Sa cresti de la zero
Intrebare: Spuneati ca pentru a ne construi singuri trebuie sa folosim doua forte: receptia si daruirea. Dar daca in locul celor doua forte am doar una, forta receptiei?
Raspuns: Ai ambele forte, atata doar ca nu doresti sa o folosesti si pe a doua! Incepem sa crestem de jos, de la „zero” spre daruire pana cand acoperim cele 125 de trepte spirituale si obtinem daruirea absoluta. Dar „zero” pentru daruire nu inseamna ca nu o am; pur si simplu nu folosesc aceste forte pe care le posed.
Nu putem spune ca ceva nu exista in univers; aceste forte nu se inregistreaza doar in tine, in perceptia ta. Si o confirmare a faptului ca exista, este ca se poate arata in tine doar pentru ca in momentul urmator sa dispara din nou. Asta in ceea ce priveste „zero”. In realitate totusi, nu exista; doar in perceptia omului.
Ai liberul arbitru de a evoca forta daruirii de la acest zero. Pentru a putea sa faci asta iti este dat un mediu care contine un profesor, un grup, carti. Incepe prin a-l folosi in munca ta de la zero la daruire si nu va mai fi zero.
De fapt, poti evoca forta daruirii doar cand te referi la altcineva care la fel, doreste sa o experimenteze. Asa ca incepe sa construiesti aceste relatii; nu te inchide in tine! Ce alt mod de a dezvalui daruirea mai exista?
Forta receptiei este concentrata intr-o persoana, dar este nevoie de doua persoane pentru a pastra forta daruirii astfel incat sa poata actiona intre ele. In asta consta diferenta uriasa dintre alegerile egoiste si altruiste: in egoul tau tu esti singur, dar ca sa poti darui ai nevoie de mediul corect. Altfel, unde o poti folosi? Unde poti gasi aceasta forta ca sa poti confirma ca intradevar o ai?
De aceea, cu cat mai devreme scanteia spirituala se trezeste in persoana si doreste dezvoltarea sufletului, cu atat el sau ea este imediat adusa in grup si instruita: „alege-l!” Aici este cu adevarat folosit liberul arbitru: in alegerea mediului corect.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 01/5/11, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia”

Zohar descrie starile spirituale experimentate de aceia care au atins lumea spirituala. Totusi descrie obiecte spirituale in cuvintele lumii noastre. Aceste cuvinte aduc o imagine corporala in mintea noastra. Ei au aranjat imagini „dorintei noastre de a primi”, 


Întrebare: În matematică, atunci când analizăm un sistem cu multe necunoscute, facem toți parametrii constanți lasând doar un singur grad de libertate. Deseori, în munca interioară a omului avem acealași sentiment ca ne uităm într-un anumit număr de direcții: percepția realității, grupul, Creatorul; asta este, sunt prea multe grade de libertate, și este excesiv de perplex. Pot folosi același principiu ca în matematică și, între timp, să iau în considerare numai atitudinea față de grup?

