Kenes (congres) vine de la kinuș (adunare) fiind locul unde vrem să fim în senzația că  aparținem aceluiași sistem, iar simțirea acestui sistem depinde de dăruirea către El a fiecăruia dintre noi și a acțiunilor noastre către conexiunea cu toți cei din jur, astfel ca fiecare dintre noi primind răsplată cuvenită și dorită. Nu cred că lecțiile zilnice se pot transforma în congrese, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, al celor care participă, de asemenea și din punctul de vedere a discernamintelor ce le avem în timpul unui congress. În timpul unui congres acționăm pentru a mări poztiv unitatea dintre noi, în timp ce în timpul lecțiilor avem poziția criticii. Aceasta este principala diferență dintre lecții și congrese.

Mai mult chiar, într-un congres, avem mai multă cantitate și nu doar calitate. Mulți oameni se adună împreună într-un efort comun pentru două sau trei zile. O să vedem cum o să activăm acest efort într-un congres virtual. Pe de o parte, există direcția spre și pentru conexiune, pe de altă parte este o simțire mult mai internă și virtuală.

Totul este organizat de Sus, fiind în acord cu ceea ce învățăm momentan și anume – ce este adevărata conexiune, unde se află, unde o măsurăm – vedem de asemenea că totul vine de Sus și că nu putem încă înțelege exact ce înseamnă un congres virtual. Până nu îl experimentăm și, anume, congresul virtual, nu o să-l percepem ca fiind mult mai aproape stării noastre momentane, decât starea dintr-un congresul fizic. ¹

Prima parte a Lectiei de Cabala 9/10/18 “Luna Elul si Rosh HaShanah”

1 Minutul 0:00 -0:05

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sefirot, Partea 1, Contemplare Interioară: …de ce aduce El sufletul (Neshama) într-un corp (Guf) detestabil și murdar? Din atingerea guvernării superioare Cabalistul răspunde. Ei au explicat prin versetul, “Cel ce mănâncă ceea ce nu este al său, se teme să își privească fața”. Înseamnă că există o pată a rușinii în orice cadou. Pentru a scuti Neshamot (sufletele) de această vină, El a creat această lume, unde există munca. În consecință, ei se vor bucura de munca lor, deoarece ei își primesc răsplata în schimbul muncii lor de la Întreg și astfel sunt scutiți de pata rușinii.

Rușinea spirituală este un sentiment de primire a plăcerii pentru mine însumi.

Întrebare: Care este legătura dintre rușinea corporală și cea spirituală?

Răspuns: Rușinea spirituală este deasupra ecranului, deasupra primei restricții. În consecință, nu putem evalua rușinea spirituală pe baza rușinii corporale.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 15/04/2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile Ultimei Generații: Exact cum ne așteptăm ca actorii de la teatru să facă tot posibilul pentru a stimula imaginația noastră să gândească că piesa lor este reală, dorim ca interpretatorii religiei să fie capabili să ne atingă inimile atât de profund încât să percepem credința religiei ca o realitate.

Trebuie să jucăm piesa, până când “credința în această metodologie va acumula forță în inimile noastre”. A juca piesa reprezintă munca noastră constantă în grup. Dacă nu facem asta, este puțin probabil ca grupul să aibă șansa de a avansa.

Întrebare: Învoiala de a juca piesa este un contract între noi sau contractul fiecăruia dintre noi este în raport cu Creatorul? Există vreo diferență între aceste definiții?

Răspuns: Nu există nicio diferență. Cauza și consecința se schimbă tot timpul: lucrez cu Creatorul de dragul grupului sau lucrez cu grupul de dragul Creatorului.

Întrebare: În acest caz, conceptele “contract cu Creatorul” și “contract cu grupul” sunt la fel.

Răspuns: Da și nu. Depinde care dintre ele este cauza și care este consecința.

De pe Kab TV “Ultima Generație” 2/08/2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Dacă vorbim despre Lumină, atunci ce este suferința pe care o simt?

Răspuns: Depinde de suferință: din iubire sau din ură.

Suferința înseamnă lipsa a ceea ce se dorește. Dacă eu doresc să dăruiesc cuiva, să îi fac pe plac, dar nu reușesc, acesta este un tip de suferință. Dacă, din contră, vreau să primesc, dar nu primesc, acesta este alt tip de suferință.

Întrebare: Așa cum este spus, dacă Lumina vieții nu este îmbrăcată în Lumina milei este precum o lamă ascuțită.

Ce înseamnă aceasta?

Răspuns: Orice Lumină care vine la noi trebuie îmbrăcată în calitatea dăruirii, pentru a fi transferată celorlalți, iar apoi va fi în favoarea noastră. Trebuie să ne pregătim pentru asta, altfel Lumina nu va veni.

Noi nu simțim Lumina superioară, deoarece nu avem dorința de a o transmite celorlalți. Dar, de îndată ce mă transform într-un conductor al Luminii, Lumina superioară se deschide în mine proporțional cu deschiderea mea către ceilalți.

Întrebare: În acest caz putem spune că atunci când simt durere și suferință, înseamnă că Lumina vieții (Hochma) nu este îmbrăcată în Lumina milei (Hassadim), în dăruirea mea?

Răspuns: Da, o închid în mine și pune presiune pe mine dorind să intre.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 15/04/2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, “Agenda Adunării 2”: În măsura în care societatea, cu gândurile ei i-a în considerare măreția Creatorului în timpul adunării, fiecare conform gradului său generează importanța Creatorului în el. Astfel, el se poate plimba întreaga zi în lumea încântării și fericirii, însemnând că el se bucură de orice lucru mărunt care are legătură cu munca pentru Creator. Dacă el își amintește că ar trebui să contemple spiritualitatea chiar și pentru o clipă, el imediat spune, “Sunt deja recunoscător, laud și glorific Creatorul,” deoarece el crede că acum Creatorul l-a chemat și dorește să vorbească cu el.

Noi nu trebuie să lucrăm în domeniul nostru, ci în domeniul Creatorului. După aceea nu vor mai fi probleme. Tu în mod constant ești preocupat să-L faci pe El fericit, precum o mamă care nu se gândește la ea însăși ci la copilul ei. Dacă ceva se întâmplă bebelușului, ea este complet în aceasta și nu în ea însăși.

Binecuvântarea Creatorului este munca în domeniul Lui.

Rabash, “Agenda Adunării 2”: Și când omul își imaginează că Regele îl cheamă și îi spune că vrea să se joace cu el, ce fericire ar experimenta el atunci și ce spirit ridicat ar avea? Cu siguranță, în acea stare elevată el nu s-ar gândi la nimic frivol. El ar putea fi puțin jenat necunoscând legile și manierele Regelui – cum să se comporte când Regele se adresează lui.

Dar el ia în considerare ceea ce știe să facă pentru Rege ca o mare sanșă…

În orice moment ar trebui să încerc să mă gândesc cum influențez Creatorul prin starea mea prezentă

Ce îi aduc Lui în orice moment?

De pe KabTV, “Ultima Generație” 2/8/2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce conduce providența superioară? Ce mai rămâne în puterea și libertatea persoanei și nu este subiect al conducerii de Sus?

Răspuns: Cu excepția libertății noastre de alegere totul este prerogativa Creatorului.

Liberul arbitru înseamnă să determin în fiecare moment ce altceva mai pot adăuga pentru a mă apropia de ceilalți oameni.

Sarcina noastră este să conectam împreună toate elementele programului spiritual într-un singur sistem. Ca atare, eu trebuie să determin unde pot face asta cu un mai mare succes și în orice moment. În esență, aceasta este munca mea și nu pot scăpa de ea. Cu toate acestea, întrebarea este dacă eu fac efort în această privință sau lumea superioară, Creatorul mă forțează să o fac?

Între aceste două posibilități se va găsi libertatea mea de alegere: fie eu însumi mă grăbesc să mă conectez cu toți, fie voi fi obligat de Sus. Așadar, libertatea de alegere, după cum scrie Baal HaSulam în articolul cu aceelași nume, constă în a te implica în mediu, pentru a primi de la el dorințele, aspirațiile și scopurile și a le realiza.

Din  Lecția de Kabbalah în Limba rusă 22/04/2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De Rosh HaShanah noi cerem Creatorului să ne facă în noul an să fim “cap” și nu “coadă”. Aceasta înseamnă că noi dorim să lucrăm conform intenției și gândului și nu conform forței dorinței. Noi dorim să ne ridicăm deasupra dorinței către gând, ceea ce se mai numește și ”credință deasupra rațiunii” și, astfel, să fim preocupați doar de intenția cu care ne folosim dorința.

Noi nu intenționăm ca dorința să determine acțiunile noastre, așa cum se întâmplă în prezent. Acum, noi suntem sub controlul dorinței care ne conduce, determinându-ne astfel acțiunile și intențiile noastre. Toate intențiile noastre sunt orientate către împlinirea dorințelor noastre.

Cu toate acestea, noi dorim să corectăm relația dintre intenție și dorință, astfel încât intenția să stăpânească dorința și nu invers, pentru ca intenția pentru dăruire, care este numită “credință”, să guverneze peste dorința care va realiza această intenție.

Aceasta este marea schimbare în munca spirituală. La început de drum, noi acordăm atenție doar dorinței noastre și vrem să o îndeplinim. Apoi, începem să examinăm intențiile noastre, care, pentru moment, sunt egoiste. Și, mai mult, observăm că intenția poate fi diferită. Lumina care reformeaza ne influențează și ne schimbă atitudinea față de dorința noastră de a ne bucura, cât și față de dorința Creatorului.

Ca rezultat al muncii în grup, al studiului și influenței Luminii reformatoare, noi începem să percepem Creatorul mai important. Nu am descoperit încă Creatorul, dar deja simțim că este mai important pentru noi să ne gândim la El, să îi aducem Lui bucurie, să ne apropiem mai mult de El și, astfel, să aderăm la El. Și acest lucru deja are legătură cu intenția, fiindcă cerem Creatorului să ne dea o oportunitate pentru a acționa în acest fel.

Deși, apoi, ne convingem că, de fapt, nu există bine sau rău în lume, totuși mi se prezintă mie în acest fel pentru a avea astfel oportunitatea să ajung să cunosc forța superioară, să o discern, să mă unesc cu ea, să o ating și să înțeleg Creatorul.

Adică, dacă la început suntem conduși de dorință, la sfârșit suntem conduși de intenție. Și nu contează dacă dorința este de a primi sau de a dărui pentru că, ori de câte ori este posibil, folosesc orice dorință doar de dragul realizării intenției mele de dăruire.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Kabbalah 22/08/2018, Lecție pe subiectul “Rosh HaShana”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De Rosh HaShanah noi cerem Creatorului să ne facă în noul an să fim “cap” și nu “coadă”. Aceasta înseamnă că noi dorim să lucrăm conform intenției și gândului și nu conform forței dorinței. Noi dorim să ne ridicăm deasupra dorinței către gând, ceea ce se mai numește și ”credință deasupra rațiunii” și, astfel, să fim preocupați doar de intenția cu care ne folosim dorința.

Noi nu intenționăm ca dorința să determine acțiunile noastre, așa cum se întâmplă în prezent. Acum, noi suntem sub controlul dorinței care ne conduce, determinându-ne astfel acțiunile și intențiile noastre. Toate intențiile noastre sunt orientate către împlinirea dorințelor noastre.

Cu toate acestea, noi dorim să corectăm relația dintre intenție și dorință, astfel încât intenția să stăpânească dorința și nu invers, pentru ca intenția pentru dăruire, care este numită “credință”, să guverneze peste dorința care va realiza această intenție.

Aceasta este marea schimbare în munca spirituală. La început de drum, noi acordăm atenție doar dorinței noastre și vrem să o îndeplinim. Apoi, începem să examinăm intențiile noastre, care, pentru moment, sunt egoiste. Și, mai mult, observăm că intenția poate fi diferită. Lumina care reformeaza ne influențează și ne schimbă atitudinea față de dorința noastră de a ne bucura, cât și față de dorința Creatorului.

Ca rezultat al muncii în grup, al studiului și influenței Luminii reformatoare, noi începem să percepem Creatorul mai important. Nu am descoperit încă Creatorul, dar deja simțim că este mai important pentru noi să ne gândim la El, să îi aducem Lui bucurie, să ne apropiem mai mult de El și, astfel, să aderăm la El. Și acest lucru deja are legătură cu intenția, fiindcă cerem Creatorului să ne dea o oportunitate pentru a acționa în acest fel.

Deși, apoi, ne convingem că, de fapt, nu există bine sau rău în lume, totuși mi se prezintă mie în acest fel pentru a avea astfel oportunitatea să ajung să cunosc forța superioară, să o discern, să mă unesc cu ea, să o ating și să înțeleg Creatorul.

Adică, dacă la început suntem conduși de dorință, la sfârșit suntem conduși de intenție. Și nu contează dacă dorința este de a primi sau de a dărui pentru că, ori de câte ori este posibil, folosesc orice dorință doar de dragul realizării intenției mele de dăruire.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Kabbalah 22/08/2018, Lecție pe subiectul “Rosh HaShana”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: În Japonia oamenii petrec foarte mult timp la muncă. Iar oamenii de acolo înlocuiesc o persoană reală ca partener cu o păpuşă.

Cineva, după moartea soţiei sale, a început să adune păpuşi care imită o persoană. Altcineva s-a răcit faţă de soţia sa şi a cumpărat o păpuşă. Adică oamenii înlocuiesc oamenii cu păpuşile. Au grijă de ele, le spală, etc.

Iar această tendinţă se vede atât în bărbaţi, cât şi în femei. Femeile, de asemenea, cumpără păpuşi, trăiesc cu ele, vorbesc cu ele. Unii poartă măşti de păpuşi ca să fie frumuseţi perfecte. Absolut absurd!

Comentariul meu: Omul îşi urăşte înfăţişarea, vrea s-o abandoneze şi intră într-o lume a sentimentelor, o lume interioară, fără comunicare exterioară – nu intre corpuri, ci la un nivel superior. Simte că nu este într-o căutare şi nu ştie ce să ceară de la ceilalţi. Aşadar, are loc o înlocuire artificială. Ce se poate spune despre asta?

Ne aflăm într-o perioadă de tranziţie şi nu doar “ghinioniştii” japonezi, ci şi toţi ceilalţi. Eu nu cred că va veni era păpuşilor ca să înlocuiesc soţii, soţiile, copiii sau chiar animalele de companie. Toate acestea nu sunt mai mult decât jocuri. De fapt, nu poate să existe un înlocuitor.

Eu sper că marea criză din prezent, ca un tsunami, va matura toată această industrie murdară, inclusiv toate lucrurile excesive pe care le inventează şi pe care le produce omul. Totul va fi măturat şi va rămâne doar esenţialul.

Restul, în afară de esenţial, va fi spiritualul, adică orice folosim pentru a ne ridica spiritual. Acest lucru poate să apară din comunicarea corectă dintre oameni, atunci când o stare numită “spirit” va apărea între ei. Oamenii atunci se vor ridica împreună în acest spirit: “Nu pot trăi fără tine şi tu nu poţi trăi fără mine”.

Nu mă refer la bărbat şi femeie. Mă refer la tot. Asemenea completări reciproce, gradual, ne vor ridica tot mai sus. Acesta este liftul spiritual. La asta trebuie să ajungem!

Asta este ceea ce ne învaţă ştiinţa Cabala. Sper că asta este soluţia la toată problema. Aşa va fi!

Cât despre înlocuitorii din plastic, sunt nişte jucării temporare. Este aşa în mod precis, deoarece noi nu am găsit combinaţia corectă, conexiunea corectă dintre noi.

Întrebare: Cercetătorii susţin că oamenii sunt conduşi de frică, de dorinţa lor de a fi în siguranţă. Cum poţi depăşi această frică?

Răspuns: Vor descoperi asta numai dacă se conectează în mod corect între ei, iar în această conexiune, ei, dintr-o dată, vor descoperi puterea superioară care i-a creat, care îi susţine şi de care ei depind în totalitate. Apoi frica va dispărea.

Ce frică poate să existe dacă tu eşti în contact cu forţa superioară care determină totul: aşa cum te-ai născut, cum exişti şi mori, iar după aceasta vei fi din nou în alte stări diferite! Când eşti în contact cu forţa superioară nu este nicio frică.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 7/31/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Talmud Eser Sefirot, partea 1, “Histaklut Pnimit”: Există un defect al ruşinii în orice cadou gratuit. Pentru a cruţa Neshamot de acest defect, El a creat această lume unde este munca. Prin urmare, ei se vor bucura de munca lor, deoarece îşi iau plata de la Întreg, în schimbul muncii lor şi, prin urmare, sunt cruţaţi de acest defect al ruşinii.

Întrebare: Deci această lume a fost creată pentru a nu suferi din ruşine?

Răspuns: Nu. Doar pare aşa la prima vedere.

Nimic nu a fost creat în zadar. Dacă ruşinea este creată, ea nu este pentru a nu suferi din cauza ei, ci ca să o folosim pentru a realiza anumite nivele spirituale, pentru a schimba ruşinea într-o componentă pozitivă şi pentru a merge înainte cu ajutorul ei. Prin urmare eu trebuie să dezvolt ruşinea, s-o cultiv şi s-o folosesc cu o dorinţă şi mai mare.

Diferite variaţii ale simţului ruşinii mă vor ajuta să înţeleg unde mă aflu în sistemul spiritual şi cum să fiu mai pe de-a întregul asociat cu ea.

Până la urmă, nuanţele diferite de simţire a ruşinii din respingere, din lipsa conexiunii, instalându-ne între noi, din toate lucrurile spre care ne împinge egoismul nostru, făcând mici cruzimi, mă vor ajuta să corectez toate acestea. Dacă nu ar fi fost ruşinea, eu nu aş fi simţit nimic din toate acestea şi m-aş fi bucurat de tot fără o senzaţie a conştiinţei.

Care este diferenţa dintre o persoană nepoliticoasă şi una inteligentă? Este în faptul că cel nepoliticos nu simte ruşinea; este ascunsă în el foarte adânc şi, prin urmare, se bucura de tot în mod absolut și fără nicio grijă, fără niciun junghi în conştiinţă. Iar un om mai sensibil, mai inteligent, se simte ruşinat că îşi foloseşte egoismul, cel puţin în văzul celorlalţi şi, prin urmare, îl ascunde, încearcă să îl aline.

Întrebare: Deci ruşinea noastră pământeană poate să fie comparată cu ruşinea spirituală?

Răspuns: Da, ruşinea noastă pământeană ne poate ajuta să sortăm ruşinea spirituală, dar noi nu o folosim corect. Omul are nevoie de ruşine. Cu cât este mai multă ruşine, cu atât este mai bine. Dacă eu sunt profund ruşinat, asta va duce foarte rapid la corecţie.

Aceasta este o pârghie foarte serioasă. Nu există nimic altceva împotriva egoismului nostru – numai atunci începe omul să-şi simtă insignifianţa şi imperfecţiunea. Asta se numeşte ruşine!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/22/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Un comentariu →