Intrebare: Intelectul meu poate intelege usor ceea ce e scris in Cartea Zohar?

Raspunsul meu: Intelectul nostru poate intelege doar ceea ce simtim. E capabil sa perceapa doar ceea ce se simte in interiorul materiei noastre, sau a dorintei noastre.

Chiar si in matematica, atunci cand operam cu cifre, acestea sunt aranjate in interiorul nostru, in conformitate cu marimea dorintelor noastre, mari sau mici. Prin urmare, totul trebuie sa se aseze in interiorul nostru, in materia din care suntem compusi – sentimentele noastre. Nu putem face nimic impotriva acestui lucru, intrucat acesta e modul in care ne-a facut Creatorul.

Apoi, ne activam creierul si incepem sa vedem diferenta intre cifre: unul pare mai mare, altul mai mic, acesta e pozitiv, acela e negativ. Astfel operam, iar motivul pentru care primul lucru pe care trebuie sa il facem, este sa ne dezvoltam simturile – dorinta de a primi si toate formele ei, precum si dorinta de a oferi.

Creierul si intelectul nostru servesc doar ca ajutor pentru construirea legaturii intre diferitele nivele ale dorintei noastre de a primi placere si dorinta de a darui. Aceasta e functia intelectului; sa conecteze diferitele forme ale placerii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar: Patrunde secretul progresiei si vei vedea cum culorile (alb, rosu, negru) se extind in toate directiile: dreapta, stanga, centru, pana cand ajung in Malchut, sub secretul celor 27 de canale cu porti care mascheaza abisul.

Daca putem schimba calitatile noastre si sa le facem similare calitatii Luminii, de iubire si daruire, ne vom uni cu Lumina si vom revela canalele sale. Existam in Lumea Infinutului chiar si acum, dar acesta e ascuns de noi, de alte cinci Lumi. Aceste Lumi sunt ascunzisuri care exista in noi, in interiorul dorintelor noastre, pentru ca sunt opusul calitatii Lumii Infinitului.

Aceste ascunzisuri nu exista in si prin ele, ci sunt revelate pe masura ce avem contact cu Lumea Infinitului. Ascunderea apare intre noi si Infinit pentru a ne ajuta sa facem descoperirea necesara. Oricum, daca nu suntem pregatiti pentru asta, Infinitul e ascuns de noi. Se numeste “lume” (Olam in ebraica, derivat din “ascundere”), care ascunde si reveleaza in acelasi timp. La sfarsit, totul depinde de cat de eficienti suntem in a uni si transforma calitatile noastre.

…Prin aceste 27 canale, Lumina Superioara razbate prin Malchut, iar portile sunt puntile care ascund judecatile si restrictiile, numite abis, care guverneaza Malchut.

Noi suntem cei care construim aceste canale, iar puntile sunt ca niste valve care uneori deschid calea pentru Lumina, alteori o blocheaza si ascund, in functie de asemanarea sau contrastul dorintelor noastre fata de Lumina. Prin urmare, eforturile noastre ar trebui sa tinteasca angrenarea si folosirea tuturor dorintelor noastre pentru a construi o similitudine cu spiritualitatea. In consecinta primim o portie de Lumina.

Lumina e revelata in masura in care egoismul nostru e ascuns de “modestie” (Zohar-ul are chiar un capitol intitulat “Cartea Modestiei”), iar egoismul nostru primeste Lumina, in masura in care se aseamana cu Lumina. Atunci descoperim calitatile Creatorului si Gandul Creatiei.

Atunci cand incheiem munca atingerii similitudinii si devenim exact ca El in toate aspectele, toate canalele Luminii dispar, iar noi sfarsim intr-un ocean imens de Lumina Infinita. Oricum, acest lucru e posibil doar datorita ecranului fortei noastre anti-egoiste.

Atunci vedem ca toata ascunderile au fost necesare. Ele ne-au ajutat sa intelegem Creatorul si sa pastram gandul Sau, ridicandu-ne deasupra actiunilor Sale. Astfel accedem la nivelul Creatorului si unirea cu El.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Evolutia spirituala prin metoda Kabbalah se aseamana cu dezvoltarea noastra in aceasta lume. La fel precum un copil nu intelege procesul cresterii sale, la fel nici noi nu intelegem cum are loc evolutia noastra spirituala. Un copil trebuie sa sparga, sa greseasca, sa cada, sa planga, sa treaca prin bolile copilariei; fara acestea nu poate creste. E un proces real, natural, si e identic cu evolutia spirituala. Nu e loc de misticism.

Pentru ca Gradul Superior imi e ascuns, trebuie sa fac eforturi ca un copil, fara sa inteleg sau intuiesc urmatoarea stare. Apoi ating sau “gasesc” Lumea Spirituala. E ca un copil care munceste, creste si devine mai destept.

Asa putem activa la nivel de intentie mecanismul care ne conecteaza cu spiritualitatea, Creatorul. Acest mecanism ne influenteaza indirect, prin cai alternative, pentru a conecta formele materiale cu cele spirituale. Trebuie sa folosim Mecanismul Superior al legaturii intre lumea noastra si Lumile Superioare.

Stiinta Kabbalah foloseste o abordare strict realista, stiintifica. Invocam un sistem real; orice altceva ar insemna sa fie misticism.

Cand privim cum creste un copil, pare mistic. Arata un nou nascut cuiva de pe alta planeta si spune-i ca va creste si va fi Napoleon; creatura straina nu te va crede pentru ca i se pare ilogic – cum ar putea acel bebelus sa devina subit inteligent?

Totusi, un copil se joaca si invata prin joc. Kabalistii au pregatit un ‘joc’ similar pentru noi. Insa e un joc foarte serios, care include multe etape si care nu e mistic. In stiinta Kabbalah, exista o legatura intre Nivelul Superior si cel inferior, intre cel care evolueaza si cel care ii determina evolutia.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce trebuie o persoana sa treaca prin atatea rupturi? Avem pacatul lui Adam HaRishon, intoxicarea lui Noe, cearta dintre Cain si Abel, distrugerea Templului si altele. De ce nu putem, pur si simplu, sa trecem prin ruptura o data, iar apoi sa pornim sa corectam totul?

Raspunsul meu: Ruptura este necesara, pentru ca dorinta noastra de a primi sa devina constienta de sine, sa simta ca se afla la capatul cu primirea si ca cineva ii da, ca cineva vrea sa ii dea si asteapta in schimb o reactie speciala. Toate astea sunt facute pentru ca creatia sa invete nu numai sa primeasca, dar si sa devina similara cu Daruitorul. Creatia trebuie sa inteleaga ca primirea si daruirea sunt doar un mijloc de conexiune intre Creator si creatie. Este un mijloc de a aduce creatia la daruire, la asemanare cu Creatorul – de a o ajuta sa se inalte la nivelul Lui.

Atunci cand dorinta egoista incepe sa inteleaga si sa simta toate astea, ea devine „umana”. Primirea si daruirea sunt doar actiuni auxiliare, care ajuta la inaltarea unei persoane la nivelul Creatorului. Toate rupturile se fac pentru a ne dezvolta si a ne aduce la acest nivel. Toate starile, sentimentele si realizarile prin care trecem sunt necesare; fara ele, am fi incapabili sa atingem Corectarea Finala.

Nu putem sa ajungem acolo dintr-un salt, pentru ca intelepciunea vine cu experienta. Trebuie sa trecem prin multe stari si sa le comparam; trebuie sa experimentam multe conflicte si lupte interioare, ca sa le intelegem. Sarcina noastra nu este sa cercetam dorinta de a primi placere, care este in noi, ci mai degraba, prin reactiile ei, noi studiem Lumina, pe Creator. Noi nu simtim Lumina in sine; nu suntem in stare sa o percepem si sa o intelegem. Insa trecand prin diferite straturi ale dorintei de a primi placere, starile rupte sau necorectate, fiind goliti de Lumina si umpluti de ea, studiem ce se intampla in afara dorintei noastre egoiste.

Noi nu stim ce se intampla cu adevarat „in afara”. Noi simtim doar schimbarile care se intampla inauntrul nostru si le comparam. Asa studiem a treia componenta – Lumina. Chiar daca nu stim nimic despre Lumina si nu putem sa o simtim, tot suntem capabili sa o realizam prin actiunile ei. Dar lucrul acesta nu se poate face dintr-o data.

Cu cat dorinta devine mai complexa, cu atat ea contine mai multe contradictii si mai multe „nuante” si cu atat este mai mare capacitatea de a recunoaste Lumina si Creatorul. Ca urmare, nu trebuie sa ne gandim ca cineva ne pune obstacole pe cale in mod deliberat. Natura dorintei noastre egoiste, care este opusa Luminii, necesita efectuarea acestor multe actiuni, pentru a intelege ce este Lumina care este atat de indepartata de ea.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Kabbalah spune ca oamenii nu ar trebui sa practice misticismul, ci ar trebui sa trateze tot ce are loc, dintr-un punct de vedere realist. Pe de alta parte, metoda Kabbalah este bazata pe „miracole” de Sus – lucruri care sunt irationale si de neinteles, dupa cum ai explicat. Cum se potrivesc aceste lucruri impreuna?

Raspunsul meu: Noi suntem situati intr-o parte a naturii – in partea materiala, care este separata de cealalta parte a naturii – partea spirituala. E nevoie de eforturi pentru a ne uni cu partea spirituala, dar daca le facem, atunci vom face o „descoperire” a unitatii care este acolo.

Asta seamana cu un miracol, pentru ca noi nu vedem conexiunea intre eforturile noastre si revelatia spirituala. Daca am sti ce este aceasta conexiune, am intelege clar cate eforturi trebuie sa depunem, pentru a obtine ceea ce vrem. Insa aceasta conexiune pare sa nu existe, pentru ca noi existam inlauntrul calitatii primirii, inlauntrul egoismului si nu simtim calitatea daruirii in aceasta stare.

Noi nu facem actiuni de daruire si nu avem un contact evident cu Lumea Spirituala. Cu toate astea, exista un sistem pe care il activam cu actiunile noastre egoiste, pe care le facem pentru a atinge lumea spirituala; acest sistem atrage asupra noastra Lumina care Reformeaza, Or Makif. Este un sistem de conexiune intre noi – egoism – si lumea spirituala – daruire – si este descris prin versetul, „Am trudit si am gasit”.

Suntem deconectati de spiritualitate si nu aspiram deloc la ea. Noi ne imaginam spiritualitatea sub forma unui profit sau a unei constatari, mai degraba decat ca pe calitatea daruirii. Insa chiar si genul acesta de stimulent este capabil sa atraga treptat asupra noastra Lumina care Reformeaza. Ca urmare, incepem sa avem o dorinta mai mare pentru calitatea spirituala a daruirii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Mi se pare greu sa ma concentrez la lectiile de Zohar si de aceea incerc sa ma gandesc la conexiunea dintre toti cei care studiaza. Este bine ce fac, sau ar trebui sa fac un efort mental mai mare si sa inteleg ce se spune?

Raspunsul meu: Eforturile trebuie facute in sentimentele tale, nu in minte. Trebuie sa simti tot ce descrie Zoharul, mai degraba decat sa intelegi. Cartea Zohar vorbeste sentimentelor tale, nu mintii tale. Cand citesc cate un cuvant, cum ar fi „Struguri, un copac, rai, iad”, ar trebui sa incerc sa il gasesc inlauntrul meu. La urma urmei, eu sunt format complet din dorinte, iar dorinta este senzatie, nu ratiune.

Daca imi folosesc mintea pentru a transpune toate astea in concepte, cum ar fi notiuni de Lumina, vas (Kli) si combinatiile dintre ele, atunci nu voi trece niciodata dincolo de imaginea mecanica, de grafic – si nu voi putea sa ma apropii de simtire. Imaginea trebuie pusa laolalta treptat, inlauntrul meu, sub forma de sentimente. Ea este formata din senzatii. Trebuie sa acumulez senzatiile launtrice si impresiile launtrice care, treptat, se vor reuni din propriul lor acord, formand senzatia Lumii Superioare.

Este la fel cu modul in care ne dezvoltam noi, in lumea noastra: mintea vine dupa senzatie. Mai intai, copilul simte daca ceva e bun sau rau, iar ulterior, el intelege de ce anume ar trebui sa se apropie sau sa se indeparteze. Mai tarziu, el dobandeste o minte mai vasta.

Ca urmare, cand citim Cartea Zohar, trebuie sa incercam intotdeauna sa ne identificam senzatiile si sa discernem cum simtim dorinta noastra de a primi placere. Mai tarziu, va aparea in noi o minte, care va incepe sa le conecteze intr-o imagine unificata.

Pentru incepatori e mai usor sa perceapa aceste procese schematic, dar chiar si asa, ar trebui sa incercam sa transferam textul Zohar-ului in senzatii de daruire si primire.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumea spirituala este o lume de forte care actioneaza conform unor legi pe care le intelegem partial, desi unele aspecte raman necunoscute – la fel ca stiintele general acceptate, care exploreaza natura acestei lumi. Noi intelegem parti din lumea spirituala, iar alte parti raman ascunse.

Trebuie sa adoptam o abordare strict stiintifica si sobra fata de cercetarea spirituala, asa cum facem atunci cand studiem natura fizica. Ceea ce astazi e ascuns, maine se va dezvalui. Stiinta Kabbalah ne ofera instrumentele de cercetare (Kelim), care se pot asemui unui microscop din noi, pe care il putem folosi pentru a vedea fortele spirituale, fortele daruirii.

Insa trebuie sa detinem puterea daruirii, pentru a putea sa masuram aceste forte, sa le vedem si sa le discernem. O fiinta omeneasca interpreteaza toata cunoasterea si toate experientele pe care le primeste prin sine.

Dupa ce imi dezvolt puterile daruirii, le acordez, asa cum as acorda un microscop sensibil, pe care il folosesc ca sa patrund in profunzimea materiei (dorintei), unde observ diverse fenomene (a da si a primi), in conformitate cu sensibilitatea vasului perceptiei mele (Kli).

In orice stiinta, noi slujim intotdeauna drept instrument, pentru ca noi suntem cei care, in cele din urma, primim cunoasterea, iar intr-o anumita masura, o facem subiectiv. Atunci cand studiem stiinta Kabbalah, o facem constient, iar noi devenim un instrument de cercetare. Insa cercetarea insasi trebuie sa fie pur stiintifica. Cercetarea noastra devine obiectiva, pentru ca este in natura noastra sa ne straduim sa ajungem la obiectivitate.

In multe randuri, kabalistii au spus, „Te voi cunoaste dupa actiunile Tale”, „Cunoaste-ti Creatorul si slujeste-L”, „Caci toti, de la cel mai mare la cel mai mic, Ma vor cunoaste”.

Exista numai doua forte (proprietati) in tot universul: Lumina (proprietatea daruirii) si dorinta de a fi multumit (proprietatea primirii) pe care a creat-o aceasta. Orice altceva decurge din aceste proprietati.

Acelasi lucru este valabil si in matematica: avem un zero, si avem o valoare care e alta decat zero. Orice altceva decurge din aceste valori si este pur si simplu o chestiune de calcul. Fizica este si ea la fel: exista doua forte, care sunt diferite una de alta.

Acelasi lucru este valabil si in cazul Luminii Superioare. In momentul in care apare un punct care este putin mai intunecat decat Lumina, avem doua proprietati diferite. Acesta este momentul in care incepe progresul si in care apare stiinta Kabbalah.

Ca si in cazul oricarei alte stiinte, Kabbalah studiaza discrepantele dintre doua forte (fenomene). Acest lucru devine posibil prin intensificarea diferentelor dintre ele, cu ajutorul unui microscop (analiza), sau prin gasirea unor puncte de conexiune (sinteza).

Stiinta se bazeaza pe gasirea interactiunilor dintre doua forte – Creatorul (daruirea) si creatia (primirea) la toate nivelurile manifestarii lor in interiorul dorintei (materiei). Este imposibil sa identificam si sa studiem o forta fara cealalta. Cu ajutorul analizei si sintezei, studiem interactiunea lor si apoi ajungem la anumite concluzii. „Nu exista Creator fara creatie si nu exista creatie fara Creator”.

Contemplarea unei singure forte este gresita si nu va duce la concluzii stiintifice, ci mai degraba, va genera deliberari despre o forma abstracta. Atunci cand spun, „Proprietatea daruirii”, ce vreau sa spun? Ce este asta? Cui ii da ea? Pe cine influenteaza? Unde apar semnele ei? Cum stiu ca e daruire? Raspunsul este: intelegand opusul.

Putem sa ne dam seama de diferenta numai comparand contrariile – studiind pe cineva care primeste. Nu putem sa spunem, pur si simplu, ca ceva este pozitiv, pentru ca este pozitiv in raport cu ce? Unde este negativul?

Cu alte cuvinte, nu poti sa discerni ceva ca atare – poti sa discerni ceva numai in relatie cu altceva. Fundamentul oricarei stiinte se afla in comparatii. Nu exista nimic altceva in univers, in afara de doua forte.

Aceasta abordare este respectata cu strictete in stiinta Kabbalah. Daca te indepartezi de materie si de forma care defineste materia, ea devine misticism.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Razboiul Maccabian si sarbatoarea Hanuka nu au fost intamplari accidentale in istorie. Este o poveste despre cum isi construieste o persoana sufletul si cum aprinde Lumina inlauntrul sau – lucru simbolizat de ulciorul sacru de ulei pe care il gasim inlauntrul nostru, in mijlocul sparturii. Exista o parte inlauntrul nostru pe care putem sa o aprindem, daca o gasim!

Atunci cand ea se aprinde, ne vom corecta egoismul intr-o masura specifica. Astfel, vom primi o ocazie de a pregati uleiul cel sacru, ceea ce inseamna ca vom fi capabili sa corectam noi singuri pe Malchut.

Uleiul sacru, sfant este dorinta de a darui si de a iubi fara nicio recompensa pentru sine. Uleiul este dorinta. Uleiul obisnuit este reprezentat de dorintele egoiste, pe cand uleiul sacru reprezinta dorintele cu intentia de a darui. Scanteia pe care o primim pentru a ne incepe lucrarea interioara e ca o candeluta, pe care fiecare persoana trebuie sa o caute in sine. Atunci cand reusim sa aprindem aceasta scanteie, vom incepe sa ne corectam dorinta egoista principala – sa pregatim uleiul pentru lampa.

Hanuka vine de la cuvintele Hanu Ko – S-au oprit aici. E doar o oprire scurta la jumatatea caii, intre starile interioare numite Iom Kipur si Rosh HaShana, de la inceputul caii, si Purim – Corectarea Finala.

In zilele de Hanuka, noi corectam doar Kelim-Vasele care daruiesc, aprinzand o lumanare deasupra dorintei noastre de a ne bucura. Insa atunci cand ajungem la sarbatoarea Purim, folosim dorinta insasi. Ca urmare, simbolul sarbatorii Purim nu este o lumanare ce arde deasupra uleiului (dorintei), ci vinul, Lumina care umple dorinta.

Pentru a aprinde o lumanare, trebuie sa unim Malchut cu Bina, dorintele primirii si dorintele daruirii, pentru a o aprinde in Bina. Aceasta este semnificatia sarbatorii Hanuka, in care inaltam pe Malchut la Bina si astfel, Malchut devine o parte din Bina, adaugand la ea forta dorintei sale.

Atunci, Lumina se aprinde in Bina, in fitilul care se inalta din ulei. Fitilul este Zeir Anpin, care se numeste linia de mijloc, care leaga uleiul, Malchut, de Lumina, Bina.

Toate acestea se intampla deasupra dorintei noastre. Este o corectare in care realizam calitatea daruirii, primind-o deasupra calitatilor noastre egoiste. Realizam starea numita Tshuva mi Ira – daruirea de dragul daruirii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Daca cel inferior nu poate sa primeasca nimic, atunci Cel Superior se restrictioneaza. Parsa este un loc foarte special, in care apare restrictia Celui Superior. Provoaca o mare diferenta intre ceea ce se afla deasupra Parsa – Lumea Atzilut, unde poate fi diseminata Lumina, unde domina Bina – daruirea, si ceea ce se afla sub Parsa – Lumile Beria, Yetzira si Assiya, unde domina Malchut, dorinta de a primi.

Astfel, o structura unificata este separata in doua parti, care sunt opuse una celeilalte. Cea superioara este guvernata de Creator, iar cea inferioara este guvernata de fiinta creata. Acesta este primul pas catre crearea unei conexiuni intre fiinta creata si Creator.

Pana sa apara asta, fiinta creata facea numai ceea ce ii ordona Lumina sa faca. Lumina ma anula, iar eu eram in stare sa dau numai pentru ca ea domnea asupra mea. Insa acum exista doua imparatii in mine, iar ele sunt complet opuse una celeilalte. Ele sunt imparatia Luminii si imparatia mea, unde eu sunt cel care domneste.

Lumina m-a parasit, iar eu am efectuat o restrictie asupra dorintei mele. Insa atunci, in acest loc gol al restrictiei, apar dorinte noi: dorinte egoiste, Klipa. Iar atunci, suntem separati – ca doua lumi opuse! Deasupra de Parsa, in Lumea Atzilut (unde “Etzlo” inseamna “El are”) este corectare completa, Lumina infinita. Iar dedesubt de Parsa, totul este opus: sfaramare, rau, orice ofensa care poate fi imaginata.

Ca urmare, El si cu mine devenim clar opusi unul celuilalt si incepem sa ne uram unul pe altul. Devenim distanti, desi suntem separati doar de o diviziune foarte ingusta, de treimea din mijloc a lui Tiferet, Klipat Noga, unde este concentrat tot liberul meu arbitru.

De o parte este Creatorul, sanctitatea superioara, iar de cealalta parte, dedesubt, sub Parsa, se afla fiinta creata, corupta, ego-ul si necuratia – iar eu sunt un intermediar intre ele, sunt in mijloc. In toata existenta mea, „eu-l” meu se afla in aceasta fasie ingusta.

Mi s-a dat o ocazie sa ma fixez intr-un coridor ingust, intre aceste doua armate imense: forta primirii si forta daruirii, pentru a deveni un intermediar intre ele si a le aduce la un compromis, apoi la conexiune si la iubire. Unindu-le intr-una, ma construiesc pe mine ca fiind format din ele doua.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinta de a primi placere – si nimic altceva n-a fost creat, in afara de aceasta dorinta. O dorinta mai mare de placere domina asupra unei dorinte mai mici. Gandul, sau mintea, ne ajuta sa ajungem de la o dorinta la alta, de la o stare la alta, de la un anumit tip de dorinta la un alt tip.

Dorintele sunt materia naturii. Intre timp, gandul este mijlocul, instrumentul care ne ajuta sa folosim dorintele, sa ne deplasam in interiorul campului de forte al acestor dorinte – de la o forta a dorintei mai mare la una mai mica, sau invers, ca si cum ne-am apropia sau ne-am indeparta de un magnet. Gandul este forta de deplasare intre dorinte. El imi da posibilitatea sa imi schimb amplasamentul intre diferite dorinte, deplasandu-ma intre ele. Insa indiferent in ce dorinta ma aflu, ea tot ma domina.

Ca urmare, trebuie sa folosesc puterea gandului, ca sa ma ajute sa inteleg si sa ma conving ca dorinta mea, starea mea si circumstantele in care ma aflu sunt rele. Exista circumstante mai bune, dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa imi schimb dorinta, cu ajutorul gandurilor. Trebuie sa ma transfer de pe o unda a campului de forte al acestor dorinte (intensitatea campului) pe o alta unda (intensitate), ca o sarcina intr-un camp magnetic.

In stiinta Kabbalah, analiza pe care gandul o face dorintei in care ma aflu se numeste o realizare a raului. Dezvoltarea gandului in mine apare sub influenta mediului sau sub influenta Luminii Superioare. In acest fel, putem sa ‚curgem’ prin campul dorintelor, deplasandu-ne intre ele, de la o dorinta inferioara la una superioara. Gandul (realizarea raului) ne ajuta sa mergem de la o stare, sau dorinta, la alta.

Astfel, mintea si sentimentele lucreaza in noi, in mod interschimbabil. Cu toate acestea, intotdeauna ne deplasam conform unei scheme: dorinta – gand – dorinta.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→