Rabaș, „Referitor la iubirea pentru prieteni”: „Dar cum poate cineva să-l considere pe prietenul său mai mare decât el însuși, când el poate vedea că propriile lui merite sunt mai mari decât ale prietenului său, că el este mult mai talentat și are calități naturale mai bune?” Sunt două căi pentru a înțelege asta:

1.El merge cu credință deasupra rațiunii: odată ce l-a ales pe acela ca prieten, îl apreciază deasupra rațiunii.

2.Acest lucru este mult mai natural – prin rațiune. Dacă el s-a decis să accepte că acela este prietenul său și lucrează la sine pentru a-l iubi, atunci este natural ca prin iubire să vadă numai lucrurile bune. Și chiar dacă sunt lucruri rele în prietenul lui, el nu le poate vedea, după cum este scris că „iubirea acoperă toate păcatele”.

Întrebare: Ce este unic în fiecare cale: să lucrezi cu prietenul în credință deasupra rațiunii sau prin dezvoltarea naturală?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii apare când omul primește de Sus forța de a-i vedea pe ceilalți mai mari decât el, mai aproape de Creator. De aceea, el începe să-i trateze cu mai mult respect și grijă, devine mult mai atent, ca și în similitudinea cu Creatorul.

Treptat, acționând pe baza faptului că Lumina îl obligă să o facă așa, atitudinea lui față de prieteni și profesor, față de tot ce se referă la avansarea lui spirituală, devine starea lui permanentă.

Omul se schimbă și influența de Sus, pe care părea că o simte înainte, se risipește și  devine integrată în viața lui.

Întrebare: Ar trebui să ne preocupăm de aceste două căi?

Răspuns: Trebuie doar să fim în așteptare, să anticipăm primirea Luminii Superioare, Forța dăruirii. Munca noastră constă în a vrea să arătăm în avans că suntem gata pentru Ea, ca un copil care se joacă de-a adultul cu jucării, mașinuțe, păpuși, etc.

Întrebare: Ce schimbă în noi Lumina prin influența ei?

Răspuns: Raportarea noastră la mediu și la Creator.

Văd că pot să folosesc corect un prieten pentru scopul nostru comun. Ca regulă, deja nu-l mai văd ca pe un obiect asupra căruia să aplic eforturile mele, ci ca fiind parte din Cretor. Până la urmă, eu nu mă pot raporta direct la Creator, dar pot să mă raportez la un prieten. El este practic  o sferă exterioară a eforturilor mele depuse, trimisă mie de Creator.

Întrebare: De ce este mai bine să-l văd pe prietenul meu prin rațiune, decât prin credință deasupra rațiunii?

Răspuns: Este mai natural, fiindcă credința deasupra rațiunii introduce un nou grad. Primesc Forța care mă lasă să mă raportez la prieten, ca la Creator. Mă văd ca fiind singurul care are ceva de corectat și de schimbat. Toți ceilalți doar îndeplinesc voința Creatorului, fiindcă ei sunt de fapt în alipire cu El.

Rezultă că, credința mea deasupra rațiunii devine starea mea naturală.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș, „Referitor la importanța prietenilor”: Dar cu iubirea pentru prieteni, când prietenii se leagă să creeze între ei unitatea, înseamnă într-adevăr că ei sunt egali. Acest lucru se cheamă „unitate”.”

De exemplu, dacă fac afaceri împreună și spun că profitul nu va fi distribuit egal, este aceasta numită „unitate”?  Clar, o afacere cu iubire între prieteni va fi atunci când toate profiturile și posesiunile pe care iubirea pentru prieteni le produce vor fi egal controlate de ei. Nu vor trebui să se ascundă, să se pitească unul de altul, ci totul va fi cu iubire, prietenie, adevăr și pace.

Pare că asta descrie stările ideale. Dar este imposibil să le împlinești dacă prietenul și cu mine nu suntem conectați prin Creator. Numai mulțumită faptului că suntem conectați unul cu altul în El, putem să ne comportăm în acest fel. Numai acest lucru ne poate obliga.

Întrebare: Ce fel de profit este acolo?

Răspuns: Nu contează. Profitul poate fi material sau spiritual. Lucrul principal este că numai contactul în Creator ne poate obliga să acceptăm condițiile garantării mutuale, unitatea și celelalte cerințe.

Din KabTv„Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am dat peste Înțelepciunea Cabala doar fiindcă mi-a recomandat-o un magician care m-a învățat cum să intru în „astral”. Acest magician și-a amintit ultimele lui cinci încarnări și deja a evaluat numeroase cărți cabaliste: Eț HaHaim (Pomul Vieții) și „Studiul celor zece Sfirot” în practică.

Am două întrebări pentru tine:

1.Ce simți despre intrarea în Lumea Superioară prin meditație?

2.Cum explici ce vom face fără un grup de zece? Poate că acest grup de zece nu este necesar. Crezi că acestă cale îi sperie pe oameni să studieze Cabala?

În orice caz, mulțumesc foarte mult pentru marele tău efort și fie ca Domnul să te binecuvânteze!

Răspuns: Cabala ne învață că egoismul este fundamentul naturii noastre și, depărtarea de la acesta la o natură mai înaltă, înseamnă dobândirea calității dăruirii deasupra egoismului, până când va fi dobândită iubirea. Întrebarea este dacă tu devii un om care iubești pe toți ceilalți, exceptând egoismul tău?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș „Referitor la importanța prietenilor”: „Rezultă că în chestiunea iubirii pentru prieteni, ei se ajută unul pe altul, adică este de ajuns pentru fiecare să-și considere prietenul ca fiind la același grad cu al lui. Dar, pentru că fiecare trebuie să învețe de la prietenii lui, este vorba despre Rav și discipol. Din această cauză, el trebuie să-și considere prietenul ca fiind mai mare decât el însuși.”

Întrebare: Pe de o parte, un prieten este pentru mine ca un profesor, eu fiind mic în comparație cu el. Pe de altă parte, se pare că eu sunt profesorul lui. Cum alternează aceste grade?

Răspuns: Ele lucrează simultan, ca o mamă cu copilul ei. Pe de o parte, copilul este cel mai important lucru pentru ea, iar pe de altă parte ea are grijă de el tot timpul și el pare a fi în puterea ei. Rezultă că el o comandă, iar ea, având grijă de el, este ca și cum l-ar comanda.

Dacă viitorul meu depinde de prieten, atunci el este cel mai important pentru mine. Dacă tot ceea ce pot face în Spiritualitate este posibil numai dacă o fac prin el, atunci înseamnă că sunt obligat să nu primesc de la el, ci să îi dăruiesc lui. Interacțiunea noastră trebuie să fie absolut deschisă și completă. Atunci ajungem la a treia stare, în care cei doi deschid comunicarea unul cu altul și devin unul singur.

Întrebare:  Rezultă că devenim egali?

Răspuns: Suntem echivalenți în ceea ce privește scopul, când „noi” dispare și apare un câmp comun, o viață comună, un spațiu comun în care este revelat Creatorul.

Întrebare: Unde este aici credința deasupra rațiunii?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii apare numai când Lumina coboară și ne dă putere și noi începem să simțim nevoia de a dărui. Această nevoie de a ne izola de sine, de a dărui, de a radia, este realizarea credinței deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată Creația este un singur Suflet, un singur Vas Spiritual (Kli), HaVaYaH, care nu se schimbă. El ia tot felul de forme, dar numai în percepția omului care îl înțelege. De aceea, în munca spirituală, este necesar să lupți să vezi întreaga lume ca un singur tot, în care generalul și particularul sunt egale și totul este conectat și clar în interiorul sistemului unic.

De aceea, fiecare din noi trebuie să se simtă ca un „servitor”, ca un mesager al societății, ca unul responsabil pentru toți. Fiecare include întregul grup de zece, lumea și, în general, toate Lumile. În esență, fiecare din noi este un om și, dacă el își imaginează și vede o lume exterioară în jurul lui, este numai pentru că el nu a obținut încă percepția perfectă pentru a înțelege că el este singura Creație, în afară de asta nu există nimic, nimic opus Creatorului. Sunt unul la Unul.

Deci, facem exerciții pentru ca fiecare să se simtă ca un „servitor” al societății, ca unul responsabil pentru ceilalți și că, ceilalți sunt responsabili pentru el. Toți mă salvează și eu am grijă de toți. Toate acestea sunt pentru ca în percepția mea, în înțelegerea mea și, cel mai important, în simțirea mea, diferența dintre mine și societate, grupul de zece, să dispară. Toate distincțiile făcute de percepția mea, ca rezultat al Spargerii aranjate Sus, trebuie să dispară, astfel ca eu să pot vedea întreaga lume ca pe un sistem din cele zece Sfirot.

Aceste este scopul, ca toate examinările, analizele și sintezele să urmărească combinarea tuturor detaliilor într-unul. Mai întâi, trebuie să demontezi totul în bucăți mici, să analizezi ce este un „servitor”, un „mesager” al societății, precum și ce sunt alte forme și roluri ale muncii. În acest fel ne dăm seama de fiecare rol și atunci știm cum să punem totul împreună, astfel ca ele să se completeze unul pe altul, într-un singur sistem.

Adică, fiecare detaliu trebuie să fie studiat, pentru a ști cum să le punem pe toate împreună. Deși identificăm fiecare rol, fiecare program, calitate, acțiune și presupunem că le investigăm separat, totui trebuie constant să verificăm cum să le întoarcem la un Kli întreg, din zece Sfirot, creat de Creator, la un singur HaVaYaH în interiorul a patru etape ale Luminii Directe.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 26/11/18 „Cum să ne organizăm pentru rugăciune” – Minutul 0:20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „În ceea ce priveşte importanța prietenilor”: Dar, în eseul „Un discurs pentru încheierea cărţii Zohar”, este scris că „Măsură măreţiei vine sub două condiţii:

1. Că tot timpul să asculţi şi să primeşti aprecierea societăţii, în măsură măreţiei lor; mediul ar trebui să fie mare, aşa cum este scris că „În mulţimea oamenilor este gloria regelui”.
2. Cu cât mediul este mai mare în ochii mei, cu atât mai mult îmi oferă încredere, putere şi abilitatea de a acţiona cantitativ şi calitativ.

Ce este cel mai important aici: calitatea sau cantitatea? Desigur, în starea noastră, calitatea este mult mai importantă. Noi suntem tot timpul în cantităţi mici, dar din moment ce noi suntem în ultima generaţie, trebuie să avem grijă că este atât calitate cât şi cantitate. Mai mult, ambele sunt în mod general realizabile.

Pentru a accepta prima condiţie, fiecare student trebuie să simtă că el este cel mai mic dintre toţi prietenii …

Iar pentru a doua condiţie, fiecare student trebuie exalteze meritul fiecărui prieten, ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie.

Întrebare: Rabash oferă aici doi paşi faţă de care suntem tot timpul confuzi. Dacă eu sunt mai mic decât ceilalţi, nu sunt ei în mod automat mai mari decât mine?

Răspuns: Nu! Depinde de cum tu devii mai mic decât ceilalţi. Tu, fie ai descoperit că ei sunt cu adevărat imenşi, încât îi ridici în ochii tăi şi, prin urmare, tu devii mai mic sau te micşorezi pe tine însuţi.

Depinde de lucrul la care lucrezi pentru a fi sub ei: asupra înălţarii lor sau asupra propriei tale înjosiri. De aceea, există două posibilităţi, două tipuri de muncă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 5/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Dacă o persoană nu citeşte din Rabash sau Baal HaSulam, nu ar cunoaşte despre scopul cunoaşterii. Pare ciudat, deoarece umanitatea a făcut atât de multe avansări şi a făcut foarte multă cercetare, însă încă nu a ajuns la această realizare.

Comentariul meu: Asta este aşa, deoarece mintea umană nu este pregătită pentru asta. Oamenii vorbesc despre natura ca fiind un singur organism interconectat, însă o persoană nu se poate adapta la asta, deoarece este diferită de el. Nu este conectată în mod integral cu natura sau cu societatea şi astfel nu o poate obţine pe cont propriu. Nu are nicio minte integrală, nicio sensibilitate sau percepţie integrală.

Este caracterizată de o percepţie egoistă, o conexiune egoistă cu restul lumii: ia, apucă, profită. Nefiind conectată în mod integral cu lumea, ea este separată de aceasta, rămâne înăuntrul ei. Prin urmare, este foarte dificil să înţeleagă, să perceapă sau să simtă natura ca fiind perfect globală şi integrală.

Cabala, gradual, începe să dezvolte în noi percepţia noastră integrală a realităţii. Mai mult, spune că tu vezi realitatea pe care tu însuţi o creezi. Aici vezi un conflict cu psihologia modernă. Începi să te vezi pe tine însuţi ca un proiector al realităţii: tu creezi lumea, tu o ilustrezi.

La final, se pare că nu este nicio realitate, ea este toată în tine. Rezultă că tu trebuie, cumva, să te schimbi ca să o investighezi. Primeşti oportunitatea să faci asta, dezvoltându-te, devenind integral. Tu apoi începi să te foloseşti pe tine însuţi ca o maşinărie, ca un laborator. Cu alte cuvinte, schimbându-ţi calităţile, tu simţi cum realitatea pe care o schimbi se schimbă.

Tu o ilustrezi, tu o creezi şi tu devii Creatorul realităţii tale, a vieţii tale. De asemenea, vezi cum toţi oamenii, animalele, lumea vegetativă şi inanimată, inclusiv tot cosmosul, sunt o proiecţie a calităţilor tale interioare: componentele inanimate, vegetative, animate şi umane – prima, a doua, a treia şi a patra etapă a egoismului tău.

Vezi dacă această realitate este corectată, adică dacă este conectată în mod integral cu celelalte părţi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să tratez pe un prieten care mă deranjează, fiindcă întârzie constant la lecție și adoarme în timpul ei? Cum să-i justific comportamentul? Poți să-mi dai un sfat?

Răspuns: Rabaș avea o atitudine tolerantă față de o astfel de situație. Și eu adormeam în timpul lecției. Starea noastră nu depinde de cât de obosiți suntem. De aceea, trebuie să încercăm să justificăm atitudinea prietenului.

Întrebare: Există o stare când un om ar trebui să se vadă deasupra prietenilor, dar nu oricine poate să facă asta. Înseamnă că ar trebui să se străduiască pentru asta?

Răspuns: Desigur. Cum aș putea să-mi ajut prietenii dacă eu sunt mai jos decât ei? Trebuie să am grijă de ei, să organizez totul pentru ei, să fac tot ceea ce pot. Pentru asta trebuie să mă simt ca un tată într-o familie.

Întrebare: Tu spui întotdeauna că ar trebui să mă simt ca un tată, ei sunt copiii mei dar, pe de altă parte, eu trebuie să mă simt ca fiind în interiorul mamei și că grupul este mama mea. Cum pot exista aceste două stări în același timp, în același om?

Răspuns: Nu pot fi amândouă în același timp, pentru că ele vin din stări interioare complet diferite. Pot fi însă absolut adiacente. Nu este nicio problemă dacă o stare este instantaneu înlocuită de cealaltă. Muncim în mod pulsatoriu.

Din KabTv „Ultima generație 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să facem să ne vedem prietenii din grup egali în eforturile pe care le depun? Până la urmă, 50% din eforturile pe care le văd sunt ale mele. Nu văd cele 50% din eforturile  prietenilor mei.

Răspuns: Nu ne putem măsura propriile eforturi și nici eforturile celorlalți. Nu avem astfel de abilități. De aceea, ar trebui să lucrăm numai la conexiunea noastră și ea va pune totul la loc.

Întrebare: Ca prieten, care urmează calea, am oportunitatea să văd dacă cineva din grup nu face tot efortul de care este în stare?

Răspuns: Nu dau nicio atenție la asta. Dacă toți aceștia îmi sunt prezentați de către Creator, atunci trebuie să lucrez cu aceste părți ale sufletului meu și să le accept așa cum le-a creat Creatorul. Trebuie să merg prin credință deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă noi suntem toate părţile unui sistem unificat şi dacă numai împreună putem să ajungem la Lumina superioară după 6000 de ani, atunci care este rostul sufletelor individuale în a ajunge la lumea superioară? Unul tot trebuie să-i aştepte pe ceilalţi.

Răspuns: Nu este nevoie să aştepte. Cabaliştii nu au aşteptat nimic. Tot timpul, atât în secolele trecute, cât şi astăzi, ei au dobândit lumea superioară şi au ajuns la sfârşitul corecţiei. Aceasta corecţie supremă, completă şi armonioasă ne aşteaptă pe toţi!

Să nu crezi că dacă ne corectăm pe noi înşine şi că dacă reparăm lumea prin asta, noi va trebui să aşteptăm până la anul 6000. Nu! Timpul nu există! De îndată ce noi devenim corectaţi, o vom căpăta. Starea perfectă este pregătită, există şi totul depinde numai de când o vom revela!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 7/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→