Michael Laitman pe Times of Israel: “Întâlnirea lui Alexandru cel Mare cu Shimon HaTzadik care a salvat Ierusalimul” (Times of Israel)”

Este scris în Talmud despre o întâlnire istorică semnificativă dintre Alexandru cel Mare și marele preot Shimon HaTzadik. Alexandru, după ce a cucerit jumătate din lume, a mărșăluit spre Ierusalim. Talmudul relatează momentul în care, la lumina torțelor Shimon HaTzadik însoțit de bătrâni s-a confruntat cu Alexandru, iar formidabilul cuceritor a îngenuncheat în fața marelui preot și a abandonat atacul său plănuit asupra Ierusalimului. Din acel moment, numele „Alexander” a fost inclus în lista numelor evreiești.

Alexandru cel Mare a simțit Puterea superioară. După numeroasele sale cuceriri, nu a fost orbit niciodată de ea și când a simțit acea putere în acel bătrân, a coborât de pe carul său și s-a închinat în fața înțelepciunii mari pe care a simțit-o în acel om.

Alexandru cel Mare a fost un om nobil și intelligent, care nu a căutat doar să cucerească lumea. Mai degrabă, el a dorit să umple lumea cu știință și iluminare și să facă acest lucru în primul rând în acele orașe prin care au trecut trupele sale. El a avut dorința de a face lumea elenă, dar ca un mijloc de a ridica lumea păgână la un nivel de iluminare.

Marele preot avea obligația de a rămâne în Ierusalim. Nu avea încotro să meargă, deoarece misiunea lui era complet diferită: să umple pământul cu spirit. Întâlnirea marelui preot cu Alexandru cel Mare a fost o întâlnire de forță și inteligență, unde cu înțelegere reciprocă și respect reciproc au decis să salveze Ierusalimul.

Ce este spiritul cu care Shimon HaTzadik a avut misiunea de a umple lumea și pe care Alexandru cel Mare l-a recunoscut? Este Forța superioară a iubirii, dăruirii și conexiunii, forța sursă care există în natură deasupra și în spatele forțelor noastre egoiste înnăscute. Este o forță la care poate accesa orice persoană, în funcție de cât de mult dorim să ridicăm un spirit atât de înalt deasupra celui înnăscut care se servește pe sine. De exemplu, am putea spune că Hitler era incapabil să facă acest lucru, dar Alexandru cel Mare putea. Prin urmare, până astăzi evreii își numesc adesea copiii „Alexander” în onoarea lui Alexandru cel Mare. Este într-adevăr un caz unic, precum niciun altul din istorie.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul ne-a dat tăblițe și a gravat pe ele cuvântul „libertate”. Aceasta înseamnă că inima este identică cu tăbliţele. Dar eu nu pot să fac această gravură pe inima mea. Cum mă ajută prietenii mei să fac asta sau îi ajut eu pe ei?

Răspuns: Lucrăm împreună pentru a accepta din toată inima ceea ce dorește Creatorul de la noi. Astfel, gravăm cuvintele Torei pe o inimă vie.

A scrie pe inima mea înseamnă că scriu în simţirile mele. Așa cum literele sunt sculptate pe piatră cu un ciocan și o daltă, tot așa facem și noi. Cu cât le putem sculpta mai adânc, cu atât existența noastră devine mai justificată.

Întrebare: Dar ceea ce este scris pe inimile noastre este șters. Există ceva ce putem face pentru a sculpta cuvintele Torei odată pentru totdeauna?

Răspuns: Nu, numai dacă suntem conectați cu prietenii, atunci înregistrările de pe inima noastră se vor păstra.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/2/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Libertate”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru marii noștri Învăţători existau condiții pentru a ascunde secretele Torei și a dezvălui aromele Torei. Se dovedește că în timp ce studiem aromele Torei, urmăm un drum bine bătut și trebuie să dezvăluim secretele Torei prin propriile noastre eforturi, iar apoi aceasta este calea noastră. Adevărat?

Răspuns: Nu chiar. Depinde cât de aproape ești de ceilalți, care se mișcă cu tine spre atingerea sufletului. La urma urmei obținem un suflet comun.

Prin urmare, există câteva lucruri aici pe care trebuie să le înțelegem. Fiind conectat cu un anumit număr de suflete, fiecare dintre noi poate primi ajutor pe baza acestei conexiuni. După cum scrie Baal HaSulam: „De aceea cei mari ascund multe lucruri. Și cu excepția acestei părți, sufletele beneficiază de ceea ce primesc din inovațiile Torei asupra altora.”

Sunt cazuri diferite. De obicei suntem foarte fericiți că avem o conexiune prin suflete pentru a ne conecta cu ceilalți care au atins și prin urmare, putem urca și dezvălui mult mai mult decât obține fiecare pe cont propriu.

Întrebare: Li s-a interzis marilor cabaliști să dezvăluie secretele Torei?

Răspuns: Nu, depinde. Altfel, astăzi nu am avea deloc cărți cabaliste.

Întrebare: Au existat cabaliști în istorie care au căzut din gradul lor?

Răspuns: Nu. Cabalistul trece prin astfel de condiții când deja ține totul cu încredere absolută și nimeni nu-l va îndepărta vreodată de pe această cale.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/2/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Sufletul omului îl va învăța”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este acțiunea de a sculpta cuvintele Torei în inima cuiva?

Răspuns: Inima este egoism. Și trebuie să scrieți pe inima voastră cu lumină spirituală toate condițiile, toate legile dăruirii.

Întrebare: Dacă simt că inima mea este făcută din piatră, ce pot scrie pe ea?

Răspuns: Încearcă, vei vedea că pe de o parte este piatră, iar pe de altă parte este vie.

Veți simți eliberarea de egoism în măsura în care începeți să vă ridicați mai sus, mai sus și mai sus, îndreptându-vă către Creator. Aceasta manifestă apropierea voastră de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/2/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Libertate”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleptul a rostit o expresie simplă, „O persoană trebuie să dobândească atât cunoștințe, cât și înțelepciune.” Și când a fost întrebat care este diferența, el a răspuns: „Cunoașterea se obține citind cărți, iar înțelepciunea se obține citind cartea care ești tu însuți”.

Ce fel de carte sunt eu?

Răspuns: Viața, cartea vieții, experiența.

Întrebare: Ăsta sunt eu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce înseamnă să citești această carte?

Răspuns: Nu uitați, vă amintiți, înțelegeți cum trăiți.

Întrebare: Deci această carte a fost scrisă în mine?

Răspuns: Este scrisă în tine de viața ta. Dar numai tu poți fi impregnat de ea și poți înțelege dacă o răsfoiești.

Întrebare: Pe de o parte, scrie „citire”. Tocmai aţi spus: „Se scrie”. Ce înseamnă să scriu această carte în mine?

Răspuns: Scrisul este să scriu eu însumi. În fiecare zi, în fiecare minut, în fiecare moment, rezolv niște probleme sau sarcini stabilite pentru mine și le pun în acțiune. Și aici trebuie doar să înțeleg cum se întâmplă toate acestea, care decizie este corectă și care nu.

Întrebare: Dacă aceasta este o carte care trebuie citită, care este soluția corectă?

Răspuns: Trebuie să mă gândesc ce fac, ce am nevoie, de ce și cum să iau o decizie și să acționez.

Întrebare: Cum se poate lua decizia corectă?

Răspuns: Trebuie să iau deciziile corecte, ca și cum fiecare ar fi ultima decizie finală și nu mi se va mai oferi ocazia să o repet.

Comentariu: Așa că nu las deloc loc erorii. Se pare că spuneţi: „Aceasta este decizia ta și asta este.”

Răspunsul meu: Cum veți corecta aceste erori? Nu există nicio corectare a erorilor. Acum am luat o decizie și asta este.

Întrebare: Cu ce este scrisă această carte?

Răspuns: Cartea vieții este scrisă cu îndoieli și sânge.

Întrebare: Sângele înseamnă suferință?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Deci toată această carte, este înfricoșător să spun, este în sânge, adică în suferința mea, în ceea ce am trecut și prin ce a trecut omenirea? Acesta este cartea mea.

Răspuns: Da, trăim astfel de mii de ani.

Întrebare: Este aceasta scrierea corectă? Așa trebuia să fie scris?

Răspuns: Da, nu există altă cale.

Comentariu: Adică nu regret nimic, nimic din ce s-a întâmplat, toată suferința care s-a întâmplat, inclusiv cea mai groaznică. Se pare că toate acestea au fost necesare pentru a scrie o carte.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Care sunt ultimele rânduri din ea? La ce duce această carte?

Răspuns: Ne încurajează să deschidem ochii și mai larg și să privim lumea clar. Și am vedea că doar noi pictăm o imagine a acestei lumi și a noastră în ea. În realitate nu există nimic altceva.

Întrebare: În afară de ce?

Răspuns: În afară de faptul că noi determinăm toate acestea.

Întrebare: Determinăm noi existența acestei lumi? Exact așa cum este?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum este ea de fapt?

Răspuns: Nu există lume.

Întrebare: Ce este acolo?

Răspuns: Indiferent ce definiți, este ceea ce este.

Întrebare: Dar eu exist?

Răspuns: Indiferent ce definiți.

Întrebare: Adică determin că aceasta este o astfel de lume și determin că eu sunt în ea? Și asta e tot?

Răspuns: Asta este!

Întrebare: Ce este acolo?

Răspuns: Nu există nimic în afară de impresia ta despre cum o desenezi.

Întrebare: Să spunem că ajung la asta, deși nu este ușor de înțeles. Am ajuns la asta, și ce? Și acolo mă duce această carte?

Răspuns: Da.

Comentariu: Se spune că până la urmă suntem conduși către fericire.

Răspunsul meu: Ce fericire?! Îți vorbește cineva despre fericirea înaltă? Despre faptul că va exista un fel de fericire la sfârșitul zilelor?

Întrebare: La ce conduc ele atunci? Vreau să cred…

Răspuns: În acest sens, ajungi să cunoști lumea în care te găseşti.

Întrebare: Și așa sunt condus de aceste suferințe și lovituri, doar pentru a mă familiariza cu această lume?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar m-au lovit din anumite motive. Nu doar pentru ca eu să cunosc lumea. Ar trebui să câștig ceva din toate acestea?

Răspuns: Nu câștigi nimic din asta decât un loc în cimitir. Nimic altceva.

Comentariu: Eu tot vreau să aud ceva de la dvs. despre un fel de plan.

Răspunsul meu: Nu aveți nevoie de nimic! Gânduri ca ale tale, ele doar trag o persoană în tot felul de vise imposibile, gânduri și așa mai departe.

Întrebare: Spuneți: „Trebuie să ne liniștim”?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Dacă este posibil, să facem un rezumat. Citesc această carte a vieții, o scriu, îmi trăiesc cartea vieții pentru a ajunge la punctul de…?

Răspuns: Nu cere nimic.

Întrebare: Ne putem opri aici?

Răspuns: Da.

Întrebare: Așa că cer tot timpul și funcționează. Și dvs. spuneţi: „Trebuie să ajung la punctul în care nu cer nimic”?

Raspuns: Nimic! Deci aceasta este lumea, aceasta este viața și eu exist în ea pentru a mă liniști.

Întrebare: Putem spune că prin aceasta accept tot ce îmi vine? Acesta este rezultatul acestei cărți?

Răspuns: Da.

Întrebare: Să accept totul?

Răspuns: Totul.

Întrebare: Tot vreau să adaug. Toate acestea sunt bune? Este ceva bun? Sau nu vreţi sa raspundeţi la asta?

Răspuns: Nu vreau să vă spun ce nu există. O persoană este foarte speriată și prin urmare, încă speră că va obține la sfârşit ceva bun din această viață grea.

Întrebare: Spuneți: „Tot binele este că accepți totul”? Este acesta rezultatul vieții mele și al acestei cărți?

Răspuns: Da, rezultatul vieții tale este să înțelegi natura reală în care există o lege clară. Și dacă o împlinești, atunci o împlinești; daca nu, atunci nu. Și în această măsură sunteți de acord.

Întrebare: Ce lege este aceasta?

Răspuns: Aceasta este legea „fiecăruia după munca lui asupra sa”.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 9/11/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aţi spus de mai multe ori că percepţia realității, adică tot ceea ce te înconjoară, este dialogul tău cu Creatorul.

Răspunsul meu: Nu numai al meu, ci al tuturor! Suntem cu toții în dialog direct, constant cu El, deoarece Creatorul este natura, iar ceea ce simțim în noi sau în jurul nostru este întreaga natură, sau Creatorul.

Dacă înțelegem clar că aceasta este adresarea Sa către noi și dorim să ne acordăm cu El, atunci ne raportăm diferit la natură, adică încercăm să găsim înțelegere reciprocă, o conexiune bidirecțională cu Creatorul.

Aceasta înseamnă că deja tratăm mediul din jurul nostru și pe noi înșine ca pe o manifestare a Lui. Adică chiar și eu însumi sunt o manifestare a gândului Lui.

Întrebare: Cum efectuăm această acțiune?

Răspuns: Încep să ascult acel punct din mine care simte totul. Ce simte? Îl simte pe Creator.

Din KabTV „Am primit un apel. Creatorul este peste tot“ 24/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În timpul seminariilor, întâlnirilor de conexiune și convenţiilor, trecem prin diferite stări, găsim un punct de unitate între noi și încercăm să ne atingem constant. Dar se pare că aceste acțiuni nu vor mai avea aceeași forță ca prima dată.

Răspunsul meu: Nu, nu este așa. Ar trebui să fie și mai multe impresii din aceste acțiuni! Aici nu avem de-a face cu constatări egoiste de moment, când folosim efectul surprizei sau un fel de noutate.

Nu avem nevoie de noutate! Dimpotrivă! Pe măsură ce mergem înainte, egoismul nostru este pompat din când în când, iar urcându-l simțim acțiuni interne mult mai mari în timpul acelorași acțiuni externe.

Din KabTV „Am primit un apel. Cu capul de perete” 21.12.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rădăcina onoarei?

Răspuns: Este în egoism.

Întrebare: Nu am nicio dorință să urc pe gradele spirituale, dar investesc cât mai mult în muncă și las totul în voia Creatorului. Este corect?

Răspuns: Nu, nu este corect. Este necesar să depuneți eforturi și singuri.

Întrebare: Când o persoană a lucrat mult la o Convenţie, a devenit un mare neprihănit în propriii lui ochi și se vede mai presus de ceilalți, el devine o mare problemă pentru grupul de zece. Cum îl putem ajuta să iasă din această capcană, deoarece de regulă nu se termină bine pentru el?

Răspuns: De obicei, în acest caz persoana părăsește grupul. Dar trebuie să așteptăm. Poate ar trebui să vorbim doar despre acest caz, nu despre acest prieten anume, ci în general, de parcă s-ar fi întâmplat într-un loc diferit.

Întrebare: Este o dorință egoistă dorința unui student de a ajunge la starea de dreptate?

Răspuns: Dacă un prieten vrea să atingă această dorință în detrimentul altora, atunci este egoist, iar dacă pur și simplu se ridică, acesta nu este egoism.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/2/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Onoarea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→