Category Archives: Lectia zilnica

Ca cele zece degete ale mele

Întrebare: Cum ar trebui să construim munca în grupurile de zece? Grupurile de zece persoane pot fi formate în funcţie de participarea la proiecte?

Răspuns: Împărţirea în grupuri este, de multe ori, utilă pentru discuţii, deoarece discuţiile în format mare sunt foarte dificile. A discuta înseamnă a asculta pe cineva, înseamnă să te alături lui, să îl completezi şi să asculţi pe alţii.

Un grup de zece este un fel de adunare care este potrivită pentru structura internă  a gândurilor noastre, a inteligenţei noastre şi a inimilor noastre. Aceasta este valoarea maximă de persoane pe care o pot include în mine şi pot să le văd pe toate ca şi cum ar fi cele zece degete ale mele. Şi, dacă numărul este mai mare, este foarte dificil, practic imposibil. Dacă există mai mult, ne reunim automat zece oameni, uneori doar cinci şi chiar doi. Aceasta depinde de dezvoltarea unei persoane.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Noi suntem un grup

Întrebare: Putem fi considerat un grup dacă ne întâlnim doar pentru diseminare, dar studiem separat pe internet?

Răspuns: Nu este nici o diferenţă. Dacă sunteţi conectaţi prin diseminare, atunci desigur, sunteţi un grup. Dacă vă întâlniţi, din când în când, nu numai pentru diseminare, ci şi pentru întâlniri generale de coordonare şi pentru a ieşi în diverse locuri, participând la diferite evenimente, atunci sunteţi, fără îndoială, un grup.

Un grup este un ansamblu de oameni care au o legătură specială şi care sunt mai aproape din punct de vedere geografic sau virtual, acolo unde coordonaţi activităţile voastre şi schimbaţi noutăţi şi susţineţi conexiunea dintre voi. Voi simţiţi că sunteţi un grup. Acesta este modul în care sunteţi consideraţi.

Discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Un membru pasiv nu este prieten

Întrebare: Cum poate să fie, oricare din membrii grupului, ca Moise care a cerut Faraonului să lase să plece poporul Israel, întregul grup, din Egipt?

Răspuns: Toată lumea trebuie să fie ca Moise. Nu este suficient să fii un membru pasiv deoarece, prin asta, faci o gaură în barca generală. Trebuie să faci ce e mai bine, altfel nu eşti un prieten.

Să ne imaginăm că suntem toţi suspendaţi pe o stâncă deasupra unui abis, fiecare ţinându-l pe celălalt şi tu ţii pe toată lumea cu un sfert din puterea ta. Cum poţi fi numit prieten, atunci? Trebuie să dai 100% din forţele tale, în fiecare moment, cât de mult posibil. Chiar dacă nu eşti în măsură să faci asta şi abandonezi de multe ori şi apoi te întorci. Dar, pentru a clarifica lucrurile cât mai repede posibil, trebuie să înţelegi că lucrurile pot fi în acest mod.

Desigur, dorinţa şi realitatea nu sunt mereu compatibile una cu cealaltă. Dar, trebuie să vă verificaţi în ceea ce priveşte starea ideală. Numai atunci puteţi să fiţi numit cu adevărat, un prieten. Conexiunea noastră crează un spaţiu pentru revelarea Creatorului şi numai pentru acest motiv ea este o prioritate. Conectându-ne, noi realizăm condiţiile pentru dezvăluirea Creatorului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

O unitate sub tensiune este revigorată pe drumul spiritual

Întrebare: Dacă grupul se ocupă cu numeroase proiecte în acelaşi timp, pot exista argumente, resentimente şi concurenţă între prieteni.

Răspuns: Este natural. Acelaşi lucru se întâmplă aici. Uneori, trebuie să amânăm şi chiar să anulăm un anumit proiect şi să muncim la altceva.

Nu putem face nimic referitor la asta. Trăim într-o lume care evoluează rapid. Unele din proiectele noastre iau mult timp pentru procesare şi adesea nu putem să le realizăm cum ar trebui. Brusc, apare ceva urgent şi atunci trebuie să abandonăm ceea ce am lucrat timp de o lună sau două sau să căutăm oameni care pot termina proiectul sau să-l susţină până ce vom putea să revenim.

Într-o astfel de mică familie care creşte atât de repede, există mereu probleme diferite care trebuie să fie rezolvate. Nu credeţi că asta se va opri. Vor exista mai multe probleme şi intensitatea muncii noastre se va dezvolta în consecinţă. Trebuie să construim rapid experienţa noastră, muncind în exterior cu cercuri mai largi ale societăţii.

Nu trebuie să uităm că acest lucru este important pentru grup, pentru ca el să se întărească  şi să progreseze continuu spre o unitate interioară puternică. Tensiunea în unitate este un indicator că noi suntem pe calea cea bună pentru că, de îndată ce vom ajunge la o unitate clară şi evidentă, vom descoperi Creatorul în ea.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Piramida spirituală a vasului mondial

Întrebare: Există o piramidă spirituală a cooperării în vasul mondial?

Răspuns: Sistemul spiritual este stabilit numai în funcţie de linia apropierii de Creator. Astfel, fiecare persoană are un loc special aici. Fiecare linie este împărţită în trei linii: linia dreaptă, linia stângă şi linia mediană, prin care curge un proces foarte complex, deoarece este sistemul de conexiune integrală între toate părţile rupte ale sufletului.

Întregul sistem este conectat şi astfel, părţile sale inferioare pot determina ce se va întâmpla cu părţile superioare şi invers, părţile superioare pot influenţa părţile inferioare, părţile mediane, etc. Aceasta înseamnă că, este un singur sistem liniar care determină cine este mai îndepărtat de Creator şi cine este mai aproape de El. În plus, există, de asemenea, o dependenţă integrală foarte complexă aici, o legătură reciprocă complexă între părţi. Desigur, există o piramidă spirituală de cooperare în vasul mondial şi există persoane şi grupuri care sunt mai aproape de realizarea spirituală şi cele care sunt mai îndepărtate. Dar, în funcţie de conexiunea dintre noi, se influenţează reciproc.

Întreaga omenire este conectată, inclusiv persoanele care, aparent, nu trăiesc în această lume, adică, vechii cabalişti şi cei care vin, inclusiv sufletele care au apărut pe Pământ, deşi nu există cu adevărat noi suflete în lumea noastră, deoarece ele au vizitat de mai multe ori dimensiunile superioare şi inferioare. Dar, deoarece noi operăm într-un vas integral numit Malchut de Ein Sof (Infinit), fiecare determină starea tuturor.

Piramida spirituală nu se mulţumeşte să determine doar nivelul cuiva şi dacă el avansează la un nivel superior, dar fiecare dintre noi influenţează pe ceilalţi datorită conexiunii generale. Deci, poate exista un grup de persoane de pe partea cealaltă a lumii, să spunem din Costa Rica, care aspiră la realizarea spirituală acum, sau care este într-o stare inferioară în raport cu ieri sau alaltăieri. Cu noi, există urcări şi coborâri şi depindem de oamenii care aparţin progresului spiritual într-un fel. Oricum, toată lumea progresează clar spre spiritualitate. Aceasta înseamnă că, piramida spirituală există, dar starea sa este determinată de toată lumea şi avansarea sa este integrală.

Totul depinde de efortul unic al întregului grup. Deşi există numeroase grupuri mai slabe sau mai puternice, depindem unul de altul şi vrem ca toată lumea să avanseze. Noi toţi dorim ca omenirea să avanseze astfel încât, această piramidă se va dezvolta armonios şi va lua forma unui cerc în care toţi sunt egali, deşi fiecare dintre noi are propriile atribute speciale, condiţii şi abilităţi speciale. În lumea spirituală tot acest lucru este luat în considerare, dacă fiecare grup aplică toate eforturile posibile, atunci este suficient pentru a susţine toate celelalte grupuri şi pentru a se încorpora în toată lumea.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

A dormi în timpul lecţiei este răspunsul defensiv al ego-ului

Întrebare: De ce simt o asemenea greutate în timpul lecţiei şi o dorinţă de a dormi? De obicei, nu mă simt astfel. Este o legătură între coborârea mea şi congresul ce va veni?

Răspuns: Lumini foarte puternice sunt dezvăluite, sunt pregătite şi sunt pe punctul de punctul de a vă prinde. Totuşi, le simţiţi ca întuneric, deoarece nu sunteţi pregătiţi pentru ele. Deci, aveţi o senzaţie de greutate şi adormiţi şi puteţi dormi în timpul lecţiei până ce congresul se termină. Astfel, răspunsul forţei defensive a ego-ului vostru este revelat. Îngerul morţii vrea să vă omoare.

Dimpotrivă, sunt foarte impresionat de munca noastră şi de ceea ce facem în materie de educaţie integrală şi de faptul că partea superioară a Providenţei ne permite să o facem şi chiar ne ghidează şi ne împinge. Deisgur, simţim dificultate şi o greutate constantă dar, în acelaşi timp, înţeleg şi simt modul în care eforturile pe care le fac mă ajută să avansez eficient.

Trebuie să verificăm şi să precizăm sursa somnolenţei pe care o simţiţi şi motivul pentru aceasta. Aceasta vine, deoarece voi nu simţiţi importanţa muncii şi acest lucru vă este arătat de sus. De ce nu simţiţi importanţa muncii ? Deoarece vi s-a arătat un pic mai mult de dorinţa voastră egoistă acum şi, desigur, nu găsiţi diseminarea importantă nici în ţara voastră, în Bulgaria sau oriunde altundeva.

Starea unei persoane nu este o chestiune de noroc. Nimic nu se întâmplă fără motiv. Numai copiii mici spun că paharul s-a spart deoarece a căzut şi s-a spart singur. Pur şi simplu, nu au legat cele două evenimente.

Tu faci acelaşi lucru, gândind că ai căzut de unul singur, dar nu există un astfel de lucru, deoarece nu e nimeni în afară de El. Creatorul ne face să simţim, astăzi, această tristeţe generală, astfel încât să putem trece la un nivel superior. O persoană care participă şi este inclusă în această muncă va creşte şi, cei care nu cresc, vor dormi până la finalul congresului şi, ca de obicei, vor rata totul.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Zohar

Nu este cale de întoarcere

Atunci când avansăm, există tot felul de temeri egoiste, incertitudini şi ezitări. Desigur, noi nu dorim să avansăm astfel. Se pare că ar fi mai bine să se domolească totul, să nu mai vorbim deschis împotriva forţelor puternice ale acestei lumi.

Ca şi cum Faraon merge să-l întâlnească pe Moise. Cine este Moise? Nu este nimeni şi nimic, pentru că îi este teamă tot timpul, teamă de Faraon. Dar, Creatorul îl împinge înainte şi-l obligă să-l înfrunte pe Faraon, adică, să se opună manifestării întregului egoism din lumea noastră.

Moshe (de la cuvântul Limshoh – a trage, în ebraică) este forţa care ne scoate din egoism. Moshe nu este liber. El stă înaintea Faraonului, tremurând de teamă, dar este Creatorul care îl aduce în aceste condiţii şi deci, dacă acceptă, câştigă.

Astăzi suntem într-o stare în care suntem incapabili să ne planificăm,  într-o stare de incertitudine absolută, cu ameninţarea unui conflict. Şi eu sunt foarte fericit. Această bucurie este multiplă, multi-strat.

În primul rând, această bucurie vine din faptul că noi merităm aceşti adversari. Baal HaSulam scrie că ar trebui să aruncăm în aer peretele dintre omenire şi înţelepciunea Cabala, deoarece ea singură poate salva omenirea. Astăzi, ea se manifestă. Am beneficiat de o enormă publicitate pe care niciodată nu ne-o puteam permite. Fie că este pozitivă, fie că este negativă, nu contează. Publicitatea este publicitate.

Noi facem progrese în materie de diseminare. Asta ne obligă să creştem, să evaluăm totul în mod diferit. Ne vom lupta. Nu este simplu, deoarece implică un risc enorm şi, de fapt, este. Dar, recompensa este enormă şi nu este cale de întoarcere.

Creatorul defineşte aceste circumstanţe şi face totul pentru ca noi să nu putem scăpa. Această imagine este clară pentru mine şi prietenii noştri încep să vadă că nu există mijloc de ieşire, Creatorul ne pune înaintea Faraonului, ce ne obligă să muncim.

Sunt foarte fericit de această premieră, pentru că merităm această atitudine puternică şi dramatică a Creatorului. În al doilea rând, deoarece grupul din întreaga lume înţelege această stare, această bătălie decisivă şi facem ultimul nostru mare efort, ne angajăm să rezistăm asaltului şi să răspundem în mod corect: pe de o parte acţionăm cu calm şi, pe de altă parte, fără teamă, fără ezitare, fără îndoială.

Perioada actuală îmi dă încrederea că suntem, cu adevărat, înainte de ieşirea din exilul din Egipt. Sunt deja lupte serioase împotriva egoismului nostru, care acum este revelat în acest mod, mai ales în ultima etapă a luptei noastre împotriva anumitor cercuri.

Este spus că, atunci când, poporul Israel a ieşit din Egipt, a existat o urmărire. În plus, nu este spus că egiptenii i-au urmărit, ci Erev Rav. Cine erau ei? Nu era nimeni care să-i urmărească pe israeliţi, deoarece armata faraonului a fost învinsă şi toţi slujitorii, etc., au murit din cele zece plăgi.

Cine a rămas în Egipt? Cei care se agăţau de asta, cei care aveau teamă de Creator, care munceau pentru Faraon. Noi suntem în război împotriva lor. Dacă suntem în această stare, suntem pregătiţi, cu adevărat, pentru ieşirea din Egipt. Vă felicit pe toţi.

Din Congresul din Bulgaria, 01.11.2013, Lecţia 2

Cum să devin un bun orator ?

Întrebări: Eu iau lecţii de Educaţie Integrală, încerc şi vreau să învăţ să conduc şi să moderez mese rotunde, dar nu ajung să fiu simpatic sau comunicativ. Cum pot învăţa să vorbesc oamenilor?

Răspuns: A vorbi oamenilor este o artă, dar ea vine cu experienţa, contactul şi cunoaşterea subiectului. Este o tehnică ce ar trebui să fie dezvoltată. La început, trebuie să faceţi un plan pentru expunerea voastră în detaliu, să adunaţi fraze specifice şi să pregătiţi întrebări şi răspunsuri pentru public.

Trebuie să planificăm clar întreaga prezentare în avans, pentru a potrivi fiecare conferinţă şi pentru a avea toate materialele de care aveţi nevoie. Apoi, materialul pe care l-aţi pregătit trebuie să fie verificat de prieteni şi acceptat de toţi, apoi antrenaţi-vă cu voce tare, din nou şi din nou, astfel încât să vă amintiţi planul lecţiei şi să fiţi capabil să-l folosiţi automat.

Trebuie să înţelegeţi că, modul în care vă pregătiţi şi prezentaţi materialul, garantează că veţi fi în măsură să-l transmiteţi auditorilor, deoarece are o anumită logică, un lucru curge spre altul, în mod coerent.

Atunci când te pregăteşti şi organizezi materialul în interior, el îţi oferă aspectul vorbitorului care va deveni.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Nu vreau să fiu o giruetă ce se roteşte în vânt

Uneori o persoană stă cu o expresie, ca şi cum viaţa ar fi terminată şi şi-a pierdut orice valoare, această lume nu valorează nimic, şi a trăi o viaţă vidă este mai rău decât moartea. Ea se întreabă de ce mai este în viaţă în această lume şi regretă că simte toată această realitate. Ea gândeşte:”Aş dori să nu mă fi născut şi trăit”.

De unde primeşte, brusc, această stare de spirit? Este Creatorul care-i trimite un astfel de sentiment.

Uneori este contrar, ea simte, brusc, o energie neobişnuită, râsete şi bucurie, entuziasm, este gata să îmbrăţişeze pe toată lumea, să sară şi să danseze. De unde vine această stare de spirit? De asemenea, de la providenţa divină. Ce faceţi cu aceste stări opuse? Nu este bine să fii într-o extremă sau alta. Atunci, eşti ca o giruetă rotindu-se constant în sensul în care suflă vântul…

Dar, dacă o persoană înţelege asta şi nu le poate suporta şi nu acceptă să fie o marionetă a Creatorului, care El singur controlează, ea spune: “Nu! Trebuie să decid eu” şi cere Creatorului să lase un loc pentru ea. Şi apoi, ea descoperă că are, cu adevărat, un loc gol! Creatorul este deja în ascundere de la început şi i-a dat acest domeniu de activitate numit “această lume”.

Nu există alt loc în care Însuşi Creatorul se ascunde, în mod intenţionat, de la început şi vă dă posibilitatea să faceţi tot ce vreţi. Şi acum, cu ajutorul mediului, puteţi să construiţi o relaţie cu realitatea pentru a neutraliza prezenţa Creatorului şi a umple acest loc vid de unul singur, exact sub forma pe care Creatorul ar umple-o dacă El s-ar fi dezvăluit.

De ce Creatorul nu se relevă în acest loc numit “această lume”? Deoarece el nu are “haine”, deoarece El este ascuns. O persoană construieşte această “haină” şi, în măsura în care o face, ea descoperă Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.20.2013, Scrierile lui Rabash

Gradul cel mai ridicat

Întrebare: Cum putem să trecem de la grija egoistă a unei persoane pentru alţii, la o grijă independentă de egoism? Cum putem scăpa de dorinţa egoistă care o împinge să aibă grijă de alţii?

Răspuns: Este vorba de un nivel foarte înalt în care simţiţi deja Creatorul şi sunteţi într-o stare de conexiune cu această forţă pozitivă de dăruire şi iubire. Apoi, începeţi să simţiţi nevoia de a dărui şi a iubi absolut necondiţionat, ceea ce ne imaginăm astăzi dar nu cu privire la sine, fără a primi vreo compensaţie, în orice formă, aceasta este singura stare pentru a simţi eternitatea, perfecţiunea, infinitul.

Este imposibil de a pune în cuvinte, pentru că este un alt sentiment şi o altă înţelegere a lumii, care vin în măsura realizării şi absorbţiei calităţii altruiste de dăruire şi iubire în sine.

Din Congresul din Bulgaria, 01.11.2013, Lecţiei 1