Atunci când o persoană începe să se stabilizeze în ceea ce priveşte Creatorul, vede că toată realitatea pe care o simte se află în el, inclusiv grupul şi umanitatea. Toată creaţia, totul are loc în dorinţa de a primi plăcere. Cu excepţia acestei dorinţe, există numai Creatorul. În timp ce citim Zoharul, descoperim diferite stări care există în dorinţa noastră de a primi, care sunt mai mult dăruire orientată şi aţintită către Creator.

Mai întâi, dorinţa noastră este total separată şi dispersată: toate nivelele mineral, vegetal, animal şi uman ale naturii. Aşa percepe omul realitatea. Dar gradual, începe să vadă că sistemul este mai organizat, mai integral, mai apropiat. Simţim chiar că ne presează şi că este într-o conexiune reciprocă totală.

Deci, există două procese, unul apropiindu-se de altul. Omul descoperă şi realizează mai mult, în timp ce se dezvoltă. Pe de altă parte, sistemul însăşi pare să fie mai stabilizat extern, să fie conectate cu toate părţile lui şi să ne preseze ca să începem să îl percepm ca unificat şi închis. Asta înseamnă că în aceaşi timp există „o trezire de jos” şi „o trezire de Sus”.

Există două căi pentru a ne dezvolta: pe „calea Torei” sau „prin suferinţă. Prin tora, avansăm în timp ce ne accelerăm noi înşine, încercând să descoperim sistemul ca fiind mai rotund şi reciproc conectat, iar prin asta înţelegem forţa superioară, Providenţa Superioară.

Dar sistemul ne arată că este un corp organic conectat care ne presează prin aceste conexiuni, făcându-ne viaţa mai dificilă. Trebuie să încercăm să percepem realitatea ca un singur sistem, nu contează cum, prin care forţa superioară vrea să ni se reveleze. Creatorul aşteaptă să se îmbrace în acest sistem şi să îl umple conform echivalenţei de formă.

Zoharul descrie stări foarte înalte şi avansate, dar atunci când citim despre ele le coborâm le nivelul nostru, la fel cum fac copii cu percepţia lor naiva a lumii. Un adult deştept înţelege conexiunea internă dintre lucruri, ce apare din asta şi cum este aranjat totul, în timp ce un copil se uită la acelaşi lucru şi vede lumea diferit, percepând o parte îngustă a realităţii.

Şi Zoharul, ne revelează întreaga realitate, dar noi percepem doar o mică parte din ea. Dar de fiecare dată când încercăm să ne stabilizăm lumea noastră internă, conform cu ceea ce ne spune Zoharul, prin eforturile şi încercările noastre de a discerne unde în noi se află toate atributele descrise în Zohar („mineralul, vegetalul, animalul şi vorbitorul”), avansăm.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/25/12, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să ne imaginăm o stare ideală, vasul general, conexiunea?

Răspuns: Suntem cu toţii interconectaţi. Atunci când prima conexiune se revelează între noi, înseamnă că noi toţi, nu contează câţi suntem – miliarde sau milioane, revelăm 10 Sefiroţi între noi. Acesta este structura sistemului.

Iar apoi, aceşti 10 Sefiroţi încep să vibreze şi să genereze sunete, ca şi corzile unei chitare. Sunt în mişcare constantă, în relaţii de armonie unul cu altul. Nicio singură notă nu este în dezarmonie faţă de armonia generală.

Întregul sistem ne revelează 10 Sefiroţi din ce în ce mai perfecţi. În afară de asta, ei ne devin din ce în ce mai clari, în diferitele lor forme. Aceste forme diferite care ne devin revelate, apar pentru că fiecare Sefira individuală constă şi ea din proprii 10 Sefiroţi.

Iar atunci când toţi aceşti 10 Sefiroţi interiori care compun principali 10 Sefiroţi încep şi ele să interacţioneze între el, generând armonia superioară a undelor principale, ca în muzică sau voce, ele crează întreaga impresie, transmiţând înăuntru toată informţia despre vase şi Lumina care le umple.

Diferitele Lumini sunt impresii diferite înăuntrul acestor dorinţe, experimentate din conexiunea notelor, din ce iese din corzile vocale. Toată această muzică reprezină revelaţia.

Totul este înăuntrul vasului. Sunetul este simţit în interiorul dorinţelor noastre, a organelor de percepeţie, nu există de sine stătător în aer. Muzica Luminii este întotdeaună revelată ca umplere interioară a literelor (matricele dorinţele), ca existând în interiorul altor litere. Lumina se manifestă numai în interiorul vasului, a dorinţei, ca rezultat al schimbării ei.

Din partea a doua a Lecţiei zinice de Cabala 4/24/2012, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Privind diseminarea în lume, ce scopuri se află în faţa noastră? Vedem că oamenii suferă în multe ţări. Cum îi putem ajuta?

Răspuns: Adevărul este că sunt oameni printre noi care cred că dacă lumea încă nu a auzit de noi, este mai bine să aşteptăm: Să îi lăsăm să sufere mai mult şi apoi vom începe să diseminăm, după ce au înţeles deja esenţa suferinţei. O asemenea atitudine faţă de umanitate nu provine din iubire.

Trebuie să încercăm, cu toate costurile, să transmite măcar ceva oamenilor, oricine şi oriunde ar fi şi să le alinăm orice suferinţă a lor.

Anul acesta este unul foarte intens. Aşteptăm multe schimbări diferite în lume. Sunt re-alegeri ale diferiţilor oameni de la putere şi cu toate că de ei depinde foarte puţin, are totuşi o mare semnificaţie. Lumea trece prin scuturări masive.

Contractul cu sistemul monetar federal din America, cel care imprimă bani, se apropie de final. Şi cine ştie ce se va întâmpla în continuare. În alte cuvinte, lumea este în faţa unor dezvoltări foarte serioase în plan material.

Natural, toate aceste evenimente sunt concentrate în acest fel sub influenţa Luminii şi asta ne spune că putem implementa schimbări foarte puternice, deoarece ceva nou se naşte totdeauna din asemenea contraste.

În plus, trecem noi înşine prin schimbări imense, în interior şi în relaţie cu lumea. Totul depinde de cum vom folosi în mod efectiv aceste posibilităţi uimitoare, date nouă de Sus. Tot ceea ce vrem este aici; doar fă-o şi vei avea succes. Totul depinde numai de noi.

Dar în general, acesta este un an decisiv. În acest an, formăm împreună sistemul spiritual al lumii – corectarea lumii conform cu legile naturii.

Trebuie să lucrăm în colaborare cu oameni de ştiinţă, politicieni şi oameni respectabili care sunt de acord cu noi în tot ceea ce priveşte problemele lumii noastre. Trebuie să adunăm totul într-un singur sistem care poate apela lumea şi să începem să îl promovăm în mod sistematic, să îl aranjăm în locul corect, prin UNESCO, ONU şi guverne.

În faţa noastră se află un vast câmp de activitate. Încetaţi să daţi atenţie micilor probleme; încercaţi să vă ridicaţi deasupra lor, pentru că Creatorul „le strecoară” pentru ca voi să vă ridicaţi deasupra lor.

Nu uitaţi asta.

Trebuie să finalizăm repede dezvoltarea metodei educaţiei integrale şi să o oferim umanităţii. Până la sfârşitul acestui an vor apărea probleme noi în lume: şomaj, confuzie şi ruină. Lumea va avea nevoie de metoda noastră care, faţă de celelalte, este în principal gratis şi uşor de implementat şi nu necesită costuri în plus.

De obicei, dacă există o schimbare majoră în societate, ea necesită miliarde de dolari în investiţii: iar aici, aproape nimic. Dacă avem Internet, televiziune, cluburi şi voluntari, atunci totul se va pune în mişcare. În doar câteva săptămâni vom simţii cum oamenii se schimbă. Şi nu avem nevoie de nimic altceva. Se vor elibera enorme resurse iar lumea va deveni mai bună, mai prietenoasă şi mai luminoasă.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius 3/25/12, Lesson 5

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce pot primi din cuvintele prietenilor din timpul lucrului în grupuri, în plus față de lecția cu profesorul?

Răspuns: Când vorbește profesorul toată lumea tace, ei sunt de acord cu ceea ce spune acesta. Iar aici apare un plus și un minus.

În tot acest timp nu are loc nici o muncă interioară pentru că ești suprimat, în mod involuntar, ești adus la tăcere de știința și de înălțimea învățătorului, căci el este, la început, mai mare ca tine.

Când te afli împreună cu prietenii, muncești alături de cineva care poate fi mai mare, mai mic sau pe același nivel cu tine. Și aici ai mult de lucru în a te coborî, în a-ți da deoparte ”eul”, anulându-te. În plus, trebuie să consideri că toți prietenii tăi sunt mai mari decât tine. În acest fel te ”ajustezi” la Creator, te pregătești să treci, prin dăruire mai presus de recepție, la credința mai presus de rațiune.
Din lectura pentru Ziua unitatii in lume, “Pregatire pentru congres” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă singura forță care guvernează, menține și însuflețește totul este Creatorul, atunci chiar și vorbele pe care le rostesc, gândurile și dorințele care se trezesc în mine acum, toate acestea sunt, de asemenea, El. Prin urmare eu trebuie să mă unesc cu ceea ce trece prin mine acum și iese, dinspre mine, către ceilalți. Toate aceste fapte sunt munca Lui, în egală măsură; El este cel care îndeplinește totul. Eu nu sunt aici. Eu sunt doar percepția în sine, plină de puterea, forța, intenția și dorința Creatorului, care, în acest mod, se adresează altora.

Eu trebuie să mă conectez și să devin unuI cu ceea ce se petrece în interiorul meu acum, pentru a simți că sunt, în întregime, saturat de El, pentru că nu există nici o altă forță în afara Lui. Iar atunci când încerc să elimin propria mea ”identitate” din interiorul meu, deorece totul este doar El, exact atunci descopăr noua mea ”Identitate”, bazată pe ”nu există nimic în afară de El”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce gândesc, este tot El.

Din Congresul de la VIlnius 3/23/2012, Workshop 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum, ne dorim doar un singur lucru: Ne dorim ca toată creaţia, adică noi, să nu prezentăm niciun obstacol pentru manifestarea Luminii superioare, pentru ca astfel să ne umple fără nicio rezistenţă din partea noastră. Vrem să facem asupra noastră o asemenea restricţie încât să Îi dăm Lui tot spaţiul pentru a se revela. În acelaşi timp, noi nu existăm, suntem doar transparenţi, pentru ca o singură forţă să treacă prin noi şi să ne umple.

Aceasta este prima condiţie, restricţie (Tzimtzum Aleph), de unde începem întâlnirea noastră cu Creatorul, unde pentru prima data vom simţii cu adevărat că „Nu există nimeni în afară de El”.

Suntem transparenţi; nu existăm pentru că trebuie să ne anulăm „Eul”, egoismul nostru, iar astfel Creatorul poate umple totul.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot crea femeile o dorinţă comună puternică pentru a mării abilitatea de a sprijini bărbaţii în timpul congresului?

Răspuns: Până în prezent, nu le-am putut explica femeilor că ele fac munca spirituală exact aşa cum o fac bărbaţii, singura diferenţă fiind în modalitatea de interconexiune, care este cumva diferită de conexiunea dintre bărbaţi.

Cu bărbaţii, totul porneşte de la o simplă prietenie, cu activităţi în comun. Înoată împreună în mare, stau împreună la mese, la studiu. În ceea ce priveşte femeile, conexeiunea este mult mai complicată. Dar atunci când îşi propun un scop înalt şi înţeleg că de dragul acestui scop trebuie să se unească, atunci o pot realiza şi pot obţine scopul. Adică, scopul le devine ca un stăpân şi atunci sunt gata să se unească pentru asta.

Întrebare: Trebuie că femeile să se pregătească într-un anume fel pentru congres? Poate ar trebuie să o facem împreună cumva sau să corespondăm una cu alta? Sau ar trebui să ne unim doar intern?

Răspuns: Importanţa unificării trebuie să fie la fel şi la femei şi la bărbaţi: asta în primul rând. În al doilea rând, trebuie să înţeleagă că şi ele trebuie să obţină unitatea. Femeile se pot uni de dragul unui scop înalt şi trebuie să exploateze şi să cerceteze această posibilitate.

Biblia ne spune despre cum sora lui Moise, Miriam, a unit împreună toate femeile înainte de ieşirea din Egipt, cum femeile au lucrat asupra lor în Egipt şi cum chiar partea feminină a fost cea care l-a hrănit pe Moise, adică, forţa care apoi i-a scos din Egipt.

Întrebare: Ce ar trebui să aştepte femeile de la woorkshp-uri?

Răspuns: Femeile, ca şi bărbaţii, trebuie să discute toate detaliile unificării. Să le lăsăm să încerce; să le lăsăm să descopere ce este pentru ele şi ce nu. În acest fel, îşi vor găsi propria cale într-un mod practic, pentru că altfel nu va merge.

Pe de o parte, femeile întreabă: „De ce nu?” Dar atunci când le oferi munca pentru unificare, ele spun: „Asta nu este pentru noi!” Şi aşa apare o problemă. Şi este neclar ce ce poate face, ce acţiune şi cum să se abordeze această problemă?

Femeile trebuie să se unească pentru o cauză comună, ca în uriaşul număr de organizaţii ale femeilor, unde femeile se pot uni pentru a obţine ceva, nu între ele ci în afara lor înşine. Deci, să le lăsăm să se unească pentru a obţine ceva în afara lor şi pentru asta ele se pot uni – nu împotriva cuiva, ci de dragul îndeplinirii a ceva. O pot face!

Întrebare: Trebuie ca femeile să se unească pentru a obţine scopul sau pentru ca bărbaţii să îl obţină?

Răspuns: Trebuie să se unească pentru a obţine scopul împreună. Să le lăsăm să clarifice asta, iar apoi ele vor vedea punctul din mijloc în care trebuie să se potrivească exact pentru a-i completa pe bărbaţi. Şi în niciun caz, munca lor nu este mai prejos decât cea a bărbaţilor; este de fapt chiar mai mare.

Întrebare: Cum ar trebui să îşi pregătească o femeie, soţul pentru congres?

Răspuns: Îl speli, îl îmbraci şi îl hrăneşti, apoi dă-i ghiozdanul şi lasă-l să plece la şcoală. Vorbesc foarte serios: Pregăteşte-l ca şi cum ar fi un copil. Adică fă-l să înţeleagă că aştepţi realizări mari de la el, că speri că datorită congresului va merge cu adevărat în direcţia corectă. Aşa trebuie să îl faci să fie gata. Când este vorba de asta, o femeie are ceea ce se numeşte înţelepciunea vieţii.

Întrebare: Cum trebuie să muncească bărbaţii corect în timpul workosop-urilor, cu sprijinul femeilor?

Răspuns: Bărbaţii nu ar trebui să dea atenţie la asta, acum. Mai târziu, atunci când devenim cu adevărat corect interconectaţi, vom simţii influenţa femeilor, presiunea asupra noastră.

Este bine când simţim asta; ne obligă. Să sperăm că vom fi în stare să simţim şi asta.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Vedem multe figuri la congres, mulţi oameni noi. Despre ce ar trebui să vorbim? Sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ce vrei să spui cu „multe figuri, mulţi oameni noi”? Sunt oare interesat cu adevărat de cum arată o persoană, dacă este bătrână sau tânără? Sufletul este fără vârstă. Sufletul nu are nicio formă. Sufletul este proprietatea dăruirii. Dacă este aşa, nu mă uit la nimic altceva! De aceea nici nu observ, nici nu îmi amintesc oameni; nu îmi amintesc numele lor pentru că sunt interesat doar de câmpul interior pe care ei îl rezonează în jur, pe care îl emană, dar nu în feţele sau numele lor. Care este diferenţa?

Întrebare: Pentru a genera acest câmp, despre ce sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ar trebui să vorbiţi numai de scop, numai despre topicuri de congres, numai despre menţinerea măreţiei scopului, numai despre pozitiv şi în niciun caz despre negativ – asta scrie Rabaş în articolele lui.

Un congres nu este un loc unde să facem calcule. Facem asta înainte de congres – luaţi exemplu de la  mine.

Adică: congresul începe, iar noi punem deoparte toate problemele; acesta este trecutul şi ar trebui să ne ridicăm deasupra lui. Toate conexiunile, proprietăţile, calităţile negative şi contradicţiile dintre noi, toate aceastea sunt lăsate jos. Acum ne ridicăm deasupra lor şi vorbim numai despre unificare, despre necesitate, despre obţinerea virtuţii unităţii, despre cât de imposibil este să o obţinem în alt fel, de cum nu o putem obţine singuri şi deci nevoia pentru Lumina superioară.

Toată munca noastră este pentru ca noi să realizăm că nu putem obţine nimic noi înşine. Dar asta numai după ce facem un anumit număr de eforturi de unire şi vedem că nu suntem în stare de asta. Iar apoi, forţa superioară se va revela în această uriaşă frustrare şi imensă dorinţă şi va face corectarea asupra noastră, revelându-l pe Creator înăuntrul nostru.

Întrebare: Ce ar trebui să fac, dacă în timpul unui workshop un prieten fie vorbeşte prea mult fie nu vorbeşte deloc? Ce trebuie să fac în mod corect în această privinţă?

Răspuns: Dacă nu vorbeşte, încearcă să îl încurajezi, să îl îmbrăţişezi sau să îl implici în conversaţie astfel încât să participe la discuţie într-un fel, să „spargă” lipsa de contact şi să facă un contact cumva.

Dacă prietenul vorbeşte mult, este necesar să îl limitezi pentru că toată lumea ar trebui să vorbească, adică un om ar trebui să vorbească maxim 2-3 minute. Poate spune câteva fraze, dar ar trebui gândite în avans. Le spune, iar apoi microfonul este dată următoarei persoane.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiecare congres este ca o ascensiune la o nouă treaptă. La congres primeşti primele noţiuni ale unei noi senzaţii pe care trebuie să le dezvolţi. Dacă nu faci asta, ele mor, dispar.

Ai văzut ceva nou la congres, ai auzit sau ai simţit ceva: o idee nouă, o mişcare interioară nouă, o relaţie nouă cu alţii sau cum alţii te ajută. Mai târziu, trebuie să realizezi toate astea în practică.

Trebuie să treci din nou şi poate din nou şi din nou, peste tot ceea ce am făcut în timpul congresului, prin procesul intern, să treci prin tine însuţi, ca printr-o maşină de tocat şi să le realizezi în grup, în diseminare şi în relaţia cu tine însuţi şi cu Creatorul. Trebuie să le aduni pe toate într-o privire generală, o singură imagine a lumii, fiind conştient că astfel îţi formezi referinţa asupra a tot, înclusiv a ta şi a Creatorului. Totul trebuie să devină un întreg unificat în tine.

Cum pot să pun tot ceea ce s-a întâmplat într-un singur întreg? Totul s-a petrecut numai ca eu să le aduc în echilibru, în armonie cu Lumina care există în repaus absolut şi astfel totul trebuie să ajungă în echilibru cu ea. Sunt responsabil pentru aducerea acestui întreg sistem într-o stare de echilibru, armonie şi similaritate cu Lumina.

Trebuie să ne formăm în noi înşine această vedere a lumii, iar apoi să o relizăm.

Din lecţia 5 Congresul de la Vilnius 3/25/12

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem pregăti cel mai bine pentru perioada congreselor, pentru a crea un sentiment al unui grup unit?

Răspuns: Vom lucra la acest aspect şi în timpul congreselor. Pentru a ne pregăti, trebuie să recitim articolul „Libertatea” şi articolele lui Rabash despre unificare. Trebuie să studiem din nou spargerea vasului spiritual Kli, cum este formată percepţia corporală a noastră: Acum vedem că suntem distanţi unul faţă de altul, existând în opoziţie unul cu altul, într-un egoism crescut, ură şi diferite dorinţe egoiste.

Trebuie să înţelegem că natura noastră este intenţionat făcută să fie opusă Creatorului, pentru ca noi să ne ridicăm deasupra ei chiar din contradicţie, începând din starea opusă şi putând astfel să îl simţim pe El, deoarece altfel nu am fi capabili. Începem să simţim şi să ne construim în similaritate cu El chiar pe baza contrastului dintre natura noastră şi a Lui.

Deci, cea mai importantă pregătire este de a repeta materialele pe care le studiem tot timpul: un pic din Cabala însăşi – despre spargerea vasului şi corectarea lui, ca şi despre topicuri ale dezvoltării egoismului de la Adam până în zilele noastre, acoperite în una dintre „Discuţiile despre o nouă viaţă”. În general, avem multe materiale pe această temă.

Dar cel mai important este ca pur şi simplu să ştiţi de ce veniţi la congres. Veniţi acolo ca să participaţi la Kli-ul general, în dorinţa generală, pe care o creăm cu toţii şi în care îl vom simţi pe Creator.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→