Întrebare: Cum poate o persoană să îşi măsoare progresul spiritual: prin creşterea egoismului sau magnitudinea dăruirii?

Răspuns: Dăruirea nu poate fi măsurată niciodată. Este fără margini, fără formă, până când se îmbracă în dorinţa de primire.

Suntem întotdeauna imersaţi în gândurile şi impulsurile noastre egoiste. Dar dacă le depăşim şi începe să fim aţintiţi către Creator, deasupra lor, împărtăşim înălţimea şi forma dorinţei noastre de dăruire.

Înălţimea ei este egală cu cea a dorinţei de primire, deasupra căreia vrem să trăim în dăruire. Ne întoarcem către Creator în exact corespondenţa cu impulsul nostru egoist, deasupra lui. De fapt, El este cel care a format această dorinţă egoistă, acest gând străin în mine.

Deci, ridicându-mă deasupra lui şi întorcându-mă la El, este ca şi cum mi-aş face o mască a feţei, o copiez şi obţin forma Lui. Creatorul a copiat forma Lui în voinţa mea de a primi plăcere, în timp ce eu fac o copie inversă din această dorinţă şi o întorc la forma iniţială a Creatorului: încep să dăruiesc.

În acest fel, încep să îl cunosc, înţeleg şi să îl percep pe Creator: de la o ştamilă la amprenta ei şi înapoi la ştampilă.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cab ala 1/4/2011, “Ce înseamnă că dacă binele creşte şi răul creşte de asemenea, în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot verifica dacă intenţia mea este îndreptată cu adevărat către Creator? Ce test practic oferă ştiinţa Cabala pentru asta?

Răspuns: Cabala oferă ceva foarte simplu: lucrează în grup, ceea ce îţi accelerează dezvoltarea ta personală şi îţi furnizează un teren de practică. Înăuntrul grupului o persoană poate găsi locul pentru revelaţia Creatorului, locul pentru a dărui Creatorului. În general ne atingem scopul prin studiul reciproc şi unificarea cu prietenii.

În acelaşi timp, indiferent de ceea ce facem, este important să subliniem că noi nu ne suprimăm egoismul, încercând să fugim de senzaţiile rele. De fapt, o persoană îşi petrece marea parte a timpului acoperindu-şi egoul.

Înăuntrul nostru se află ură, invidie, pofte, ambiţie şi alte atribute ale interacţiunii cu alţii. Câteodată, aceste dorinţe sunt atât de mici încât o persoană nici măcar nu discerne răul din ele. Totuşi, de câte ori mă uit la cineva, în mod inconştient sau conştient, fac un calcul: cât de bun sunt eu faţă de el, cât de mult îl accept, cât de multă putere am asupra lui, cât de mult îl pot folosi, etc.

Întotdeauna trebuie să mă simt într-un fel mai înalt decât aproapele. Chiar dacă nu am nimic de criticat, sunt totuşi mai mare.

Astfel, dacă nu umbresc atitudinea mea egoistă, atunci în fiecare secundă descopăr o oportunitate să lucrez. În general, senzaţiile mele se numesc ură nefondată. Natura mea îmi dictează să simt asta către fiecare persoană. Dar pot construi imediat o atitudine bună, iubire, deasupra ei?

Urasc fiecare persoană pentru un motiv oarecare şi, dacă nu ascund acest lucru de mine, atunci eu pot lucra fără încetare până când fiecare situaţie se transformă într-un mijloc pentru a ajunge mai aproape de Creator.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/6/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Dorinta de a ne bucura este material noastra, in timp ce intentia este forma sa. Totusi, nu ai intentia sau forma pana cand dorinta de a te bucura intalneste Lumina Superioara si construieste forma in timpul acestei intalniri.

Nu poti obtine singur dorinta pentru Creator. Tu doar te intorci inspre Cel de Sus cu cererea ta (ridici MAN), si apoi MAD, NHY a Celui de Sus impreuna cu Lumina Reflectata coboara de Sus. Si cand Lumina Reflectata a Celui de Sus se imbraca in materia ta, iti da astfel forma.

Partea de jos (NHY) a Celui de Sus care imbraca pe cel de jos ii creaza forma. Intre timp, cel de jos singur nu poate face nimic decat sa ceara : ‘’Da-mi forma daruirii’’ ! Dar este decizia Celui de Sus ce forma va fi, si din acest motiv trebuie singuri sa ne anulam.

De aceea grupul poate sa imi dea dorinta de a primi forma Celui de Sus, totusi, nu grupul decide asta pentru mine ; doar ridica aceasta nevoie in mine. Si cand ii cer Celui de Sus, sa ridice MAN, nu ii ordon punctul meu de vedere. Daca am insistat sa am o anumita forma, nu ar fi fost daruire.

In completare, Reshimo (genele informationale) care determina cererea mea este deja in mine. Ridicand MAN, ridic Reshimo, acea gena, asa incat Cel de Sus poate face Zivug: unirea partilor masculine si feminine ca si la conceperea unui copil. Aceasta unire se intampla Sus, in timp ce eu deja am primit o forma deja gata care o produce.

Toate formele mele sunt deja inscriptionate in mine, in lantul meu Reshimo. Eu nu imi determin soarta, ci doar stabilesc pentru mine forma tranzitiei de la o forma la alta: ori pe calea Luminii ori pe calea suferintei. Totusi, formele sunt deja fixate ; sunt definite de radacinile sufletului meu si coboara in aceasta lume. Trebuie sa ma ridic din nou urmand exact aceasi carare.

Eu doar determin cum voi trece dintr-o stare in alta: fiind dus de vant sau condus de Lumina din fata mea. De asemenea eu decid daca voi avansa repede sau incet, asta este, sau voi invata de la Creator sau ma va invata El cu batul.
Din  partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/5/2011, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Daca traim intr-o imagine holografica, ea se schimba pe masura ce avansam in gradele spirituale?

Raspuns: Aceasta imagine se schimba permanent intrucat noi definim forma sa. Sunt doi vectori sau doua forte : dorinta de a primi si dorinta de a darui, si noi stabilim legatura dintre ele. Diverse combinatii ale acestor doua forte au determinat mii de forme inaintea noastra.

Orice instrument sau orice fenomen fizic sau spiritual in toate lumile, totul, isi are originea in combinatia dintre Creator si creatura: Lumina care combina dorintele. Exista doar doua componente: Lmina si dorinta si ecranul dintre ele. Ecranul asigura legatura dintre Creator si creatura.

Aceasta legatura este stabilita in zece nivele calitative (10 Sefirot), care la randul lor sunt impartiti in 620 (Tarach) parti, si asa mai departe, la infinit. Nu conteaza ce faci : analizeaza realitatea si imparte-o in componentele ei sau, dimpotriva, sintetizeaza si generalizeaza, oriunde descoperi aceste doua forte care actioneaza : daruirea si receptia.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/5/2011, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia ‘’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

O persoană care începe sa studieze ştiinţa Cabalei descoperă că noţiunile sale anterioare sunt departe de realitate. „Corp”, „suflet”, şi alte noţiuni familiare dobândesc un sens complet diferit.

Ştiinţa Cabalei organizează totul foarte simplu, practic, nelăsându-vă nici o şansă de a deveni confuzi. Există o dorinţă de plăcere, în interiorul căreia diferite forme de a darui pot fi percepute. Şi acesta este singurul lucru care se intampla in realitatea noastra.

În funcţie de nivelul de daruire la care te afli, aceasta este realitatea pe care o simti. Puteţi simţi realitatea la nivel zero, cu alte cuvinte, puteţi trăi în lumea noastră în care gradul de a darui este egal cu zero. Suntem in partea foarte joasa, dar chiar şi aici există patru nivele de dezvoltare: minerala, vegetativa , animala şi umana.

Apoi, pe măsură ce urci cele 125 niveluri pe scara spirituala, vei atinge gradul de daruire, sau cu alte cuvinte, Creatorul. La sfârşitul celui  de-al 125 -lea nivel vei ajunge la 100% daruire.

Este vorba de echivalenta de forma sau modul în care creatia dobândeşte o formă de a darui deasupra dorinţei de plăcere. Trebuie să urci constant, in dorinta de a primi pentru a dobândi forma dorintei de daruire peste ea. Forma de a darui ce o imbraci peste dorinta de primire te aduce la gradul de daruire pentru că ai actualizat acest lucru la o măsură specifică. Acesta este modul în care te faci similar şi egal cu Creatorul, devenind om (Adam).

În esenţă, acest lucru este foarte simplu: Trebuie doar să combini cele două calităţi în mod corect, ascendent pe o scară inclinata care este construita de două forţe sau două linii: dreapta şi stânga. Astfel, incepatorii  primesc explicaţii clare. De fapt, Cabaliştii nu fac o distincţie între lumi. totul depinde de persoana: Dezvolta-ti capacitatea pentru forma de daruire si vei vedea mai mult decât acum.

Din partea a 4-a Lecţiei zilnice de Cabala 1/6/11, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Noi lucrăm asupra problemei noastre, dorinta de a ne bucura.Trebuie să crească tot timpul pentru ca noi să crestem, crenâd forma de daruire si echivalenţa cu Creatorul deasupra acesteia.

De aceea  experimentam cresterea dorinţei ca pe un dezastru. Ea vine atunci când o persoană este gata pentru ea. Este scris, ” vai de cei care vin la păcătoşi, pornind cu neprihanire.” Cu alte cuvinte, forma negativa devine dezvăluita în cei care obisnuiau sa fie drepţi, care au făcut o ascensiune şi s-au pregatit.

Incepatorii care nu înţeleg metoda încă sunt luati prin surprindere de aceasta, „De ce, după toate eforturile pe care le-am făcut, eu ma confrunt cu astfel de stări negative?” Dintr-o data inspiraţia a plecat şi se simte o indiferenta faţă de tot . Cu toate acestea, cu experinta vine înţelepciunea  si  o persoană îşi dă seama că drumul inainte se găseşte prin coborari şi opoziţia faţă de înclinaţia egoista.

Scopul spiritual va rămâne mereu o întrebare pentru mine, „De ce avansez?  Merită să merg împotriva egoismului meu, naturii mele? Este normal să lucrez  în astfel de coborari mari, fără nici o aspiraţie sau motivatie? „O persoana se simte mizerabila şi neajutorata, şi experimenteaza starea sa ca fiind nedemna şi nemeritata.

Aceasta este exact locul despre care este scris, „ Cei drepţi vor merge în locul în care păcătoşii se retrag.” Intreaga chestiune este că trebuie sa iesim din natura noastră . Nu trebuie s-o hrănim sau sa tindem spre ea, ci sa crestem în scopul de a ne ridica deasupra ei. De fiecare dată când o persoană s-a pregătit pentru a creste, i se trimite o nouă „impovarare a inimii”, aşa incat ridicarea sa fie chiar mai mare. Acesta este modul în care face progrese pe calea spirituală.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrieri de Rabash
Trad

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Suferinta | Add Comment/Ask Question→

În cazul în care Creatorul doreşte să ne aducă la asemănarea cu El, atunci cum poate El să stârnească în noi sentimentul măreţiei Lui, valoarea proprietăţii de a darui, astfel incat sa ne dorim să schimbam starea noastră de existenţă pentru El? El nu are de ales prea mult  şi suntem obligaţi să urcam cu paşi mici, în timp ce facem mereu încercări de a alege un grad mai înălţat peste starea noastră actuală.

Din aceasta cauza, Creatorul nu poate dezvălui iubirea Lui pentru noi! De fapt, daca iubirea ar fi revelată, aceasta ar distruge imediat  intreaga scara de grade spirituale si tot ceea ce le diferenţiază.

Un copil este capul unei familii şi în mod constant cere de la părinţi, presupunând că ei trăiesc pentru el. El profită de dragostea lor. Dacă, totuşi, el este în casa altcuiva, el acţionează cu totul diferit: El nu va face cereri ca si cum ar fi la el acasă, va fi timid şi ii va fi frică. Dar acasă, el nu are nici o ruşine sau  frică.

Prin urmare, în cazul în care Creatorul dezvăluite dragostea Lui pentru noi, noi, ca si cum am fi copii rasfatati, nu am fi niciodată în măsură să apreciem măreţia Lui şi să ne înalţam la El. În această lume, suntem condusi  de instinctul natural care ne împinge să crestem şi să evoluam. Dar în lumea spirituală, acest instinct animal nu există. Trebuie sa dezvoltam o astfel de dorinta pe cont propriu.

Mai mult decât atât, în cazul în care Creatorul s-ar releva pe Sine ca un Iubitor, L-am nesocoti în toate. Prin urmare, El trebuie să se ascundă în scopul de a ne oferi oportunitatea de a evolua şi aprecia măreţia Lui în întuneric. În lumina, noi nu ar fi în măsură să facem acest lucru.

Aceasta este exact motivul pentru care forţele impure (Klipot) se plâng: Ele ar dori să descopere Creatorul înainte de a primi ecranul. În acest caz, nu am avea nici o şansă de a ajunge la daruire.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/2011, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”
Trad

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Scrierile lui Rabash, Care sunt Nenorocirile care Vin la cei Păcătoşi… Înţelepţii spun: Nenorocirea vine în lume numai atunci când sunt păcătoşi în ea şi începe cu cei drepţi…

Este imposibil să avansezi singur. O serie de căderi fac să ţâşnească un puternic egoism într-o persoană, care se întreabă, Este posibil să ies din el de tot? Asta se întâmplă atunci când o nevoie persistentă de a ieşi în afară lui o face să se întoarcă către grup. Numai atunci, împreună cu ceilalţi, poate să atragă forţa care să o conducă în afară.

Toate încercările de a ieşi singur vor eşua. Nu poţi face nimic singur. Asta pentru că o persoană trebuie să corecteze spargerea, ruşinea şi să se pregătească să iasă în afara sa către aproapele său.

De aceea, toate căderile sunt îndreptate pentru a ne aduce pe noi la realizarea propriei neputinţe, astfel încât să ne întoarcem spre grup, neavând altă şansă. Apoi, cu ajutorul grupului, vom obţine realizarea importanţei Creatorului. Această importanţă ne va forţa pe noi să căutăm o cale de ieşire şi ne va îndrepta către decizia corectă: numai în mediu vom găsi forţele de a avansa.

Mediul, aşa cum îl înţelegem, este o imagine artificială. El numai ne pare un element străin şi asta este făcut în mod deliberat pentru ca cineva să fie în stare să îşi respingă egoismul, dorinţa sa de plăcere.

De aceea, nenorocirile ne vin pentru a revela păcătoşii din noi din ce în ce mai mult dar, în acelaşi timp, ele coboară în stările numite drepte.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă nu am nicio întrebare, eu totuşi avansez?

Răspuns: O persoană trebuie să se examineze ea însăşi dacă avansează sau nu. Cum o poate face? Observând dacă în timpul studiului experimentează ascensiuni şi căderi în conexiunile cu ceilalţi, precum şi respingeri din acest motiv. Acum, trebuie doar să ştiu dacă sunt conectat cu ceilalţi şi să încerc să revelez imaginile pe care le studiem în Zohar, imaginile Creatorului, înăuntrul acestei conexiuni.

Aspir la asta? Da, aspir. Cât de puternică este aspiraţia mea? De câte ori în timpul lecţiei părăsesc şi revin la aceste gânduri? De câte ori, în timpul acestei munci, sunt preocupat ca şi ceilalţi să ţină această intenţie? Atunci, gândul lor colectiv va acţiona, de asemenea asupra mea, astfel încât chiar dacă aş părăsi aceste gânduri, mă voi întoarce imediat la ele. Este de fapt bine să avem cât mai multe dintre aceste ieşiri şi intrări scurte.

Din acest motiv, am nevoie de sprijinul grupului şi trebuie ca în mod constant să am în gând această conexiune. Asta este întreaga mea muncă. Aceste semne mă ajută să îmi evaluez progresul. Dacă încetez să mă gândesc la această conexiune şi nu mă întorc niciodată la aceste gânduri, nu avansez.

Deci, nu întreba ci, mai degrabă, examinează-te.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/2011, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Căderile îmi arată că nu voi realiza niciodată importanţa Creatorului de unul singur; nu voi ieşi niciodată din egoismul meu şi nu voi găsi forţe înăuntrul meu. Totuşi, fiecare cădere mă învaţă în mod diferit, arătându-mi diferite slăbiciuni, calităţi şi faze din mine. Căderile sunt urmate de ascensiuni dar, la sfârşit, într-un fel sau altul, descopăr neputinţa mea.

La început, vreau să îmi satisfac egoismul, care este numit să cunoşti câţi îngeri sunt în cer. Apoi îmi comut atenţia către Creator, dorind să îl prind, să văd lumea spirituală. Mi se pare că uşa schimbărilor trebuie să se deschidă mai degrabă în faţa mea, decât în mine.

Şi, în final, încep să înţeleg faptul că schimbările trebuie să se întâmple înauntrul meu. Prind esenţa răspunsului la întrebarea mea: Mântuirea trebuie să vină din afară, pentru că în mod sigur nu sunt în stare să o fac eu însumi.

Această muncă este făcută cu ajutorul căderilor şi urcărilor, până când o persoană ajunge la pragul adevărului, înţelegând că totul depinde de ea, de schimbarea percepţiei sale. Lumina îţi dă forţa să o faci; nu o vei găsi înăuntrul tău.

Cererea cuiva este încă egoistă, dar el deja şi-a plecat capul înaintea Forţei Superioare pentru a fi schimbat. Apoi, gradual, este de acord cu faptul că totul vine de Sus.

În etapa următoare, o persoană înţelege că trebuie să obţină proprietatea de dăruire în loc de calitatea de primire. Cererea sa este egositeă, dar este deja un pas înainte.

După asta, ea lucrează cu mediul pentru a extrage Lumina care o va ridica la comoara spirituală. În timp ce învaţă despre noţiunea de grup, devine dependentă de acesta, sperând încă să obţină beneficii de la el.

După aceea, Lumina aduce cu adevărat persoana la Sursă. Asta pentru că ea a construit totul corect şi numai un singur parametru a rămas de schimbat: intenţia, rezultatul final – al cui beneficiu vrea să îl obţină?

În acest fel reducem drumul: Întorcându-ne către Creator prin grup, cu cererea corectă.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→