Fiecare grad în spiritualitate este o realitate și toată lumea vede realitatea, la fel cum toți cei care vin în orașul Londra din Anglia văd ce este în oraș și ce se spune în oraș (Baal HaSulam, Shamati 98 Spiritualitatea este numită Ceea ce nu se va pierde niciodată”).

Întrebare: Când suntem uniți de o dorinţă comună, simțim lumina în ea în acelaşi mod?

Răspuns: Nu, fiecare simte individual.

Întrebare: Atunci cum putem avea același sentiment dacă oameni diferiți, grupuri de zece diferite se conectează?

Răspuns: Baal HaSulam oferă un exemplu că toți vizitatorii Londrei experimentează aproximativ aceeași impresie.

Comentariu: Dar cineva vine la Londra pentru cumpărături, cineva pentru a vizita, cineva pentru a vizita palatul regal.

Răspunsul meu: Se întâplă exact la fel cu tine. Atingerea gradelor spirituale are loc în conformitate cu nevoile tale.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/1/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Spiritualitate se numește ceea ce nu se va pierde niciodată”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Să facem om”, care este destinat să pună a face înainte de a auzi (Raşbi, Zohar pentru toţi  „Muguri de flori”).

Toate gradele naturii, toate forțele ei, participă la atingerea unei astfel de dezvoltări atunci când omul iese din natură. Gradele mineral, vegetal, animal și uman se manifestă secvenţial până la apariţia omului.

Se spune: „Vom face și vom auzi”. Faptul este că, pentru ca o persoană să ajungă la spiritualitate, trebuie mai întâi să realizeze o acțiune și apoi va auzi. Auzul este calitatea dăruirii, Bina.

Din KabTV „Introducere la Cartea Zohar”, 7/1/24

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acesta este sensul „Sunt negru, dar frumos”, pentru că dacă poți accepta întunericul, vei vedea că sunt frumos (Baal HaSulam, Shamati 127„Diferența dintre miez, sine și abundență adăugată”).

Întrebare: Ce înseamnă să accepți întunericul?

Răspuns: Acceptarea întunericului înseamnă a nu vedea nicio calitate de dăruire și iubire, dar în ciuda faptului că ne aflăm în gânduri egoiste negre, care ne trag în jos trebuie să facem eforturi și să urcăm gradele de corectare spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/1/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Diferența dintre miez, sine și abundență adăugată”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să fii la lecţie?

Răspuns: Înseamnă să fii prezent în lecții și să te străduiești să-i unești pe toți, astfel încât toți prietenii să fie conectați între ei și prin tine de Creator. Iar conexiunea globală corectă este atunci când fiecare din grupul de zece îndeplinește această condiție.

Întrebare: Cum ne putem pregăti pentru asta?

Răspuns: Nu este nevoie să vă pregătiți; aşa acţionezi atunci când fiecare din grupul de zece vrea ca toţi prietenii să se conecteze cu Creatorul prin el.

Întrebare: Ne putem ajuta unii pe alții să ne ridicăm deasupra egoismului care se manifestă între noi?

Răspuns: Desigur că puteți. Trebuie să vă ajutați prietenul dându-i un exemplu, să-l îmbrățișaţi, să-l înveseliţi, să-l împiedicaţi să cadă și să fiţi în conexiune constantă cu el.

Din Lecția zilnică de Cabala din 10.1.24, Scrierile lui Baal HaSulam „Tora Lishma”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De mulți ani am reflectat asupra vieții.

Nu există nimic sub lună pe care să nu-l înțeleg.

Ştiu ca nu stiu nimic…

Acesta este ultimul secret pe care l-am aflat.

(Atribuit lui Omar Khayyam)

Întrebare: Este rezultatul corect al vieții că o persoană realizează că nu știe nimic?

Răspuns: Da, chiar așa este. Ajunge la sfârșitul vieții și își dă seama că nu înțelege nimic din asta!

Comentariu: Deși în timpul vieții i s-a părut că acumulează cunoștințe.

Răspunsul meu: Da, a fost un mare înțelept și filosof.

Întrebare: Da, a avut copii, i-a crescut, i-a crescut pe alții, i-a învățat pe alții. Ca urmare, ajunge la concluzia că nu știe nimic și nu a atins nimic?

Răspuns: Nu, acea viață este ceva ce nu poate fi atins.

Întrebare: „Acesta este ultimul secret pe care l-am învățat.”

Adică, se dovedește că de-a lungul vieții acesta este un secret, o persoană nu înțelege acest lucru. De ce se dezvăluie asta la sfârșitul vieții? De ce să nu-i spui asta ca să fie mai înțelept la mijlocul vieții sau la început?

Răspuns: Nu o va accepta.

Întrebare: Deci, trec așa prin viață și ca rezultat aflu că nimic nu a fost realizat de mine și nu am făcut nimic. Este corect?

Răspuns: Acest lucru este evident adevărat.

Întrebare: Mă întreb, ni se mai arată asta pe parcurs? Există astfel de indicatoare care ne spun: „Înțelegeți că nu veți realiza nimic sau că nu sunteți nimic”?

Răspuns: Cred că acest lucru nu va calma o persoană. Adică tinerețea și puterea își iau dreptul. Caută tot timpul până când deja la maturitate, mai ales la bătrânețe înțelege că principalul lucru pentru el este să trăiască astăzi. Mâine va veni, iar el o va trăi la fel.

Întrebare: Aici se ajunge la înțelepciune, la bătrânețe. Dar de-a lungul vieții, mai are multe în față și continuă și continuă, nu?

Răspuns: Desigur, există tot felul de planuri.

Întrebare: Este corect să trăiești așa? Sau este nevoie să ajungem undeva la mijlocul vieții că, după cum spuneţi, începem să trăim zi de zi?

Răspuns: Dar este dificil pentru o persoană să fie de acord cu acest lucru. Este împotriva naturii noastre. Vrem să mergem înainte tot timpul și să realizăm ceva. Dar de fapt, nu reușim nimic. Trăim în liniște această viață ca ființe biologice și asta este iar apoi trecem.

Comentariu: Dar încă ne bucurăm cumva de provocarea pe care o avem.

Răspunsul meu: Suntem ca niște copii într-o cutie de nisip.

Comentariu: Priviţi la Elon Musk de exemplu. El este tot timpul pe radarul tuturor. El se distrează. Uneori lansează ceva în spațiu, apoi vrea să mute pe toți pe Marte, apoi altceva, apoi să implanteze microcipuri. El este plin de energie și plăcere.

Răspunsul meu: Astfel de oameni sunt într-adevăr plini de plăcere și energie și încearcă să-i facă pe toți să-i urmeze. Dar are vreun sens? Aceasta este o întrebare.

Întrebare: De ce o persoană nu vrea să ajungă la concluzia că „eu sunt nimic”?

Răspuns: Pentru că el spune: „Nu sunt nimic”, iar în spatele acestui lucru se dezvăluie alte posibilități.

Nu sunt nimic, și atunci ce? Nu sunt nimic atunci când încerc să fac ce: să mă îmbogățesc, să controlez? Si apoi, ce? Aici are tot felul de dileme.

Întrebare: De aceea îi este frică?

Răspuns: Da. Nici el nu vrea să se oprească.

Întrebare: Își stabilizează apoi viața alergând, creând și inventând?

Răspuns: Da, sunt multe ca acestea.

Întrebare: Dar de fapt, credeți că într-un fel sau altul oricum sunt sortiți să ajungă la un astfel de sfârșit?

Răspuns: Toată lumea știe finalul.

Comentariu: Da. „Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce” (Geneza 3:19).

Răspunsul meu: Da. Dar adevărul este că depinde de obiectivele pe care și le stabilește, iar acestea îi dau viață și puterea de a se mișca, de a se scula, de a se trezi dimineața și de a face ceva.

Întrebare: Credeţi că acesta este un joc în cutia de nisip?

Răspuns: Da, este un joc în cutia de nisip.

Întrebare: Ce înțelepciune ar trebui să vină la el atunci?

Răspuns: Dacă acest lucru este echilibrat cu teoria lui generală a vieții, atunci probabil că este un lucru bun. Dar dacă asta este doar pentru a alerga de pe Pământ pe Marte și în altă parte și înapoi, atunci desigur că nu are rost.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă o persoană se oprește brusc și pune o întrebare: „Ce urmează după aceea, ce urmează?”

Răspuns: Poate fi foarte rău pentru această persoană. Apoi își pierde orientarea în viață. Acest lucru este și mai rău!

Comentariu: Aceasta se numește depresie.

Răspunsul meu: Da. Așa că este mai bine să-l lași să se joace în cutia cu nisip și să nu se gândească la altceva.

Întrebare: Este mai bine când nu apar întrebările: „De ce alerg? Pentru ce trăiesc?”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar insistaţi tot timpul și spuneţi că o persoană ar trebui să vină cu întrebarea „Pentru ce trăiesc?” Oamenii care au această întrebare vin la noi să studieze. Înseamnă că este bine?

Răspuns: Dacă vin să studieze cu noi, atunci merg mai departe în dezvoltarea lor pe lângă construirea a tot felul de nave pe Marte. Dar încă nu știm sensul vieții.

Întrebare: Dar dacă vrem să-l atingem, este acesta un lucru bun?

Răspuns: Nu știu asta. Cine vrea să trăiască pentru asta va veni bineînțeles la noi. Restul se va mulțumi cu mai puțin.

Întrebare: Dacă există această întrebare, am ajuns la ea, nu există nicio scăpare. Am ajuns la întrebarea: „Pentru ce sunt toate acestea? Pentru ce alerg? Pentru ce este viața asta? Pentru ce?”

Dacă această întrebare „Pentru ce trăiesc?” nu se oprește, ci dimpotrivă dă viață unei persoane, putem spune că este bine? Se dovedește că acesta este un alt tip de persoană, un alt personaj? Adică nu este mulțumit.

Răspuns: Da, depinde de caracterul persoanei.

Întrebare: Cum a fost cu dvs., pot să întreb?

Răspuns: Am avut asta de când eram copil. Prin urmare, jocul în cutia cu nisip pentru mine a fost ceva…

Întrebare: Dar l-aţi avut, nu?

Răspuns: Da!

Comentariu: Într-adevăr! Aţi fost om de știință, aţi vrut să fiţi om de știință și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Apoi vi s-a întâmplat ceva.

Răspunsul meu: Mi-am dat seama că nimic nu are rost.

Întrebare: Pentru că aţi fost oprit, nu aţi avut voie să mergeţi unde aţi vrut?

Răspuns: Și asta, dar totuși, dorința de a atinge este dezamăgitoare în sine. Indiferent cât de mult dorești să obții, vezi că totul duce la infinit.

Întrebare: Nu îți dă o dorință suplimentară de a trăi? Până la infinit, până la urmă la infinit, cunoaștere nesfârșită, infinitul a toate.

Răspuns: Nu, chiar și cunoștințe noi, chiar dacă descoperi ceva nou în fiecare zi, tot trebuie să continui mâine. Nu văd niciun impuls special, bun în asta.

Întrebare: Spuneţi-mi vă rog, ne apropiem puțin de o fundătură. Cum poate o persoană să trăiască cu asta? Cu ceea ce spuneţi, cum poate trăi?

Răspuns: Nu știu. Uneori mă gândesc la profesorul meu de istorie de la școală. El spunea: „Viața unei persoane constă în vizionarea unui film, citirea unei cărți bune, astfel încât să fie oarecum interesantă. Și asta este viața.”

Întrebare: Asta este tot? Nu trebuie să te grăbești nicăieri, doar să trăiești așa?

Răspuns: Da, era deja în vârstă.

Întrebare: Dar dvs. eraţi dornic, nu-i așa?

Răspuns: Eram nerăbdător. Nu m-au impresionat în mod deosebit aceste cuvinte ale lui. Dar totuși, în anumite privințe au rămas în mine.

Comentariu: Aţi spus că unul dintre cele mai fericite momente din viața dvs. a fost momentul în care aţi început brusc să obțineţi răspunsuri la întrebările dvs.. V-aţi dat brusc seama că în spate se află ceea ce căutați.

Răspunsul meu: Da!

Întrebare: Personal, sunteţi încă în această stare?

Răspuns: Poate nu la fel de mult ca înainte, dar merg înainte, da.

Întrebare: Deci, până la urmă, când primești răspunsuri la aceste întrebări eterne, aceasta este viața?

Răspuns: Aceasta este viața. Pentru că aceste răspunsuri sunt la rândul lor noi întrebări.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 13/11/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Despre aceasta este scris în cartea “Arborele vieții” de către Ari: „Nu există zi care să fie ca alta, sau moment care să fie ca altul; nu există o persoană care să fie ca alta… Mai degrabă, fiecare trebuie să corecteze ceea ce îi aparține părții sale” (Rabaş, Articolul 10, 1984 „Care este gradul pe care trebuie să-l obțină pentru a nu fi nevoit să se reîncarneze?”).

Întrebare: Cine determină partea pe care trebuie să o corectez?

Răspuns: A fost deja determinat înainte să te naști, înainte să-ți dai seama că exiști. Prin urmare, trebuie să obții și să te corectezi cât poți de mult.

Întrebare: Putem spune că această parte este legată de soartă?

Răspuns: Desigur, aceasta este soarta omului. Soarta este partea din dorințele egoiste pe care trebuie să le corectăm.

Din KabTV „Cabala practică”, 2/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate sufletele se extind din sufletul lui Adam HaRishon, pentru că după ce a păcătuit cu păcatul Arborelui Cunoașterii, sufletul său s-a împărțit în 600.000 de suflete (Rabaş, Articolul 10, 1984 „Care este gradul pe care cineva trebuie să-l atingă pentru a nu trebui să se reîncarneze?”).

Adam HaRishon este un sistem de dorințe, care la început au fost ca o singură dorință, apoi s-au spart în 600.000 de părți, apoi în multe alte părți și mai multe, astfel încât în fiecare dintre ființele create, există o parte a sufletului comun „Adam.”

Prin urmare, în timpul vieții noastre și chiar pe parcursul mai multor cicluri de viață, trebuie să încercăm să schimbăm acele dorințe egoiste pe care le dezvăluim în noi înșine în unele altruiste.

Pentru a face acest lucru, trebuie să fim într-un grup, între prieteni, să învățăm corectarea de la ei, iar ei trebuie să învețe de la noi, iar prin eforturile noastre ne vom ajuta reciproc să ne ridicăm din egoism și să obținem acțiuni de dăruire și iubire.

Din KabTV „Cabala practică”, 2/1/24

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Ce ne dă regula „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”?”, Rabaş explică că, cu ajutorul acestei reguli poți ajunge la iubirea pentru Creator. Atunci de ce există toate celelalte acțiuni și împlinirea poruncilor?

Răspuns: Cum altfel vom ajunge să iubim pentru Creator? Trebuie să trecem de la iubirea pentru celălalt la iubirea pentru Creator. Nu putem dezvolta acest sentiment în noi înșine în niciun alt mod.

După ce ai deja o direcție de iubire pentru prietenii tăi pentru Creator, restul poruncilor se vor împlini.

Întrebare: Dacă legea principală a Torei este „iubește-ți aproapele”, după ce am implementat-o, putem împlini toate celelalte porunci? Sau dimpotrivă, împlinim mai întâi toate poruncile și apoi ajungem să iubim?

Răspuns: Nu, trebuie să le faci pe amândouă. Dar cea mai importantă poruncă este totuși „iubiți-vă aproapele”.

Întrebare: Articolul spune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Rabbi Akiva spune: „Este o regulă măreaţă în Tora”. Rezultă că dacă respectăm această regulă (Klal), toate elementele individuale (Prat) sunt deja incluse în ea, adică vom ajunge la aceste elemente automat, fără niciun efort, și nu mai avem nimic de făcut.

Care este ordinea corectării noastre?

Răspuns: În principiu, nu contează care este. Principalul lucru este să o faci. Încearcă să fii mai aproape de ceilalți în inima ta.

Din KabTV „Cabala practică”, 19.12.23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman pe Times of Israel: “Spiritualitatea nu este pentru grupuri izolate. Este pentru umanitate”

Dimineața devreme, mergeam în bucătărie să găsesc farfurii cu resturi de hummus, ceapă, pâine și puțină băutură. Era un loc în care o conexiune între oameni mergea dincolo de rutinele zilnice ocazionale. Această realizare mi s-a revelat în timp ce m-am adâncit în înțelepciunea Cabala sub îndrumarea învățătorului meu, cabalistul Baruch Shalom HaLevi Ashlag (RABAŞ). În jurul meu stăteau șase bătrâni, discipoli ai marelui Cabalist Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), formând un grup mic, restrâns, aproape ca un mini kibbutz în interiorul orașului.

Acest grup a trăit o existență simplă, lucrând doar cât era nevoie și petrecând orele rămase împreună studiind și bucurându-se de mese. Mâncarea nu era punctul central; era vorba despre conexiunea dintre inimi, o emulare a stării noastre spirituale ca un singur suflet vitalizat de o singură forță de iubire și dăruire. Baal HaSulam a visat să creeze un kibbutz cu studenții săi pentru a întruchipa modul de viață a ceea ce el a numit „ultima generație” – o viață de împărtășire spirituală și parteneriat material.

Totuși, dacă înţelepciunea Cabala descrie cum să ajungem la destinația finală a vieții noastre în cel mai scurt, mai plăcut și mai conștient mod posibil – o stare de unitate globală a umanității – atunci de ce să înființăm o societate închisă? Nu ar trebui să existe pentru toți? Ideea nu a fost să ne izolăm, ci să construim o societate mică, un nucleu pentru poporul unit al Israelului, punând bazele unei națiuni unite.

Chiar și după ce Rabash a murit și am format un grup numit „Bnei Baruch” (adică „fiii lui Baruch”, referindu-ne la profesorul meu), a rămas un vis persistent de a înființa un kibbutz. Am explorat opțiuni în Israel, în nord și în sud, căutând un loc în care să trăim pur și simplu, unde să ne putem dedica învățăturilor. Cu toate acestea, cu cât căutam mai mult, cu atât găseam ușile închise acestei idei și ne-am dat seama că această opţiune nu era destinată generației noastre. Trebuie să ne conectăm în condițiile date de astăzi.

Pe măsură ce ne apropiem de ultima generație pe care Baal Hasulam a descris-o, epoca lui Mesia – unde „Mesia” (ebr. 𝘔𝘰𝘴𝘩i𝘢𝘤𝘩) este forța care ne scoate ((ebr. 𝘔𝘰𝘴𝘩𝘦𝘤𝘩) din egourile noastre individuale, spre o stare unificată – unitatea prin înființarea unei societăți mici, închise, pare o idee din ce în ce mai îndepărtată. În schimb, astăzi ideea de unitate trebuie să pătrundă în întreaga umanitate, iar cei care se identifică cu nevoia de a se uni deasupra impulsurilor noastre înnăscute egoiste, formează micul grup de pionieri în umanitate care inițiază o astfel de conexiune. Acest grup nu este situat fizic într-un kibbutz sau într-o tabără închisă, ci mai degrabă într-un grup de dorințe care tânjesc după viitoarea noastră stare de unitate mai avansată, oameni care sunt dispuși să se implice în ridicarea unității în prim-planul valorilor şi priorităţilor umanității.

În esență, căutarea unui loc închis în care să ne desfășurăm studiul și conexiunea noastră ne-a determinat să ne trezim dintr-un vis la realitatea pe care cabaliştii din vremea noastră o subliniază: că unitatea de astăzi nu este doar pentru un grup închis, ci pentru umanitate în general, iar calea noastră către unitate constă în adaptarea la condițiile globale ale erei noastre.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→