Sunt trei componente în percepția realității: Creatorul, prietenii și eu. Creatorul este îmbrăcat în prieteni și eu vreau să mă asociez cu ei. Asta se numește că „Israel, Tora și Creatorul sunt unu”.

Totul depinde de ce este considerat iluzoriu și ce este realitate. Un copil ascultă cum îi spun o poveste și percepe totul ca pe o realitate reală, imaginându-și cum merge Scufiță Roșie prin pădure și întâlnește lupul. Copilul poate să plângă sau să râdă, fiindcă el trăiește în această realitate. Însă, pentru mine asta este doar ficțiune, doar o poveste. Totul depinde de nivelul în care percepem ce se întâmplă.

Existăm într-o lume iluzorie, imaginară. Este evident că sentimentele noastre sunt reacțiile celor cinci simțuri ale noastre, care nu pot fi considerate obiective. Dacă am primi alte simțuri, am percepe o realitate diferită și am trăi în ea. Totul este o problemă de convenții, de consensuri între noi. Nu este niciun adevăr în această lume, deoarece nu este niciun indicator opus care ar putea fi evaluat.

Trebuie să ne ajustăm între noi la o percepție mai plină de adevăr, să trăim conform legii iubirii aproapelui și constant să o îmbunătățim. Apoi putem gradual să intrăm în ea. În această muncă este o perioadă de pregătire, când o persoană nu realizează cum trece de la un grad la altul. Mai târziu, trebuie să înceapă să lucreze conștient. Cred că este deja posibil să facem asta, pentru a termina sărbătoarea de Shavuot, prin a face o jumătate de pas înainte.

Este o rețea de conexiuni între noi și pe care nu o simțim. Totuși noi trebuie să ne ajustăm la ele, cu ajutorul principiului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuti”. Aceasta este o lege a unei realități noi, un mod nou de gândire, o dorință nouă și relații noi.

Un Cabalist trăiește în două lumi, adică în două stări simultan. Acum decid că împreună cu prietenii voi intra într-un asemenea sistem de relații. Nu este nimic altceva și numai prin acest sistem mă uit acum la lume, la realitate, începând să mă adaptez la această lume nouă, prin aceste simțuri noi numite „zece Sefirot”.

Această lume este o iluzie în care suntem născuți. Pare că trăim în această lume ca într-un vis. În curând ni se va revela că toată viața trecută a fost un vis, o fantezie completă. De fiecare dată când trecem de la percepția noastră egoistă la dăruire, o nouă realitate ne este revelată, în schimbări atât de majore că ni se pare că nu poate să fie mai mult de atât.

În dăruire se deschid asemenea spații la care nici nu am visat. Mă includ cu prietenii mei și prin contopirea cu ei intru într-o realitate nouă, ca și cum ar fi într-un vis magic. 1

Nu ne putem uita în spate – asta este legea. O nouă realitate se deschide pe baza includerii noastre în prieteni și nu este nimic mai mult. Trebuie să aspirăm numai spre asta. Lumea este revelată prin conexiune, prin simțuri noi, printr-o realitate nouă, în fața căreia trebuie să te anulezi și apoi vei intra în ea.

Fiecare din noi s-a născut și a fost educat cu o percepție egoistă a realității. Așa am fost calibrați, ca o unealtă cu multe regulatoare. Acum eu, însumi, mulțumită trezirii interioare pe care am primit-o, vreau să mă calibrez la o percepție diferită a realității, care poate fi făcută cu ajutorul eforturilor mele, al grupului, profesorului și a Creatorului. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/9/19, „Sărbătoarea săptămânilor”

1 Minut 56:25

2 Minutul 1:06:00

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avansarea spirituală depinde de măsura în care ne anulăm la un zero complet în fața grupului. De fiecare dată când mă întorc la gândul nevoii de anulare de sine, sunt din nou îngrozit. Eu, însumi nu m-aș fi gândit niciodată la o asemenea idee, deși, desigur, ea vine de la Creator fie direct de Sus, ori prin mediu, prin tot felul de mijloace.

Eu, însumi sunt incapabil să mă anulez prin măsurarea avansării mele spirituale cu această măsură a anularii de sine. Mă regăsesc tot mai îndepărtat de spiritualitate, iar prietenii mei au tot mai mult succes. Asta mă descurajează, mă împiedică și mă enervează cu adevărat.

Cu toate acestea, pe de altă parte, eu trebuie să înțeleg că trebuie să fie așa. Dacă nu mă retrag din asemenea stări și dacă mulțumesc Creatorului de fiecare dată pentru că-mi reamintește de munca mea, din nou și din nou, apoi „fiecare bănuț se adună într-o sumă mare” și eu avansez și voi reuși într-o zi.

Nici măcar nu contează dacă îmi văd sau nu succesul, dar de fiecare dată când primesc o trezire spre adevăr, spre nulificarea mea în fața grupului, eu fac încă un pas înainte spre palatul Creatorul și, prin urmare, ar trebui să fiu bucuros.1

Anterior am avut dorința de a mă bucura de cunoașterea egoistă. Apoi acest loc se golește, iar această sărăcie totală este cea care face posibil  să nu cer împlinirea în înțelegere și simțire, ci să mă ridic deasupra lor și să cer abilitatea de a umple această goliciune cu dedicarea față de Creator prin grup. Reiese că mă deconectez de la starea corporală, mă ridic deasupra ei și îmi umplu dorințele cu măreția Creatorului. Aceasta este ridicarea la etajul superior, la credința deasupra rațiunii.

Este imposibil chiar să și compar aceste două stări: rațiunea și deasupra rațiunii. Tot ce înțeleg și simt, este în această rațiune, iar deasupra rațiunii este ceva ce nu vreau să înțeleg și să simt, ci vreau doar să dăruiesc Creatorului și să simt cum prietenii mei din grup dăruiesc Creatorului. Prin urmare, noi construim o stare nouă numită „lumea superioară”.2

Este bine că simt goliciunea Creatorului și plăcerea că Îi dăruiesc Lui, în special făcând munca pentru El, fără nicio recompensă. Asta ar trebui să fie foarte important pentru mine.

Creatorul intenționat construiește o stare pentru mine, unde nu Îl simt și nu Îl înțeleg, adică nu simt niciun gust în El. Prin asta El eliberează un loc în mine, curățându-l de gunoiul acestei lumi, așa încât încep să-l umplu cu măreția Creatorului.3

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/6/19, lecție pe tema „Zero absolut”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 5:30

3 Minutul 8:10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața nouă 12 – Cheia succesului
Dr. Michael Laitman conversează cu Oren Levi

Două forțe conduc lumea, forța dăruirii și cea a primirii. Noi folosim cu precădere puterea primirii, iar aceasta conduce la un dezechilibru în toate sistemele naturale. Pentru a construi o societate mai sigură, mai sănătoasă și mai eficientă, umanitatea trebuie să echilibreze forța primirii cu forța dăruirii. Scopul dezvoltării umane este acela ca toți oamenii să fie conectați cu natura întreagă, devenind o singură familie unită. După ce vom atinge starea de echilibru și conexiune, vom ajunge să cunoaștem natura și vom avea un scop în această viață. Ne vom simți parte dintr-un sistem integral și etern.  [68859]
Din emisiunea KabTV “Viața nouă #12 – Cheia succesului”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că atunci când îmi vine un gând rău, nu trebuie să îi rezist sau să îl resping. Deci, ce ar trebui să fac cu el?

Răspuns: Trebuie să lucrați la el. Lucrul la el înseamnă să iei acest gând cu tine, până în centrul grupului tău de zece, în centrul micului tău grup și să-l faci să dispară în conexiunea dintre voi. Imaginați-vă că aveți un grup în care vă uniți ca un întreg, cum ar fi gătitul de supă într-o oală. Când vine un gând, îl aruncați în această „supă”, astfel încât să se dizolve complet în ea.

Modul în care aceasta afectează grupul vostru este modul în care a fost intenționat să se întâmple. Principalul lucru este ca grupul să fie pregătit să adapteze acest gând, în interiorul lui, astfel încât acesta să se dizolve complet în el. Apoi, veți putea vedea rezultatul potrivit din asta.

Întrebare: Deci, pot să le spun prietenilor din grup despre acest gând? Sau este suficient numai să te gândești la asta și va fi prelucrat în interiorul grupului?

Răspuns: Nu trebuie să le spuneți despre el sau puteți alege să le cereți sfatul. Treptat, pe baza implicării voastre în grup, veți vedea dacă vă puteți consulta prietenii sau dacă încă vă simțiți incomod, etc.

Din Lecţia de Cabala în limba Rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană se află în intenția pentru binele său, ar trebui să încerce să-și schimbe intenția spre o intenție de dragul dăruirii, pentru a câștiga calitatea dăruirii prin propriile sale abilități sau trebuie să atragă lumina numai cu motivația sa egoistă, fără a încerca să se schimbe pe sine, dar dorind ca lumina să-l schimbe; este suficient pentru a dobândi calitatea de dăruire?

Răspuns: O persoană nu poate determina cu certitudine interconectarea sa cu lumina superioară. Prin urmare, se spune  că „Trebuie să faceți tot ce este în puterea voastră să faceţi, ca să vă schimbaţi pentru a vă asemăna cu Creatorul”.

Întrebare: O persoană poate dobândi caracterul de dăruire numai printr-o aspirație egoistă?

Răspuns: Exact!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încă o dată am abordat studiul Prefeței la Înțelepciunea Cabala (Pticha), însă la un nivel nou, prin sentimente. Este atât de interesant, atât de profund, că încă odată ne lipsesc detaliile tehnice.

De ce, atunci când începem să punem orice întrebări tehnice, acest lucru ne îndepărtează de percepția senzorială în care am intrat, ne dă la o parte din ea?

Răspuns: Asta se întâmplă doar la început. De exemplu, atunci când oamenii învață să cânte la un anumit instrument muzical, la început omul trebuie să lucreze la tehnică. Ei trebuie să facă exerciții și să se învețe cu instrumentul.

De îndată ce îl stăpânesc, atunci este ca și cum se unesc cu acesta, iar instrumentul începe să exprime sentimentele lor, acelea pe care nu le pot exprima pe ei înșiși. Iau o vioară în mână și cânt în într-un mod în care nu am putut niciodată. Însă prin mânuirea ei, prin tânjire, prin sunetele ei, mă pot exprima.

Este la fel și aici. Mai întâi trebuie să învățăm instrumentul. Sentimentele noastre sunt instrumentul, nimic mai mult decât sentimentele, deoarece noi suntem doar dorința de a primi plăcere. Asta este ceea ce a creat Creatorul în noi.

Pentru a exprima sentimentele noastre pentru Creator, trebuie să le ducem deasupra egoismului nostru, adică prin dorință, spre prieteni. Este o oportunitate foarte mare, specială, minunată, ca să trecem sentimentele prin ei, deoarece altfel n-am să ajung în Creator!

Grupul pentru mine este un instrument la care cânt. Dacă nu l-aș fi avut, nu aș fi putut să transmit nimic Creatorului. Prin urmare, spargerea dorinței comune într-un număr vast de dorințe îmi oferă oportunitatea de a cânta, ca la clapele unui pian, tot felul de melodii de conexiune. Din ele asamblez o simfonie, un cântec de iubire pentru Creator. Acestea sunt sentimentele. Totuși, ei lucrează la matematică, la dorințe.

De câteva ori la lecțiile noastre, v-am spus despre prietenul meu care a lucrat la restaurarea unei orge în Catedrala Riga. Mi-a spus cât este de complex acest instrument. Avea cărți și articole despre structura orgii cu formule matematice complexe, inclusiv diametre, presiune, acorduri și așa mai departe.

Apare o întrebare: ce vom studia: mecanica, sau cum putem cu ajutorul ei să trezim sentimente?

De ce? Că să putem să devenim în totalitate stăpânii dorinței pe care El a creat-o și cu ajutorul ei să exprim totul în același fel în care o face El, precum calitatea dăruirii în relație cu calitatea Lui de dăruire. Așa încât să ne putem conecta, să aderăm la El.

De aceea, noi nu intrăm în sentimente fară o conexiune cu mecanica. În prezent noi nu acordăm atenție sentimentelor deoarece de îndată ce intrăm în acest lucru, noi nu înțelegem ce ni se cere. Trebuie să ne dezvoltăm percepția noastră senzorială, iar apoi cântam.

Ne vom uita la diferite desene și plângem sau râdem – fiecare va avea propria reacție. Nu aveți idee cât de multe desene sunt, mii. Așa că nu trebuie să iți faci griji despre mecanică. Vei avea toată mecanica pe care o vrei.

Astfel vom ajunge la acest nivel. Apoi totul va fi echilibrat: atât sentiementele cât și mecanica. Vei putea să cânți perfect la instrument și să-ți exprimi sentimentele prin ei astfel încât atât tu, cât și Creatorul, veți fi cu adevărat într-o înțelegere și o bucurie comună.

Din lecția de Cabala în limba rusă 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

1. Întrebare: Există niște unde în afara noastră care trec prin cele cinci organe de simţ ale noastre. Acestea sunt prelucrate de creier, iar în interiorul nostru, după cum scrie Baal HaSulam, există un fel de lentilă care derulează această realitate pe un ecran, iar eu o văd ca particule de materie.

El spune prin asta că, dacă o persoană priveşte la aceste valuri, le vede ca particule și, dacă nu le examinează, ele se comportă ca valuri?

Răspuns: Este vorba despre natura undelor și a particulelor luminii. Cu câteva mii de ani în urmă, cabaliştii știau deja din propria lor realizare, că acestea erau simultan și unde și particule. Dacă avem de-a face cu primirea luminii, atunci o cuantificăm și, dacă vorbim despre împlinirea generală, atunci o vom măsura în valuri, în calități.

Din KabTV – “Bazele Cabalei” 11/26/18

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este dorința, fundația naturii?

Răspuns: Da. Există o singură substanță, numită dorință și nimic altceva.

Întrebare: Potrivit Cabalei, există diferite niveluri de dorințe. Suntem construiți astfel încât să vedem dorințele nivelurilor mineral, vegetal, animal și uman, în afara noastră. Prin urmare, ca rezultat, vedem natura neînsuflețită/minerală, vegetală, animalele și oamenii. Dacă am fi fost construiți în mod diferit, am vedea o imagine complet diferită a lumii?

Răspuns: Da, depinde de dorințele noastre. Dacă am fi fost la un nivel mai scăzut de dorințe, ne-am fi trezit înșelând mamuții etc. Totul depinde de evoluția dorințelor.

Întrebare: Câte niveluri de dorințe au animalele?

Răspuns: Ele funcționează conform aceluiași sistem pe care îl parcurgem noi, pentru că acestea sunt dorințele noastre, numai la nivelurile inferioare.

Remarcă: Dar ele ne simt, chiar dacă nu au dorințe umane.

Comentariul meu: Aici, din nou, avem o întrebare: există ele singure sau doar în imaginația noastră? La urma urmei, totul există numai cu privire la o singură persoană, fiindcă nu există nimic altceva, decât el. Orice altceva este ceea ce există în el și vede în afara lui.

Întrebare: Care este motivul pentru care noi nu simțim acest lucru?

Răspuns: Cabaliștii descoperă treptat realitatea despre care vorbim acum și ei o descriu. Alți oameni nu o simt, pentru că nu au atins acest nivel. Dezvoltarea unei persoane cu ajutorul Cabalei conduce la faptul că el începe să vadă adevărata realitate, în care nu există nimic în afară de el, în Lumina albă generală.

Întrebare: Asta înseamnă că nimeni nu este mai bun sau mai rău. Există doar o evoluție, un program stabilit de natură. Există oameni care au început să atingă această realitate acum câteva mii de ani și au explicat că nu există o lume în afara noastră. Există cineva care încă se află în acest proces și vor atinge acest lucru peste încă o mie de ani?

Răspuns: Da. Aceasta indică faptul că există dorințe într-o persoană care a ajuns la corectarea lor și la revelarea corectă a realității și există dorințe care încă nu au fost dezvăluite și care nu au ajuns la simţirea corectă a realității și, prin urmare, se arată unei persoane în formă de oameni exteriori, care nu înțeleg încă acest lucru și nu sunt de acord cu el.

Observație: Înțeleg că o dorință operează în conformitate cu două principii: prima este păstrarea formei actuale, a doua, ea însăși se atașează la tot ceea ce i se prezintă.

Comentariul meu: Orice dorință este inițial egoistă, adică vrea să se păstreze și, pe cât posibil, să aducă mai aproape de sine tot ceea ce consideră util.

Observație: Prin urmare, după cum spune Cabala, întreaga noastră viață este o căutare a împlinirii. Natura a creat dorințe în noi și căutăm unde este împlinirea lor, pentru că nu le putem împlini cu adevărat, noi, înşine.

Comentariul meu: Noi suntem împliniți și vom fi împliniți sub forma rațiunii, sub formă de impresii și sub formă de schimbări, până când impresiile și schimbările noastre ne vor conduce la vederea realității adevărate, în care nu există decât dorința noastră, în care au loc toate aceste fluctuații.

Vom lucra doar pentru a extinde această dorință, cât mai mult posibil și, astfel, să simțim o umplere absolută, numită lumea infinității.

Din KabTV “ Bazele Cabalei” 11/26/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viaţa nouă nr. 11 –Noua educaţie

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi

Pentru a atinge următoarea etapă a dezvoltării noastre, omenirea trebuie să se angajeze într-un proces educațional integral, care ne va schimba natura, de la ură și exploatare reciprocă, la iubire și la respect. Metoda de conectare, care este sistemul integrat de educaţie, nu numai că este pe punctul de a ne salva de tot răul, ci și ne aduce la bunătate. Aceasta ne va permite să fim în legătură cu motorul care conduce întregul proces de dezvoltare, cea mai mare forță existentă în natură: iubirea. În primul rând, trebuie să educăm oamenii pentru a construi o societate echilibrată prin gândire, vorbă și faptă. Prin aceasta, punem capăt tuturor suferințelor, ajungem la un echilibru cu forța naturii și trăim într-o armonie perfectă.
Din KabTV “Viaţa nouă #11 –Noua educaţie” 1/9/12

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coborârea lumilor construiește treptele scării, care poartă lumina și dorințele de sus în jos, corespunzător fiecăruia, pe fiecare nivel. Adică, sunt date condițiile corecte pentru conectarea luminii și a vasului în toate stările, de sus în jos.

Când această coborâre atinge partea de jos a scării, se produce o spargere și produce interconectarea acestor două forțe: dorința de a se bucura și dorința de a da. Aceasta creează posibilitatea includerii corecte a unuia într-altul, care nu mai există într-o formă negativă și egoistă și în care o scânteie de lumină se rupe, prin dorința de a primi.

Astăzi, prin eforturile și munca unui grup de zece, o persoană poate atrage lumina reformatoare, care va scoate în evidență scânteia pusă în interiorul dorinței egoiste și va începe să dezvolte atât dorința, cât și scânteia care se află în această persoană. Astfel, evoluția are loc chiar și la nivelul corpului, pentru că noi trezim lumina tocmai datorită spargerii și începem să lucrăm la conexiune.

Ca urmare a coborârii, lumina și dorința aproape ajung la zero. Și la sfârșitul scării, se produce spargerea, după care creația poate începe să urce înapoi,urmând aceiaşi pași. Numai datorită distrugerii, lumina poate pătrunde în dorință și apoi dorința începe să înțeleagă și să simtă ce înseamnă să fie similară cu lumina și, prin urmare, are nevoie de intenția de a dărui.

Adam HaRishon este considerat primul om, deoarece în el apare prima dată temelia creației care nu a fost acolo, înainte. Creația trebuie să fie independentă. Înainte de sfărâmare, Adam HaRishon era un înger și era numit „un om” doar pentru viitor. Dar, după spargere, este pregătit pentru corectare, primind dorința de a se bucura și dorința de a dărui reciproc, unul celuilalt.

Apoi, cu ajutorul luminii, putem începe să ne clarificăm dorința de a ne bucura, iar scânteia,în mod treptat, ia forma unui om, Adam, care este asemănător cu Creatorul. Dorind să devină ca și Creatorul, dorința de a se bucura se limitează pe sine și construiește un ecran, lumina reflectată. Din cauza scânteii, dorința atrage lumina reformatoare şi se îmbracă în intenția de a dărui. Dar, înainte de aceasta, ar trebui să simtă ura, respingerea și numai după aceea va ajunge la unitate și dragoste.

Până la nivelul uman, la care creația devine independentă, ea nu este separată de lumină. Toate celelalte niveluri: mineral, vegetal, animal și chiar și o persoană care nu a atins încă conștiința, execută doar instrucțiunile lumii fără nicio liberă voință. Prin urmare, nu există nicio răsplată sau pedeapsă în viața corporală, în această lume, pentru nimic.

După coborârea lumilor de sus în jos, spre această lume și spargerea lui Adam HaRishon, materia a început să se dezvolte în mod automat, datorită luminii reformatoare, pe nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal. Dar când creația atinge ultima, a patra etapă a nivelului animal, este rândul său să trezească scânteia introdusă în el și, astfel, „Homo loquens” (omul vorbitor) apare în lumea noastră, adică cei în care există un punct în inimă.

O astfel de persoană începe să simtă că există o anumită forță care îl/o controlează pe el sau ea, iar persoana se întreabă despre sensul vieții. Persoana dorește să devină similară cu Creatorul, dar găsește numai ura și respingerea în sine, în loc de unitate și dragoste. Prin urmare, îşi dă seama că are nevoie de un grup de zece și de lumina reformatoare și începe să acționeze. Fără conștientizarea răului, este imposibil să atingem binele^. (Minutul 28:30)
Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabalei”, Punctele 12-17

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→