Intrebare: De ce ar trebui sa avem o conventie „interna” intr-un moment in care am inceput diseminarea catre mase?

Raspuns: Acum este mai necesar ca niciodata. In trecut puteam avea mici intalniri ale prietenilor, si asta era suficient sa avansam, insa in tacere si individual.

Intr-adevar, noi am asteptat ca lumea sa se trezeasca. Noi, Galgalta ve Eynaim (GE), nu trebuie sa ne corectam pe noi personal. Pe masura ce AHP se trezeste, sarcina noastra este sa primim corectiile si sa le implinim. Baal HaSulam scrie despre asta in „Daruirea Torei.” Asta inseamna „regat de preoti si o natiune sfanta.”

Noi suntem speciali doar pentru ca putem si suntem obligati sa slujim intreaga lume. Aceasta este unicitatea lui Israel, a Galgalta ve Einaim. Daca noi „meritam” ceva asta este doar serviciul, munca.

Astazi natiunile se trezesc, tulburarile publice incep, si lumea este scufundata in probleme. Pentru noi acesta este un semn ca noi ar trebui sa tinem evenimente prcum conventia din Decembrie, pentru a acumula in noi o mare putere de daruire, de garantie reciproca. Doar atunci noi vom putea sa ne intoarcem catre lume si sa invitam mai multi oameni sa ni se alature, lucru care ne va ingadui sa primim Lumina Hochma (Intelepciunea).

Pentru noi, Galgalta ve Eynaim, revelarea inseamna atingerea unitatii si garantiei reciproce si a face asta in conexiune cu AHP. Noi trebuie sa trezim in ea si garantia reciproca. Atunci ca raspuns, ni se va alatura ca factor al unificarii sale, si impreuna noi toti vom deveni cele zece Sefirot. Acesta va fi un adevarat Partzuf, deasupra caruia Lumina superioara poate actiona. Apoi va incepe sa ne umple.

Lumina va opera nu numai in GE, pe „jumatate de corp”, ci in intregul grad. Astazi ne apropiem de realizarea acestei stari: Daca ne conectam cu masele, daca le aducem pe ele si pe noi insine la minimul nivel al garantie reciproce, Lumina superioara ne va umple. Ne va umple pe toti. Asta pentru ca prin natura sa GE nu cere implinire si munca doar pentru AHP.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ne putem masura eforturile? Istoria ne arata ca pentru unii Cabalisti calea a fost usoara iar altii au suferit mult. Cum se poate ca cineva sa treaca de Machsom (ecran) in cinci ani, altul in treizeci, si altul face inca eforturi mari si nu obtine nimic?

Raspuns: Noi nu putem compara eforturile oamenilor. In fond, noi nu cunoastem pozita lor initiala si locul lor in sistemul general.

Presupunem ca cineva este printre primele cinci pozitii din piramida sufletelor. Insa, in concordanta, el este nascut cu cele mai rele dorinte, cu cele mai corupte atribute, si trebuie sa lucreze asupra acestora multi ani- sa spunem ca nu doar treizeci, ci treizeci de ani in timpul a zece cicluri de viata. Cat timp ii va lua acestuia sa ajunga la starile care ii ingaduie sa ajunga la ‚locul” sau si sa ajunga la radacina sufletului sau? Intre timp va pare rau de el:”Saracul suflet!” Insa alta persoana poate apartine stratului de mijloc si munceste usor cativa ani.

Atata timp cat noi, oamenii cu un punct in inima, sufletele care apartin categoriei „Israel” suntem interesati, trebuie sa muncim din greu. In primul rand, spre deosebire de „natiunile lumii”, noi ne aflam deja in varf  si am trecut prin framantari. Dorintele lor au fot intotdeauna asa, insa siuatia noastra este mut mai rea, si deci corectiile noastre sunt mult mai dificile. Ura impotriva natiunii Israel si greutatile prin care a trecut in cursul istoriei atesta acest lucru.

Chiar si calea spirituala, urcarea muntelui, este mult mai grea pentru noi decat este pentru restul lumii, pentru care ascensiunea va fi mai usoara. Oamenii ni se vor alatura pur si simplu:”Da, vrem, suntem gata.” Vor simti cu adevarat ca merita. Inclinatia rea, dorintele spulberate, se ascund in noi, si nu in ei. Ei aduc cu ei doar „greutatea” lor, acea care este legata de picioarele voastre. Acum voi trebuie sa inventati mecanismul care va ridica acesta greutate.

Cum putem crea aceasta „masina?” Cum va functiona? Ce piese sunt necesare? Trebuie sa decidem asta. Oamenii ne aduc bagajele lor si le lasa la terminal, la fel ca in aeroport, si noi trebuie sa le incarcam si sa le livram.

Nu trebuie sa fim revoltati. Mai mult, nimeni nu poate spune ca aceasta cale este usoara sau dificila, in comparatie cu a altcuiva. Prin natura voastra sunteti absorbiti de voi insiva, si nu puteti masura eforturile.

Din partea 5 Lectia Zilnica de abala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Internet, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „O porunca”: Este inutil sa asteptam momentul in care este gasita solutia care ingaduie cuiva sa inceapa munca Creatorului in mod altruist. Atat in trecut cat si in viitor, fiecare slujitor al Creatorului trebuie sa inceapa sa munceasca in mod egoist si de aici sa dobandeasca daruirea.

Noi incepem de la distanta, cu dorinta egoista de a primi orice consideram ca este valoros pentru noi: bani, respect, putere, cunoastere, excelenta, lumea viitoare, grija, sau intelegerea secretelor. Fiecare este atras de altceva in intelepciunea Cabalei, ceva care este aproape de inima sa. In acest fel isi incepe o persoana drumul.

Insa treptat, multumita influientei integrate ale grupului, studiilor, disminarii, persoana atrage asupra sa Lumina care Reformeaza. Lumina este singura forta activa, insa noi o activam prin mijloace diferite, colaterale si actiuni care par a nu avea nici o legatura cu asta.

Poate glumesc cu prietenii mei, poate nu am o intentie corecta si stau cu greu la lectii, sau diseminez pentru ca ego-ul meu vrea sa impuna valorile mele altora. Nu conteaza asta. Daca aceste actiuni sunt in sine aproape de Lumina, daca intentia lor este de a darui, de a studia, si tinde spre unitate, atunci ele atrag Lumina care Reformeaza. Dupa cum este spus:”Poruncile nu cer intentie.”

Deci avem actiunea si intentia. Actiunile mele sunt studiile, diseminarea, adunarea prietenilor, si munca in grup. Insa, eu nu am control asupra intentiilor mele. Eu pot simti ca sunt un inger sau un demon, nu conteaza. Daca eu fac actiunile necesare folosindu-mi bine abilitatile, ele atrag Lumina reformatoare care ma ajuta treptat sa fac tranzitia de la intentiile egoiste la cele altruiste- de la Lo Lishma (pentru mine) la Lishma (de dragul daruirii).

Singura diferenta este intentia. Actiunile raman aceleasi: eu continui sa studiez ca la inceput, iau parte la adunarile prietenilor si la diseminare insa intenta mea este din ce in ce mai corectata, obligandu-ma sa ma conectez cu adevarat cu altii, cu Creatorul, si sa le daruiesc lor.

Acesta este procesul, si noi ar trebui sa il continuam fara intarziere. Nimeni nu poate scapa de asta. Ar trebui sa ne uitam doar la cele mai eficiente actiuni care grabesc procesul si sa cautam in continuare intentiile care sunt mai aproape de daruire si pot fi adaugate lor.

Fiecare trece prin aceleasi stadii, si nimeni nu poate sari peste ele. Noi putem, insa, sa grabim avansarea, si asta este toata munca noastra. Se spune ca Israel grabeste timpul. Aici Creatorul nu poate da. In fond, toate stadiile sunt esentiale pentru dobandirea mintii si a sentimentelor necesare de a crea vasele care ne ingaduie sa intelegem si sa il atingem pe El, sa ajungem la echivalenta formei si unirea cu El.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ţările europene au presupus că prin crearea unei monede comune şi prin unirea împotriva Americii şi Rusiei, vor deveni o a treia putere. Dar s-a dovedit că unirea implică, de asemenea, încredere, un sentiment de colectivitate, participare reciprocă, finanţe comune, precum şi dispariţia frontierelor, insemnand culturi. Cu alte cuvinte, totul este comun.

Limitele pot fi încă eliminate între ţări, dar „portofelul” nu poate fi comun. La urma urmei, acesta este cel mai important! El reflectă sentimentele noastre si relatiile. Când spunem că oamenii trăiesc împreună? Atunci când ei au un „fond comun.” Asa a fost din cele mai vechi timpuri, şi in felul acesta este acum.

Daca un soţ şi o soţie au conturi bancare separate, ei ies la un restaurant  şi fiecare plăteşte pentru el însuşi, este aceasta o familie adevarata? Dar astăzi acest lucru este considerat a fi normal: Tu plătesti pentru asta, eu plătesc pentru aceea, iar in acest mod existam.

Procesul evoluţiei ne-a condus la un punct unde ne trezim conectati unul cu altul în întreaga lume, şi nu doar în Europa. Cu toate acestea, oamenii experimenteaza inca acest lucru în mod diferit, în locuri diferite. Lumea trebuie să vină la o stare in care  trebuie să se trateze bine unul pe altul. Aici este problema!

Nu suntem în măsură să ajungem la un anumit acord diplomatic unul cu altul. Europa este un bun exemplu în acest sens. Ei pur şi simplu nu pot s-o faca! Este necesar sa distrugem legăturile egoiste şi sa construim legaturi altruiste, semnificante, comune, în schimb. Trebuie să existe colectivitate! Şi această colectivitate trebuie să fie mai presus de toate diferenţele noastre. Aici, nu mă refer la contradicţii. Contradicţiile trebuie să fie distruse, dar diferenţele trebuie să rămână. Deasupra lor, trebuie să creăm o colectivitate, care va fi numită o „naţiune comuna”: europenii. Şi asta este. Nimic altceva.

De ce ar trebui spaniolii, italienii, grecii, francezii, germanii, şi alţii sa simta ca sunt naţiuni separate? Este pentru că au limbi diferite? Limbile lor vor fi înlocuite treptat cu doar o singură limbă sau cu o combinaţie de limbi, de exemplu, cu Esperanto. Nu contează. Natura ne obligă să facem acest lucru, altfel nu vom putea să reparam lucrurile.

Discutie despre garantia reciprocă, pe 25/09/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Evoluţia umanităţii şi progresul ei s-au intamplat întotdeauna pe baza dezvoltarii dorinţelor noastre. Dorinţe noi au aparut în mod constant în noi: Am vrut să dezvoltam tehnologiile, agricultura, ştiinţa şi cultura; am descoperit terenuri noi, şi aşa mai departe. În general, este ca şi cum omul a vrut să „consume” această întreaga lume, şi aproape a reuşit. Ca urmare, el practic a mutilat natura, destul de posibil în mod irevocabil.

Acum, cu toate acestea, o acţiune complet diferită are loc în natură. Noi dorinte nu se mai dezvolta în noi, iar toate dorinţele, calitatile si relatiile care se dezvolta au început să ia o formă complet diferită calitativ.

Noi nu mai suntem conectati între noi într-un simplu mod egoist, unde putem reglementa relaţiile noastre cu legi juridice, practice şi sociale, care ne dau cumva abilitatea de a exista fără a ne „consuma” unul pe altul. Astazi am inceput sa simtim ca si cum existam dincolo de legile acceptate într-o societate umană. Am început să simtim că suntem conectati unul cu altul, impotriva vointei noastre, iar acest lucru este ceea ce este rău. Nu vreau sa fiu conectat cu oricine, pur si simplu nu pot!

Am parasit pesterile, am construit orase imense, ne-am separat pe noi înşine pe pamant şi am format o societate umană în care totul este atât de amestecat şi interconectat, incat eu sunt în imposibilitatea de a exista fără mii de alte persoane. Iar astăzi nu pot exista fără întreaga lume. Eu depind de mai multe tari: Un produs este fabricat în China, un altul în Japonia, altceva în SUA. Masina mea este din Japonia, televizorul meu este din Germania, şi aşa mai departe. În general, nici unul dintre lucrurile mele nu sunt ale mele; ele provin de cine ştie unde.

Este într-un astfel de mod, incat eu sunt implicat cu întreaga lume prin receptie si daruire, deoarece eu, deasemenea, trebuie să dau. Acest lucru este cu privire la legăturile economice, financiare şi de comerţ.

Ce se întâmplă dacă luăm în considerare orice altceva: sănătatea şi securitatea (medicamente, materiale), educaţie, creştere, să nu mai vorbim de cărţi şi mass-media? Astazi nimic nu poate exista într-o ţară separată. Lumea a devenit atât de interconectata, încât noi toti ne datoram totul unul altuia.

Şi aici apare o problemă: egoismul nostru doreşte să ramana individualist. „Nu-mi pasă de nimeni altcineva, lasă-mă în pace! Cui ii pasa de tine si de ce iti pasă de mine? ” Dar acest lucru nu mai este posibil- depind de toată lumea. Toata lumea cere ceva de la mine, şi eu trebuie să primesc, de asemenea, ceva de la ei, fie ca vreau, fie ca nu.

Şi acum aceasta legatura contrazice egoismul nostru. Sunt gata sa folosesc toţi oamenii din lume, dar cum ramane cu daruirea? Sigur, eu sunt gata să cumpar-daruire. Asta nu-i asa! O conexiune complet diferita se descoperă aici: Ne afectam unul pe altul cu gândurile noastre, calităţile şi sentimente noastre. Totul este trecut de la o persoană la alta, întreaga lume pare să fi devenit comuna.

Ajung într-o altă ţară, şi nu mă simt ca si cum as fi într-o altă ţară: Are aceiaşi hamburgeri, aceeaşi pizza, aceeaşi băutură răcoritoare, totul este la fel. Cand stii limba ( astazi Engleza a devenit limba de circulatie internationala), nu există nicio diferenţă unde locuiesti. Te duci la un supermarket sau alte magazine şi există aceleaşi lucruri peste tot: bunuri, branduri si masini. Cu alte cuvinte, lumea a devenit una.

Sunt atât de implicat în întreaga lume, incat simt brusc ca datorez ceva restului. Şi acesta este un lucru rău pentru mine. Egoismul meu nu tolerează asta!

Se pare că sistemul pe care l-am creat (sistemele comerciale, financiare si ale lumii) nu iau în considerare acest tip de interconectare, care se numeşte garanţie reciprocă şi care se bazează pe o atitudine normală, bună, a unora fata de altii. Acest lucru nu este luat în considerare în tratate. O situaţie apare atunci când o anumită interacţiune voita, sensibila şi morală cu alţii, imi este ceruta. Iar eu nu o vreau! Dar lumea, întregul sistem, mă obligă. Aici se afla criza.
Din Discutia despre garantia reciprocă, din 25/09/2011

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ne aflam la inceputul unei scări, într-o stare opusă Infinitului, pe care trebuie sa-l atingem. Ascensiunea noastră pe treptele acestei scari apare ca un rezultat a doua forte active: forta dorinţei noastre şi Lumina.

La fiecare nivel al acordului nostru, trebuie să aratam o dorinta si mai mare pentru conectare, şi apoi, în măsura dorinţei noastre, lumina acţionează asupra noastră şi ne conectează unul cu altul. Noi facem o jumătate din acţiune, care se numeşte „o jumatate de siclu”, iar Creatorul cealaltă jumătate, după cum este spus: „O rugăciune face  jumătate din muncă”, „Creatorul o va termina pentru mine”.

Noi doar încercam să ne conectam unul cu altul, iar Lumina vine- şi îndeplineşte această unire dintre noi. La un nivel mai înalt, vom experimenta o presiune si mai mare, astfel incat ne vom conecta chiar si mai mult, iar apoi, încă o dată Lumina va veni pentru a ne conecta.

Acesta este modul în care vom obţine o conexiune mai mare prin ascensiunea pe treptele scării până când vom ajunge la unitatea totală. În esenţă, acesta este intregul proces prin care noi trebuie să trecem.

Acest proces conţine munca practica, atunci când trebuie să stam fizic împreună la mese, să participam la diferite evenimente şi proiecte de diseminare. Cu toate acestea, activitatea principală în corecţie se întâmplă atunci când studiem şi dorim să atragem Lumina care reformeaza, astfel încât aceasta va crea o legătură între noi.

Trebuie să ne dorim să ne conectam, cu scopul de a atinge daruirea si spiritualitatea, iar apoi Lumina ne va influenta. Cu toate acestea, este mai eficient atunci când cerem acest lucru în momentul cand studiem si ne dorim sa ne conectam şi să atragem Lumina. La urma urmei, atunci când citim cuvintele surselor care ascund Lumina, suntem în acelaşi loc, aceeaşi stare ca si Lumina şi aceasta este aproape de noi.

Nu contează cât de mult înţeleg în timp ce citesc textul, deoarece eu sunt încă în imposibilitatea de a intelege cu adevarat pana cand ne conectăm. Cu toate acestea, inca de la primul nivel al conexiunii,  voi înţelege ceea ce am citit- datorită faptului că Lumina ne va conecta. Aceasta va conecta toate formele noastre diferite într-un mozaic. Din acest mozaic voi dezvălui o imagine a gradului spiritual, iar  în această imagine nouă voi dezvălui ce am citit in cartile cabalistice.

Vom începe sa ascendem la un nivel superior, adica vom obţine dorinte egoiste si mai mari. Va trebui în continuare sa ne conectam, iar acesta va fi un nivel mai complex şi inalt de conectare. Vom cere mai multa Lumina, aceasta ne va conecta şi un mozaic nou se va forma între noi.

Cu toate că nu ni se pare ca ne schimbam, ceea ce se va schimba sunt dorinţele noastre egoiste, intenţiile noastre şi eforturile noastre de a ne conecta mai presus de dorintele noastre egoiste. În legătura dintre noi, vom descoperi un mozaic diferit, o imagine diferită şi mai înalta, iar în cuvintele Zoharului vom dezvălui o nouă stare interioară, una care este mai înălţata şi mai detaliata.

Dorim să ne conectam precum piesele mozaicului, dar textul ne spune despre o stare în care suntem deja conectati şi indiferent pe ce nivel suntem, textul ii corespunde întotdeauna. Din acest motiv, cand citim Zoharul, trebuie să cerem ca corecţia să aibă loc chiar atunci, datorită Luminii ascunse în el.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/2011, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este cunoscut faptul ca Zohar-ul este o carte speciala. Toti spun ca ea contine secrete si are o forta miraculoasa (Segula). Este adevarat. Astfel, in timp ce citeste Zohar-ul fiecare persoana trebuie sa incerce sa se gandeasca la cel mai important lucru pe care aceasta carte i le poate aduce- insa doar lucrul care merita cerut. Doar acest lucru!

De exemplu, iti duci copilul intr-un magazin si ii spui:”Alege doar o jucarie!” Si vezi cum i se incruciseaza ochii. El este confuz si alearga de la o jucarie la alta si de fiecare data alege alta jucarie:”Asta! Nu, asta! Nu, asta!”

Astfel, Zohar-ul iti da cel mai important si cel mai bun lucru din „magaziunul de jucarii” in care ai intrat, gandeste-te la cea mai buna „jucarie” pentru tine. Si apoi din sirul gandurilor, vei alege ceva de valoare.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→