Întrebare: Ce putem facem acum pentru a contrabalansa loviturile naturii, cum este incendiul care a izbucnit în nordul Israelului?

Răspuns: Singurul lucru de care avem nevoie este intenţia comună, unitatea gândurilor noastre. Avem nevoie ca toţi prietenii din toată lumea să se gândească la cum unitatea dintre noi va elimina toate dezastrele din lume, inclusiv incediul oribil care a izbucnit în Israel.

Trebuie să incluzi ruga ta persoanlă în ruga comună a întregii lumi şi să te uneşti cu toate suferinţele lumii. Asta este singura cale: Dacă te gândeşti la toată lumea, atunci la sfârşit poţi adăuga şi pe noi – dar nu pe tine însuţi! Este singurul lucru care poate ajuta.

Este imposibil să ne luptăm cu catastrofe sau crize utilizând metodele vechi, dacă te găseşti în faţa Luminii Superioare care acţionează împotriva ta. Suntem pe cale să vedem cum criza financiară va reveni, chiar dacă oamenii au încercat să îi pună capăt folosind toate mijloacele posibile. De fapt, ea va exploda mult mai puternic decât înainte. Şi acelaşi lucru se va întâmpla cu orice altceva. Nu putem să ne descurcăm cu aceste probleme folosind metodele obişnuite. Le putem doar suprima temporar, dar mai târziu ele vor izbucni chiar mai puternic.

Corecţia este posibilă numai prin aducerea inimilor mai aproape, prin unitate. Lumea trebuie să devină globală. Forţele care ne operează de Sus ne înconjoară, trăgând în noi din toate părţile şi devenind revelate ca o singură forţă globală. De aceea, simţim cum umanitatea devine un singur organism, unde fiecare este conectat cu fiecare.

Suntem pe cale să vedem cum aceste catastrofe vor forţa umanitatea să se unească. Acum, pompieri din intreaga lume vor veni în Israel pentru a ajuta în lupta cu incendiul şi mâine se va întâmpla altceva în alt loc şi întreaga lume se va grăbi acolo şi, mai târziu, va fi un alt loc. În acest fel, prin dezastre, natura ne va forţa să ne unim şi să înţelegem că avem nevoie unul de altul.

Natura va deveni aşa de ostilă încât  nu vom mai avea timp să gândim la cum să ne luptăm unul cu celălalt. Dacă nu suntem de acord de bună voie, Creatorul ne va forţa. Situaţia va deveni atât de serioasă încânt nicio naţiune nu va fi capabilă să se lupte de una singură cu catastrofele naturale. Toata lumea va trebuie să se ajute. Şi, deodată, toată lumea va înţelege că trebuie să fie împreună; altfel nu vom supravieţui.

Toată lumea se va unii în faţa unei ameninţări mortale. Dar de ce trebuie să aşteptăm această ameninţare, dacă noi putem avansa pe calea cea bună?

Din lectia din articolul lui Baal HaSulam  “Liberul arbitru” din 12/3/10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune, Unitate - Niciun comentariu→

Studiul Cabalei ne ofera conectarea cu Lumea Superioara. Despartirea de lumea noastra si lumea spirituala este un abis, o bariera, un zid de fier care este imposibil de miscat. Doar Lumina Superioara este in stare sa il sparga.

De aceea noi nu ne putem conecta la lumea spirituala, Superioara in alt fel decat studiind sursele primare autentice: scrierile lui Rabash, Ari, Baal HaSulam si Rabash. Doar datorita acestora Lumina care Reformeaza vine la noi.

Trebuie sa le studiem scrierile in mod constant, astfel dand Luminii sansa sa isi continue munca. Vei simti ca unitatea pe care am primit-o la conventie se va imprastia de la inceputuri pana la la Zece Sefirot si va obtine implinirea. Ma astept ca asta sa se intample foarte repede, si fiecarui participant de la Conventie.

Trebuie inca sa simtim ce fel de incluziune reciproca  am obtinut fiecare, barbatii, femeile, chiar si copii. Fiecare din noi a obtinut un mai larg, multi-stratificat si complex Kli (vas), in care deja ne putem primi Lumina.

Acum, dupa Conventie, daca toti traim intr-o anumita tema studiind munca Cabalistilor la lectie, vom fi conectati la Lumina  pe care o contin. Suplimentar, ne vom uni cu toti prietenii care trec prin acelasi material ca si noi, in aceasi zi, in timpul acelorasi 24 de ore. Nimic nu ne poate uni mai tare decat prezenta la lectii.

Petru ca vom atrage in mod constant noi portii de Lumina Inconjuratoare in fiecare zi, ceea ce s-a nascut intre noi la Conventie, pentru care am asezat fundatia, aceea samanta pe care am sadit-o in pamant, va continua sa se dezvolte si va da cei Zece Sefirot ai sai. Vom simti in ei Lumina Superioara, revelarea Creatorului.

Suntem acum la inceputul acestui proces. Este un proces cumulativ, cum este scris: „Ban dupa ban se aduna intr-un cont mare”. Unitatea care s-a ridicat la conventie, conectarea care a avut loc intre noi este o mare realizare. Este inceputul unui nou stadiu a dezvoltarii noastre spirituale.
Din Discutie de la Ceremonia de Inchidere a Congresului Mondial de Cabala   2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cineva a calculat odata ca sunt 3,800 de religii si credinte diferite in lume, si toate se invart in jurul celor doua notiuni: corp si suflet. Totusi, daca nu percepem nimic in afara corpului fizic, existam ca si animalele. Ni se pare ca avem un suflet, un fel de viata in „spatele corpului”. Cineva  doreste sa stie care este scopul vietii mele. De ce traiesc?

Chiar si asa ne sunt date aspiratii si intrebari pentru a cauta raspunsuri in sistemul legilor naturii, ne intoarcem spre misticism, fara  presupuneri fundamentate si le luam ca baza pentru intelegerea noastra asupra scopului vietii, sfarsitul ei „aici” si continuarea „acolo”.

Intrebarea despre cum se sfarseste viata noastra ne deranjeaza. Asta pentru ca noi percepem timpul, si nu suntem atasati unui anumit moment, cum sunt animalele. Noi ne gandim la viitor, si vrem sa stim ce se intampla in  urmatorul moment. Totusi, intrebarea „de ce traiesc si ce se intampla dupa ce mor?” fac deja parte din  natura noastra.

De aceea umanitatea a inventat religii si credinte: trebuie sa compenseze lipsa cunoasterii sau faptele cu credinta, insemnand acceptarea fara dovada. Nu suntem nici macar constienti de asta dar asa se lucreaza la toate nivelele, in cele mai mici lucruri, in fiecare moment, la fiecare pas, in orice directie sau nivel al vietii.

Completez fiecare lipsa a dovezilor cu credinta, si cred ca exact asa si trebuie sa fie. Cateodata asa e, cateodata nu. Si asa trece viata noastra.

In fiecare parte a existentei noastre, in fiecare parte a timpului, miscarii, spatiului si existentei in realitate, este o mare necunoscuta, si anume:

1. Cauza, care vine de Sus,
2. Consecinta, determinata de Sus, si
3. Noi, determinati de cauza si consecinte, intr-un gol de perceptie a vietii

De aceea suntem obligati sa compensam toate necunoscutele cu credinta. Oamenii cred ca acolo este o Forta Superioara, „un spirit”, care se transforma in tot ceea ce exista, ii da viata si determina destinul. Asta este esenta materiei determinata de „suflet” care ii da viata.

Asta pentru ca egoismul nostru vrea sa creada ca apartine eternitatii. Nu exista nici o dovada pentru asta, ne este bine sa gandim asa. Mecanismul de aparare a organismului nu ne permite sa credem ca aceste lucruri pot fi diferite.

Altfel, aceasta viata ar fi imposibila. Daca o persoana nu se simte eterna, daca simte cu adevarat ca viata ii este limitata, nu va fi in stare sa traiasca. Imagineaza-ti ca ti s-ar spune data exacta a mortii tale. Asta pune o cruce peste toata viata ta, incepand cu astazi. Asta pentru ca, de acum incolo vei continua sa traiesti cu intelegerea iminentei tale morti. Nimeni nu poate trai asa.

Cea mai naturala senzatie care ne este data de natura este sufletul, care cumva a trait inaintea nasterii noastre si va continua sa traisca si dupa moartea noastra, o mantie in corpul nostru, si principala recompensa si pedeapsa din lumea urmatoare, nu de aici. Ne asteptam rasplata pentru munca noastra de acum.

Nici macar nu trebuie sa fi fost invatat asa. Va gandi asa, cu siguranta. Nu putem sa ne separam de aceste iluzii, la fel cum nu putem sa ne separam de egoismul nostru pana cand nu ne ridicam la lumea adevarului, nu dupa moartea corpului, ci dupa moartea egoismului.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Religie - Niciun comentariu→

O persoana poate crede ca trebuie sa isi depaseasca egoul independent, sa avanseze catre spiritualitate si sa se indrepte spre „Israel Torah si Creatorul sunt una”. Asta de fapt nu-i asa!

In lumea noastra, intotdeauna asteptam ca un copil sa faca o actiune independent ori urmand exemplul nostru sau gandind la ceva singur, cum ar fi sa construiasca ceva fara constrangeri.

In spiritualitate, dezvoltam un grad care este peste lumea fizica. Acolo trebuie sa obtinem o a doua natura, in timp ce in lumea fizica tot ce trebuie sa facem este sa avansam, sa invatam despre ce este deja in noi si sa descoperim ce este in fata. Asta deja pentru ca totul deja starea sa finala, intreaga realitate este dezvaluita.

Trebuie cumva sa ne „agatam” de spiritualitate, sa incepem a simtim, sa vedem si sa o dezvaluim. Pentru ca acum, lumea spirituala ne este neclara.

Trebuie sa intelegem in termeni simpli, care intamplator sunt si destul de greu de implementat: cand vorbim despre razbatere, aspiratii, atingerea scopului, dezvaluirea Creatorului si eforturile noastre, toate aceste lucruri trebuie sa fie in apelul nostru catre Creator pentru a fi auzite. Nu putem face in alt fel, decat sa ii cerem intr-un mod corespunzator Creatorului.

Pana cum nu am atins punctul in care realizam ca „nu exista nimeni in afara de El”, ca El este cel care conduce toate actiunile si ca noi suntem simple obiecte in aceste actiuni putem doar sa ridicam MAN (Mayin Nukvin – „apele feminine”) astfel incat Creatorul sa aiba grija de aceste actiuni.

Inca ne referim la spiritualitate in aceasi fel in care ne referim la aceasta lume, unde simtim ca putem face lucruri cu „mainile noastre”. Ne risipim eforturile in diferite directii, in loc sa ii cerem Creatorului.

Daca nu formulam o cerere interioara catre Creator, atunci nu aspiram catre daruire. De fapt, este destul de evident ca singuri nu suntem capabili de daruire. De aceea trebuie sa ii cerem ajutorul Creatorului. Grupul nu poate constientiza si  explica corect fiecarei persoane ce fel de actiuni trebuie sa facem impreuna.

Este spus: :”Fii lui Israel au plans pentru aceasta munca”. Ei au vrut sa construiasca singuri frumoasele orase Pithom si Ramses . Dupa ce le-au construit, au vazut ca totul a fost consumat de dorinta lor egoista de a primi placere. Atunci l-au chemat pe Creator si a facut schimbarile.

Cu alte cuvinte, noi doar asteptam sa se intample. Dar forta executanta care ne va schimba va veni doar daca o vom chema sa vina. Putem auzi aceste lucruri de sute, mii de ori, dar doar Lumina Superioara ne va da posibilitatea sa le percepem.

Totusi, opinia grupului ne poate aduce mai aproape de asta. Daca fiecare persoana va incerca in mod constant sa isi aminteasca si chiar sa se forteze singur sa se gandeasca ca trebuie sa ne unim in cererea noastra adresata Creatorului, atunci este considerat ca efortul tuturor. Este rugaciunea celor multi (Tefilat Rabim) care va deschide calea spre spiritualitate.

Din pregatirea pentru Lectie, 11/19/10

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastr, Cabalistii au mers in paralel cu gandirea filosofica, pana cand flacara sa s-a stins. Prin toata isoria noastra am fost propulsati de cresterea dorintei noastre de a ne bucura, care impinge fiecare noua generatie sa realizeze fapte deosebite in ceea ce priveste egoul. Actualizand dorinta noastra, folosim logica motivului egoist pentru a obtine, a strange, a dezvolta si asa mai departe.

Dar astazi, dezvoltarea egoista a ajuns la sfarsit; a sosit timpul pentru corectie. Egoul in lumea noastra este obosit, fiind dezvaluit la adevarata sa marime cum era nevoie.

Acum, privind lumea inchisa in aceasta „mantie”, nu putem gasi altceva cu ce sa ne umplem viata. Si cand reinoirea se opreste si nu mai este nimic care sa ne bucure, omul se afla in dificultate.

Aceasta este situatia in prezent in lume. In ce directie ne dezvoltam? Ar trebui sa zburam spre Marte sau cel putin pe Luna? De ce? Sa ne scufundam pe fundul oceanului? Pentru ce? Sa cautam specii noi pentru stiinta? Pentru ce?

In aceste zile nu avem nevoie de nimic altceva. Dorinta egoista a fost manifestata din plin si nici un moft sau aspiratie nu mai apare in noi. Jocul s-a sfarsit. Acesta este semnalul de sfarsit al filosofiei si, in general sfarsitul intregului consum rational care ne spune sa ne folosim scopul pentru a ne implini dorintele. Dorintele dezamagesc si mintea care este consecinta lor directa isi preda pozitia.

In curand vom vedea cum omenirea se va prosti. Vazand asta din punctul de vedere al Cabalei, va fi categoric socant sa vezi ce vorbesc oamenii, ce scriu, ce emisiuni de TV urmaresc. Ajungem la punctul in care oamenii devin asemene copiilor mici, jucandu-se „jocuri” care ar fi fost considerate demente acum 50 sau 100 de ani.

De aceea filosofia este pe moarte. De-a lungul ultimelor decade au fost incercari disperate sa se salveze, fiind lasata pe marginea drumului istoriei. Nu mai este luata in serios de cand cantitatea de provizii de dorinte s-a terminat.

Nu mai cautam nici o implinire mareata. Deci, nu mai avem nevoie de un scop omenesc si astfel majoritatea sunt aproape fericiti limitandu-se singuri la nivelul animal. Ciclul este complet si acum trebuie sa acordam incredere „muncii terminate”.

Deci, in timp ce filozofii erau „in varf” Cabalistii au tacut asteptand ca dezvoltarea egoismului sa fie concludenta. Si acum ca este, ne gasim la punctul de ruptura: avandu-i pe  cei mai vechi in spatele nostru, trebuie sa dezvaluim stadiul urmator.

Lectiei zilnice de Cabala11/24/10, The Zohar, Introduction, “The Night of the Bride”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

Am inceput pregatirea noastra pentru Conventie cu multe luni inainte; am anticipat unitate cu ceilalti, spargerea egoului nostru, obtinerea unitatii. In spiritualitate, intotdeauna este nevoie de perfectiune, orice mai putin este imposibil. De fapt, daca vrei sa sari pe masa, trebuie sa te pregatesti sa sari mai sus decat masa, si apoi vei ateriza pe ea. Asta se aplica la tot.

Fixam un scop pentru noi la conventie: sa ajungem la revelarea Creatorului. Cu siguranta, fiecare zi trebuie sa fie scopul nostru. Dar de aceasta data chiar aspiram la ea si de aceea am facut un pas mare in fata. Am obtinut un nou statut. Am creat un nou Kli (vas) in care senzatia de conectare, unitate, scop si calea pe care le obtinem s-a manifestat deja.

Unii simt caau venit mai aproape, iar altii nu prea. Cativa experimenteaza din afara (vaselor) Kelim si cativa din partea Luminii. Cei care simt ca nu sunt inca parte din asta obtin realizarea raului; ei descopera cat de mult mai au de corectat.

Am experimetat impreuna o multime de stari diferite pana acum. Am descoperit ca mediul actionand asupra unei persoane poate face orice cu el pentru ca persoana este complet susceptibila la influenta lui.

Desigur, ne lipseste constanta influenta a mediului. Desigur, acum nu suntem in stare sa ne anulam in relatie cu el. Si cu siguranta, mediul nu isi desfasoara o forta suficient de puternica pentru a determina directia fiecaruia.

Totusi, cu siguranta am devoltat conectarea dintre noi. Si cred ca in curand vom incepe sa revelam mai multa si mai multa implinire.
Din Discutii in timpul Ceremoniei de Incheiere  a Congresului Mondial de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este imposibil să ne imaginăm cum am trăi dacă ne-am vedea doar niște animale. Totuși, umanitatea are religie (credință) care o ajută să stăpânească, oarecum, egoismul său. Toate aceste sisteme de credință sunt bazate pe o singură idee: existența vieții după moarte.

Dar înțelepciunea Cabala crede altceva. Ea statuează faptul că este o stare numită moarte, în care noi existăm în prezent și mai există o stare diferită, numită viață.

Dacă este așa, atunci înseamnă că eu exist în această lume doar odată și nimic altceva nu mai rămâne din mine după ce mor? Dar ce se întoarce? Ce ai astfel încât să se poată întoarce? Corpul moare și își pierde forța care l-a făcut să se miște, ca un motor care a lucrat înainte și deodată s-a oprit. Unde s-a dus această forță? Crezi că s-a întors undeva Sus, la locul ei original? Nu, moleculele doar au încetat să se mai miște. A fost ceva spiritual în ele?

Cum se face că avem, deodată, asemenea fantezii?  Totuși întreaga lume trăiește cu această credință. Cel puțin există o oarecare consolare că va fi ceva și după moarte.

Atunci, de ce cărțile Cabaliste spun că dacă nu ne corecctăm noi înșine în timpul acestei vieți, ne vom întoarce în această lume din nou și vom continua să ne reîncarnăm în acest fel? Asta este chiar așa; trebuie doar să realizăm ce înseamnă.

În Cabala, credință înseamnă realizare. Înseamnă a vedea și a simții lumea spirituală, așa cum este scris: Gustă și vezi că Domnul este bun. Îl probez pe El cu toate simțurile mele, în asemenea fel încât îl simt în toate fibrele corpului meu. Asta nu este credință; este cea mai reală senzație care poate fi.

Din partea a patra a  Lecției zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp și suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu este viață după moarte, de ce este scris în Zohar că sufletul se ridică la cer după moarte și îngerii îl iau la judecată, și așa mai departe?

Răspuns: Niciun singur cuvânt din Zohar nu vorbește despre corpul fizic. Zoharul se referă numai la moartea egoismului, după care Forțele Superioare, numite îngeri, încep că îl influențeze.

Ei iau dorința mea dea a primi plăcere din două părți, dreapta și stânga, și o ridică pe aripile lor la primul, al doilea și al treilea cer. Acesta este numele pentru diferitele nivele ale Binei, unde eu încep să primesc din ce în ce mai mult proprietățile dăruirii.

Astfel, acești îngeri mă ridică la cer, proprietatea comună a Binei. Acolo, eu descopăr un întreg palat al Creatorului, în spatele acestor proprietăți. Bina include proprietățile lui Malchut în ea, dorințele de primire în dorințele de dăruire și, mulțumită acestora, eu îl descopăr pe Creator.

Totuși, este cu adevărat conectată viața și moartea acestui corp animal cu lumea materială și simțurile fizice? De fapt, eu doar cred că el există; el nu există în realitate.

Există ceva cu adevărat în spatele imaginii unui ecran al calculatorului? Nu sunt nimic altceva decât semnale electrice, forțe, vectori, care pictează această imagine pentru tine. În același fel, tu vezi această imagine tridimensională, pe care o percepi ca lumea această.

Avem deja dispozitive laser care pot crea imagini tridimensionale în aer ale persoanelor, în jurul nostru, care pot vorbi. Aceste senzații sunt iluzii complete. Nu le poți atinge cu mâinile pentru că totul este în aer. Totuși, în curând, ele vor deveni absolut reale, la fel ca iluzia acestei lumi.

Este exact așa cum vedem această lume, cu toate că ea de fapt nu există. Atunci, ce poate fi viața după moarte? Televiziunea s-a închis și asta este: Nu ai avut dorința să descoperi Lumea superioară în această viață. Totuși, nu este nevoie ca corpul să moară pentru a revela spiritualitatea. Nu este nicio conexiune între una și alta.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 11/25/10, “Copr și suflet”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Zoharul nu vorbește despre moartea fizică. Vorbește doar despre dorința de a primi plăcere care devine corectată și obține similaritatea cu Creatorul. O persoană normală nu obține încă asta.

Atunci când o persoană lucrează în lumea spirituală, are cele două linii, stânga și dreapta (cei doi îngeri),  între care își construiește linia mijlocie. Egoul meu, Faronul, stă pe partea stângă și Creatorul, Lumina, pe parte dreaptă.

Imi creez vasul spiritual (Kli) cu un ecran, în măsura abilității mele de a transfera această dorință de a primi plăcere liniei mijlocii și de a atrage Lumina din linia dreaptă, intenția, către ea.

Ecranul este intenția de a dărui, în timp ce vasul este dorința din el. În acest fel, eu mă construiesc cu aceste două forțe și eu sunt cea de a treia. Apoi, încep să exist în realitatea spirituală. Odată ce am construit această a treia, dorința cu intenție, înseamnă că am obținut sufletul.

Totuși, dacă nu îl construiesc din aceste două forțe, atunci nu am nimic cu excepția unui singur punct în care nu simt nimic. Aceasta este abia o mică dorință care nu depinde de mine deloc, o dorință din nimic (Mi Ain).

Este scris în Zohar că trebuie să ucizi dorințele tale egoiste. Tu atragi Lumina către ele, le ucizi și le aduci către intenția de dăruire. Acesta vei fi tu, cel care trăiește.

Toate astea pot fi făcute cu ajutorul unui mediu corespunzător, care este numit Societatea sfântă (Hevra Kedusha) pentru că ea te ajută să îți îngropi egoismul. În acest fel, tu primești un suflet etern, o parte care este similară Creatorului.

O faci tu însuți și, dacă nu, nu ai un suflet. Exiști sub linia vieții, în această lume, unde nu ai nimic decât un corp animal, materie (Homer, substanță, este în consonanță cu Hamor, măgar). Aceasta este cea mai materialistă abordare.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala  11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă nu primim dorința de dăruire de la mediu, nu vom fi în stare să descoperim lumea spirituală prin propriile eforturi. Într-adevăr, plăcerea spirituală este infinit mai mare decât cea corporală. Chiar și cea mai mică plăcere pe care o primim urcând la primul grad spiritual este de 125 de miliarde de ori ai mare decât toate plăcerile lumii noastre combinate.

Big Bang-ul este un rezultat al unei mici scântei a Lumii Superioare care a creat lumea noastră și întregul univers. Și a fost doar o mică scânteie! Între timp, noi suntem în măsură să revelăm întreaga lumina NRNHY. Înseamnă că pentru asta, avem nevoie de vase nelimitate de recepție.

De aceea, nu putem primii toată această Lumină; altfel, pur și simplu am exploda. De aceea fiecare persoană trebuie să își construiască Kelim externe (vase) în afara ei. Numai prin conexiune, incluziunea reciprocă a unuia în altul, suntem capabili să dobândim dorințe externe mari.

Chiar acum, noi înotăm în Lumina Superioară; suntem doar incapabili să o simțim. Nu există niciun loc inăuntrul nostru care poate fi umplut, pentru că noi avem doar o mică scânteie. În scrisoarea nr. 8 a lui Baal HaSulam (Fructul înțelepciunii), el descrie Lumina care ni se revelează:

La ora realizării, cineva simte Lumina Superioară care este revelată și fundamentată pe toate transformărilor inverse. Și unei persoane i se pare, la ora obținerii perfecțiunii, că toate suferințele prin care a trecut au fost folositoare pentru că i-au permis să aprecieze dulceața și savoarea Luminii, a unirii cu Creatoarul. Și toate organele și tendoanele sale vor spune și vor depune mărturie că oricine dintre cei care trăiesc în lume vor fi de acord și bucuroși să își ciopârțească picioarul sau mâna de câteva ori pe zi, dacă așa ar obține savorea adeziunii pentru doar un moment în viața lor.

În alte cuvinte trebuie să înțelegem că revelația spirituală este ceva infinit de copleșitoare și noi trebuie să ne pregătim pentru asta dorințele goale (Kelim). Ne așteaptă o muncă interioară mare și totuși este incredibil de ușor dacă o facem împreună cu iubire. Această uniune determină totul!

Dacă mă unesc cu ceilalți și simt că exist împreună cu ei într-un singur Kli, într-o singură dorină, atunci Lumina devine revelată înăuntru. Este scris că iubește-ți vecinul este principala regula a Torei (Lumina), pentru că iubirea este vasul pentru Lumină.

Din Lecția 1, Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/9/

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→