Rabash, Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre: El intreaba, de ce la stejarii de la Mamre si nu in alt loc? Si raspunde, pentru ca Mamre i-a dat un sfat cu privire la circumcizie. Cand Creatorul i-a spus lui Abraham sa isi faca circumcizia, Abraham s-a dus sa caute sfat la prietenii sai. …

Mamre i-a spus, Iti amintesti de ziua in care caldeenii te-au aruncat in cuptor, si de foametea pe care a trait-o lumea… si de regii pe care i-au urmarit oamenii tai, pe care i-ai lovit, si de care te-a salvat Creatorul si nimeni n-a putut sa-ti faca rau. Ridica-te si fa asa cum iti porunceste Stapanul tau.

Fiecare om este o mica lume – si la fel ca un element dintr-o imagine holografica, fiecare contine toate calitatile lumii. Singura diferenta este ca, pentru fiecare individ, aceste calitati exista in noi in combinatii diferite.

Malchut a Lumii Infinitatii s-a impartit intr-o multime de bucati (suflete), fiecare parte contine toate calitatile, dar cu unele dorinte ale sufletului prezentate mai puternice si cu altele mai slabe. Prima corectare a egoismului se afla in taierea tuturor dorintelor de a primi placere pentru sine. Aceasta actiune se numeste intelegere cu Creatorul (in obiectiv) sau circumcizie (in actiune). Cu alte cuvinte, pentru a se ridica la calitatea daruirii (gradul Bina), omul face o circumcizie a dorintelor sale de a primi, separandu-le de dorintele de a darui.

Omul e guvernat de trei suflete: insufletit, inteligent si indrumator. Unul il guverneaza prin sentimentele sale, unul prin mintea sa si al treilea cantareste in ce directie ar trebui sa se straduiasca. Aceste suflete ne anima si totul depinde de care dintre ele predomina. In cele din urma, trebuie sa folosim toate fortele pe care le avem la dispozitie, indiferent de care ia deciziile si care guverneaza restul proprietatilor noastre.

Cand fiecare persoana trece prin stadiile corectarii ego-ului, ea verifica daca corpul sau (dorintele) este pregatit sa ia hotararea de a se alatura gradului Bina (daruire). Atunci ea dobandeste un Kli, un vas spiritual, dorintele daruirii si face corectarea – circumcizia – taind de la el, cum ar fi, dorintele egoiste.

El vede ca celelalte dorinte ale lui nu sunt de acord cu Creatorul. Nu are taria sa le corecteze, dar este suficient de puternic incat sa le taie (dupa cum e scris, de la marginea inimii sale). Dupa aceea, la treptele urmatoare, el va fi chiar capabil sa le corecteze, pentru ca ele sa se alature de buna voie actiunilor daruirii si sa il ajute sa se inalte inca si mai sus.

Aceasta forta sau proprietate numita Mamre, pe care omul o gaseste in el insusi, este pregatirea (prietenul) care il ajuta sa atinga proprietatea daruirii.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah, 6.07.10, Articolul Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este scris ca e interzis sa studiezi Tora fara intentie, pentru ca astfel nu atragi Lumina care Reformeaza si transformi imediat potiunea vietii in potiunea mortii. Punctul acesta de alegere este singura alegere pe care o avem in viata. Ca urmare, atunci cand lucram cu Cartea Zohar, singura arma impotriva raului sau egoismului, trebuie sa incercam sa o folosim corect.

Evident, nu putem sa apasam pe butonul rosu care ar duce lumea la rezultate daunatoare ireversibile, dar putem sa pasim in starile suferintei, lucru care s-a intamplat deja in trecut (a se vedea Introducterea la Cartea Zohar, Paragrafele 70, 71). De aceea, inainte sa citim Zohar-ul, trebuie sa trecem in revista o serie de aforisme kabaliste si adagii care ne impresioneaza, care ne ajuta sa ne trezim de la nivelul insufletit (dorinta pentru sine) la nivelul uman (aspiratia catre unire, daruire si iubire).

Nivelul uman inseamna dorinta de a ne uni cu altii. Sistemul corectat de suflete se numeste Adam (omul). De indata ce acest sistem se sparge si se faramiteaza in mai multe bucati, fiecare din ele se transforma si devine doar partea sa insufletita. Nivelul uman (echivalenta cu Creatorul, Adam vine de la asemenea Creatorului) apare in noi numai atunci cand partile sfaramate (sufletele) incep sa se uneasca si sa aiba experienta unei dorinte unificate.

Astfel, vedem ca sufletele nu traiesc in ele insele, ci in conexiunea dintre ele. Asta se numeste viata mai presus de ratiune, adica, in relatia dintre suflete, in daruire reciproca. Suma acestor relatii de daruire este Creatorul care ne conecteaza. Aceasta forta unificatoare care rasare in departare se numeste Lumina inconjuratoare.

Astfel, Creatorul este forta care ne uneste, efectiv, iar Lumina inconjuratoare este manifestarea acesteia de departe. Nu e nimic altceva, decat Lumina si dorinta (Kli). Noi le dam diferite nume, dar in cele din urma, exista doar aceste doua forte.

Din a 2-a parte la Lectia zilnica de Kabbalah 6.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Unitate, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul umple conexiunea dintre sufletele noastre cu El Insusi. A fi mai aproape de celelalte suflete inseamna a fi mai aproape de Creator si a avea o capacitate de a incepe sa Il percepem cum umple interconexiunile noastre ca Lumina, daruire si iubire. In loc sa fie trecatoare, aceasta dorinta de a ne uni cu celelalte suflete ar trebui sa fie constanta si sa creasca in permanenta. Daca se aprinde doar ocazional si apoi dispare imediat, nu este suficient. Trebuie sa ne straduim sa sustinem si sa acumulam astfel de stari continuu.

E clar ca o persoana nu poate sa realizeze asta prin propriile sale eforturi. Omul nu poate sa isi controleze propriile dorinte si de aceea i se da un grup. Dorintele se reiinoiesc intr-un om in doua moduri in acelasi timp: conform unui lant de inregistrari de informatie (Reshimot) si datorita influentei mediului. Persoana nu determina nimic de la sine.

Greseala noastra consta in faptul ca ne ascultam ego-ul, care ne tenteaza sa il influentam cu forta, impingandu-ne astfel in directia gresita. Directia corecta este sa ne influentam, dar numai prin intermediul grupului. Numai prin grup pot sa am impact asupra sufletului meu, in timp ce singur nu am niciun mijloc de a ajunge direct la el. Sufletul meu se afla in conexiunea mea cu ceilalti si numai prin aceasta conexiune, in acest mod indirect, pot sa ma influentez pe mine insumi.

Pot sa-mi afectez genele sau cromozomii si sa schimb ceva in mine insumi cu propriile mele maini? Sigur ca nu! Dar exista un instrument – grupul – cu ajutorul caruia pot sa fac acest lucru. Astfel ca manipulez acest instrument, prin parghia mea: aplic actiuni materiale simple si, ca urmare, imi influentez mediul. La randul sau, mediul poate sa ma influenteze la nivel spiritual. Esenta acestui miracol este o ocazie sa continuam sa ne transformam, pana ce devenim echivalenti cu Creatorul.

Prin actiunile mele fizice in aceasta lume, eu influentez celelalte corpuri. Altii, prin aceste corpuri, pot sa ma influenteze pe mine, proprietatile mele spirituale, adica sufletul meu. Eu nu pot sa am impact asupra sufletului meu, oricat de mult mi-ar placea. E un mecanism foarte simplu, al carui principiu este ca numai conexiunea dintre noi duce la revelarea Creatorului.

Din partea 1 la Lectia zilnica de Kabbalah 6.07.10, Articolul Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Creatorul este un sistem de natura inchisa, cu legi ferme si neschimbatoare, iar omul exista in interiorul acestui sistem, atunci cum poate el sa schimbe ceva in el?

Raspuns: E o presupunere incorecta. Omul nu schimba nimic in acest sistem. Doamne fereste sa putem sa schimbam ceva in sistemul de natura Superioara! Am sfarsi prin a il perverti, asa cum ne pervertim propria viata. Ca urmare, ni se da o parte foarte limitata din realitatea totala. Acest orizont ingust este doar un punct negru, cunoscut ca lumea noastra materiala – si iata ce am facut noi cu ea! Deci, cum intentionam sa guvernam sistemul Superior? Ar trebui sa fim recunoscatori ca nu ne e permis sa il schimbam.

Insa, in masura in care devenim asemenea Creatorului, vom iesi din enclava noastra ingusta si neagra si vom deveni participanti deplini in Lumea Superioara. Daca dobandim taria de a urma aceleasi legi si actiuni ca si Creatorul, atunci El ne va preda puterea. N-o sa fie nicio impartire de putere intre noi, caci scopul Sau este adeziunea noastra cu El, adica echivalenta noastra completa cu El.

Din emisiunea TV  Kabbalah pentru incepatori: Creatorul – 5.07.10

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Corectarea incepe cu realizarea raului, dupa cum s-a spus: Am creat inclinatia rea si Torah ca mijloc de corectare pentru aceasta. Daca raul pe care Creatorul l-a creat intentionat nu ar fi dezvaluit, cine ar vrea sa se corecteze? Senzatia de rau si suferinta ne impinge la schimbare. Mai intai, vrem sa schimbam totul in afara; vrem sa schimbam lumea intreaga. Mai tarziu, suntem de acord ca trebuie sa ne schimbam noi insine. Fiecare persoana, natiune si societate, precum si toata civilizatia noastra, ca intreg trebuie sa treaca prin aceasta schimbare.

Corectarea nu poate sa inceapa fara nevoia de corectare. Cu alte cuvinte, trebuie sa simt ca sunt mizerabil fara corectare. De aceea trebuie sa ne dezvoltam si sa ne cultivam egoismul, sa il experimentam prin diverse lovituri si probleme cum ar fi goliciunea, lipsa de speranta si de implinire si sa fim complet incapabili sa il schimbam. Cautam moduri de a schimba lumea, pana ce descoperim ca raul din noi este cel care poarta toata vina. Apoi, aparent intamplator, descoperim Cabala.

Insa cineva a trebuit sa o pregateasca pentru noi, sub forma de carti si de pagini de internet , pentru ca natura noastra, limitata la dorinta de a primi si de a se umple, este incapabila sa ia contact cu Lumea Superioara si sa-L simta pe Creator direct. Pentru a face asta, avem nevoie mai intai de metode exterioare: de un profesor si de carti.

De obicei, aceasta cunoastere e transferata de la om la om prin cei care au dobandit deja conexiunea cu lumea spirituala. Aceasta conexiune cu lumea spirituala trebuie sa fie deja prezenta in lumea noastra. Altfel, noi, fiind complet egoisti, n-am fi niciodata in stare sa ne gandim macar la lumea spirituala. Am cauta un mod de a ne elibera de suferinta doar la nivelul acestei lumi.

De aceea e necesar sa facem sa circule intelepciunea Kabalei. Oamenii care se simt goliti in aceasta lume o vor descoperi ca pe o metoda de implinire absoluta. Atunci se vor indeplini cele doua conditii ale inceputului corectarii: 1) oamenii se simt rau si 2) li se dezvaluie ca exista o metoda prin care sa imbunatateasca lucrurile. Treptat, oamenii vor incepe sa se corecteze si sa realizeze scopul crearii lor.

Generatia noastra inca mai dezvaluie prima conditie. Oamenii cauta diferite metode si tehnici pentru a se implini. Uneori, ei chiar recurg la droguri si la alcool, dar treptat, asta trece. Curand, chiar si dorinta de droguri, de violenta si de fanatism va disparea. Oamenii vor simti si vor intelege ca nu sunt in stare sa isi umple golul interior in acest fel.

Dorinta de placere se schimba. Ea se ridica la nivelul urmator si e imposibil sa mai continuam ca inainte. Oamenii nu mai pot sa gaseasca alinare in droguri. Incep sa caute o solutie mai profunda. Dar trebuie sa ne dezvoltam pana ajungem la starea in care oamenilor nu le va mai ramane nicio alta solutie, decat intelepciunea Kabalei.

Putem sa le scurtam cautarea, raspandind aceasta metoda, astfel incat toata lumea sa inteleaga mai repede ca trebuie sa dezvaluim Forta Superioara care ne guverneaza. Numai asta poate sa ne ajute.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot, Paragraful 12: Acesta este intelesul existentei timpului in aceasta lume. Vedeti ca, mai intai, aceste elemente opuse de mai sus au fost impartite in doi subiecti separati, anume Kdusha si Sitra Achra, in modul chiar si unul precum si celalalt. Ele inca sunt lipsite de corectare, pentru ca trebuie sa fie in acelasi subiect, care este omul.

Ca urmare, pentru noi este necesara existenta unui ordin de timp, caci atunci, cele doua elemente opuse vor ajunge sa fie intr-o persoana, unul cate unul …

Este imposibil sa conectam direct cele doua elemente opuse: calitatile Creatorului si calitatile creatiei. De aceea trebuie sa ne deplasam pas cu pas, mai intai cufundandu-ne intr-o dorinta goala, apoi corectand-o si fiind umpluti de Lumina, apoi trecand din nou in goliciune, apoi corectare si Lumina si asa mai departe. Coborand si ridicandu-ne in acest fel, inaintam de jos in sus, marindu-ne dorinta si apoi corectand-o cu intentia noastra ca ea sa daruiasca.

Numai aceste schimbari ne dau senzatia timpului. Daca nu am avea schimbarile interioare ale dorintei si intentiei, nu am simti timpul. Am ramane intr-o stare neschimbata. Ca urmare, in Lumea infinitatii nu exista timp, pentru ca acolo totul este corectat.

A fi in spatiul spiritual inseamna a te lipi de o stare sau de un principiu mai presus de toate schimbarile. De aceea, acolo nu simtim timpul. Cunoastem asta chiar si din viata noastra obisnuita. Daca suntem cufundati intr-un joc sau intr-o lucrare, nu simtim cum trece timpul. Putem sa trecem prin multe stari, dar mai presus de toate, noi ne lipim de un singur punct si atunci nu simtim timpul. Cu alte cuvinte, timpul nu depinde de modul in care noi inaintam prin coborari si urcari, prin stari mici si mari. Depinde numai de cat suntem de dedicati acestei directii, acestui singur punct de adeziune, in ciuda tuturor schimbarilor. Atunci nu simtim timpul.

De aceea ne inaltam deasupra timpului in lumea spirituala. Trecerea barierei dintre aceasta lume si lumea spirituala (Machsom) inseamna adeziunea fata de acest principiu. Atunci incepem sa simtim ce inseamna sa fim dincolo de timp. Aici nu e vorba de niciun misticism. Pur si simplu, in ceea ce priveste senzatiile noastre, noi ne ridicam deasupra schimbarilor si, ca urmare, timpul dispare.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Povestea creatiei lui Adam prezinta crearea lui si subsecventele diviziunii si multiplicarii. Biologii sustin ca existenta durabila a biosferei este posibila doar daca ciclurile bio-geochimice sunt inchise. In caz contrar, creaturile vii vor consuma rapid toate resursele si vor fi intoxicate de produsele secundare ale activitatii lor vitale.

Totusi, pentru ca ciclurile sa se inchida, este nevoie de o comunitate de microorganisme din diferite specii care impart functiile bio-geochimice intre ele. Unele microorganisme folosesc resurse din mediul inconjurator si il alimenteaza cu produse ale activitatii lor vitale, in timp ce altele utilizeaza aceste produse si le returneaza ca deseuri, drept resursa originala a mediului. Nici un microorganism nu poate inchide in sine ciclul, precum un perpetum mobile.

Este si mai evident in stadiul pre-chimic de viata. Nu exista nici o singura molecula organica, care sa se multiplice pe sine continuu si sa mentina homeostazia mediului. Doar organismele complexe care constau dintr-un numar mare de molecule diferite, care au stabilit o cooperare benefica reciproca, sau simbioza, sunt capabile sa atinga asta.

Deci, este evident faptul ca prima specie care a trait nu a fost un singur microorganism ci o comunitate polimorfa caracterizata prin schimb activ de material genetic. Diversitatea, simbioza, impartirea sarcinilor, si schimbul de informatie – mai degraba decat calitatile care au evoluat dintr-o simpla molecula organica – sunt calitatile primare ale vietii pe Pamant. Astazi devine clar ca, o comunitate, mai degraba decat o singura specie microbiana a stat la inceputul dezvoltarii vietii pe Pamant.

Filed under: Criza, globalizare, Evolutie - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Kabalisti.
Promit sa va raspund. Comentariile din paraneze imi apartin.

De ce a plasat Creatorul povara creatiei asupra noastra?

Fundatia primara pe care se bazeaza aceasta intreaga constructie este Suprema Lui dorinta pentru ca omul sa se completeze el insusi impreuna cu ceea ce a fost creat pentru el, si astfel el insusi (perfectiunea pe care el insusi a atins-o) sa fie meritul sau si rasplata. Meritul – de vreme ce el se angajeaza si trudeste pentru a atinge completarea sa, si cand este atinsa aceasta, se va bucura de fructele propriilor eforturi si de partea sa de munca. Recompensa – de vreme ce va fi in sfarsit complet si va simti placerea in bunatate pentru eternitate (ajunge la eliberarea de moarte).

-Ramchal, Daat Tvunot (Cunoasterea Intelepciunii), Paragraful 14

Daca scopul creatiei lumilor este de a delecta creaturile Sale, de ce a creat El aceasta lume corporala, tulbure si chinuita? Fara o astfel de lume El ar fi putut sa delecteze, cu siguranta, sufletele, pe cat si-ar fi dorit; de ce a adus El sufletele intr-un corp atat de corupt si murdar (dorinte egoiste)?

Ei explica cu urmatorul verset: ’Celui ce mananca ce nu este al lui, ii este teama sa-si priveasca fata’. Orice cadou reprezinta un motiv de rusine. Pentru a scuti sufletele de acest cusur, El a creat aceasta lume (simtirea unei asemenea stari), in care trebuie sa lucram. Prin urmare ei se vor bucura de munca lor, pentru ca isi primesc rasplata, de la Intregime, in schimbul muncii lor, si prin aceasta sunt scutiti de povara rusinii.

– Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1, Reflectie interioara, Capitolul 1, paragraful 6

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Care este Scopul Creatiei?
Intrebari la postarea Kabalistii despre Scopul Creatiei, Partea 8

Intrebare: Citat: Pentru a corecta toate deficientele creatiei. Care sunt aceste deficiente ale creatiei? Nu a creat Creatorul totul perfect? Cum pot rezulta imperfectiuni de la Cel Perfect?
Raspuns: Ascunderea Creatorului ne da oportunitatea de a completa ce este ascuns. Cu alte cuvinte, pentru a deveni ca El, pentru a-L revela pe El, doar pentru a lua un exemplu despre cum ar trebui sa fie.

Intrebare: Citandu-l pe Baal HaSulam: Toate sufletele si lumile care au fost destinate sa fie create, au aparut umplute cu toata incantarea si placerea si blandetea, pe care El a planuit-o pentru ele, in perfectiunea finala, a acestor suflete destinate sa o primeasca la Sfarsitul Corectarii. Daca totul este deja perfect si exista in stare corectata, atunci de unde vine imaginea deformata a lumii, pe care o vedem?
Raspuns: Este rezultatul ascunderii de noi a Creatorului, in relatia Lui cu noi, ascundere care ne este data ca o oportunitate de a ne completa pe noi insine.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→