În această lume, mă adaptez în mod constant la standardele pe care mi le impune societate, care mă conving să cumpăr sau să fac ceva, în timp ce în lumea spirituală trebuie să iau exemplu de la Creator. Totuşi, problema este că dacă El ar fi să se reveleze, am cădea complet sub influenţa Lui şi am deveni de milioane de ori mai dependenţi de El decât depindem acum de mediu.

Am deveni nişte sclavi totali, ca formele de viaţă minerale, vegetale şi animale, care fac ceea ce natura le comandă şi îndeplinesc întrutotul instinctele lor. Şi nici măcar nu am simţi că trăim o viaţă independentă.

Dar Creatorul, această forţă generală a creaţiei, vrea ca noi să fim independenţi şi egali cu El, în loc să îi urmăm ordinele ca un robot. Nu ar fi niciun rost să creezi o creatură care urmeză în mod automat ordinele naturii, şi în care întreaga realizare este clară de la început.

Planul Creatorului a fost să îl creeze pe om liber, astfel încât omul însuşi să aleagă să se ridice la nivelul Creatorului, să înveţe despre Creatorul lui şi să vrea să devină ca El! La fel ca orice persoană din această lume care vrea să fie iubită pentru ceea ce este şi Creatorul vrea, de asemenea, să devenim conştienţi de el, să îl realizăm şi să vedem că stare Lui, calitatea şi forţa Lui, sunt perfecţiunea totală.

Astfel, El nu se poate revela nouă, ca să nu devenim sclavii Lui şi să îi urmăm în mod automat ordinele. El a plantat în noi dorinţa de a ne dezvolta şi de a ne îndrepta către El, dar El s-a ascuns. Atunci, cum putem deveni ca El?

A venit cu o soluţie simpla. A creat creatura numită Adam (om), o forţă spirituală, o calitate similară cu El, şi a spart-o în miliarde de fragmente! Şi acum, fiinţa creată şi nu Creatorul, trebuie să pună laolaltă un mediu pentru ea, ca nişte piese care se interconectează. Acest mediu trebuie să oglindească imaginea creaturii a Creatorului, cunoaşterea Lui.

Omul avansează şi îşi construieşte propriul mediu pentru a-l influenţa în direcţia opusă şi a se dezvoltă. Înseamnă că ne construim propriul Creator şi de aceea El se numeşte Boreh, adică vino şi vezi. Ne construim mediul şi în acest fel ne construim noi înşine.

Nu sunt capabil să mă creez eu însumi sau să mă influenţez eu însumi. Sunt un produs finalizat al mediului meu. Dar construindu-mi în mod constant mediul, o carapace să mă influenţeze, eu mă influenţez în mod indirect. Reiese astfel că eu construiesc un sistem al propriei mele educaţie.

Apoi sunt cumva separat de Creator şi mă construiesc în mod liber, creându-mi propriul mediu conform cu valorile pe care vreau să le introduc în mine. Nu sunt capabil să mă schimb eu însumi, dar pot să îmi creez în mod artificial o societate pentru a mă convinge de valorile cu care eu sunt acum în dezacord. Această societate mă va convinge că am nevoie să mă îndrept către dăruire.

Şi, deoarece am construit această societate eu însumi, este ca şi cum m-aş fi construit eu însumi. În alte cuvinte, eu construiesc constant imaginea Creatorului în mine şi astfel avansez în punctul în care acestea trei se formează: eu, mediul şi Creatorul sunt atât de aproape încât devin un întreg.

Aceasta este cu adevărat o liberă dezvoltare, pentru că eu fac totul de unul singur, mă gândesc şi decid în mod constant la modurile de avansare. Examinez lumea care acum devine revelată înaintea mea şi testez eu însumi modalitaţile de avansare corectă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ne ridicam la lumea Infinitului din lumea noastra. Aceasta cale se imparte in doua faze:prima este numita “ingrijorare” si a doua,”iubire”.

In timpul primei faze ne corectam dorinta egoista in gradele zero, unu si doi ale Aviut si, in timpul celei de-a doua faze, o corectam in gradele trei si patru ale Aviut. Partea cea mai de jos este Galgalta ve Eynaim {GE}, partea superioara fiind AHP. Si impreuna formeaza vasul sufletului.

Ingrijorare inseamna ca exista o grija principala, dincolo de alte sute de preocupari: Daca nu voi fi capabil sa primesc? Ca oaspete, imi fac griji de felul in care ma descurc sa nu  accept tratatia gazdei. Ea incearca sa ma convinga, insa eu refuz, iar si iar. Cu alte cuvinte, mereu obtin ecranul ca sa imbunatatesc  Aviut al dorintei, pana cand ma ridic deasupra intregului Aviut {care se numeste Muntele Sinai} si obtin calitatea ingrijorarii. Acum ma ridic deasupra tuturor dorintelor de primire si sunt asigurat impotriva primirii placerii egoiste.

Apoi incep sa fiu implicat mutual cu altcineva: “Ce doreste el?” Vad ceea ce vrea, la fel de bine ca si gradul capacitatii mele de a face ceva pentru el. Obtin dorintele lui, Kelim-urile lui si ii ofer din propriile mele Kelim. Acum actionez in alt mod in jurul meu: Imi rastorn propriul Kli , ca sa primesc pentru aproapele meu.

Mama are grija de copii sai in acelasi fel: Ea face orice ca sa-i multumeasca. Asa se manifesta iubirea sa.. Deci, iubirea inseamna pentru mine sa nu iau niciodata nimic de la altii, sa nu fur si sa nu le fac rau celorlalti. Asta tine de starea anterioara, ingrijorare, prima faza a corectarii Kelim-urilor.

Hillel, inteleptul, a spus urmatoarele unui “strain”, adica unei dorinte egoiste, privitor la asta:”Vrei sa vii mai aproape de influenta? Hai. Fa altora ceea ce ai vrea sa iti faca ei tie. Ridica-te deasupra Kelim-urilor de primire si, dupa aceea, nu vei mai face rau la nimeni.”

Si apoi vine randul iubirii, la care a facut referire Rabbi Akiva ca fiind regula generala a Torei: “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Asta inseamna ca iei dorintele celorlalti si  te unesti cu ele, ca sa le implinesti.

Astfel, iubirea, in adevaratul sau sens spiritual, nu poate fi atinsa fara o pregatire serioasa.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 04.03.2011, Iubire

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Societatea este singurul loc unde pot realiza actiunea de influenta. Atitudinea mea fata de spiritualitate, fata de Creator, este testata prin atitudinea mea fata de societate. Este singurul mod in care imi pot evalua starea cu privire la spiritualitate: Vreau sa-i servesc pe altii, sau vreau sa-i folosesc pentru propriul meu beneficiu?

Creatorului ii pasa de societate caci este exact locul in care El se poate dezvalui. Este Malchut al lumii Infinitului, Shechina. Copilul Lui favorit si El aici locuieste si se ascunde. Totul depinde numai de starea de bine din mediu. Mediul, conexiunea dintre toti, in care fiecare aspira la revelarea Creatorului, este scopul final, locul unde Creatorul poate fi dezvaluit fiintelor create.

Ii oferiti Creatorului ocazia de a se arata. Acest loc si Lumina care se dezvaluie in el, adica Creatorul, au aceeasi valoare  si sunt de nedespartit. Deci, daca omul avanseaza, isi da seama ca societatea, in esenta sa interioara este, de fapt, Creatorul care locuieste acolo {Boreh inseamna “vino si vezi”}. Nu revelam nimic altceva decat societatea corectata care este, de fapt, numita Creatorul.

Acum noi le despartim dar, in final, in starea perfecta, este imposibil ca ceva sa fie divizat. Lumina si dorinta devin una si este imposibil de spus care este cea dintai si care este cea din urma. Pentru noi, intreaga creatie porneste de la faptul ca exista Unicul, un punct invaluit in Lumina. Din prisma noastra, nu exista nimic inainte de aceasta stare.

Cabalistii afirma ca aceasta adeziune, Lumina, forta influentei, este, totusi, cea dintai, din punctul de vederea al  creaturii, al fortei de primire. Insa noi nu suntem capabili sa o percepem, caci noi actionam in termeni de “timp”, respectiv cauza si efect.

Oricum, pana cand vom dezvalui o stare constanta si eterna, atat cauza, cat si consecinta exista numai in concordanta cu schimbarile din noi. Insa, intr-o stare perfecta, nu exista cauza si consecinta; nu exista schimbari.

Intr-adevar, daca exista cauza si efect, inseamna ca, in creatura, corectiile interioare sunt inca in faza de inceput, starea reala nefiind descoperita inca. In starea adevarata deja nu mai exista schimbari si inseamna ca nu mai sunt diferente intre Creator si Creatie.

Din prima parte a Lectiei de Cabala din 03.03.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Se spune: Du-te și câștigă pentru fiecare, adică noi schimbăm în mod constant dorințe și împliniri unul către celălalt și toată lumea îi dă celuilalt sau îl umple cu ceva. Lumea noastră este un sistem întreg, global și integral, în care este necesar să furnizăm o acoperire a fiecărei dorințe, cu care vom plăti pentru relizarea și împlinirea ei.

Pentru ca acest întreg sistem să atingă starea sa finală de perfecțiune și armonie, în care toate dorințele vor fi umplute și vor primi acoperire, toată lumea trebuie să obțină un ecran asupra dorinței. În alte cuvinte, toată lumea trebuie să aibă o acoperire, bani, pentru a plăti pentru nevoile lor.

Nu este necesar să plătești cu bani. Cineva poate plăti cu o atitudine bună, un zâmbet, un serviciu reciproc sau prin muncă: Îmi dai ceva și îți dau și eu ceva. Nu trebuie să fie un schimb pe bază de bani, deoarece definița de bani este mult mai largă decât doar bacnotele.

Banii sunt plata pentru împlinirea dorinței, care măsoară nevoia și împlinirea. De fapt, noi nu știm cât de mare este o dorință, pentru că ea este ascunsă de noi. Împlinirea vine de Sus și noi nu putem spune nimic de ea  în avans. Numai după cantitatea de efort depusă putem judeca valoarea a ceva, putem observa cum nevoia și împlinirea ei se întâlnesc prin efortul meu, ecranul meu. Aceasat este singura cale de a face o auto-evaluare.

La sfârșit, banii măsoară valoarea Partzuf-ului meu spiritual, valorea omului. Cu cât mai mare este ecranul, abilitatea lui de a ține legată dorința de Lumină, cu atât mai mare este persoana. Și cu cât mai mare este o persoană, cu atât este mai aproape de Creator, care este definit de banii ei, asta este, de aria acoperiri, ecranul.

În lumea noastră, banii se transformă într-o acoperire a egoismului. Nu acoperim egoul cu ei, ci numai îl creștem și încercăm să îl satisfacem, în mod egoist. Ca rezultat, noi rămânem goi deoarece împlinirea nu poate fi primită și ținută în mod egoist. Dacă împlinirea intră fără un ecran antiegoist, ci doar pe seama banilor noștri falși, egoismului nostru, ea imediat dublează dorința și noi rămânem de două ori mai goi decât înainte.

Înseamncă că cei drepți câștigă de două ori, în timp ce cei păcătoși pierd de două ori, asta este, ultimii se simt de două ori mai goi. Dar acest gol interior este, de asemenea, revenirea lor, pentru că, la sfârșit, îi va conduce la corecție, care este numită calea suferinței.

Astfel, lumea noastră se dezvoltă datorită realizării dorințelor egoiste. În final, ne găsmi într-o criză teribilă, inevitabilă. Nu este o criză monetară; este o criză a folosirii egoiste a banilor. Este un proces gradual și noi suntem pe cale să fim martorii scopului său deplin, în viitorul apropiat. Va dezvălui în paralel cu folosirea greșită a egoului, exploatarea celorlalți și așa mai departe – toate viciile egoismului vor fi revelate deodată.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/1/11, Lectie despre bani

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

După ce a găsit mediul corect, o persoană este gata să se încline în fața lui, să accepte tot ceea ce i se spune. La început, vede măreția în totul: în învățător, în studii și în prieteni.

Totuși, după trecerea unei perioade de timp, începe să se obișnuiască cu el. Îi este dată o oportunitate de a se alătura mediului și după aceea dispare: Totul este bine. Sunt în compania mea, ca înainte. Sunt gata.

Făcând asta, o persoană ieses în afară și cade înapoi. În stupiditatea și mândria sa, nu înțelege că acum îi este dată o oportunitate de a veni mai aproape, de a crește mediul în ochii săi. Acesta trebuie să devină chiar mai înalt decât era înainte.

Așa crește egoismul, pentru a îi da unei persoane oportunitate de a crește în mod constant mediul în ochii săi, din nou și din nou. Totuși, ea nu folosește acest ajutor împotriva ei pentru a urca ci îl lasă acolo jos. Ca rezultat, în loc să urce, ea coboară.

În acest fel, oamenii care merită ascensiunea și revelația Creatorului, neavând șansa să intre în mediu, încep imediat să coboare, să neglijeze mijloacele pe care le-a primit. Și a doua zi, privește mediul în mod diferit față de ziua trecută. Învățătorul, grupul și cărțile își pierd valoarea în ochii ei, deși cu viteze diferite.

De aceea, munca mea este de a crește în mod constant importanța mediului: învățătorul, cărțile  și grupul. Trebuie să urc spiritual și nu pentru că cineva are nevoie de cunoștințele mele ci pur și simplu pentru că altfel nu voi obține măreția Creatorului.

Mediul nu se prezintă ca ceva special și de aceea este foarte dificil să apreciezi prietenii. Învățătorul nu arată nici el ca un om special. A fost întodeauna dificil înt-un grup Cabalist să păstrezi mediul sus. Totuși, nu avem nicio altă cale. Trebuie să începem să îi ajutăm pe prieteni să realizeze importanța grupului.

Asta nu înseamnă că trebuie să ne arătăm  importanți sau să pășim țanțoși în jur, în mod artificial, cu măreția noastră. Este imposibil să pretinzi asta aici, deoarece Creatorul este ascuns. Cu cât mai sus este o persoană cu atât este mai puțin aparentă și Creatorul este ascuns mai mult decât orice. Asta este o lege spirituală.

De aceea trebuie să creștem importanța mediului în general pentru a obține importanța Creatorului prin el. Dacă acest scop nu arde la început în noi, dacă nu construim acest sistem în mod clar de la măreția mediului către măreția Creatorului, atunci nu vom obține nimic. Din contra, neglijența numai va crește.

Astăzi, organizația Bnei Baruch există pentru că eu exist. Mâine, dacă eu nu mai sunt aici, același lucru care s-a întâmplat grupului lui Rabash se va întâmpla: discordie în toate direcțiile. De aceea trebuie să înălțăm esența societății noastre, baza sa, măreția sa, curgând către aspirația către Creator.

Dacă asta crește constant în importanță și măreție, umplând capetele și inimile tuturor; dacă aparțin și eu, exist pentru asta și mă contopesc cu asta; dacă tânjesc pentru măreţia societăţii, pentru că mă conduce spre măreţia Creatorului, dacă simt în mod constant acest lucru şi dacă acest lucru este ceea ce ma mișca, atunci vom atinge obiectivul, fără îndoială, în cel mai scurt timp.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 2/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Gena informationala (Reshimo) este o forma a unei stari de existenta anterioara in care a avut loc umplerea/completarea,adica, Lumina in interiorul dorintei. Aceasta contine informatia despre toate ecranele si elementele care au fost prezente  si in Lumina si in dorinta :NaRaNHaY si HaVaYaH, Luminile Directa si Inconjuratoare, gradele inaltimii si greutatii. Dar in loc sa fie realizate, toate acestea au fost stocate in “ memorie”. Aceasta se numeste Reshimo.

Aceasta este ca si cum extrag o anumita infomatie dintr-o arhiva a unui calculator, pana cand o vad pe monitor si obtin adevarata imagine folosind fortele electrice si tot echipamentul, desi, inca  poate fi numita Reshimo.Dar aceasta gena informationala deja contine  in  intregime data si informatia si doar forta pentru realizarea ei lipseste.

Pot spune ca nu posed asemenea forta,sau o am, dar nu realizez asta inca. Aceasta este deoarece, Reshimo-tul contine toate detaliile dar numai in stare  de potentialitate si nu in forma deja realizata.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 3/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Evolutia noastra in aceasta lume se desfasoara pe stadii. Pe parcursul miilor de ani noi ne-am dezvoltat de la nivelele mineral la cel vegetal, la animal si vorbitor. Intelepciunea cabalei explica cum avansam de la nivelul vorbitor in sus pana cand dobandim liberul arbitru, o oportunitate de participa constient in propria noastra dezvoltare. Aceasta participare ne aduce la intelegere, constientizare si revelare a Creatorului, iar la sfarsit noi devenim echivalent cu El.

Aceasta este scopul nostru mostenit, dar noi il vom dobandi prin modalitatea dezvoltarii treptate, impregnata in noi. Dar mai exact care este partea noastra pe care trebuie sa o facem ?

In intreg, creatia este compusa  din Lumina si Vas. Lumina afecteaza Kli-ul, dorinta si il transforma. Care este atunci rolul/partea dorintei?

Dorinta, care exista in lumea noastra, are o scanteie de Lumina care o patrunde datorita inter-incluziunii  la nivelele inalte. Lumina si Vasul se unesc si impreuna descind in aceasta lume. Ca rezultat acum, exista o scanteie in vas care tanjeste dupa Lumina, tintind nu doar la Lumina insasi ci la echivalenta cu ea.

Daca acest vas sau om care simte aceasta dorinta arzatoare pentru Lumina doresta sa evolueze in directia corecta, el trebuie sa se aduca pe sine insusi sub influenta Luminii. Scanteia singura nu este suficienta sa schimbe pe cineva si sa devina similar cu Lumina. Este necesar sa se atraga efectele Luminii  asupra-i .

De aceea metoda cabalei ne ofera mijloacele sa atragem actiunile Creatorului asupra noastra. De aceea este o expresie despre “ munca Creatorului”  insemnand aceea ca, Creatorul lucreaza asupra noastra. Ca nu exista nimeni in afara de El. Iar aceste actiuni pot fi realizate doar “ la cererea noastra” care este privita ca o rugaminte pentru corectie – MAN-. Noi imploram sa fim uniti in dorinta noastra cu dorinta/calitatea Binei. Munca este aceasta: Sa ne pregatim noi insine sa cerem corectia de la Lumina superioara.

O persoana care a aprins aceasta pasiune e privit ca “ uman” – Adam- din moment ce el actioneaza  condus de dorinta de a fi similar [Domeh] cu Creatorul. Dar daca el nu are o asemenea dorinta, el este privit pentru moment ca fiind la nivelul animat al evolutiei.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/2/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri, am petrecut întreaga zi gândindu-mă la Kli-ul mondial ca fiind direcționat către scop. A ajutat asta întărirea garanției reciproce dintre noi?

Răspuns: Nu suntem capabili să vedem rezultatul acțiunilor noastre curente, accidentale. Tot ceea ce facem devine consumat de sistemul comun. O persoană trebuie să muncească mulți ani și apoi, pe neaștepate, obține rezultatul. De ce? Ea a corectat lucruri care îi sunt foarte îndepartate, dar ele aparțin aceluiași suflet, sufletul ei. Și nu va fi în stare să simtă sufletul nici măcar în cea mai mică măsură, până când acesta va deveni întreg chiar și în cel mai de jos și mai mic strat.

Și de aceea durează să conecteze toate părțile sufletului său, în percepția sa. Mai mult, o întreagă lună petrecută cu gânduri similare poate sfârși în același fel. Dar poate rezultatul corect este chiar senzația absenței, ceea ce evocă un impuls nou, puternic în tine.

Pur și simplu trebuie să continuăm să muncim. Sistemul commun este măreț și este ascuns de noi. Ne investim eforturile în el, fără a cunoaște viteza cu care se apropie rezultatul și care va fi mai exact acest rezultat. Iar revelația apare pe neaștepate!

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/2/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nevoia de baza a oamenilor este stabilitatea si securitatea: doresc o economie stabila, conditii de trai si sanatate psihica. Este o dorinta instinctiva, normala, de a simti siguranta, care este necesara corpului animal. Animalele o poseda de asemenea si depoziteaza mancarea pentru iarna.

Dar deoarece dorinta noastra egoista este intr-un grad mai mare decat al altor creaturi, vrem sa avem protectia care ne-ar servi drept garantie; mai mult, credem ca vom trai pentru totdeauna. In afara de asta vrem sa oferim siguranta si copiilor nostrii.

Cu toate ca vedem ca nu functioneaza in practica, tot nu putem renunta la idee. Traim intr-o lume instabila si nesigura si de aceea este destul de clar ca este imposibil sa faci vreo asigurare pentru maine pentru tine sau pentru copii muncind din greu ca sa faci multi bani.

Este o binecunoscuta problema psihologica. As spune ca este o problema spirituala pentru ca daca admitem ca acolo este o forta superioara care aranjeaza intreaga noastra viata si controleaza tot ce ni se intampla, nu conteaza ce facem, atunci nu ne vom putea face nici un fel de asigurare.

Bazandu-ne pe experienta noastra, credem ca o persoana mai bogata, mai sanatoasa, mai puternica este mai increzatoare si multumita in ceea ce priveste viitorul ei comparativ cu ceilalti. Dar vedem ca nici macar asta nu ne poate da garantii si ca se poate schimba intr-o clipa.

De aceea, intelepciunea Cabala ofera omului o alta solutie. Daca te conectezi cu forta superioara, singura forta care conduce intreaga creatie in orice situatie si oricand, asta va fi cea mai sigura garantie pentru siguranta ta.

Intentionat ne-a fost data senzatia de nesiguranta, de neajutorare, teama si tot felul de indoieli ca sa putem gasi raspunsul corect in ele. De aceea, simtim nesiguranta ca sa intelegem ce anume ne poate da cu adevarat siguranta pentru fiecare ocazie din viata.

Poti crede ca Creatorul este prea distant, ca exista in alta lume  si ca nu te simti conectat cu El (cu toate ca poti incepe sa Il cunosti). Dar aici, in lumea noastra, cel mai bun tip de siguranta este sa iti gasesti un mediu care sa te sprijine si sa te jute, un mediu care sa fie responsabil  pentru toti, sa aiba grija de toti cat de mult poate si sa aiba grija de toti ceilalti.

Daca omul traieste sub conditia acestei garantii reciproce, ii este data si aceasta garantie de asemenea.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 3/2/2011, Lectia despre bani

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înainte ca noi toţi să venim la lecţie, fiecare dintre noi trebuie să se pregătească. Mă pregătesc pentru a mă pune sub influneţa mediului. Sunt puteri foarte mari, în prietenii mei, puterile Creatorului, şi vreau ca eu să fiu sub influenţa lor. Numai asta mă poate schimba.

Mediul înconjurător este ca un reactor, un mecanism mare,o secţiune teroeutică sau un întreg spital. Se schimba, vindecă şi mă formează conform primului grad spiritual. Trebuie sa il tratez ca oe un ajutor de urgenţă de care am în permanenţă nevoie.

Vin din nou şi din nou pentru a primi şedinţe de terapie, şi treptat mă însănătoşesc, Aud tot mai mult, sunt de acord cu tot mai multe şi simt tot mai mult. Văd cum fundaţii anterior inexistente sunt descoperite, şi devin tot mai sensibil faţă demediul înconjurător ca întreg.

Treptat, asta îmi intră în senzaţie şi apoi în minte. Impresii noi îmi devini imprimate în senzaţiile mele şi schimbări în ele îmi aduc gânduri noi ce se conectează şi se acumulează în înţelegere. Astfel stabilesc o conexiune din ce în ce mai strânsă cu forţa superioară ce îmi este revelată.

De aceea trebuie să construim atitudinea corectă către mediul înconjurător în special în timpul studiilor. Acesta este cel mai important lucru pentru o persoană deoarece este ca şi cum ar veni la singurul proces de vindecare, face singura acţiune pentru corectare ce poate fi realizată de el şi asta îl ajută să cucerească lumile spirituale. O persoană le cucereşte prin propia schimbare. De aceea este scris: ”un erou este cel ce îşi cucereşte înclinaţiile rele”, adică le schimbă în acord cu dorinţele spirituale.

Nu este în puterea noastră să transcedem fără schimbări interioare. Asta merge numai în lumea nostră, deşi mai târziu ne dăm seama că asta nu aduce nici un beneficiu real, permanent. Se întâmplă de fiecare dată şi apoi se întoarce ca un bumerang  cu încă o greşală pentru ca noi să învăţăm regula simplă: orice folosire a egoismului nostru este spre detrimentul nostru.

Din prima parte a lecţiei zilnice de cabala din 2/28/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→