamenii de stiinta nu inteleg ce este divinitatea si ce inseamna spiritualitatea, desi au existat minti stralucite ca Einstein si Huge Everet III, care au realizat ca nu inteleg asta, si au vorbit deschis despre limita teoriilor lor.

Intrebare: De ce este imposibil sa descoperim un fenomen spiritual prin cercetarea bosonului Higgs, cu LHC (Large Hadron Collider)? Materia nu afecteaza spiritualitatea? Daca nu, atunci de ce avem discutii sub forma de atelier, si credem ca vor avea un efect asupra oamenilor?

Raspuns: Noi cream un accelerator special de corectare in cercuri. Acesta este deja un proces total diferit, care nu are nimic de a face cu fizica cuantica, ci este legat de intelepciunea Cabala. Intr-adevar, ceva nou este format in interior, care este creat de gandurile oamenilor ce isi anuleaza egoismul si vor sa se conecteze. Astfel, ei se transforma intr-un amplificator, un mare accelerator spiritual, dar niciun aparat fizic nu poate masura aceasta actiune. O persoana iese din cerc foarte impresionata, dar este imposibil sa evaluam si sa masuram astfel de sentimente care sunt rezultatul conexiunii. Nu exista nicio legatura intre ele. Aceste fenomene pot fi rezultatul unor motive nesfarsite, caci ele sunt doar fenomene fiziologice ale corpului nostru fizic. Nu exista nicio legatura intre materie si spiritualitate. Niciodata nu a fost, si nu va fi niciodata.

Intrebare: Munca spirituala nu afecteaza viata fizica?

Raspuns: Eu imi corectez vasele interioare de perceptie, prin munca spirituala, si dupa aceea, eu vad si percep lumea din interiorul meu intr-un fel nou, pentru ca vasele mele interioare de perceptie s-au schimbat. Vad o lume diferita, reflectata diferit in constiinta mea. Acesta este rezultatul schimbarii insusirilor mele, acceleratorul interior, pe care il formam in cerc, ne schimba insusirile si noi vedem o lume diferita, o lume mai buna. Cand cineva participa la un atelier, este incorporat intr-o masina care ii accelereaza evolutia. El este sub influenta Luminii, forta superioara a naturii. Astfel, el deodata descopera ca este posibil sa fim conectati, ca este chiar bine si ca noi trebuie sa facem asta. Oamenii ies din atelier cu o mare senzatie de euforie. Acesta nu e rezultatul convingerii, ca intr-o conferinta, ci efectul direct al Luminii care actioneaza asupra noastra si ne avanseaza evolutia.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 8/04/15, Scrierile lui Rabash
 

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Confucianism, Religie și societate

Întrebare: Astăzi, Singapore, Macao, Hong Kong, Taiwan și țările în care majoritatea populației sunt chineze sunt zone în curs de dezvoltare rapidă. Fenomenul este în legătură cu atributele psihologice speciale sau filozofice ale poporului chinez? La urma urmei, confucianismul este baza filozofiei lor, care include loialitate față de națiune, moderație, și păstrarea legii.

Răspuns: Da, este relevant și semnificativ într-o anumită măsură, deoarece confucianismul înlocuiește religiile care stau la baza ritualului religios în celelalte țări din Asia și Europa. Confucianismul este religia societății. Statul și societatea trebuie să devină zeul unei persoane, iar persoana devine robul lor. Confucius a pus bazele unui sistem serios care se potrivește cu natura națiunii care este exprimată prin loialitatea nelimitată faţă de societate și disponibilitatea cuiva să renunțe la tot ce are de dragul ei.

Înțelepciunea Cabalei și confucianismul

Întrebare: Putem vedea vreo legătură între confucianism și înțelepciunea Cabalei, prin aceea că unul dintre cele mai importante componente ale acestor psihologii sau filosofii este abilitatea de a amâna consumul pentru a doua zi? Chiar și astăzi, există legi rigide în Singapore care reglează consumul. Dacă faci o anumită sumă de bani, mult mai mult decât ai avea nevoie să o poţi cheltui pentru tine, trebuie să dai o parte la un fond special care se adună pentru educaţia ta, pentru îngrijirea sănătății, precum și pentru pensiile viitoare. Acest lucru înseamnă că totul se reduce la normele de consum înțelept.

Răspuns: Asta-i adevărat. Ai atins un punct foarte important: legătura dintre înțelepciunea Cabalei și confucianism. Înțelepciunea Cabalei cere iubire faţă de prietenul tău ca pentru tine însuți. Dacă săpăm mai adânc în confucianism, vom vedea că el aspiră, de asemenea, la unitatea poporului și la a furniza nevoile sale de bază, normale, în timp ce tot ceea ce depășește nevoile normale ale unei persoane trebuie să fie îndreptate în beneficiul societății.

Întrebare: Este de fapt datorită acestor fonduri ale economiei din Singapore care înfloreşte atât de rapid. Tu investeşti banii pentru viitorul tău, și este investit de fapt în dezvoltarea economiei, care, la rândul său, duce la ridicarea nivelului de trai al fiecărui membru din societate.

Răspuns: Din păcate, încercările făcute în China, Singapore, și în alte țări se vor prăbuşi în cele din urmă, deoarece acestea sunt deconectate de la natură. Situația lor actuală este temporară, și va ține până ce egoismul în societate crește în așa măsură încât ele nu vor putea să rămână în cadrele vechi și legile în vigoare. Acest lucru va duce la luarea de mită și furturi pe care nu le-am văzut nici în Rusia și nici în SUA, pe scară largă.

Întrebare: Cu toate acestea, există încă oameni printre liderii acestor țări care înțeleg pericolul iminent. Actualul preşedinte chinez, de exemplu, este pentru combaterea corupției cum nimeni nu a făcut-o vreodată înaintea lui.

Răspuns: Nu vom putea face nimic, cu excepția cazului în care vom reînnoi valorile educaționale ale națiunii. Nu este vorba despre o nouă educație chineză, ci o educație de tip cabalist. O persoană trebuie să simtă că ea poate ajunge la un nou nivel de dezvoltare prin educație și, în același timp, ea câștigă starea sa eternă. Dacă nu, ea va putrezi ca un animal. Este unua dintre cele două variante. Oamenii cu bucurie vor fi de acord să se limiteze la nivel corporal pentru că o astfel de recompensă promite doar rezultate pozitive, fiind forma sensibilă de consum, și vor fi mai grijulii cu alţii, deoarece ei vor simți că sunt în legătură şi că pot dobândi cadrul în care vor simţi următoarea dimensiune.

Constituția lui Israel: iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți

Întrebare: Nu am adus aceste țări ca un exemplu aleator. Aceasta se datorează faptului că este mai ușor pentru a ilustra anumite beneficii într-o zonă geografică mică. Poate fi demonstrată ideea ta în Israel de exemplu?

Raspuns: Aş fi bucuros să se pună în aplicare această idee printre chinezi și în alte locuri îndepărtate, dar se poate lucra numai în Israel cu oamenii săi egoişti, încăpățânaţi. Pentru că este ştiut că din această națiune astfel de idei vor pleca înspre întreaga lume. Eu cred că este necesar să lucrăm cu oamenii noștri, că vom simți nevoia urgentă de o schimbare în paradigmă, de la baza reală a punctului nostru de vedere mondial și de la atitudinea noastră față de noi înșine, faţă de stat, națiunea și lume. În momentul de față, nu avem toate astea; în acest moment nu există nici o națiune și nici un stat.

Întrebare: Nu există încă nici o constituție în Israel.

Răspuns: Este de fapt o constituție veche. Este ascunsă în elementele de bază ale înțelepciunii Cabalei: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Cred că vom fi în măsură să o îndeplinim în viața noastră când ne vom apropia de toate sectoarele națiunii, când ne vom întâlni cu oamenii, când vom vorbi cu ei, în mod direct nu prin guverne.

De la „Conversații cu Michael Laitman” KabTV din 4/1/15

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 26:18 – 26:20: Dacă nici după toate acestea nu Mă veți asculta, atunci voi înmulți de șapte ori pedeapsa pentru păcatele voastre, voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră și cerul vostru îl voi face ca fierul și pământul vostru ca arama. În zadar vă veți cheltui puterile, că pământul vostru nu-și va da roadele sale, nici pomii din țara voastră nu-și vor da roadele lor.

„Voi înmulți de șapte ori pedeapsa pentru păcatele voastre” înseamnă că, în loc de starea corectă de ZON, cele șase Sfirot de Zeir Anpin și o Sfira de Malhut, eu iau numai pe cea mai întunecată, Malhut.

Cu mulți ani în urmă când am simțit această stare pentru prima oară, l-am întrebat nervos pe profesorul meu, Rabaș: „Ce e asta?” El a intrat puțin în starea mea, a simțit și a spus: „Aceasta este iluminarea lui Malhut”. Este simțită ca întuneric, ca un abis fără fund, ca o teroare care-l cuprinde pe om în întuneric, iar el nu poate să facă nimic. Totul îngheață pur și simplu la locul lui.

Această stare a continuat pentru câteva momente, poate numai o miime de secundă, dar impresia care a rămas a fost imprimată adânc în mine. În Spiritualitate, nimic nu dispare vreodată! Dar, acest sentiment poate fi tras din memorie și parțial experimentat.

Astfel, dacă Zeir Anpin nu o luminează pe Malhut, pedeapsa este de 70 de ori mai mare. Sau, poate fi invers, Zeir Anpin strălucește, dar Malhut simte Lumina ca pe întuneric, ca pe un abis, ca pe un trup negru care înghite tot. Asta se întâmplă când Lumina pătrunde într-un Kli absolut nepregătit să o primească.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 12/11/ 2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 26:14 – 26:17: Dar dacă voi nu mă ascultați și nu îndepliniți toate aceste porunci (Mițvot) și dacă veți disprețui rânduielile Mele și veți respinge Legile Mele și nu veți îndeplini poruncile Mele rupând astfel Legământul Meu, atunci și Eu voi face la fel cu voi. Voi trimite asupra voastră groaza, tuberculoza, frigurile și bolile și vă vor face mult timp fără speranță și în deznădejde. Veți semăna semințele în zadar și dușmanii voștri le vor mânca. Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți fi învinși de dușmanii voștri. Dușmanii voștri vă vor conduce și veți fugi când nimeni nu vă va alunga.

Tot ceea ce citim aici este în interiorul omului. Este frica de propria noastră umbră fiindcă, dacă nu suntem gata pentru urcarea spirituală, fața Creatorului ne pare un întuneric teribil. Cele mai mari frici, temeri și orori pe care un om le poate trăi, apar atunci când el întâlnește calitatea dăruirii la care el este complet opus.

Totul se bazează pe faptul că trebuie să ne pregătim pentru revelarea Creatorului. Altfel, El își întoarce fața de la noi dar, evident că noi suntem în opziție cu ea, așa că, noi schimbăm imaginea și o percepem ca fiind partea opusă, fiindcă nu suntem gata pentru ea. Atunci, dăruirea ni se pare a fi cea mai cumplită pedeapsă când, de fapt, noi suntem cei care creăm întunericul, prin imaginea noastră interioară incorectă.

Toate necazurile și nenorocirile care ne par a fi trimise de Creator sunt percepute ca suferințe, fiindcă omul percepe incorect stările bune prin care Creatorul ni se revelează actunci când a venit vremea pentru aceste revelații. În loc să simtă că acestea sunt bune, sunt sursa vieții și a milei, omul le simte ca fiind … groaza, tuberculoza, frigurile și bolile…

Fiindcă nu suntem pregătiți să percepem corect Lumina, simțim Lumina ca fiind întuneric. Creatorul nu ascunde nimic de noi. Din contră, El ne dezvăluie permanent lucruri dar, fiindcă noi îi suntem complet opuși, dezvăluirea este dureroasă. Nu există o oroare mai mare pentru noi decît revelarea calității dăruirii și a iubirii adevărate, fiindcă acest sentiment este pentru egoul nostru mai rău decât moartea. Este așa fiindcă noi nu putem să percepem această calitate, să o asimilăm și să o topim în interiorul nostru.

De aceea ni se spune: Dar dacă voi nu mă ascultați și nu îndepliniți toate aceste porunci (Mițvot) și dacă veți disprețui rânduielile Mele și veți respinge Legile Mele și nu veți îndeplini poruncile Mele rupând astfel Legământul Meu, atunci și Eu voi face la fel cu voi. Voi trimite asupra voastră groaza, tuberculoza, frigurile și bolile și vă vor face mult timp fără speranță și în deznădejde.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 12/11/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Scrisoarea 66”: Şi într-adevăr, spunem de sărbătoare de Paşte: „De la început, strămoşii noştri au fost adoratori de idoli, iar acum ne apropiem de Omniprezent pentru a-i servi Lui” şi aşa mai departe.

Pentru a înţelege ideea de a ne învăţa pe noi ce au fost ei înainte, trebuie să explicăm prin etică. O persoană trebuie să ştie când este implicată cu ideea ieşirii cuiva din exilul egiptean, vedem că toate Miţvot (legi) depind de acest concept, pentru toate aceste lucruri spunem: „O aducere aminte a Exodului din Egipt”.

Toate Miţvot sunt corecţii în mici porţiuni ale dorinţei de a primi, care pot fi implementate de cineva care se ridică deasupra Mahsom (barieră). După ce trece prin Mahsom, începe să treacă prin părţile dorinţei de a primi de deasupra Mahsom.

Mai întâi, persoana trece prin Mahsom şi îşi transformă dorinţa de a primi în „de dragul dăruirii”, iar după aceea se întoarce în jos şi îşi ridică dorinţă după dorinţă. Toată această activitate se numeşte penitenţă, în alte cuvinte el întoarce dorinţa de a primi la o intenţie de dragul dăruirii. Fiecare acţiune de genul acesta se numeşte Miţva şi se face prin Tora, adică prin Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) care transformă corecţiile în posibilităţi. Prima acţiune se numeşte Exodul din Egipt.

Când sunt sub Mahsom, nu am o conexiune cu Lumina. Deasupra Mahsom însă, am deja Lumina, puterea dăruirii şi o pot folosi pentru avansare şi corectare. Am conştienţa, senzaţia, inteligenţa şi puterea unei persoane mature, capabile. Mă transform într-un expert al corecţie, în condiţiile în care Lumina este în mine. Lumina este puterea dăruirii care acţionează în mine, iar cu ajutorul Ei pot să conectez noi şi noi dorinţe, una după alta, şi să le corectez. Mă îndrept către un nivel mai înalt şi primesc putere în plus de la el, pentru părţile inferioare pe care vreau să le corectez, corectându-le şi conectându-le mie.

În aceste proces sunt trei parteneri: Creatorul – originea puterii, eu – cel care vrea să corecteze şi dorinţa – locul pe care vreau să îl corectez.

Cu Lumina care este în mine, mulţumită conexiunii mele cu Creatorul, văd cu precizie ce este gata de corectare în mine şi cer puterea de la El. Lucrez cu El ca partener, pentru că nu mai sunt sub Mahsom, sunt împreună cu El, îl simt. De aceea, încep să clarific cum este posibil să muncesc cu dorinţa stricată, cum este posibil să o trezesc şi să o ridic. Asta înseamnă ca vreau să o transform din de dragul primirii în de dragul dăruirii. Deci, cer asta.

Nu primesc nicio plăcere din această activitate, în timp ce o simt ca dorinţa mea. Pentru mine devine mult mai preţioasă decât dorinţa mea, aşa cum este scris: „Fă ca dorinţa Lui să fie dorinţa ta” (Pirkei Avot 2:4) – ca o mamă cu copilul ei. Învelesc dorinţa Lui în dorinţa mea şi astfel încep să o ridic cerând Creatorului să o corecteze pentru mine, aşa cum aş face eu pentru copilul meu.

Apoi, primesc puterea, inteligenţa şi senzaţia necesară pentru a face asta. Eu nu ştiu cum să corectez ce este jos, pentru că este un sistem complet separat, AHP care este construit în mine, pântecul spiritual.

Asta înseamnă că mai întâi cresc pentru a-l corecta. Accept noul sistem şi mă alătur la ce este sub mine. Deci, după corecţie suntem juxtapuşi unul faţa de altul. Astfel sunt îmbrăcaţi mulţi Parţufimi unul în altul.

Întrebare: Este important ca oamenii care sunt implicaţi în diseminare să fi trecut prin Mahsom?
Răspuns: Nu mi se pare că cel care a trecut prin Mahsom va avea mai mult succes în diseminarea exterioară. Nu sunt sigur că Rabaş ar fi avut mai mult succes în diseminare decât o persoană medie din grupul nostru.

Baal HaSulam scrie că este posibil chiar să plătim oameni profesionişti pentru a face asta. De fapt, este necesar să ne apropiem de oameni cât de mult posibil. Cu siguranţă, este clar că ei ar trebui să ştie direcţia, scopul, un pic din explicaţii, dar nu foarte adânc, numai conform oamenilor spre care se îndreaptă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 18.04.2014, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt cei patru fii la care se referă Hagada (Povestea) de Pesah: unul deștept, unul rău, unul prost și unul care nu știe să pună întrebarea?

Răspuns: Toți cei patru fii examinează aceeași întrebare: „Cum ne putem ridica peste egoism?”. Fiul cel inteligent filosofează și spune că aceste legi pot fi interpretate într-un fel sau altul, dar nu există nicio soluție care să ne permită să ieșim din Egipt adică, să ne ridicăm peste egoul nostru.

Fiul cel rău spune: „Dar de ce trebuie să te ridici peste el?” El nu vrea deloc să facă asta și întreabă: „Care este folosul acestei munci împotriva egoismului? Lasă-mă-n pace, mi-e bine așa!” Astfel, în ochii noștri el este rău, fiindcă nu-și dorește să se ridice peste starea lui curentă, cu toate că e rea. El ia totul așa cum e și nu vrea să iasă din Egipt.

Fiul cel prost spune că aceste legi nu sunt de înțeles și nu e clar de ce am ieșit din Egipt. El nu este conștient că este în robie și, nu-și dă seama cum să se ridice din ea.

Stăm în jurul mesei festive, unul simte ca fiul cel înțelept, celălalt ca fiul cel prost și al treilea ca fiul cel rău, iar al patrulea fiu este cel care nu știe cum să întrebe. Acest al patrulea fiu, care nu știe să întrebe trebuie să spună în acea zi: „Aceasta este în onoarea a ceea ce a făcut Creatorul pentru noi, scoțându-ne din Egipt”.

Acest fiu nu știe cum să întreabe nu fiindcă e prost sau rău sau filosof (greu de înțeles). El înțelege că este ceva, un mod de a ieși afară din natura noastră, ceva ce nu putem percepe și recunoaște.

Toți musafirii de la masă se întreabă și ei: „De ce e nevoie să ieșim și unde? Unde ați văzut voi că puteți scăpa de egoul vostru? Așa ceva nu există în natură.” Toți se întreabă aceste întrebări și înțeleptul și răul și prostul.

Dar acela care nu știe cum să întrebe, nu pune întrebarea, știind că acolo este ascuns un secret despre care nimic nu poate fi întrebat fiindcă, este complet inaccesibil nouă. Este ceva dincolo de viețile noastre, dincolo de egoismul nostru în ale cărui mâini suntem.

Este un motiv pentru care am fost creați și făcuți să existăm în acest fel mizerabil. Dar nu este clar ce se poate face cu asta, nu putem vedea ieșirea. De aceea este spus că este nevoie ca acest lucru să fie explicat. Într-adevăr, dacă omul se dezvoltă la o astfel de stare în care nu are nimic de spus pentru a-și justifica egoismul atunci, el găsește o soluție.

Oricine poate deveni fiul care nu știe cum să pună întrebarea. Acestea sunt cele patru faze de dezvoltare ale omului. Fiecare din noi are stagiile lui de dezvoltare și, astfel, se poate recunoaște în unul din cei patru fii, în funcție de întrebarea pe care o pune.

Din KabTv „O viață nouă” 31/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde se termină „cei şapte ani de saţietate” şi unde încep „cei şapte ani de foamete”?

Răspuns: Şapte ani de saţietate aparţin spiritualităţii şi nu corporalităţii. La începutul studiului, o persoană este fericită că a găsit prieteni, studiul, învăţătorul, scopul. Toate acestea o iluminează şi de aceea este fericită, plină de energie şi gata pentru acţiuni eroice.

Dar după aceea trebuie să înţeleagă într-o manieră emoţională că progresul depinde de conexiunea cu alţii. Şapte ani de saţietate în exil nu este o stare simplă. Nici măcar nu a intrat în Egipt. Şapte ani de saţietate încep când cineva înţelege că trebuie să progreseze şi îndeplineşte toate condiţiile indicate de Cabalişti şi în acord cu ele.

Este dispus să se conecteze cu alţii, să studieze, să disemineze, înţelegând că numai dacă descoperă unitatea înăuntrul lui va găsi lumea spirituală. Asta înseamnă că Iosif îşi aduce fraţii, pe fiii lui Iacob, în Egipt

Nu există altă cale. Nu există un drum diferit, pentru că există o singură lege a echivalenţei Luminii cu dorinţa. Totul este determinat de cele patru faze ale Luminii Directe şi nu se poate face altceva.

Întrebare: Dacă nu sunt satisfăcut cu tot ce am şi sunt în perioada celor şapte ani de saţietate, ce ar trebui să fac: să vreau să trec peste ea cat mai repede posibil, ca să vină cei şapte ani de foame?
Răspuns: Să tânjeşti numai pentru realizarea a ceea ce este scris, că ne vom afla în unitate, urmare a studiului, diseminării şi că totul este direcţionat pentru a aduce încântare Creatorului.

Gândeşte-te numai la conexiune, iar Iosif te va duce în Egipt. Iosif este punctul conexiunii între noi şi Sefira Yesod. Când după toată căutarea şi experienţe de evitare a conexiunii, vei fi de acord şi vei începe să te conectezi, adică să îţi corectezi sufletul, atunci te vei afla în Egipt.

Fraţii lui Iosif vin în Egipt numai atunci când începe foametea în pământul Canaan; înseamnă că ei nu pot progresa. Fiecare dintre ei creşte, dar viitoarea creştere este posibilă numai mulţumită conexiunii.

Este similar cu ceea ce se întâmplă în lumea noastră, care creşte în egoul nostru, obţine abundenţă dar nu se înţelege ce să se facă mai departe. Acum, numai conexiunea generală poate salva lumea, dar vedem cât de dificil este să o obţinem.

Va trebui să trecem prin starea de foamete în lume, şi în aspectul fizic, corporal, şi în spiritual. Apoi vom fi pregătiţi să ne conectăm. Căderea din Egipt este căderea din conexiune. Iar asta nu este de dorit pentru calităţile interioare ale cuiva şi pentru toţi oamenii. Fraţii sunt de acord să accepte sfatul lui Iosif, dar cu multe dubii; au multe frici.

Nu vor să intre în Egipt pentru că îi obligă să fie o singură naţiune, un singur grup, o familie, unită, pentru că vor trăi printre egipteni, adică trebuie să fim pregătiţi să muncim pentru ca conexiunea să curgă spre dorinţa de a dărui.

Yesod este un punct care dăruieşte lui Malhut şi poate dărui numai atunci când toate calităţile anterioare şi toate Sefirot se conectează la ea. Haideţi să ne întrebăm dacă suntem sau nu într-o asemenea stare? Vrem să ne conectăm pentru a fi dăruitori, acesta este câmpul unde se va revela Malhut între noi?

S-a spus despre grupul numit „fii lui Iacob” că ei merg şi progresează către dăruire, nu vor să intre în Egipt şi de aceea, trebuie să intre în asemenea stări.

Dar scopul trebuie să rămână constant de-a lungul întregului drum, şi anume de a obţine dăruirea, conexiunea reciprocă; în ea se va revela Creatorul şi vom simţii cum Îi aducem Lui mulţumire. Şi prin asta vom obţine adeziunea cu El.

La aceste întrebări pot da un singur răspuns: faceţi eforturile pentru a ieşi din Egipt şi veţi vedea că totul va avea succes.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 09.04.2014, Şamati nr. 54

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 1:1 – 1:2: Și El l-a chemat pe Moise, și Domnul i-a vorbit din Cortul Întâlnirii spunând,

Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Când un om de la voi aduce un sacrificiu Domnului; din animale, din vite sau din turmă veți aduce sacrificiile voastre.

Trebuie să furnizăm toate dorințele (mineral, vegetal, animal și vorbitor) în beneficiul societății în mod complet altruist, fără nicio dăruire pentru noi înșine, direcționând toate scopurile și gândurile noastre pentru grija altora, la fel cum o mamă se gândește doar la bunăstarea copilului ei.

Dacă un om se poate direcționa în acest fel, atunci el transferă parțial dorințele lui din partea de primire, în partea de dăruire. Cu toate acestea, în societate, în grup, studiind sistemul care atrage Lumina corectării, aceasta este o muncă foarte îndelungată.

Să presupunem că am în mine dorințe cu care am încercat înainte să primesc pentru beneficiul propriu, având avantaje de la ceilalți, iar acum, la aceste dorințe, lucrez cu un anume sistem în care Lumina mă influențează și schimbă aceste dorințe din dorințe de primire (egoiste), în dorințe altruiste, pentru beneficiul celorlalți. Acesta însă nu este altruismul lumii noastre, chiar dacă îl numim așa, neavând alte cuvinte.

De fapt, înseamnă dăruire absolută și iubire pentru ceilalți fără beneficiu pentru sine. Când un om începe să lucreze la acest nivel, atunci el face ”sacrificii” (ofrande), ceea ce înseamnă că el îndepărtează părți din dorința egoistă și le transferă în serviciul altruist, pentru ceilalți.

La asta participă dorințele de la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal, vorbitor. În plus, nivelurile mineral, vegetal și animal deservesc în lumea noastră omul și, cei din nivelul vorbitor (om) deservesc Creatorul. În interior, omul are toate dorințele minerale, vegetale și animale și, le ridică prin munca lui la dăruire și iubire complete, fără Egipt și nu pentru a primi recompensă.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/11/2013

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pesach Haggadah, povestea exilului din Egipt, începe cu aceste cuvinte: ”Suntem sclavi în Egipt…”

Răspuns: Încă suntem sclavi, dar nu realizăm asta. Ne considerăm o națiune liberă, care trăiește în ”pământul lui Israel”, dar nu este pământul lui Israel. Nu este încă nici Egiptul. ”Egipt” înseamnă că realizăm că Faraonul ne conduce. Totuși, noi gândim diferit.

Uită-te ce se întâmplă! Ce fel de joc se joacă egoul cu poporul Israel! Suntem adânciți în numeroase dispute, bârfe… Suntem complet scufundați în tot felul de probleme. Guvernul nostru și întreaga țara este împărțită în numeroase fragmente. Suntem chiar aproape de un război civil!

Suntem foarte departe de Paște! Suntem încă în sclavia egipteană cea mai adâncă și întunecată, a celor ”șapte ani de foamete”. Nu realizăm faptul că egoul este cel care ne guvernează, se joacă cu noi, și ne întărâtă unul împotriva altuia.

Paștele vorbește despre decizia de a scăpa de sclavie, de a ieși din puterea egoismului, din starea în care ne ”înfulecăm” unul pe altul, așa cum este spus, ”iar copiii lui Israel au gemut din cauza muncii… ”

Întrebare: Suntem sclavi astăzi?

Răspuns: Nu, nu suntem, deoarece un ”sclav” înseamnă omul care își simte sclavia și realizează dependența de natura sa rea. Admitem că ne urăm  vecinul și că suntem constrânși să ne certăm și să luptăm unul cu altul. Nu știm de unde vine această dorință. Răsare din interior și nici măcar nu suntem conștienți de ea, nici nu simțim că forța care ne guvernează ne este străină. Credem că noi alegem să ne comportăm astfel.

Mulți oameni fac lucruri rele, dar nu le consideră greșite. Totuși, sunt oameni care realizează: ”Sunt sătul de răutatea mea, nu știu ce să fac cu acest corp al meu, cu natura mea, nervii, dispoziția în care sunt… Mă uit la alții și vreau să îi distrug. Nu îmi iubesc nici soția, nici familia. Vreau să abandonez această lume. Să ardă complet! Nu am nicio idee unde să fug de această viață! Nu m-ar deranja să trăiesc pe o insulă părăsită.”

Înțelepciunea Cabala explică faptul că natura umana a fost creată rea în mod intenționat, pentru ca să ajungem să realizăm răutatea acesteia. Mai întâi, nu simțim că suntem răi. Credem că este natural ca oamenii să fie răi. Apoi, învățăm gradual să ne diferențiem de natura noastră și să realizăm că suntem construiți din două puteri: ”noi”  și opusul nostru, înclinația rea numită ”Faraon”.

În acest moment, îl privim pe Faraon ca înclinația rea care trăiește în noi și ne gândim: ”Poate ar trebui să încerc să evit puterea lui? Să tratez pe toată lumea bine. Nu contează cum se vor termina încercările mele, dar totuși vreau să învăț cum să mă controlez”. Faraonul închide constant ”viziunea noastră duală”, care este stabilită pentru a putea face diferența între ”noi” și ”el”. Ne face să îi tratăm rău pe alții.

În cele din urmă, ajungem la realizarea faptului că Faraonul este rău și o putere ostilă, cu scopul de a ne face conștienți că există un străin în noi, astfel aducându-ne la dorința de a a fugi de el. Nu avem puterea de a lupta cu el, dar putem să ne detașăm de el. Această detașare de puterea rea se numește  ”ieșirea din Egipt”. Răul rămâne intact, noi suntem cei care nu ne mai asociem cu el.

Răul este încă în noi, undeva în cele mai adânci straturi, dar nu îi permitem să ”iasă la suprafață”; îl suprimăm și ne detașăm de el. Detașarea de rău prin ridicarea deasupra se numește ”ieșirea din Egipt, o evadare de sub puterea lui Faraon. ” În acest punct, obținem mântuirea. Nu suntem încă oameni liberi pe pământ liber. Nu am trecut încă de la sclavie la libertate. Doar am fugit de sub sclavie, dar nu am obținut încă libertatea.

În acest punct, avem nevoie, cu disperarea, să ne detașăm de Faraon. Această starea se numește ”Paște”. Începe să corectăm proprietățile asociate cu Egipt și Faraon. Nu avem altă natură. Tot ce avem este înclinația rea, pe care trebuie să o corectăm și să o schimbăm în benevolență. Pentru a obține această stare, după ieșirea din Egipt, ne trebuie o putere specială care ne permită să facem clarificări asupra noastră – corecția. Această perioadă se numește ”a număra zilele lui Omer”.

În Egipt avem destulă pâine. În timpul primei săptămâni după ieșirea din Egipt, am mâncat o pâine simplă, numită ”mața”. Mai târziu, am revenit la pâinea normală. Această perioadă se numește ”a număra zilele lui Omer”. ”Omer” este un snop de grău.

Verificăm dorințele noastre rele, pe toate cele 49. Aceste dorințe se numesc ”Sefirot”. Șapte Sefirot sau șapte părți ale dorinței se numesc “Hesed, Gevura, Tifferet, Nețah, Hod, Yesod și Malhut.” Fiecare se împarte în 7 părți. Astfel, avem 7 X 7 = 49 de dorințe diferite, care sunt  pregătite de corectare.

Am ”abandonat” aceste dorințe în momentul ieșirii din Egipt, adică am încetat  să le mai folosim. Acum, începem să le testăm din nou. Verificăm fiecare dorință și o evaluăm, dacă o folosim ca să facem rău altora,  să bârfim, să ne luptăm, etc. Trebuie să găsim o cale pentru a folosi aceleași dorințe pentru a aduce beneficiu altora.

Ar trebui să trecem de la înclinația rea la cea bună, în fiecare dintre dorințele noastre. Trebuie să ne facem un ”inventar” al răutății noastre. Trebuie să găsim o cale de a folosi dorințele noastre în scopuri bune.

Până acum, nu era încă vorba despre detașarea de starea noastră anterioară. În timpul nopții de Paște, ieșim și ne ascundem toate dorințele. Le verificăm și încercăm să înțelegem cum arată dorințele noastre. Le contemplăm de la un nou nivel, fiind deja ”ieșiți din Egipt” și departe de puterea Faraonulului.

Ne uităm la dorințe și ne îngrozim că anterior le-am avut. Totuși, acum ne-am distanțat deja de ele, nu le mai considerăm ca fiind ale noastre. Ne identificăm cu punctul care iese din Egipt și este în afara oricărei dorințe egoiste.

În acest moment, de la o nouă ”înălțime”, verificăm fiecare dorință, una câte una, toate cele 49. Se numește ”numărătoarea celor 49 de zile ale Omer”, deoarece de la noul nivel pe care tocmai l-am obținut, începem să numărăm și să testăm toate dorințele și să vedem dacă suntem capabil să le folosim în scopuri bune, în loc de cele rele dinainte.

Acest lucru este posibil datorită Faraonului care ne revelează răutatea noastră. Acum, putem gradual să schimbăm răul în bine. Numărarea celor 49 de zile ale lui Omer este pregătirea pentru ziua 50, numită ”Șavuot” – Dăruirea Torei.

Pe de o parte, se numește ”Șavuot” pentru că numărăm toate dorințele noastre și facem un ”inventar” al lor, iar pe de altă parte se numește ”Dăruirea Torei” deoarece primim Lumina care Reformează. Creatorul a spus: ”Am creat înclinația rea și am creat Tora ca mirodenie pentru ea”

În acest moment, vedem clar răul, deoarece am făcut un inventar al dorințelor noastre. Acum, avem nevoie de o Lumină specială, o forță specială, numită ”Tora”, care ne va ajuta să ne folosim dorințele una după alta și toate împreună, de dragul dăruirii altora , pentru că legea principală a Torei este ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este nivelul pe care eventual îl vom obține.

Din emisiunea de pe Kab Tv ”O viață nouă” din 24.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→