Întrebare: Când suntem pe un nivel spiritual, vom putea să ne înţelegem între noi fără cuvinte?

Răspuns: În general, da. Desigur, este posibil să lucrăm cu un ecran împărţit fără comunicarea verbală. Dar nu încă.

O asemenea comunicare poate să fie nu numai între două persoane care sunt aproape una de alta, ci de asemenea între aceia care sunt în diferite părţi ale lumii şi chiar în două lumi diferite – nu contează. Ce ne împiedică înţelegerea dintre noi sunt limitările mecanice, minore ale lumii noastre.

Întrebare: De ce, atunci când experimentăm dintr-o dată un fel de senzaţie, de regulă este imposibil să o exprimam în cuvinte, chiar şi pentru noi înşine?

Răspuns: Înseamnă că încă nu poţi să experimentezi în mod egal impactul spiritual în mintea raţională şi în inima ta .

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 4/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă scara urcării spirituale? Poți să sari peste treptele ei?

Răspuns: Nu, nu poți să sari peste trepte. Cu fiecare grad, dorințele continuă să crească, formând o scară spirituală. Dacă suntem cufundați în aceste dorințe și începem să le înțelegem mai intens, atunci vom urca treaptă cu treaptă.

Aceste trepte nu sunt chiar ca o scară, sunt mai mult ca o spirală ADN, în care sunt concentrate genele spirituale (Reșimot).

Ele conțin toate informațiile despre noi, nu numai genetic, dar și spiritual – mult mai extinse, mai exacte, mai profunde și mai interconectate.

Informația spirituală este etapa de dezvoltare umană până la nivelul Creatorului.

Când mă conectez cu oamenii într-o relaționare mai serioasă, atunci apar dependențele dintre noi, explicându-mi ce este puterea absolută, universală, supremă și bună, ce sunt inteligența și sentimentele. Le simt pe toate ca un singur tot. Acesta este nivelul spiritual.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 11/03/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Concepte care în percepția noastră sunt opuse, în Lumea Infinită există simplu, în unitate și conexiune. (Baal HaSulam, „Studiul celor 10 Sfirot”, Part. 1, „Privire interioară – Histaclut Pnimit”.

Întrebare: Ce înseamnă că lucruri opuse sunt unite? Poți să-mi dai un exemplu din natură?

Răspuns: Einstein a dat exemplul dimensiunilor apărute deasupra timpului și spațiului. De exemplu, bunicul și cel mai îndepărtat descendent al său se întâlnesc peste sute de ani. Amândoi există simultan dar, în ceea ce privește înțelegerea noastră, acest fapt este experimentat ca trecut, prezent și viitor.

Întrebare: Asta înseamnă că dinozaurii s-ar putea învârti prin jurul nostru și noi pur și simplu să nu îi vedem?

Răspuns: Dinozaurii nu se învârt pe undeva; ei se învârt în tine (ca și înainte, apropo!). Nu există nimic în afara noastră. Noi proiectăm tot ceea ce percepem astfel încât pare să fie în afara noastră și asta este numită „lumea noastră”. O simțim numai în interiorul nostru. Noi nu percepem ceea ce este în afara noastră. Este ca și cum am fi conectați la niște electrozi, iar noi ne imaginăm că suntem undeva, că vorbim cu cineva și îi vedem pe ceilalți ca pe un ecran.

Se ridică astfel întrebarea: toate acestea par doar să existe sau există cu adevărat? Nu putem spune, fiindcă nu simțim nimic în afara noastră. De aceea, omul nu poate pretinde obiectiv că există ceva – el percepe totdeauna subiectiv.

Tot ceea ce revelăm și studiem, inclusiv Cabala, este pur subiectiv. Nu obținem niciodată imaginea absolută. Ea va fi revelată numai după corectarea generală, când toți vom fi uniți și micii noștri senzori privați (Reșimot) vor fi uniți într-un singur senzor comun, micile noastre dorințe private vor fi unite într-o singură dorință comună, care va duce la percepția absolută, la eterna Lumină albă. Atunci vom fi capabili să vorbim despre ceea ce există cu adevărat. Starea aceasta este numită Gmar Tikun – Corectarea Finală.

Totul se raportează la noi; nu există nicio problemă referitoare la Creator, fiindcă proprietățile Lui includ totul. Noi vom fi capabili să obținem aceeași stare când dorințele noastre vor fi complet integrate, incluzându-le în sine și pe toate celelalte opuse. Starea aceasta este considerată a fi de iubire a aproapelui ca pe tine însuți.

Cu alte cuvinte, când accept cu iubire tot ceea ce există într-un alt om – toate calitățile lui neplăcute, toate stările și gândurile lui – ca fiind ale mele, ca fiind cele mai prețioase, atunci voi include dorințele tuturor oamenilor din lume și voi fi capabil să fiu obiectiv, fiindcă toate antagonismele din mine vor fi unite.

Întrebare: Pot să spun că amândouă, iubirea și ura, vor exista în mine în același timp?

Răspuns: Desigur. Una nu o va anihila pe cealaltă, fiindcă ele doar se vor susține una pe cealaltă, astfel încât să simt între ele acuitatea obținerii (dobândirii). În acest fel lucrează.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 8/04/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă întreaga lume este în interiorul meu, atunci şi timpul este în interiorul meu. Poţi explica cum pot să controlez timpul în interiorul meu?

Răspuns: Imaginează-ţi că nu este timp. Nu este nici următorul moment, după cum este spus:”Îngheaţă momentul, este magnific!”

În acest mod ar trebui să te porţi: nu este timp, doar un moment al adeziunii maxime cu Creatorul. Timpul este un fenomen psihologic. În Cabala timpul este frecvenţa de schimbare a stărilor spirituale, nu ticăitul ceasului. Cu cât se schimba mai repede starea, cu atât mai repede trece timpul.

Întrebare: Deci dacă fac ceva şi mă aştept ca o lună sau un an mai târziu să fiu plătit, aşteptarea este numită timp? Dar dacă primesc plata imediat, la momentul acţiunii, atunci timpul pare că dispare?

Răspuns: Atunci când recompensa se petrece în timpul acţiunii, adică acţiunea este recompensa, atunci nu este timp. Acesta este momentul magnific.

Întrebare: Rezultă că acest moment este cel mai bun din viaţa unui Cabalist? El nu se gândeşte niciodată la viitor?

Răspuns: Cabalistul trăieşte în ambele stări simultan: în starea sa personală, cât şi în cea colectivă. Trebuie să fie preocupat de corecţia generală a lumii. Pentru el, o acţiune direcţionată spre corecţia lumii este recompensa. Dacă Creatorul îi dă această oportunitate, făcând astfel, Creatorul îl recompensează.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Yael Leșed Harel

Rezumat

Pentru a ne integra în mod corect în societate, trebuie să trăim conform principiului: „Și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți” (Leviticul 19:18). Pentru a dezvolta tipul de societate în care toți îi tratează pe ceilalți cu aceeași grijă, ca pe propriul copil, trebuie să ajungem să ne cunoaștem unii pe alții, astfel încât să înțelegem cum să abordăm fiecare persoană ca fiind unică. Acesta este modul în care ne ajutăm reciproc cu ceea ce are nevoie fiecare și cu ceea ce vrea și, astfel, să găsim susținere unul în ochii celuilalt.

Acest lucru necesită o abordare foarte specială, în care fiecare trebuie să își anuleaze propria natură egoistă și să privească pe ceilalți ca și cum aceștia ar fi deja într-o stare perfectă. Copiii pot fi învățați prin jocuri să relaționeze cu ușurință în acest fel. Prin această abordare, vom crea o societate bazată pe acceptarea reciprocă și pe acoperirea oricărei respingeri cu iubire.

Din KabTv „Viață nouă”#1023 – Integrarea în societate, Partea a doua, 12/06/18

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența între a mă gândi la mine însumi și a mă gândi la ceilalți? În oricare din cazuri, eu sunt cel care gândește?

Răspuns: Sigur că eu sunt cel care mă gândesc. La urma urmei, eu nu încetez să exist. Diferența este unde exist, în interiorul corpului animalic sau în interiorul sufletului, care este în afara mea, adică în ceilalți.

Întrebare: Cum poate unitatea să mă protejeze de influența puternică a valorilor societății de consum?

Răspuns: Dacă grupul este mai important pentru mine decât societatea lărgită sau chiar decât lumea, atunci grupul mă protejează de influența lumii înconjurătoare. Dar, dacă lumea este mai importantă pentru mine decât micul meu grup, atunci sunt sub influența ei și nimeni nu mai poate fi un garant pentru viitorul meu spiritual.

Întrebare: Poate fi unitate spirituală între soț și soție?

Răspuns: Desigur. De altfel, grupul este de obicei împărțit în partea masculină și cea feminină. Un cuplu poate învăța să citească împreună acasă. Mai mult, soțul poate, mai mult decât oricine alcineva, să deschidă Spiritualitatea pentru soția sa.

Întrebare: De ce face Creatorul situații care mă deranjează?

Răspuns: Creatorul acționează în acest fel pentru a-mi înfrânge egoul. Ce este chiar așa de rău în asta? Ce te deranjează? Te temi că o să fii descoperit în situații neplăcute și în circumstanțe dezavantajoase? Toate acestea sunt menite să te ajute să te smerești și să te supui.

Întrebare: Ce înseamnă: „Cine sporește cunoașterea, mărește durerea” (Eclesiastul 1:18)? Despre ce fel de durere este vorba?

Răspuns: Dacă sporești cunoașterea, dar nu o echilibrezi cu sistemul dăruirii. Cu alte cuvinte, dacă Lumina de Hohma (Înțelepciune) nu este îmbrăcată în Lumina de Hasadim (Milă) atunci, în loc de Lumină, apare întunericul.

Întrebare: Cum pot să-mi anulez egoul dacă nu am nimic altceva decât ego? Nu înseamnă asta auto-înșelare?

Răspuns: De aceea suntem în conexiune cu prietenii, astfel egoismul meu va fi folosit pentru a-i ajuta pe ei și egoismul lor va fi folosit pentru a mă ajuta pe mine. Integrarea reciprocă în acest fel dintre toți crează un câmp anti-egoist.

Întrebare: Pot să mă includ într-un câmp anti-egoist ascultând ateliere sau citind o carte precum Zohar-ul, de exemplu?

Răspuns: Nu, nu poți să te incluzi nicăieri în acest fel. Poți să faci asta numai cu ajutorul prietenilor tăi. Nu contează cât de imposibil și de complicat ți se pare ție, nu există altă cale.

Întrebare: Ce fel de conexiune este între Forța Superioară care conduce totul și unitatea din grup?

Răspuns: Este același lucru. Unde îl definești tu pe Creator, unde Îl simți, unde corectezi viziunea ta despre El și unde vii tu în contact cu El? Numai în interiorul grupului. Numai prin caracteristicile corecte pe care le creați între voi.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 18/02/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este gelozia Creatorului? Dacă eu sunt parte din Creator, cum aș putea fi gelos pe mine însumi, în raport cu cine?

Răspuns: Există posibilitatea de gelozie în măsura în care ratezi identificarea ta cu Creatorul. Creatorul este gelos. El vrea să ne uităm numai către El. Dacă încetăm să-I mai dăm atenție, atitudinea lui față de noi se schimbă dramatic, pentru a restabili maximum de conexiune dintre noi.

Întrebare: Are Creatorul vreun fel de calitate sau de sentiment?

Răspuns: Omul atribuie Creatorului diferite calități comportamentale. El nu poate percepe Creatorul ca fiind Absolutul, fiindcă nu poate înțelege asta. Prin urmare, din punctul nostru de vedere, Creatorul se manifestă în așa fel încât noi începem să-L simțim ca pe un interlocutor, ca pe un însoțitor, un partener, un profesor, ca pe acela de care ne putem atașa și cu care putem fi în comunicare reciprocă.

Întrebare: Cum îi percepe un cabalist pe ceilalți, dacă el comunică constant cu Creatorul?

Răspuns: Îți spun un secret. Nu există alții. Exist numai eu.

Întrebare: Asta nu înseamnă singurătate?

Răspuns: Nu, nu este singurătate. Toți ceilalți sunt în interiorul meu.

Întrebare: În ce constă comunicarea cu Creatorul: întrebări, dialoguri, plângeri, argumente?

Răspuns: Comunicarea cu Creatorul se bazează pe căutarea unui contact permanent cu El și din ce în ce mai mare, până la punctul de alipire. Orice altceva este perceput ca stimulent, ca informație necesară pentru alipirea completă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 4/03/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelepții noștri au spus (Pactul Yoma) că Al Doilea Templu a fost distrus din cauza urii nefondate. Asta în ciuda faptului că poporul în întregime era angajat în Tora, Porunci și dăruire, dar ei nu o făceau altruist, ci de dragul recompensei; deci ei au împlinit toate acțiunile, mai puțin unitatea și, de aceea, această muncă s-a transformat din elixirul vieții în otravă mortală.

Tora poate fi deci și otravă mortală, poate să fie un medicament care ajută la omorârea unei dorințe egoiste și poate să fie poțiunea vieții care însuflețește dorința de dăruire. Ea este asemenea Luminii Superioare. Dacă ea ajunge la dorința de primire cât aceasta este încă egoistă și nu dorește să fie corectată pentru dăruire, atunci ea întărește inima omului, conducându-l la recunoașterea răului. De îndată ce omul își recunoaște răul și vrea cu adevărat corectarea, aceeași Lumină se schimbă într-un înger bun. (Minutul 25:00)

Însă, întâi de toate, trebuie să ajungem la recunoașterea răului; numai asta poate duce la rugăciune, la cererea corectării. Recunoașterea răului poate fi din calitățile mele egoiste, din faptul că nu vreau să mă corectez sau din cauză că vreau deja să mă corectez, dar nu am destulă putere pentru asta. Puterea nu este cerută pentru corectare, ci pentru a cere Luminii Superioare să mă corecteze. (Minutul 27:40)

Ziua de Tișa BeAv este durerea pentru sufletul sfărâmat, abandonat de Lumina Superioară, adică de prezența Creatorului. Trebuie să o aducem înapoi! Este faptul că noi nu vrem să o aducem înapoi, nu vrem să refacem sufletul sfărâmat – aceasta este ruina, este crima pe care ar trebui să o regretăm. Nu vrem să cerem Creatorului corectarea, refuzăm chiar să ne apropiem de această cerere. Aceasta este adevărata distrugere.

Ar trebui să plângem nu pentru distrugerea unei clădiri, ci pentru noi înșine, pentru sufletul nostru sfărâmat, pe care am putea să-l refacem, dar nu o facem. (Minutul 32:40)

Din a doua parte a Lecției zilnice de Cabala 22/07/18 – Subiect „Tișa BeAv”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Vorbești totdeauna despre jucatul unui joc. Urăsc cuvântul ăsta. Vreau adevărul într-o relație, nu jocuri. Ce să fac?

Răspuns: Credința se joacă cu omul. Trebuie să înțelegem că trebuie să ne jucăm pentru a atrage Forța Superioară care ne va schimba și ne va corecta.

Jocul nu este numai de a juca, ci este și verificarea actuală a stării omului și orientarea lui în fiecare moment către starea viitoare. Deoarece viitorul este necunoscut, iar prezentul, în general, nu este tocmai evident, suntem permanent în ceață, într-o stare confuză. Cum ar trebui să procedăm?

Mediul corect al omului în relația cu viitorul este numit„joc”, fiindcă noi înșine nu ne putem determina viitorul, ci doar atitudinea față de el.

Setarea cu o atitudine corectă față de un viitor bun ne va aduce binele în prezent. În felul acesta vom avansa.

Este o muncă foarte serioasă și, fiindcă starea noastră următoare este neclară, mișcarea noastră unul față de celălalt, atitudinea noastră față de lume, de viață, chiar și față de Creator, este ca jocul actoricesc pe o scenă, când ne interpretăm cea mai bună stare viitoare, imaginându-ne cum poate fi aceasta. Când aspirăm la ea, atunci, în consecință, o primim de Sus.

În principal, se bazează numai pe faptul că viitorul este necunoscut și eu îl pot determina și raporta la mine, incluzându-mă în el, cu ajutorul acțiunilor numite „a juca” (a interpreta)

Întrebare: Depresia este și ea un joc?

Răspuns: Depresia este, de asemenea, un joc, fiindcă construim în fața noastră o imagine a viitorului complet neagră, încețoșată, necunoscută și înfricoșătoare.

În principiu, Cabala vorbește numai despre cum pot obține un viitor real, adevărat și corect. Noi trebuie să-l creăm. Când creez acest viitor, îl construiesc din calupuri. Acesta este jocul.

Mă joc tot timpul, îl construiesc. Dacă înțelegem corect cum să ne jucăm și să ne creăm viitorul din blocuri/calupuri, ceea ce ne vom imagina ar trebui să fie conectarea acestor blocuri. Lucrul cel mai important este relaționarea dintre noi într-o lume pe care o putem face frumoasă. Noi nu o putem crea. Deci, trebuie să învățăm să ne jucăm (să o interpretăm).

Din „Noutăți cu Michael Laitman” 5/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „sfârşitul tuturor generaţiilor”? Este sfârşitul vieţii fizice, ori o stare personală specială?

Răspuns: Sfârşitul tuturor generaţiilor este sfârşitul urcării pe scara spirituală, atunci când ajungem în vârful ei.

Întrebare: Ce înseamnă să ne aflăm în etapa ultimei generaţii?

Răspuns: A fi în etapa ultimei generaţii înseamnă să ne apropiem de urcarea pe scara spirituală şi să o urcăm ca și ultima generaţie.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→