Stiri (de la Euronews) „Reactia pietelor din intreaga lume de la inceputul acestei saptamani este departe de a fi linistitoare, ne avertizeaza expertii. Dincolo de Atlantic, US si UE fiecare spun ca ceilalti ar trebui sa se grabeasca si sa se hotarasca. In jocul de-a fi chit, sunt implicate si alegerile.

Ca sa il citam pe Obama: „Deci ei trec printr-o criza financiara care ingrozeste lumea si incearca sa ia decizii responsabile, dar acele actiuni nu au fost atat de rapide pe cat ar fi trebuit.”

„Barack Obama se afla deja in campania de realegeri, si cateva state Europene se pregatesc de alegeri, de exemplu Spania, Franta, Germania si Italia. Sa fie de acord cu impartirea responsabilitatii pentru criza, nu este ideea niciunuia pentru a castiga alegerile. In toate aceste state mentionate, anchetele publice nu dau bine pentru guvernele aflate la conducere.

„Un alt lucru pe care americanii si europenii il au in comun este ca datoria lor publica este in afara liniei fara o retea de siguranta – la vedere – fiecare cu cota-parte din datoria publica detinuta de bancile straine.

„Nu-i de mirare ca fiecare parte vrea ca celalalt sa isi puna casele in ordine, si de ce tarile UE din cauza talentelor de buni gospodari pe care le au vor ca fiecare sa isi dovedeasca inflacararea.

„Laureatul premiului Nobel in economie Paul Krugman a spus: „Daca privesti situatia actuala, nu exista mari diferente intre Statele Unite si Europa: iar in termenii politicii actuale, aceasta convergenta este din pacate o convergenta a lucrurilor neplacute: austeritate fiscala, bani putini…iar rezultaul va fi dezastruos de ambele parti ale Atlanticului.”

Comentariul meu: Aceleasi probleme, aceleasi solutii. Dar fiecare incearca sa dea vina pe celalalt. Toti inteleg ca nu este solutie. Vom astepta pana cand se intorc spre Cabala.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Parere: (Immanuel Wallerstein, sociolog, istoric si analist in sistemul mondial): „In Stadiul intai – primele cateva zile – miscarea a fost plina de indrazneti, majoritatea tineri, persoane care incercau sa demonstreze. Presa i-a ignorat in totalitate. Apoi niste politisti s-au gandit ca daca folosesc putina forta vor opri demonstratia. Au fost filmati, iar filmul a invadat      YouTube.

„Asta ne-a adus la Stadiul al doilea – publicitatea. Presa nu a mai putut ignora demonstratia. Asa ca presa a incercat amabilitatea. Ce stiau acesti nebuni, tineri ignoranti (si cateva femei mai in varsta) despre economie? Au avut vreun program pozitiv? Au fost „disciplinati?” Demonstrantii, ni s-a spus, vor fi linisti repede. Ceea ce presa si puterea nu au luat in calcul (niciodata nu invata) a fost ca tema protestului a avut ecou si a prins peste tot. Oras dupa oras „ocupari” asemanatoare au avut loc. Someri de 50 de ani au inceput sa se alature. La fel si celebritatile. Au facut uniuni, incluzandu-l nu mai putin decat pe presedintele de la AFL-CIO. Presa din afara Statelor Unite a inceput de acum sa urmareasca evenimentele. Intrebati ce vor, demonstratii au spus „dreptate”. Acesta a inceput sa semene a raspuns plin de insemnatate pentru din ce in ce mai multi oameni.

„Asta ne-a adus la Stadiul al treilea – caracterul legitim. Reputati academicieni au inceput sa sugereze ca atacul la „Wall Street” a fost justificat. Dintr-o data, vocea principala a respectabilului The New York Times, a scos un editorial in 8 Octombrie in care spunea ca protestatarii au avut intr-adevar un „mesaj clar si recomandari specifice pentru economie”, si ca miscarea a fost „mai mult decat o revolta a tinerilor”.

„Miscarea a devenit respectabila. Iar odata cu respectabilitatea a venit si pericolul – Stadiul al patrulea. A ajuns un protest major si a trebuit sa infrunte doua amenintari majore. Una este organizarea  unei contrademonstratii a aripii drepte…  Miscarea Occupy Wall Street trebuie sa fie pregatita pentru asta si sa se gandeasca cum se va descurca sau cum o va stapani.

„Dar cea de-a doua si cea mai mare amenintare vine chiar de la succesul miscarii. Pe masura ce atrage mai mult succes, isi creste si diversitatea de puncte de vedere printre protestatari. Problema este asa cum este de fiecare data, cum sa evite Scylla de a fi legat de un cult cu care va pierde pentru ca este prea limitat, si de Charybdis de a nu avea coerenta politica pentru ca este prea general. Nu exista o formula simpla cu care sa eviti trecerea dintr-o extrema in alta. Nu este simplu.

„In ceea ce priveste viitorul, este posibil ca miscarea sa fie din ce in ce mai puternica. Ar putea face doua lucruri: sa forteze un termen scurt pentru restructurarea a ceea ce guvernul incearca sa faca pentru a reduce durerea pe care oamenii o simt acum atat de acut; si transformarea pe termen lung a modului in care largi segmente ale populatiei americane sa gandeasca la realitatile crizei structurale ale capitalismului si transformari majore geopolitice care au loc, pentru ca acum traiesc intr-o lume multipolara.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Pregătirile din sufletele noastre sunt numite „meritul strămoşilor”. Sunt oameni care îşi împlinesc alegerea lor liberă şi folosesc meritul strămoşilor, dar numai în chestiunile corporale zilnice.

Dacă un om este mai pregătit, el începe să ridice aceste merite la un nivel moral, la etică. Sunt oameni care au avansat deja la întrebări despre sensul vieţii şi scopul ei. Dar sunt oameni care au început să se întrebe despre chestiuni şi mai interioare ale vieţii lor: cine îmi dă viaţă, cine îmi conduce viaţa, cum pot să văd scopul şi să particip la el?

Un om începe să simtă că viaţa curge independent de el, că nu poate ţine viaţa, simţi rostul ei, sau cine o conduce. Viaţa curge prin el, dar el nu o poate înţelege şi asta îl deprimă.

Aşa că el începe să caute şi căutarea devine centrul vieţii lui. Astfel, el găseşte meritele strămoşilor şi pregătirile care au fost făcute în interiorul lui. El înţelege că trebuie să le dezvăluie: pentru a descoperi forţele sufletului care au acţionat în el în secret şi l-au condus fără a cere consimţămâtul său. Începe să simtă că toate pregătirile au fost făcute pentru a-i permite lui să ajungă la rădăcina lui, adică la strămoşii însăşi.

Fiecare om poate ajunge la rădăcina sufletului său şi totul a fost făcut pentru trezirea sa. Când ajunge mai aproape de rădăcină, el obţine prin ea întregul sistem, şi în sistem el descoperă Forţa Superioară, Creatorul.

Apoi, el înţelege că toată coborârea din Lumea Infinitului în jos, în această lume, toate pregătirile care au fost făcute în rădăcina sufletului, este munca strămoşilor. Acum, când omul a obţinut propria lui realizare, el ajunge la nivelul strămoşilor şi se încorporează în ei după cum e spus: „Când acţiunile mele se vor compara cu acţiunile strămoşilor mei”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pregătirea a fost deja făcută de Sus, de partea naturii, a Creatorului, pentru fiecare om, în funcţie de rădăcina lui sufletească, astfel încât să fie capabil să se conecteze cu celelalte suflete, să corecteze ruperea şi să ajungă la corectarea individuală. În acest fel, fiecare din noi împlineşte toate pregătirile făcute pentru el sau ea, incluse în rădăcina sufletului său.

În funcţie de aceste pregătiri preliminare, oamenii se regăsesc pe ei înşişi în diferite situaţii: unul s-a trezit pentru spiritualitate mai mult, altul mai puţin, şi sunt aceia care nu s-au trezit deloc.

Nu are nicio importanţă dacă între timp omul s-a îngrijorat numai de dorinţele corporale, sau s-a pierdut în ideile imaginare despre spiritualitate care l-au scos de pe drumul adevărului, sau este mai aproape de munca spirituală, sau este deja pe traseul corect şi a început să urce pe scara spirituală. Ne sunt date fiecăruia aceleaşi condiţii care au fost pregătite iniţial de Sus. Ele au fost create ca rezultat al coborârii lumilor, al ruperii dorinţelor şi a încorporării uneia în alta. Astfel, fiecare om, în fiecare moment dat are alegere liberă.

Sistemul lumilor superioare curg din Lumea Infinită şi prin Lumea Adam Kadmon şi prin spargerea vaselor ajung în Lumea de Aţilut creând Lumile BYA. Apoi, Adam HaRişon (Primul Om), sufletul general, partea internă a Lumilor BYA, dorinţa internă a întregii creaţii, se naşte în ele.

Apoi, Adam HaRişon este de asemenea spart şi toate părţile lui au fost interpătrunse. Dorinţele de primire şi dorinţele de dăruire, Galgalta Ve Einaim şi AHP, sunt încorporate una în alta şi cad. Toate acestea se întâmplă ca să permită cele mai bune condiţii de muncă.

Când procesul de încorporare reciprocă a sufletelor este complet (despre care ne-a spus Ari la timpul său), începe corectarea lumii. Astfel, noi vom îmţelege că toate aceste evenimente din lume sunt numai ca rezultat al lipsei noastre de corectare, al ratării exercitării alegerii libere la timp şi refuzului nostru să folosim condiţiile pregătite pentru noi înainte.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poţi să explici oamenilor că e indicat să se conecteze cu ceilalţi dacă nu se vede niciun rezultat practic încă. E o nebunie să munceşti fără să vezi niciun rezultat.

Răspuns: Desigur, înţelepciunea Cabalei nu spune că trebuie să acţionăm fără niciun combustibil şi fără rezultate. Trebuie să creăm un astfel de mediu, o astfel de societate care să aprovizioneze omul combustibil pentru dăruirea lui. Mediul trebuie să mă impresioneze astfel încât eu să pot  să mă alătur lui şi să mă bucur să-i dăruiesc. Societatea este cea care trebuie să mă aprovizioneze cu puterea necesară pentru asta.

Deci, cum creez o astfel de societate? Este treaba noastră. Noi, un procent din umanitate, va trebui să creăm un mediu pentru noi şi pentru întreaga lume şi să punem astfel de valori interioare în el, încât să-l facă pe un om să vrea să îi servească pe ceilalţi şi să fie satisfăcut că face asta. Nu e greu de făcut, din contră, un om va vrea să dăruiască, îi va plăcea şi toată lumea îl va respecta pentru asta. Aceasta este o recompensă mai mare decât orice alt bonus. Până la urmă, această recompensă este transmisă spiritual, în afară de aprecierea şi respectul mediului.

Astfel, omul primeşte combustibilul care îl face fericit în fiecare moment al dăruirii mai mult decât se bucură azi de primire. Mai mult, îl încurajează să investească în societate şi mai mult. Este folositor; omul imediat simte cât de bine este. Lumina Spirituală este Lumina plăcerii care se răspândeşte în interiorul dăruitorului când dăruieşte. De aceea înţelepciunea Cabalei nu te lasă gol, ci din contră, te umple cu plăcere în timpul acţiunii.

Poţi să întrebi de intenţie, dar referitor la mase această întrebare este irelevantă în acest moment. În acelaşi timp este vorba despre o intenţie egoistă, de „Lo Lişma” (e pentru sine). Societatea poate obliga un om să dăruiască, nu prin forţă, ci prin starea de spirit generală.

Noi facem multe lucruri în viaţă pentru a câştiga respectul celorlalţi. Eu fac eforturi mari şi pierd mulţi bani pentru asta. Ia de exemplu garderoba mea: cine are nevoie de toate astea? Eu nu, dar e tributul meu pentru normele general acceptate. Nu pot să-mi cumpăr o maşină ieftină care să nu ceară ani mulţi de muncă pentru a putea fi plătită? Dar eu aleg un brend prestigios ca să-mi fac vecinii invidioşi.

Este la fel în tot ceea ce fac, fie că-mi cumpăr un apartament sau mă însor, am copii sau orice alt detaliu din viaţa noastră. Numai dacă am fi ştiut calculele reale… eu totdeauna recunosc valorile mediului. Sunt înrobit de ceilalţi. Uitaţi-vă cum ne influenţează televiziunea: mă forţează să cedez oricui vrea să facă profit pe socoteala mea.

Dăruiesc eu cumpărând aceste produse şi servicii? Ele doar mă ruinează. Mă gândesc totdeauna cum să investesc banii, dar în ce îi investesc? Dacă aş fi ştiut cum să dăruiesc societăţii şi întregului sistem general, m-aş fi bucurat de asta, aşa cum mă bucur când umplu dorinţa egoistă a jonglerilor care fac profit pe cheltuiala mea. Aş investi în mediul meu şi el m-ar răsplăti susţinându-mă când mă simt slab şi aprovizionându-mi familia cu toate cele necesare…

Ce avem noi de la magnaţii care ne storc astăzi? Nimic! Deschideţi ochii şi vedeţi ce se întâmplă în lume. Nouăzeci şi nouă la sută din eforturile noastre sunt irosite pe dorinţele egoiste ale mediului. Într-o societate de garantare reciprocă însă, tu ai putea servi mediul din jur care este construit pe ideea de egalitate. Te-ai putea simţi în securitate şi pace şi ai avea un răspuns cald şi prietenos din partea ei.

Este greu de imaginat cu mintea şi cu inima noastră cât de destructivă este situaţia prezentă. Suntem în cel mai rău tip de sclavagism. E ca şi cum am fi hipnotizaţi, programaţi să fim într-o nesfârşită competiţie: nu am cumpărat încă totul, nu toată lumea este încă în urma mea. Societatea te presează continuu. Crezi că munceşti pentru familie, copii şi pentru tine, dar nu e aşa! Este doar o mare iluzie!

Dacă te uiţi dintr-o parte la ce se petrece cu noi, vei descoperi lucruri oribile. Toate aceste sisteme sunt bazate numai pe exploatarea egoistă a altora.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 10/25/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Criza, globalizare, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→