Întrebare: Dacă Tora este destinată ca noi să ne unim, de ce au lăsat cabaliştii o cantitate atât de mare de material încât atunci când studiem ne facem iluzia că învăţăm o altă faţetă?

De ce nu au scris un articol sau articole despre nevoia de conexiune, astfel încât să le putem studia iar și iar și să nu fim confuzi de atâtea explicații despre lucruri aparent diferite?

Răspuns: Numărul mare de articole depinde de împărțirea sufletelor, de variațiile conexiunilor dintre ele. De aceea avem nevoie de o asemenea abundență de material.

Întrebare: Dacă un grup de oameni ia un articol, de exemplu „Nu există altcineva în afară de El” și avansează numai în funcție de acesta, își vor atinge scopul?

Răspuns: Nu, nu o vor face. Niciun articol nu acoperă toate sufletele.

Din prima oartă a Lecţia zilnică de Cabala 15/2/24, Scrierile lui Rabaş „Ce sunt Tora și munca în Calea Creatorului?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman pe Times of Israel: “Cum poate justifica omul să fie fericit când există atât de multă suferință în lume?”

Putem fi astfel fericiți în toată suferința care ni se prezintă atunci când înțelegem sensul vieții, care include scopul întregii suferințe pe care o trăim și măsura în care fiecare mișcare asupra naturii minerale, vegetale, animale și umane duce în cele din urmă la dezvăluirea misterelor vieții.

Apoi putem lega suferința și ororile din viață de lanțul acestei revelații. Apoi, descoperim că scopul suferinței este să ne trezească să punem la îndoială scopul ei, să ne îndemne să căutăm în cele din urmă sensul vieții. Chiar dacă simțim durerea pe propria noastră piele, atunci este cu atât mai necesar să înțelegem că astfel de stări ne conduc în cele din urmă la simţirea unei semnificații interioare.

Acest drum ne duce la fericire. Când atingem fericirea prin înțelegerea sensului vieții și a scopului suferinței, durerea dispare. Adică, dacă știm exact pentru ce este suferința și de ce devenim incluși în ea, atunci nu există suferință și totul devine semnificativ.

Calea spre descoperirea sensului vieții este de asemenea plină de defecțiuni. Pierdem și găsim sensul vieții, pierzându-l și găsindu-l iar și iar pe parcursul progresului nostru către revelarea sa finală, completă. Indiferent cum ne simțim în timp ce facem acest lucru, devenim mai puternici și mai avansați tot timpul.

În cele din urmă, adăugăm discernământul, înțelegerea și simțirea vieții până la un punct în care dobândim atingerea deplină a legilor naturii – cum și de ce natura operează asupra noastră și la nivelurile ei mineral, vegetal și animal așa cum o face. Învățăm funcționarea naturii ca o atitudine unică și supremă de iubire și dăruire care acționează pentru a ne ridica la cel mai înalt nivel de fericire, de plenitudine și de conexiune între noi și cu ea însăși, în deplină identificare și acord cu legile ei.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Andrei scrie:

Michael, există o anumită formulă: Nu vom primi niciodată ceea ce ne dorim până nu suntem recunoscători pentru ceea ce avem. Cum mulțumim pentru necazuri, dureri și suferințe? Asta am acum.

Comentariu: Există o mulțime de scrisori ca ale lui.

Răspunsul meu: Da, dar trebuie să înțelegem că în general, toate acestea intră în pușculița noastră. Suferința în sine și aceea prin care trecem, chiar dacă nu putem fi recunoscători pentru ea, este totuși considerată pozitivă pentru noi.

Întrebare: Este posibil să trăiești cu asta și să te gândești că este necesar să treci prin aceste suferințe? Asta primesc și trebuie să trec prin asta. Este luată în considerare o astfel de anulare înaintea suferințelor?

Răspuns: Faptul este că depinde de persoană. Depinde de mine dacă sufăr sau nu, câte cazuri, intervenții chirurgicale și probleme de sănătate am îndurat în viața mea. Dar asta este viața.

Întrebare: Putem spune că viața este un lanț de suferință pe care omul o simte sau nu, dar este totuși un lanț de suferință?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Dacă priveşti la istoria umanității, este un lanț continuu de suferință. Spuneţi că totul cade cumva într-o pușculiță generală undeva. Ce primesc de la ea? Aceasta este întrebarea lui Andrei și a tuturor celorlalți.

Răspuns: Ce ai din asta? Dacă nu primești nimic? Ai suferit degeaba?

Comentariu: Așa este! Apoi există într-adevăr suferință. Trebuie să scot ceva din asta; Trebuie! Cuiva i se spune: „Veți avea o viață fericită în lumea următoare”. Altcuiva i se spune: „Nu contează, vei fi purificat prin aceasta”.

Răspunsul meu: Merită să faci un astfel de calcul? Personal, încerc să nu fac asta pentru a nu avea cereri și plângeri către Creator cu privire la ceea ce voi obține din asta: „Ei bine, acum hai să facem un calcul cât îmi datorezi.”

Comentariu: „Am suferit; acum Tu mă plătești.”

Răspunsul meu: Da, nu există așa ceva.

Comentariu: De foarte multe ori, când o persoană se uită înapoi, spune că ceea ce am trecut a fost corect, sau nu a fost în zadar. Acest calcul pe care îl facem după aceea, se dovedește a fi corect? Că toată suferința prin care am trecut nu a fost în zadar.

Răspunsul meu: Da. Nu cred că ajungem într-o stare în care încă îl condamnăm pe Creator.

Întrebare: Chiar dacă sună ici și colo, tot credeţi că Îl justificăm?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum face El totul atât de interesant? El duce o persoană printr-o mare suferință, iar apoi persoana spune: „Nu am trecut prin ele în zadar”. Cum ne arată El nouă?

Răspuns: Adevărul este că toată lumea suferă, orice parte a naturii: mineral, vegetal, animal și cu atât mai mult oamenii.

Absolut toată lumea suferă! Chiar și plăcerea pe care o experimentează acoperă doar puțin din suferința anterioară.

Întrebare: Este corect să spun că vreau să trec prin această viață plină de suferință, dar să sufăr cât mai puțin? Este aceasta formula corectă?

Răspuns: Puteți spune și asta, deși nu trebuie să o spuneți; nu contează. Dar, după natura ta, nu poți să-ți dorești suferința.

Întrebare: Dar este cumva încorporată în calea mea? Dvs. spuneţi: „Rădăcina sufletului meu…” Trebuie să trec într-un fel sau altul prin ele?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă trăiesc cu faptul că trebuie să trec prin ele, îmi face viața mai ușoară? Este corect?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm cu frica, atunci când simțim prezența Creatorului și măreția Lui ne face să ne fie frică de acțiunile Lui?

Răspuns: Nu trebuie să-ți fie frică de Creator. Trebuie să verificăm dacă ne îndepărtăm de calea cea bună, de conexiunea dintre noi și Creator și să-I cerem să ne ajute.

Pentru a fi în adeziune cu Creatorul toată ziua, trebuie să citeşti mai multe, să asculți și să discuți acest subiect cu prietenii tăi.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/2/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Adversarii mei mă blestemă toată ziua”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabaş scrie că mereu încercăm să scăpăm din munca pe care ne-a încredințat-o Creatorul. De la ce fel de muncă încerc să scap și ce ar trebui să fac pentru a mă asigura că sunt de acord cu aceasta?

Răspuns: Aceasta este munca de conexiune cu prietenii, cu toți cei care sunt în afara lumii superioare. Dar ești gata să fii conectat cu ei și să le oferi tot ceea ce lipsește pentru ridicarea lor.

Comentariu: Dar sunt mereu în tensiune, ceea ce mă face să mă gândesc la prietenii mei și să am grijă de ei. Această presiune internă mă tot împinge departe. Nu vreau să fiu în ea tot timpul.

Răspunsul meu: Trebuie să te obișnuiești cu ea.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 13/2/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Ce este „Mâncarea fructelor lor în această lume și păstrarea principalului pentru lumea următoare”, în mună?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că fiecare loc unde există o lipsă devine un loc de credință?

Răspuns: Când unei persoane îi lipsește ceva și nu știe cum să-l realizeze, se îndreaptă către credință. În acest caz, în interiorul lui iese la iveală o dorință care se dezvoltă la nivelul asemănării cu Creatorul.

Întrebare: Cum se formează această lipsă în noi? Ne unim în grupul de zece, ne străduim spre perfecțiune și se pare că Kelim-urile noastre cresc tot timpul. Cum se întâmplă asta?

Răspuns: Se întâmplă sub influența luminii superioare care ne afectează și ne extinde Kelim-urile.

Întrebare: Înțeleg că la ora lecției atrag o calitate miraculoasă (Segula) care mă corectează, dar aici nu. Cum să găsesc acest indicator?

Răspuns: Acesta este un sentiment interior. Nu există nici o altă cale.

Trebuie să ne ridicăm spiritual la un nivel la care să atragem dorințele, și lumina care măreşte aceste dorințe, până la punctul în care putem simți întregul univers în noi.

Din Lecția zilnică de Cabala, 13.02.24, Scrierile lui Baal HaSulam „Recompensa – O voi grăbi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mediul nostru spiritual include prieteni care reprezintă culturi și tradiții foarte diferite. Cum învățăm să apreciem și să acceptăm corect toată bogăția și diversitatea?

Răspuns: Nu suntem deloc interesați de aceste culturi și tradiții. Interesul nostru constă numai în conexiunea pentru a deveni o singură persoană cu o singură inimă. Asta vrem să simțim mai presus de orice altceva, fără să luăm în considerare nimic altceva.

Întrebare: Putem examina obiectivele fiecărei persoane la întâlnirile noastre?

Răspuns: Nu, trebuie să alegem un obiectiv comun care este cel mai relevant pentru noi astăzi și să ne rugăm pentru el.

Întrebare: De ce ne-a oferit Creatorul mediul potrivit, și în plus, iluzia acestei lumi? Ce vrea?

Răspuns: El dorește să-ți identifici dorințele spirituale, să le rafinezi în tine și să te rogi Creatorului să le răspundă.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.02.24, Scrierile lui Baal HaSulam „Ridicându-se singur”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vorbim despre defectele unui prieten, ne referim la calitățile sale interne sau la unele acțiuni externe? De exemplu, ne-am angajat să venim la timp la lecţie, dar prietenul meu nu vine și, bineînțeles, văd asta. Ar trebui să justific acest defect?

Răspuns: De fapt, cabaliştii spun că tot ceea ce văd greşit la alţii este doar pentru că există în mine. Adică văd la o altă persoană o reflectare a calităților mele rele.

Comentariu: Da, dar…

Răspunsul meu: Reacția ta este pe deplin justificată, dar acest lucru este în general adevărat. O persoană corectată nu va vedea niciodată calități rele în nimic și niciunde, chiar și atunci când se confruntă cu cele mai dezgustătoare și flagrante calități egoiste! Pentru că nu seamănă cu aceste calități.

Întrebare: Să spunem că tu și cu mine suntem în același grup. Observi că lipsesc de la lecția de dimineață? Îmi creezi scuze? Crezi că este vina ta că nu am participat la lecție?

Răspuns: Da, și eu sunt vinovat.

Întrebare: Ai vreo plângere împotriva mea?

Răspuns: Nu. Numai în privința mea. Dar aici vorbim de un nivel foarte înalt.

Întrebare: Până nu ajungem la acest nivel înalt, cum ar trebui să reacționăm când vedem daune cauzate grupului de un prieten? Toată lumea trebuie să-l justifice?

Răspuns: Tu trebuie să te corectezi până vezi că întreaga lume este corectată.

Întrebare: Dacă eu singur văd un defect la un prieten, pot spune totuși că este în mine, dar când toți prietenii văd acest defect, aceasta este o stare complet diferită. Adevărat?

Răspuns: Nu contează. Trebuie să ajungem într-o stare în care să vedem lumea corectată și doar Creatorul se manifestă acolo. În ceea ce privește această stare, ne vedem cumva încă necorectați. Prin urmare, nu există o astfel de condiție care să nu poată fi justificată în lumea noastră.

Din KabTV „Cabala practică”, 16.1.24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→