Intrebare: De ce oamenii privesc Iom Kipur ca pe o zi trista si jalnica?

Raspuns: Asta pentru ca oamenii nu inteleg ca ceea ce este perceput ca fiind trist poate fi o trambulina catre bine pentru ca ce este privit ca bun sau rau depinde de atitudinea persoanei. De exemplu, daca in timpul unei vizite de rutina la doctor o persoana descopera ca este bolnava, raul a fost revelat pentru a putea fi tratat. Deci revelarea raului a fost buna.

Totusi, este scris, Opinia oamenilor obisnuiti este opusa parerii Torei, si o persoana se impinge pe sine departe de corectie. El nu intelege de ce are nevoie de asta. El se plange ca se simte rau si il roaga pe Creator sa-l faca sa se simta bine. Adica, el isi plange egoismul si se vaita ca, Creatorul nu il implineste. Este ca si cum L-ar intreba pe Creator De ce esti atat de rau si crud? Cu ce te-ar afecta pe Tine daca  m-ai lasa sa ma bucur? El nu intelege ca revelarea raului este in beneficiul sau, astfel incat sa poata creste.

Bazandu-ne pe mii de ani de istorie, noi ar trebui sa intelegem in final ca, Creatorul respunde doar unei dorinte care este indreptata spre corectarea si scopul creatiei. Orice alta cerere ramane fara raspuns. Este acum timpul sa explicam tuturor ce inseamna sa vina la Ziua Judecatii: pentru a revela Am creat inclinatia rea, apoi Am creat Tora, pentru corectarea acesteia si in final pentru ca Lumina Torei corecteaza.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 16.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Religie - Niciun comentariu→

Iom Kipur, Ziua Ispasirii, este o stare in care Kli-ul (dorinta) pe care vrem sa o corectam este revelata. Rabash scrie in multe articole ca o persoana intampina Ziua Ispasirii, in functie de starea sa interioara, care poate fi revelata fara nicio legatura cu venirea sarbatorii conform calendarului.

Fiecare dintre noi trece prin aceste stari in dezvoltarea sa, inclusiv urcari numite Rosh HaShana (Anul Nou), Iom Kipur (Ziua Ispasirii) etc. Iom Kipur este o stare foarte elevata. O mare Lumina ne influenteaza pentru a revela acest grad in noi, si este necesara o intreaga secventa de actiuni. O persoana trebuie sa depuna un mare efort in grup, in unificarea noastra, unde a aparut odata spargerea. Locul spargerii ne este dat astfel incat noi sa il putem corecta. Apoi vom putea intelege ce inseamna corectare, care este structura acestui loc, si cum Forta Superioara a creat-o si o sustine in continuare. Ca rezultat, noi il descoperim pe Creator.

Pentru a ajunge la aceasta, noi depunem eforturi in conformitate cu principala regula din Tora: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Asa cum ne sfatuiesc Cabalistii, noi actulaizam aceasta intr-un grup sau in mai multe grupruri mici, in loc de toata umanitatea, doarece acest lucru ar fi imposibil. Prin incercarea de a realiza aceasta regula in unificarea dintre noi, in conformitate cu metoda Cabalei, noi trecem de la iubirea pentru fiintele create, la iubirea pentru Creator si descoperim in ce masura nu suntem in proprietatea de iubire si daruire.

Noi nu vorbim despre viata din aceasta lume si cat de bine sau rau ne simtim.  Noi nu verificam binele si raul, in conformitate cu aceasta, nici nu ajungem la Ziua Ispasirii in acest fel. Doar fiind intr-un grup, aspirand catre conectarea dintre noi, si trezind Lumina care Corecteaza, ajung sa vad cat de consumat sunt de ura si respingere referitor la prietenii mei, care incearca sa se uneasca pentru a-L revela pe Creator in cadrul grupului.

Eu revelez forta separarii, forta spargerii in mine, si doar in functie de aceasta forta pot spune ca am revelat raul. Atunci, cu acest rau, pot veni la Creator si sa cer corectie de la El. Ziua Ispasirii devine atunci o zi a bucuriei pentru ca eu revelez afectiunea egoismului meu, natura mea care are nevoie sa fie corectata. Eu revelez conditia Eu am creat egoismul, si acum pot cere Creatorului Tora, care este forta de a o corecta. Este scris, Am creat egoismul (inclinatia rea) si am creat Tora pentru corectare pentru ca Lumina din ea reintoarce persoana la Sursa (la Creator).

Intai trebuie sa muncim din greu la unificarea dintre noi, si apoi Lumina Superioara straluceste asupra noastra de la nivelui ELUL (care vine de la Eu sunt pentru Iubitul meu si Iubitul meu este pentru mine). Atunci noi ajungem la Rosh HaShana, o stare in care ne dorim un nou inceput, noi schimbari pe cale, unitatea dintre noi, nasterea unui nou sistem sau a unei noi fiinte umane (Adam), in noi. Si doar dupa ce trecand prin toate acestea ajungem la starea in care controlam toate cele zece calitati ale noastre. La 10 zile dupa Anul Nou, care marcheaza inceputul noii cai, ajungem la Ziua Ispasirii.

In acel moment, pe de o parte noi suntem cu adevarat intr-o stare de completa disperare si lipsa de putere, iar pe de alta parte experimentam o mare bucurie pentru ca, in sfarsit putem plange dupa Creator rugandu-L sa ne ajute, avand  incredere completa ca El ne va ajuta. Avem aceasta incredere pentru ca noi ne-am verificat deja si am ajuns la realizarea faptului ca toti traim doar in rau, incapabili sa facem ceva referitor la acest lucru. Insa acum, in virtutea legaturii dintre noi, avem increderea ca, Creatorul ne ajuta si doar astepta acest moment.

Baal HaSulam scrie ca Nu exista moment mai fericit in viata unei persoane decat atunci cand descopera cat de lipsit de putere este si pierde credinta in propriile puteri, deoarece el a depus toate eforturile posibile de care a fost capabil, dar nu a dobandit nimic. Aceasta pentru ca in mod sigur in acest moment, in timpul acestei stari, el este pregatit pentru o rugaciune completa si clara catre Creator! Acest moment este numit Ziua Ispasirii. Din acest moment incolo, o persoana poate fi sigura ca va primi Lumina Corectiei.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 15.09.10, Iom Kipur

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Sarbatori - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti. Promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Care este Baza Stiintei Cabala?

Scopul Stiintei Cabala este de a atinge Guvernarea Superioara: De ce Creatorul a creat toate aceste creaturi, ce vrea El de la ele si cum va fi sfarsitul acestui intreg ciclu al vietii.

Ramhal, 138 Revelatii ale Intelepciunii (138 Pithei Hochma), Paragraful 30

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca consta in gasirea unei atitudini corecte fata de starile in care primim. Cand lucram in acest fel, incepem gradual sa ne impartim in doua componente:

1. Dorinta mea, in care percep diferite fenomene, cum ar fi binele si raul;
2. Mintea, in care discern Cine imi trimite ceea ce simt si in ce scop.

In masura in care sunt in stare sa analizez starile mele, independent de senzatia de bine sau de rau, sunt capabil sa le inteleg si sa le justific, netinand cont de senzatiile mele. Le doresc in scopul revelarii calitatii de daruire, a Creatorului, chiar daca prin dezvaluirea fiecarei stari noi, trebuie, ca mai intai sa sufar, datorita revelarii unei dorinte noi, goale.

Atitudinea mea fata de dorinta goala imi poate schimba senzatia goliciunii. Senzatia scopului, a conexiunii cu Creatorul, ma poate influenta astfel incat sa depasesc senzatia suferintei.

De aceea avem oportunitatea de a urca deasupra senzatiilor neplacute din intentiile noastre, in senzatiile noastre deconexiune cu Creatorul. Putem justifica toata creatia, in asa fel incat tocmai acest gol ne va ajuta sa urcam deasupra acestor senzatii neplacute si chiar sa extragem revelarea lor, pentru a urca si mai sus de ele.

Nu putem schimba nicio stare in dezvoltarea noastra, dar putem cere sa intelegem cum si cat de bine sunt orientate, deasupra vointei noastre de a primi placere.

In acest fel, prin starile de cadere, putem accelera dezvoltarea noastra in asa fel incat sa nu simtim ca sunt caderi ci, un motiv de a urca. Totul depinde de atitudinea noastra fata de ce ni se intampla.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Atunci cand citim Cartea Zohar, incercam sa cream un spatiu comun in care aspiram sa ne conectam punctele din inima. Acesta este intelesul studiului Torei. Este imposibil sa studiezi Tora fara o asemenea intentie.

Punctul in inima este Israel, Isra-El, tradus ca direct spre, sau aspirand la Creator. Prin studiu, dorim sa obtinem Tora: Lumina care ne corecteaza. Apoi, il descoperim pe Creator in conexiunile dintre noi. In aceasta conexiune si, urmare a acestei conexiuni in descoperirea Creatorului, sunt 125 de grade, sau 5 Lumi, 5 Lumini de NaRaNHaY.

Lumea noastra este o totala lipsa de conexiune, locul de unde incepem sa facem eforturi pentru a ne uni. Punctul final al unificarii dintre noi se numeste Lumea Infinitului.

In acest fel este descoperit intregul sistem al Sufletului comun, numit Adam HaRishon, Shchina, sau Malchut de Infinit. Forma acestui vas spiritual (Kli) este numita Creatorul (Kadosh Baruch Hu): calitatea iubirii si a daruirii.

Totul exista in interiorul acestui sistem. Intreaga stiinta a Cabalei vorbeste numai despre metoda prin care sa Il descoperim pe Creator, conform legii echivalentei de forma, asa cum este scris: Din iubirea fiintelor create, catre iubirea Creatorului. Unindu-ne impreuna, cream intre noi un sistem care se potriveste Fortei Superioare a daruirii.

Aceasta este imaginea pe care trebuie sa o avem in minte tot timpul, atunci cand citim Cartea Zohar. Trebuie, intodeauna sa verific unde anume ma aflu pe scara conexiunii dintre noi, despre ce vorbeste Zohar-ul chiar acum, daca vreau sa ma unesc cu ceilalti sau ma impotrivesc, si ce ma impiedica sa fac asta. Tot timpul ma gandesc la acelasi lucru: cum sunt eu (Israel) conectat cu ceilalti, prin forta care ne uneste (Tora). In interiorul conexiunii corecte dintre noi, descoperim adevarata calitate a daruirii: Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Nu este nimeni in afara de El si totul este facut numai de El, atunci de ce sunt eu considerat un pacatos?

Raspuns: Cand mi se releva pentru prima data raul, nu este considerat inca un pacat. Totusi, daca dupa ce am descoperit o dorinta rea in mine, planuiesc in continuare sa o folosesc, atunci asta intra in contul meu. Cand asta se intampla pentru a doua oara, se numeste un pacat. Este ca si cum as gusta in mod repetat din fructul Pomului Cunoasterii. Totusi, numai atunci cand o fac pentru a treia oara sunt considerat un pacatos adevarat. A doua oara este numai descoperirea faptului ca eu exist in rau.

Haideti sa spunem ca am comis o infractiune, dar este pentru prima data. Chiar si tribunalul tine cont de asta si acorda circumstante atenuante. Mi se da o pedeapsa usoara ca avertizare pentru a ma ajuta sa nu mai fac asa ceva niciodata. Cu alte cuvinte, mi se da forta corectiei.

Totusi, atunci cand, in ciuda corectiei care mi s-a dat, conform pacatului, repet infractiunea, pentru ca dorinta pacatului care se trezeste in mine este si mai mare decat pedeapsa primita sau decat frica de pacat, inseamna ca pacatuiesc cu adevarat.

Cand gresesc pentru prima data, mi se reveleaza magnitudinea raului. Pentru moment, asta nu se numeste pacat. A doua oara, descopar cat de mare este pacatul impotriva Creatorului, si mi se da o pedeapsa care este un pic mai mare decat pacatul.

Daca descopar pentru a treia oara acest tip de dorinta in mine, si dorinta devine chiar mai mare decat inainte, atunci diferenta este numita inclinatie rea, pentru ca in aceasta diferenta eu sunt impotriva Creatorului. Aceasta este forta Faraonului din mine. Abia acum, devine un pacat adevarat. Acum am nevoie sa ma caiesc si sa cer iertare. Acum sunt, fara indoiala, un pacatos.

Prima data este doar crearea vasului (dorintei). A doua oara este evaluarea pacatului. A treia oara este adevaratul pacat si, numai datorita acestui pacat apare cererea unei corectii.

Totusi, cea mai importanta parte este faptul ca toate acestea sunt posibile prin Lumina Inconjuratoare, care vine in forma grupului, sau a conexiunii in care Creatorul exista. Asta inseamna ca Israel (cel care tanjeste catre Creator), Tora (Lumina corectiei) si Creatorul sunt Unul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cainta insemna ca am simtit ca am pacatuit dar nu am fost in stare sa merg pe drumul corect. Nu i-am cerut Creatorului taria de a ma ridica deasupra senzatiilor placute sau neplacute si, de a ma referi, intotdeauna la El, ca la Cel care face bine. Nu am putut suporta asta si am coborat.

Acum, pentru a urca din nou, imi trebuie o trezire de jos si o trezire de Sus. Din acest motiv, o stimulare speciala apare in perioadele numite sarbatori: luna ELUL, care este o abreviatie de la Eu sunt pentru Iubitul meu si Iubitul meu este pentru mine. Aceasta stimulare conduce la luarea unor noi decizii, la aparitia unor noi senzatii si impresii.

Dupa aceea cer corectarea pacatelor, care nu mi-au permis sa dobandesc bunatatea, sa ma ridic, sa cer forta credintei si sa avansez spiritual. In loc de asta, ele m-au dus la cadere, care, desigur, a fost planuita de Creator. Este chiar necesar ca eu sa ma impiedic tot timpul si sa cad? Da, este. Nu exista alta cale. Asa cum este scris, Cei drepti vor cadea de o mie de ori si se vor ridica din nou.

Senzatia unui pacat, chiar si pentru a doua oara, este inca insuficienta pentru a avansa si a-l simti cu adevarat, in toata adancimea lui. Prima data, abia am simtit cum Lumina atinge usor vasul si creeaza o dorinta in mine. A doua oara, mi se arata ecranul impotriva dorintei de a primi placere. Cand pacatuiesc pentru a treia oara, incep sa descopar atitudinea catre Creator, deasupra dorintelor.

De aceea, nu exista alta alegere: Fiecare trebuie sa devina pacatos complet. Altfel, este imposibil sa fie corectat si sa devina drept complet. Numai impuritatea se tranforma in sfintenie. Totusi, pentru a ajunge un pacatos, este necesar sa aspiri sa devii drept.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un pacat este definit ca actiunea ta de a cere sau nu Creatorului, puterea de a te ridica deasupra senzatiilor de bine si rau. Prima data cand faci ceva, nu este un pacat! Poate nu ai reusit sa discerni intre bine si rau si atitudinea ta fata de El. Totusi, daca o faci si a doua oara, atunci se transforma in pacat. Si daca o repeti si a treia oara, cazi din gradul gradul tau; nu mai poti ramane acolo.

O data cu prima interactiune dintre placere si dorinta, a fost creata o dorinta pentru placere (un vas, Kli). La a doua interctiune dintre placere si dorinta, se primeste si senzatia de pacat, primire de dragul pde sine. Si daca cineva primeste placere in dorinta pentru a treia oara, insemna nu numai ca face un pacat, ci arata faptul ca perceptia pacatului nu a fost suficienta pentru a il respinge (a se abtine).

Asta poate fi exemplificat prin situatia in care sentinta data de un tribunal este mai mica decat dorinta condamnatului si, din aceasta cauza, el nu se va opri din furat in viitor. Si apoi, este luata decizia de a ma izola de lume, in inchisoare.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intreaga noastra cale consta in descoperirea actiunilor pe care le face Creatorul asupra noastra si cum sa raspundem corect la acestea. Se numeste munca Creatorului, atunci cand eu doresc sa invat doua lucruri: cine imi face asta si ce imi face El. Cu alte cuvinte, doresc sa descopar actiunile si pe Cel care le face.

Atitudinea mea fata de actiuni si fata de cel care actioneaza sunt formate prin incercarile mele de a le releva. Si in aceasta privinta, pot fi numit deja o fiinta umana, eu-l care – intr-un fel – se refera la ce mi se intampla si la Cel care ma controleaza.

Atitudinea fata de actiune se intampla in ratiune, asta insemnand, in si conform mintii. Daca eu ma refer la Cel care actioneaza, la Creatorul care controleaza aceste actiuni, in opozitie cu ceea ce simt din actiunile Lui, atunci asta se numeste deasupra ratiunii sau in ciuda ratiunii. Daca ma refer la Creator depinzand direct de actiunile Sale, asta se numeste in ratiune.

Totusi, noi evaluam intreaga noastra munca in relatie cu Creatorul. Pot simti actiunile Sale ca amare sau dulci, percepandu-le ca bune sau rele, conform senzatiilor mele. Totusi, simultan, privitor la Creator, am de asemenea atitudinea de adevar sau fals,.

Nu intotdeauna amar este adevar si dulce este fals. Daca ma ridic deasupra senzatiior mele de amar sau dulce si, in loc de a avea grija de senzatii descopar faptul ca ele vin de la Creator (care este bun si face bine), insemna ca sunt in credinta deasupra ratiunii.

Sunt incapabil de asta pe cont propriu, deoarece traiesc prin senzatiile mele. Totusi, pot primi ajutor de la Creator, si diferenta intre amar si dulce nu va mai exista. Apoi, asta inseamna ca sunt in daruire si ma relationez la El prin credinta deasupra ratiunii.

Ma ridic deasupra senzatiilor, datorita fortei pe care o primesc de la El si acum accept starile placute si neplacute, bune si rele, in mod egal. Nu cedez doar circumstantelor; ma simt cu adevarat in acest fel, si asta determina nivelul relatiei mele cu Creatorul.

Cu cat exista mai multa opozitie intre bine si rau, in timp ce eu le percep ca egale si il binecuvantez pe Creator, atat pentru lucrurile bune cat si pentru cele rele, cu atat este nivelul meu spiritual mai inalt. Este inaltimea la care ma ridic deasupra dorintelor de implinire, fie ca sunt placute, fie ca nu. Asta se numeste masura credintei in Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Studiem cartea Talmud Eser Sfirot, care cuprinde sase volume si peste 2000 de pagini si, tot timpul, studiem numai despre cele zece Sfirot. Facem asta pentru a citi despre ele din nou si din nou, apoi uitam totul, apoi citim din nou despre ele, inca o data, apoi uitam din nou. De fiecare data cand studiem, studiem aceleasi 10 Sfirot, dar intr-o noua formula, deoarece calitatile noastre se schimba constant, pe cand cele zece Sfirot raman aceleasi.

De aceea, de fiecare data cand ne asezam pentru studiu, o facem in mod incorect. Si dupa aceea, trebuie intotdeauna sa uitam ce am studiat.

Legea spirituala a corectiei sufletului, spune ca Nukva se intoarce la starea de virginitate de fiecare data. Apoi Nukva creste, devine mica si apoi adulta si se uneste cu Zeir Anpin. Isi completeaza atunci starea sa, si se intoarce la starea de virginitate, pentru a creste din nou si a dobandi o noua stare de unitate.

In acest fel trecem prin fiecare faza sau fiecare nivel, care include aceleasi zece Sfirot. Dupa aceea se sterg, iar la nivelul urmator studiem din nou aceleasi zece Sfirot, dar cu o intelegere si o senzatie mai adanca si intr-o conexiune mai mare.

Astfel, un nivel este inlocuit cu urmatorul. Sunt adaugate noi relatii, dar noi vorbim intotdeauna de unirea lui Malchut cu primele noua Sfirot.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→