Întrebare: Dacă pedeapsa și răsplata ne sunt ascunse în munca spirituală, cum putem lucra cu ele și să ne concentrăm asupra lor?

Răspuns: Trebuie să înțelegeți corect diferența dintre pedeapsă și recompensă și să determinați în mod constant care trebuie să fie nivelul de recompensă pentru a merge mai departe.

Nu putem măsura cu precizie acest nivel, dar trebuie să ne imaginăm că este mai presus de orice altceva. Răsplata în munca noastră este revelarea parțială sau completă a Creatorului.

Întrebare: Cum ajută grupul de zece în asta?

Răspuns: Ajută la toate pentru că și prietenii tăi vor să existe în această stare, să simtă spiritualitatea și să se ajute reciproc. În funcție de aceasta, vă angajați colectiv în muncă.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/05/24, Scrierle lui Rabaș – Art.129 – Cunoaștere și credință”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Marele cabalist Baal HaSulam a povestit o pildă despre un bărbat care a comis o crimă gravă împotriva regelui și a fost condamnat la 20 de ani și a fost exilat pe o insulă îndepărtată, unde erau alți exilați.

Odată ajuns acolo, l-a lovit boala amneziei. A uitat că are o soție, copii, prieteni și cunoștințe. A început să creadă că lumea întreagă nu era altceva decât ceea ce vedea el, acest loc îndepărtat cu oameni, și a crezut că s-a născut acolo. Adică toate acestea au devenit adevărate pentru el.

Întrebarea este, putem spune că suntem exilați pe acest Pământ?

Răspuns: Într-adevăr, nu este locul nostru de naștere și dezvoltare. Adică suntem extratereștri pe acest Pământ. Încă nu ni s-a oferit ocazia să știm de unde și cum venim. Dar noi suntem străini aici pe acest Pământ.

Nu suntem potriviți nici în dezvoltarea noastră, nici în natura noastră pentru ceea ce este aici. Existăm astfel pentru că aşa îşi doreşte Creatorul deocamdată.

Întrebare: De ce nu tratăm acest Pământ ca pe o mamă?

Răspuns: Nu avem nicio legătură cu el.

Întrebare: De ce suntem pedepsiţi?

Răspuns: Nu suntem pedepsiți. Trecem printr-o etapă de dezvoltare. Nu există nicio pedeapsă în asta.

Întrebare: Deci a trebuit să fim aici pentru a ne dezvolta? Până la punctul în care conexiunea noastră ajunge la nivelul unei puteri superioare?

Răspuns: Da, nu cred că o vom simți aici, în viața pământească, dar ne îndreptăm spre ea.

Întrebare: Omul poate întreba, care este adevărata realitate? Noi luăm existența ca adevăr. Dar nu este adevărat, așa cum spuneţi. Nu-i așa?

Răspuns: Corect.

Întrebare: Care este – realitatea adevărată, adevărul?

Răspuns: Realitatea adevărată este că ne putem îndepărta de ideile noastre obișnuite despre natură, despre noi înșine și despre Creator și să realizăm natura noastră cosmică.

Întrebare: Dar cum arată?

Răspuns: Este complet nepământeană și nu are nimic de-a face cu corpul nostru, gândurile sau orice altceva. Trebuie să ne ridicăm deasupra tuturor acestor lucruri. Lumea reală este ceea ce este acolo undeva…

Întrebare: Mai presus de toate simțurile, mai presus de orice?

Răspuns: Mai presus de orice! Este ceea ce vom înțelege mai târziu în simțirile noastre complet noi.

Întrebare: Și acest lucru în principiu, nu poate fi descris  omului? Este imposibil. Doar cel care a înțeles acest lucru poate simți realitatea adevărată.

Răspuns: Da.

Întrebare: Vă rog să-mi spuneți ce mai trebuie să facem pentru a ne întoarce de aici acolo?

Răspuns: Trebuie doar să vrem să ne unim.

Întrebare: După cum am înțeles, omenirea vrea acum să se trezească din ce în ce mai mult pentru că acest vis devine din ce în ce mai teribil. Aproape toată lumea are un sentiment puternic că ceva s-a schimbat. Este aceasta o căutare a adevărului sau este doar o evadare din suferință?

Răspuns: Nu este nici măcar o scăpare din suferință.

Întrebare: Ce este? Omul caută pur și simplu unde se va simți bine?

Răspuns: Omul caută ceva la care să adere. Altfel, fiecare secundă devine mai prelungă și nu are sens. Este greu pentru om și nimic mai mult.

Întrebare: Și nimic mai mult? Nu există gânduri mai înalte?

Răspuns: Nu! Nimic și nicăieri.

Întrebare: Ne vor introduce ei, mai devreme sau mai târziu, în înțelegerea că trebuie, așa cum spuneți, să facem toți acești pași către eternitate, către adevăr, către patria noastră?

Răspuns: Vom ajunge acolo. Sper să ne trezim cumva dintr-un zgomot groaznic, un bubuit și să vedem cerul explodând. Ce se va întâmpla cu noi? Atunci vom începe să ne gândim.

Întrebare: Deci întreaga sarcină este să ajungem la întrebare într-un fel sau altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu am ajuns încă la această întrebare?

Răspuns: Nu! Să ajungem la întrebarea egoistă: „Ce se va întâmpla cu noi?” Cel puțin apropiați-vă de ea și apoi aceste roți vor începe încet să se miște.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 25/03/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A judeca un prieten pe scara meritelor înseamnă a-i înălța pe fiecare dintre ei și a-i pune mult mai sus decât tine. În acest fel vom putea ridica întregul grup literalmente la ceruri. Adică, toată lumea din grup va putea fi un mare mediator între toți membrii grupului și Creator.

Omul care se află într-un grup de oameni cu gânduri similare ar trebui să-și ridice întotdeauna prietenii, chiar dacă vede unele defecte în ei. Trebuie să-și spună că îi consideră necorectaţi pentru că el însuși are o astfel de viziune necorectată. După cum se spune, fiecare judecă după măsura coruperii sale.

Întrebare: Dar grupul există după niște reguli. Dacă și eu și alții vedem în mod specific că cineva încalcă regulile muncii spirituale, ar trebui să îl justific totuși pe scara meritelor?

Răspuns: Este necesar să înțelegeți acest lucru, dar în general, da. Depinde despre cine vorbim. Dacă acesta este doar un prieten obișnuit sau cineva care a început recent să studieze, atunci ce se poate face?

Poate că nu înțelege încă, sau este în proces de a lucra asupra lui însuși pe plan intern, dar noi nu vedem.

În general, trebuie să mergem înainte. În timp, toți membrii grupului vor începe să înțeleagă cum ar trebui să fie interconectați și să se oblige reciproc, iar acest lucru îi va duce mai departe.

Din KabTV „Cabala practică” 11/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a dobândi calitatea de dăruire a Creatorului, care în principiu ne este ascunsă, există în lumea noastră un laborator format din oameni cu gânduri asemănătoare. Omul trebuie să efectueze trei acțiuni în aici.

Mai întâi trebuie să-și accepte prietenii ca fiind cei mai mari. În caz contrar, nu îl vor putea influența; aceasta este conform legii că influența spirituală poate fi obținută numai de la cineva care este mai mare decât tine.

În al doilea rând, trebuie să îi cumpere cu atenția sa, cu unele acțiuni, pentru a dobândi dorințele lor spirituale și calitatea de dăruire a Creatorului.

În al treilea rând, în niciun caz nu contează ce vede omul și cum simte în sentimentele lui; el trebuie să-și judece prietenii pe scara meritelor. Adică ei au întotdeauna dreptate.

Efectuarea tuturor celor trei acțiuni ne va ajuta să dobândim atributul Creatorului. Prin urmare, dacă aveți un astfel de grup și sunteți conectați reciproc în el, atunci ați dobândit deja cel mai important lucru.

Din KabTV „Cabala practică” 11/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş scrie că atunci când se adună prietenii, ar trebui să vorbească despre importanța celuilalt.

Mi se pare nefiresc. Nu am auzit niciodată de persoane invitate la o întâlnire care să discute despre importanța reciprocă, despre beneficiile pe care le pot câștiga în urma întâlnirii și cât de semnificative sunt acele beneficii în comparație cu neprezentarea. De ce dă Rabaş sfaturi atât de nefirești?

Răspuns: În principiu, nu este nimic nefiresc aici pentru că vorbim despre prietenii care se adună în grup. Scopul acestui grup este de a efectua o muncă spirituală care poate fi realizată numai împreună.

În plus, ei înțeleg că dezvoltarea lor spirituală depinde de cât de bine se conectează între ei. Prin urmare, articolul discută cum ar trebui să fie un astfel de grup, cum ar trebui să interacționeze prietenii între ei și atitudinea lor unul față de celălalt. Toate acestea sunt elemente foarte importante ale muncii spirituale a fiecărui membru al grupului.

Comentariu: Sunteți de acord că, atunci când omul merge la o întâlnire, nu se gândește „Ce grozavi sunt acești prieteni!” Dacă este interesat să fie cu ei, el merge. Dacă îi vede obișnuiţi, pur și simplu nu participă la întâlnire. Dar aici, venim și trebuie să ridicăm artificial importanţa prietenilor.

Răspunsul meu: Da, este corect. Mai mult, acest lucru poate fi după cum se spune, „din senin”, atunci când omul nu are deloc astfel de gânduri sau intenții. Dar începe să se gândească serios la acest lucru și își dezvoltă treptat dorința de adunare, pentru prietenii săi, înțelege cât de importanți sunt aceștia și își dă seama că atingerea celei mai înalte condiții de urcare spirituală de la nivelul lumii noastre în lumea spirituală depinde numai de modul în care prietenii se unesc și țintesc împreună în sus.

Din KabTV „Cabala practică”, 4/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce aduce de fapt plăcere omului? Este actul de dăruire către o persoană măreaţă sau către Creator, care în principiu sunt același lucru, sau este echivalența calităților, atunci când simt că sunt ca El?

Răspuns: Este echivalența calităților. A fi similar cu Creatorul este un nivel foarte înalt. Obținând acest lucru, aderi complet la El și devii absolut ca El! Prin urmare, nu există o stare mai înaltă decât omul care se apropie de Creator.

Comentariu: În toate sursele este scris că Creatorul nu se gândește la Sine. El nu are astfel de gânduri. El este ca o stație energetică care doar emană, dăruie, creează și unește întreaga natură, începând de la substanțele minerale și terminând cu oamenii. Deci, în principiu îmi doresc măcar să am astfel de înclinații.

Răspunsul meu: Pentru a realiza asta, trebuie neapărat să-i ceri Creatorului să-ți dea o astfel de natură. Acest lucru nu poate fi manifestat în om într-un mod natural, fără să ceară!

Întrebare: Ce îi dă omului garanția că nu va rămâne în natura sa egoistă pentru tot restul vieții și va putea ajunge la echivalența calităților cu Creatorul?

Răspuns: Nu există nicio garanție. Înțelegem că suntem guvernați de Forța superioară care este interesată ca noi să ne apropiem de ea, să ne unim cu ea și să lucrăm împreună cu ea pentru a ne corecta pe noi înșine și lumea.

Din KabTV „Cabala practică”, 28.3.24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când omul primește o întrebare de la ego, acesta răspunde imediat cu rațiune. Dacă omul refuză acest răspuns egoist, atunci el cade într-o stare de imponderabilitate, un fel de gol. Care este răspunsul credinței la această stare de gol?

Răspuns: Egoismul necorectat pune constant omului tot felul de întrebări, astfel încât acesta, în căutarea unui răspuns la ele, să fie de acord cu ele.

Prin urmare, în primul rând, el trebuie să descopere răspunsul la întrebarea: ce își dorește cu adevărat? Și dacă își dă seama că acest răspuns tot este egoist, va ști că este încă în egoism.

Întrebare: Dacă astfel de întrebări practic nu apar acum, merită să le trezim?

Răspuns: Nu, nu ar trebui să trezești în mod artificial nicio întrebare în tine. Trebuie doar să trezești dorința de a te conecta cu prietenii tăi. Și acolo vei găsi răspunsuri la toate întrebările tale.

Din Lecția zilnică de Cabala 22/04/24, Scrierile lui Rabaș – Art.572– “Două eforturi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră muncă este ca „o scară așezată pe pământ, cu vârful ei ajungând la cer” (Rabaş, articolul 10, „Iacov a ieşit”).

Întrebare: Se spune că scara stă pe pământ; este clar că aceasta este dorința noastră cu care avem o conexiune constantă. Cum construim vârful scării care urcă în cer, Roş?

Răspuns: Mai întâi omul se confruntă cu dificultăți, iar dacă le face față, se ridică. În al doilea rând, pentru a se ridica, trebuie să rezolve toate problemele care apar cu prietenii săi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/5/24, Scrierile lui Rabaș – Art.10, 1985-“Iacov a ieșit”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→