Întrebare: De ce spunem noi că sistemul este perfect dacă eu lipsesc din el?

Răspuns: Sistemul lumilor extins de la Lumea de Infinit la lumea noastră este perfect. Numai Lumina lipseşte în el. Sistemul este într-o stare de micime (Katnut), în care este minimum de Lumină necesar existentei; este umplut numai cu Lumina de Hasadim (Milă).

Dacă noi primim dorinţa de a trăi, trebuie să fim încorporaţi în acest sistem. Noi alcătuim Malhut, ultima parte a sistemului. Există doar un punct în Malhut prin care putem să intrăm în sistem şi să aducem dorinţa noastră în el. Nu este vorba de dorinţa egoistă a unui anume individ ci de dorinţa noastră comună. Cu alte cuvinte, este dorinţa de a dărui.

Dacă aduc dorinţa de dăruire în Malhut, dacă eu şi prietenii mei vrem să devenim ca un singur om, atunci această dorinţă de a fi un singur întreg nu este dorinţa personală a fiecăruia din noi, ci dorinţa noastră comună. Aceasta este numită „rugăciunea celor mulţi”, şi este primită în Malhut.

În acest caz, ea devine a zecea Sfira din toate cele zece Sfirot, înainte erau doar nouă Sfirot în cinci lumi. Noi facem ultimul punct, Malhut a tuturor lumilor. Aici aducem noi dorinţa de conectare, adică de dăruire, şi astfel activăm primele nouă Sfirot, atributele dăruirii. Ele încep să ne influenţeze în funcţie de aspiraţia pentru dăruire şi astfel ne corectează.

Ultima Sfira, Malhut, devine dorinţă de dăruire şi trezeşte primele nouă Sfirot şi toate lumile spirituale. Ea se uneşte cu ele într-o fuziune generală într-un singur sistem.

În acest fel intrăm în sistemul superior şi începem să-l cunoastem. Apoi, începem de fapt să obţinem tot despre ceea ce am citit în „Studiul celor zece Sfirot”: Atik, Arih Anpin, acţiunile lor, Aba şi Ima, ZON care urcă şi coboară, interacţiunea dintre diferitele părţi ale Parţuf-ului spiritual, picăturile de Lumină care picură de Sus (Mazalin). Vedem toate aceste relaţionări între rădăcinile spirituale, incepem să ştim despre ele şi putem deja să începem să le activăm bazându-ne pe cunoştinţele noastre despre sistem.

Devin familiar cu tot ce este în el. Este ca şi cum aş vedea că aici e supermarket, bancă, eu, familia mea, rudele mele, alţii mai de departe, etc. În acest fel încep să învăţ despre sistemul superior şi să avansez în el.

Apoi, cărţile de Cabala devin manuale pentru mine şi nu doar un remediu miraculos (Sgula). Este ca şi cum aş cumpăra o maşină de spălat de exemplu, şi apoi aş deschide manualul să citesc despre cum funcţionează. Aşa deschidem noi „Studiul celor zece Sfirot” şi vedem cum să activăm sistemul superior.

Pot să mă descurc şi fără carte, după cum e spus: „Sufletul omului îl va învăţa”. Pot să învăţ despre sistem chiar şi fără carte şi să devin integrat în el.

Şi toate acestea sunt chiar în faţa noastră! Mai este doar un singur pas de făcut.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/4/2011 „Şamati” 42

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „pacea în lume”: Este aşa din cauza naturii, puterea de muncă nu este egală la fiecare om. Unul din societate munceşte într-o oră de muncă, datorită punctului său slab, mult mai mult decât prietenul său care munceşte două ore sau mai mult….Astfel, tu vezi că…munca unui individ în condiţia de adevăr evident… este absolut imposibil de înţeles fiindcă nu poate fi examinată şi evaluată în niciun fel.

Căutând justiţia socială, nu ne putem baza pe orele de muncă fiindcă oamenii sunt diferiţi. Nici nu putem măsura obiectiv eforturile unui om. Succesul oamenilor nu indică nimic fiindcă unul este născut prost şi altul deştept, unul puturos şi altul energic, etc. Ereditatea nu este greşeala nimănui, dar nici realizarea nimănui.

Aşa că, nu putem judeca oamenii după o măsură adevărată fiindcă aceasta este determinată de rădăcina sufletului omului, de calităţile interne ce nu pot fi examinate, cântărite sau calculate. Asta înseamnă că nu putem să ne plângem sau să evaluăm corect productivitatea omului. Toate tentativele de măsurare a eforturilor şi abilităţilor sunt de fapt o minciună totală. Dăm note copiilor la şcoală, îi comparăm între ei în armată, facem un set de standarde arbitrare la productivitatea în muncă, iar toate astea, nu fac decât să denatureze dezvoltarea naturală a omului.

Experţii încep să înţeleagă această problemă după ce s-au confruntat cu criza în educaţie. Dar situaţia nu s-a schimbat. Noi pur şi simplu nu putem măsura un om corect, după o măsură adevărată.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 10/6/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Conexiunea dintre oameni este cu mult mai puternică decât îşi închipuie oamenii şi este  obligatorie. Raportată la natură, această conexiune reprezintă un întreg organism care ni se dezvăluie treptat.

Întreaga natură este în unitate. Ea a început să se dezvolte dintr-un singur punct ca rezultat al Big Bang. În percepţia noastră, natura este împărţită în multe părţi diferite: nivelul mineral, vegetal, animal şi nivelul uman, dar şi în legi ale fizicii, chimiei, biologiei, eticii, moralei, etc. Noi nu vedem toate acestea ca un întreg. Noi nu vedem cum sunt toate interconectate şi interdependente, cum pot gândurile şi sentimentele mele să afecteze explozia stelelor, sau cum aceste explozii stelare afectează plantele din grădina mea. Noi nu vedem nimic, dar asta nu înseamnă că nu există.

Natura este globală. Motivul pentru care noi descoperim acest fapt din ce în ce mai mult este că devenim din ce în ce mai dezvoltaţi. Până la urmă, revelările pe care le am azi nu puteam să le am ieri fiindcă nu eram destul de dezvoltat. Dar, asta nu înseamnă că lucrurile astea nu existau deja în natură şi că eu descopăr acum nişte atribute noi ale ei. Ele apar în interiorul meu fiindcă eu sunt cel care mă dezvolt.

Eu sunt partea naturii care mă dezvolt cel mai activ. Ca om, mă dezvolt mult mai repede ca orice altceva: în cunoaştere, în obţineri, emoţii etc. Iar atunci când mă dezvolt obţin o percepţie mai largă, mai de ansamblu.

America nu a existat înainte să fie descoperită? A existat! Dar stelele, galaxiile, nu au existat înainte să le descoperim noi? Totul a existat, numai noi nu le-am putut vedea fiindcă nu eram destul de dezvoltaţi.

Noi începem să descoperim interconexiunea noastră. Această interconexiune există la nivele pe care noi nu le putem simţi, adică, nu le putem percepe prin cele cinci simţuri ale noastre. Această interconexiune există peste simţurile noastre, în interiorul gândurilor şi sistemelor de conexiune dintre noi şi de aceea, gândurile mele, acţiunile şi sentimentele te afectează pe tine.

Din Discursul despre Educaţia Globală 09.07.2011

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→