Daca vrem sa realizam scopul creatiei si sa simtim placerea pregatita pentru noi de catre Creator, trebuie sa ne simtim asemeni unor creaturi ce sunt opuse Lui. Pe de alta parte, trebuie sa devenim asemeni Creatorului, deoarece perfectiunea este posibila numai la aceasta stare.

Se deduce ca trebuie sa includem aceste doua puncte opuse, aceste stari, proprietati, in noi insine. Si cand acestea se trezesc in noi, sarbatorim nasterea noastra spirituala. Dupa ce ne-am nascut spiritual, avem deja incluse in noi cele doua calitati: dorinta de a primi si dorinta de a darui, una impotriva celeilalte si noi existam intre ele, simtindu-le pe amandoua.

Asta se intampla ca rezultat al unei dezvoltari graduale, pas cu pas, din care trecem prin toate formele anterioare: neanimat-vegetativ-animat-maimuta-om al acestei lumi. Dupa asta, senzatii si experiente noi se nasc intr-o  persoana: aceasta se simte rau si vrea sa invete motivul pentru care traieste, sensul vietii sale.

Dezvoltarea omului adevarat incepe cu asta. Insa nu este, inca, o moarte spirituala. Poate dura cateva decade sau cateva cicluri de viata pana cand o persoana incepe, intr-adevar, sa foloseasca adevaratele ctiterii ca sa-si cerceteze propria natura in comparatie cu natura Creatorului.

Si daca timpul sau a venit, intr-adevar, si persoana poate sa analizeze aceste calitati, ea este adusa intr-un grup si spre studiu. Persoana invata ca ea este formata din dorinta de primire, deasupra careia se afla dorinta de daruire, Creatorul. Descopera ca exista un scop si ea se fla in procesul de a-l atinge; ca lucrul principal este mediul, care trebuie construit ca sa o corecteze si sa o imbunatateasca.

Persoana invata ca toate corectiile vor fi realizate prin ea, construind mijloacele pentru a ajunge la Creator si a deveni asemeni Lui. Prin asta, persoana realizeaza libera sa alegere si arata ca scopul vietii sale este de adeveni similara Creatorului.

Din acest motiv, persoana cladeste mijloacele care o afecteaza cu atributele daruirii. Apoi, calitatea de daruire pe care o primeste de la societate, de la mediu, incepe sa intre in contradictie cu inclinatia sa naturala, egoista.

Omul oscileaza mereu intre aceste doua calitati si, astfel, obtine liberul arbitru. Poate alege cine sa fie: dorinta sa egoista, propria natura, sau calitatea de daruire, natura Creatorului. Si poate chiar va folosi natura Creatorului pentru a impinge dorinta sa de a primi placere spre asta si sa foloseasca vointa sa de primire pentru daruire. Astfel, linia stanga devine inclusa in cea dreapta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 07.10.2011, Shamati 167

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astazi nu ne mai putem descurca in lumea noastra. Vreau sa corectez anumite lucruri in sistemul financiar, in comert, sau in relatiile din popoare, sau intre sot si sotie, dar nu pot. Exista anumite situatii, obstacole suplimentare, conditii de care nu tin seama, si astfel nu reusesc in nimic. Imi lipsesc cunostintele, nu am o conectare clara cu noua lume care dintr-o data ni se reveleaza si nu pot fi in contact clar cu ea.

In ce isi are originea? Isi are originea in gradele care coboara in lumea noastra din Lumea Infinitului. Aceste grade sunt deja in noi, exista in interiorul nostru. De asemenea apar sub influenta Reshimot (genele informationale). Astfel, fortele daruirii care sunt revelate in noi se afla de asemenea si in interiorul meu, in perceptia mea asupra spatiului extern. Totusi ele nu mai sunt forte egoiste, ci mai degraba forte ale daruirii, si asta este „glazura prjiturii” mele, perceptia interioara asupra lumii; de asemenea sunt eu. Toate acestea sunt in interiorul meu. Nu exista nimic care sa fie in exteriorul meu.

„Eu” sunt de fapt sufletul.

Daca incep sa ma impart in felul asta, incep sa vad ca lumea de astazi ma ajuta. Fortele egoiste „rele” incep sa apara in noi ca un trecut intunecat. Fortele altruiste incep sa apara de asemenea. Aceste straturi me se reveleaza: incep sa le simt nu doar in afara mea, ci si in interiorul meu. De aceea sunt „confuz”, mirat si nu imi pot gasi drumul in lumea de astazi.

Cand incep sa inteleg acest sistem si sa descopar drumul nostru in el, vedem ce se intampla cu ceilalti oameni. Intelegem ca o „prajitura cu mai multe straturi” apare in noi astfel: genele informationale din trecut, din prezent si din viitor, fortele egoiste ale trecutului, sentimentele din prezent si sentimentul nedefinit, neinteles al viitorului – atributul daruirii, atributul conectarii.

Straturile care apar in mine nu sunt conectate inca intr-un sistem si de aceea se numesc „criza”, separarea dintre aceste parti. Criza este numita „integrala” pentru ca nu ne lasa sa vedem conectarea dintre toate partile – nu o avem in noi. Aceasta problema va persista pana vom invata sa o controlam.

Unde este problema? Pe de o parte am atras o intrebare si o criza, iar pe de alta parte numesc acelasi lucru „suflet”. Cu alte cuvinte, astazi suntem pe cale, in stadiul, in masura de a descoperi sufletul din interiorul nostru. Cand vom uni toate aceste parti in interiorul nostru, vom vedea o imagine foarte interesanta in locul lor; vom vedea ca suntem facuti din trei linii.

Pe de o parte, fortele egoiste sunt partea de jos a prajiturii. Fortele altruiste, sau daruirea, sunt partea superioara a prajiturii. Forta din mijloc este conectarea dintre ele, cand adunam totul in noi si lucram impreuna cu ele. Partea de mijloc a prajiturii va conecta plusul altruist cu minusul egoist si va putea lucra cu ele. Aceasta este de fapt toata munca noastra – linia de mijloc.

Asadar astazi, cu criza si discordia interna, suntem pe cale sa ne descoperim sufletul. Desigur, lumea inca este foarte departe de asta. Nu se va descoperi in felul acesta, dar cu ajutorul nostru, in modalitati mult mai usoare, alaturandu-ni-se, si asa mai departe. Suntem pe cale sa descoperim asta si trebuie sa avansam inspre asta. Este totul parte a naturii noastre.

Construirea ecranului si formarea Partzuf-ului are loc dupa Prima Restrictie. Starea noastra viitoare este deja in acest Partzuf. Partuf este facut din partea care decide cum sa conectam corect cele doua parti din noi: partea in care putem darui si cealalta parte in care nu putem. Rosh (capul) este deasupra la asta si astfel vom reusi.
From the Sunday Virtual Lesson Series 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Criza nu este in afara persoanei sau in sistemul extern pe care l-am creat; mai degraba criza este in interiorul nostru. Este la indemana tuturor sa intelaga care este cu adevarat conditia noastra. „Vine” mai cu seama de la sistemul care face legatura cu lumea Infinitului, pe care suntem pe cale sa o studiem. Totul este predeterminat. Noi pur si simplu ne descoperim rezervele interioare, Reshimot-ul nostru (genele informationale).

Si astfel vom avansa pana cand vom descoperi ca suntem intr-un sistem absolut nou. In aceasta imagine putem vedea un sistem, altul dedesubt si al treilea deasupra lui.

Sistemul din mijloc suntem noi, cu senzatiile noastre normale. Sistemul de dedesubt este forta noua egoista care apare in noi. Dar in acest moment nu simtim foarte clar ca ar fi a noastra. Apare in noi de nicaieri ca si cand am fi controlati de ea. Exista multe teori despre aceasta problema, inclusiv unele teorii universale.

Exista un alt sistem care pare opus fata de noi: sistemul altruist, sistemul daruirii, conectarii, sistemul integral. Sistemul nostru egoist este opus noului sistem.

Toate aceste sisteme sunt revelate in mine, in noi. De ce m-am retras din „interiorul meu”? pentru ca simt ca acele forte egoiste din interiorul meu nu sunt ale mele. Incep sa apara in mine ca straine, ca fiind venite de jos. Pe de alta parte, deja simt ca am fost „anexat” unui alt sistem, care nu este cel pe care l-am creat.

Pana astazi doar partea din mijloc a sistemului a existat in mine, acea parte colorata in galben, „eu”. Eu exist. Eu sunt ala. Asta este lumea noastra, in care ne gasim drumul cu usurinta. Totul a fost in regula.

Acum vad ca exista anumite ganduri care nu sunt chiar ale mele, de asemenea anumite sentimente si, de asemenea, niste dorinte. De ce? Pentru ca nu simt ca imi aduc realizarea sinelui si asta este exact ceea ce imi trebuie. De aceea oamenii ajung la droguri, divort sau diferite feluri de acte teroriste. Nu simt ca sunt ale lor. Sentimentul „sinelui” dispare. Incepem sa simtim ca anumite forte (nu ale noastre) se implinesc si ne imping.

Simtim ca egoismul ne este extern. Este forta care soseste din afara. Nu sunt eu. Eu sunt diferit.

Exista altceva in mine, ceva natural, iar eu sunt incarcat cu forte egoiste. Asta ma enerveaza. Astfel, incep sa simt ca fortele egoiste nu imi apartin si le numeste „tentatia rea” – dorinte rele, malitioase, dorinte care nu imi apartin, care mi-au fost insuflate.

Persoana se detaseaza de natura sa. „Eu” incepe sa se identifice cu completarea de deasupra naturii precedente. Deja are sentimentul ca „eu” nu inseamna dorintele mele, „eu” nu sunt gandurile mele. Ma pot detasa de mine atunci, ma pot ridica deasupra si le pot schimba.

De aceea am desenat sistemul acesta ca doua parti. Este foarte important pentru ca in aceasta forma eu deja incep sa ma vad ca ceva complex. Exista „eu” si exista dorintele mele si egoismul care exista in mine, dar cumva le pot anula si schimba. Nu sunt legat de ele chiar deloc.

Ca rezultat al descoperirii a „cine si ce sunt”, incep sa simt ca in acelasi timp eu ma aflu intr-o alta lume. De aceea, totul in jurul meu pare la fel, totusi ceva este schimbat, ceva este diferit.

Pare ca incep sa ma regasesc intr-un mediu unde sunt alte ganduri, alte sentimente, o anumita conspiratie impotriva mea. Inca nu inteleg ce este, dar sunt in spatiul in care exista multe forte diferite, ganduri diferite, si diferite legaturi care curg deasupra mea. Simt ca ele exista, dar nu ma ating. Mai mult, ele doar ma invaluie si nu pot face nimic cu ele.

Acesta este sentimentul nostru in lume: este foarte clar si duce la rezultate clare.

From the Sunday Virtual Lesson Series 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca aproape 10% din oamenii care vin sa studieze Cabala sunt atrasi de Studiul celor Zece Sefirot. Trebuie ca in mod constient sa marim importanta studiului din sursele originale daca o persoana este atrasa spre asta de la inceput? Sau este vorba de a fi deasupra la toate in vremurile noastre?

Raspuns: Cu alte cuvinte, 10% din cei care vin sa studieze Cabala vor sa o studieze ca stiinta, sa urce muntele cunoasterii si sa o inteleaga cu mintea. restul nu. Totusi, cei din urma sunt cei care avanseaza, spre deosebire de cei 10% care o studiaza pur si simplu.

Studiul trebuie sa fie delicat, apropiat de viata. Cand intri in acest sistem, existi in el, te adaptezi lui, simti totul si incepi sa il intelegi prin senzatiile tale. Incepi sa lucrezi cu el fiind una cu el. Prin conectarea cu alte suflete incepi sa intelegi ce este aceasta conectare ca o fiinta umana, de ce este necesara si asa mai departe. Cu alte cuvinte, totul este de fapt direct, natural, o intelegere senzoriala. As dori ca toti sa ne apropiem de asta.

Este un an special, un timp special. Am ajuns la un stadiu al Cabalei practice, cand simtim intregul sistem in interiorul umanitatii, ceea ce incepe sa se arate acum, ca si legatura rotilor dintate. Si trebuie sa fim parte din el, sa il descoperim si sa ii ajutam pe toti ceilalti.

From  Sunday Virtual Lesson Series 10/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cuvantul rodie (Rimon in ebraica) vine de la cuvantul maretie (Romemut). Cu cat atributul de a darui este mai inalt in ochii mei, cu atat mai mult pot avansa deasupra tuturor calculelor personale.

De unde pot lua aceasta importanta a atributului de a darui? Doar daca ma plasez sub influenta mediului. Apoi forta exterioara a tuturor prietenilor vine la mine, imi va „spala creierul”, imi va intra in inima si cel mai important, imi va da sentimentul ca daruirea este cea mai importanta.

Suntem intr-un ocean de Lumina, dar nu o simtim pentru ca o minimalizam. Cum putem primi sentimentul maretiei ei, care sa ne faca sa o putem simti?

In orice profesie, cel mai important punct este sa fii atent la cele mai mici detalii, pe care care ceilalti nu le pot simti sau intelege. Daca sunt croitor, ma uit la o camasa si iti pot spune totul despre ea: din ce material a fost facuta si cum anume a fost cusuta. Dar daca nu sunt croitor, pentru mine este doar o bucata de material.

Acum ne aflam in oceanul de Lumina, dar nu avem posibilitatea sa il „cuprindem”, sa il descoperim, sa il vedem. Si asta pentru ca nu-i vedem importanta. De ce? Pentru ca Lumina este atributul daruirii, si eu nu simt nimic important in el;  departe de mine sa-l inteleg. Nu il vreau si nu-l voi vrea.

Doar daca vreo forta externa ajunge la mine si imi „spala” creierul, mintea si inima, ma face sa ma gandesc ca asta este exact ceea ce imi lipseste, si ma influenteaza constant, doar atunci o sa spun in sfarsit:”il vreau!” Si apoi o sa-l descopar. Asta inseamna ca am construit vasul pentru proprietatea de a darui numita „importanta”. Apoi voi revela aceasta proprietate, iar asta se numeste „Lumina”.

De aici vedem cat este de important sa dam definitiile corecte, sensul corect al cuvintelor. In spiritualitate este secretul succesului.

Din Lectia a 6a de la  Conventia din Toronto 9/18/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→