Category Archives: Munca interioara

Perfecţiunea

Întrebare de pe Facebook: Ce este perfecţiunea?

Răspuns: Perfecţiunea este armonia absolută dintre fiinţele create şi Creator, atunci când aceştia se complementează între ei în mod reciproc, într-un asemenea mod încât nicio imperfecţiune nu rămâne între ei.

Perfecţiunea este Creatorul. Totuşi, nu este El pe cont propriu, ci, mai degrabă este modul în care noi Îl definim în senzaţiile noastre.

Întrebare: Ce este o persoană perfectă?

Răspuns: O persoană perfectă este cel care este complet similar cu Creatorul. Creatorul este perfecţiunea absolută a naturii.

Starea generală a întregului univers, care este într-o conexiune absolută cu toate manifestările sale, este perfecţiunea. Sursa acestei perfecţiuni pe care noi o putem atinge se numeşte Creatorul.

Întrebare: Asta înseamnă că nu este nicio perfecţiune în lumea noastră?

Răspuns: Desigur că nu! În lumea noastră totul este opus perfecţiunii, deoarece omul acţionează pe seama celuilalt. Lumea noastră este cea mai joasă și mai rea dintre lumi. Numai ridicarea deasupra face posibilă perfecțiunea. Nu este nimic mai rău decât această lume.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 4/17/2018

Cum se menţine o stare pozitivă

Întrebare: Care este înţelesul unei “stări pozitive” într-un grup Cabalist?

Răspuns: Într-un grup Cabalist, starea unei persoane se află sub influenţa mediului înconjurător şi numai atât. Este aşa pentru că cel care avansează, corectându-se pe el însuşi, în mod practic, el nu se controlează niciodată pe el însuşi.

El există într-o stare înaltă, atunci când Lumină îl trage în sus, ori îl aduce într-o stare de cădere, adică în starea cea mai rea de întuneric, atunci când Lumina superioară ”îi dă drumul”. De aceea, el se află constant în stări pe care nu le poate regla și nici să creeze ceva ”deasupra lui”, însuşi.

Noi nu vorbim despre o persoană obişnuită din lumea noastră, care există sub influenţa a doua forţe opuse și care o aruncă în mod constat în sus, ori în jos, ca într-un leagăn.

De aceea, omul are nevoie să fie conectat la o societate care îi amortizează stările, transferându-le în ea sau dându-le înapoi către el. Cu alte cuvinte, în timpul unei urcări, individul transmite grupului încrederea sau cunoaşterea sa, dar și înţelegerea şi dorinţa sa de a progresa, iar atunci când este în cădere, grupul îi întoarce toate acestea. Apoi, din nou, într-o stare pozitivă, el transmite toate acestea grupului, iar într-o stare negativă, grupul îl ridică.

Se pare că dacă el trece aceste stări prin grup, atunci acolo este tot timpul un contur închis care se schimbă la nesfârşit, iar el merge constant înainte. Însă, fără societatea corectă, care îl ajută să avanseze cu ajutorul unui anumit angajament numit “garanţie reciprocă” (Arvut), el nu poate să progreseze. Forţa superioară îl va arunca în mod constat dintr-o stare, în alta opusă.

Întrebare: Ce înseamnă o stare pozitivă – să fii fericit, bucuros?

Răspuns: Pentru un Cabalist, este încrederea că în fiecare minut este într-o relaţie corectă cu Creatorul. Căderile şi urcările îl scot din această relaţie. Mai mult de atât, îl timpul urcării el simte că este stăpânul lui şi al întregii lumi.

Întrebare: Ce fel de acţiuni poate să facă un individ pentru a ridica starea celor din jurul lui?

Răspuns: Ar trebui să facă pentru ei, exact ceea ce aşteaptă să primească din partea lor.

Întrebare: Cum putem să ridicăm în mod corect starea unui individ, care este angajat în munca interioară şi să nu interferezi în concentrarea lui?

Răspuns: Numai prin exemplu. Demonstrează-i, fără cuvinte, că tu eşti într-o urcare corectă, pozitivă, creativă. Ajută-l numai prin intenţiile tale interioare, iar în mod exterior, printr-un exemplu discret.

Întrebare: Cum pot să văd dacă prietenul meu este într-o stare de cădere? El trebuie să-mi spună despre ea?

Răspuns: Dacă el chiar nu poate să facă nimic, atunci trebuie să vorbească despre asta cu prietenii săi, ca să-l ia în braţele lor. Mai mult de atât, individul înţelege că, prin asta, el îi ajută pe ceilalţi şi, astfel, întreg grupul. El nu doar cere ajutor pentru el, însuşi, dar el poate da abilitatea grupului să se unească în jurul lui. În acest caz, fără îndoială, grupul se ridică.

Individul trebuie să înţeleagă că prietenii lucrează împreună, ca un suflet. Nu este nimic ruşinos în asta. Ci, din contră, dacă el chiar nu are putere, atunci este un semn că el trebuie să apeleze la ei, deoarece toţi sunt plasaţi în această stare de către forţa superioară.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/8/18

Blitz de sfaturi Cabaliste – 4/1/18

Întrebare: Ce element transmite informaţia spirituală unui Cabalist, la fel ca un cuantum ca în fizică?

Răspuns: O unitate de informaţie spirituală este numită un Reshimo (reminiscenţă) sau un indicator de informaţie și ne spune despre nivelul egoismului cu care lucrăm: 0, 1, 2, 3, 4.

Întrebare: De ce un Cabalist poate să vadă viitorul spiritual şi potenţial al sufletului unui student, dar nu ştie viteza pământeană prin care studentul îl va realiza?

Răspuns: Un profesor vede potenţialul unui student, dimensiunea sufletului său, dar nu ştie cum îl va realiza, deoarece acolo studentul are alegere liberă.

Întrebare: Conexiunile dintre acţiunile determinate de cauză şi efect, pot să explice consecinţele evenimentelor din viaţa unei persoane?

Răspuns: Nu. Eu pot să fac fapte foarte bune şi totuşi să sufăr. Nu este în niciun fel conectat cu acest lucru.

Întrebare: Cum este posibil să înveţi şi să te observi pe tine însuţi?

Răspuns: Observă-ţi prietenii şi simte reacţia ta faţă de ei. Asta se numeşte “a te observa pe tine însuţi”.

Întrebare: Este spus: “Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul” (Proverbe 13:24). Cum îţi pedepseşti studenţii? În ce mod se exprimă acest lucru?

Răspuns: Nu-i pedepsesc; ei mă pedepsesc pe mine. Într-un asemenea caz, omul se pedepseşte pe el însuşi. Eu încerc să dau tot ce pot şi, în acelaşi fel, ei iau ce sunt capabili să ia.

Întrebare: Cum poate un student să ştie că avansează corect? Există ceva ca un indicator?

Răspuns: Numai în relaţie cu evaluarea profesorului şi a prietenilor, a cât de mult înţelege ce au nevoie ei.

Întrebare: Ce este bine şi rău în relaţiile spirituale? Sau nu există asemenea concepte?

Răspuns: Când lucrezi pentru alţii, asta este bine. Când lucrezi pentru tine, datorită constrângerii, asta este rău.

Întrebare: Înţelepciunea Cabala poate să dăuneze creativității?

Răspuns: Înţelepciunea Cabala este însăşi creativitatea. Dacă o persoană este captivată de ea, atunci preocupările corporale cu siguranţă pot să fie rănite ca rezultat al acestui lucru.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/1/18

 

Unicitatea metodei Cabalei

Întrebare: Sunt membrii unui grup Cabalistic cuprinşi din oameni care au foarte multe abilităţi?

Răspuns: Un grup Cabalistic este complicat, în sensul că aceia care au intrat în el au un ego mare, direcţionat spre atingerea Creatorului. Egoismul lor străbate graniţele lumii noastre, care arată cât de mare este ego-ul lor.

Ei trebuie să lucreze cu ego-ul lor fără să-l omoare, să-l micşoreze sau să-l şteargă, ci în schimb să construiască proprietatea opusă printr-o ridicare unică deasupra ego-ului. Ego-ul creşte tot timpul, dar o persoană construieşte proprietatea dăruirii şi a iubirii deasupra acestuia: ego-ul creşte, omul construieşte proprietatea iubirii; ego-ul creşte mai mult şi mai mult din proprietatea iubirii este adăugată. În acest mod o persoană se trage pe sine constant în sus.

Prin urmare metoda Cabalistă este complexă. La început, ea lucrează în interiorul unei persoane care există în două stări: o stare este egoistă şi cealaltă îl trage spre partea altruistă. Persoana este sfâşiată între aceste două stări neştiind în mod exact de care ar trebui să se ataşeze. Căderi mari, urcări mari şi o mare tensiune între ele.

Metoda îi explică ce ar trebui să facă, în timp ce el lucrează constant la discernerea liberului arbitru al său. Asta nu este uşor.

Întrebare: Unde în această muncă poate cineva să ofere o stare bună de spirit altei persoane?

Răspuns: În toate stările, dar numai prin mediul corect.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/8/18

Puterea garanţiei reciproce

Rabash, “Iubirea de prieteni – 1”: Această cale este numită “o cale a dăruirii” şi, de aceea, este împotriva naturii noastre. Pentru a o putea obţine, nu este nicio altă cale decât [într-un grup unde este] iubirea de prieteni, prin care toată lumea îşi poate ajuta prietenul său [pentru a merge înainte pe această cale].

Nimeni din grup nu poate avansa pe cont propriu şi nu poate avansa cu ajutorul celorlalţi. Avansarea spirituală înseamnă că o persoană ajuta grupul şi astfel dezvoltă calitatea dăruirii şi iubirii în ea însăşi.

Grupul ajuta o persoană prin acţiuni alternative, astfel încât o persoană poate da, influenţa, împlini, îngriji şi sprijini prietenii săi. În acelaşi timp, persoana dezvoltă calităţile spirituale.

Întrebare: Care este rolul garanţiei reciproce în acest proces?

Răspuns: Sprijinul reciproc, deoarece o persoană nu are putere proprie.

Garanţia reciprocă lucrează chiar şi în oamenii care nu realizează asta şi care nu o folosesc în mod conştient. Prietenii care lucrează în grup şi care iau parte la lecţii şi la toate evenimentele folosesc deja această forţă oricum. Chiar şi dacă nu în mod explicit, fără să fie direcţionaţi în mod clar, însă garanţia reciprocă deja lucrează pentru ei.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/1/18

Blitz de sfaturi Cabaliste – 3/25/18

Întrebare: Intenţia unei mame pentru copiii ei este tot timpul pozitivă. De ce este considerată această atitudine ca fiind “de dragul meu” şi dăunătoare pentru ceilalţi?

Răspuns: Noi nu considerăm intenţia mamei în nici un fel, fiindcă este pur și simplu un instinct.

Întrebare: Ne putem îmbunătăţii acţiunile prin intenţii?

Răspuns: Cu siguranţă. Chiar şi atunci când o persoană este adusă în faţa tribunalului pentru o infracţiune, noi clarificăm care au fost intenţiile ei atât pentru reclamant, cât şi pentru apărare. Asta poate să schimbe sensul acţiunii spre o acţiune complet opusă.

Întrebare: Ce este o “recompensă” în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: Aceasta este avansarea spre Creator, adică o intenţie din ce în ce mai corectată.

Întrebare: De ce ar trebui să fiu egal cu Creatorul? Şi ce se va întâmpla după ce devin egal cu El?

Răspuns: “După” nu există, deoarece intrarea în lumea spirituală ridică omul imediat deasupra cadrului timpului. În lumea spirituală nu există timp, la fel cum nu este nici mişcarea fizică obişnuită. Deci, noi nu putem să discutăm despre continuarea întrebărilor noastre care sunt referitoare la cadrul timpului, mişcării şi a spaţiului. În spiritualitate limitările de acest gen nu există.

Întrebare: Ce este mai corect: să ai o intenţie să te uneşti, ori să faci acţiuni concrete pentru unificare?

Răspuns: Acţiunile concrete pentru unificare sunt mult mai folositoare pentru avansarea noastră. Iar după aceasta noi vom vedea cum aceste acţiuni se vor transforma din acţiuni fizice în acţiuni tot mai spirituale.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/25/18

 

Cum să reacţionăm la intenţiile rele?

Întrebare: Cum pot să reacţionez în mod corect la intenţiile rele ale unei persoane faţă de mine? Până la urmă, ca răspuns ea va primi în mod automat propria mea intenţie rea?

Răspuns: Nu. Aceasta este o formulare incorectă a întrebării. În primul rând eu nu simt intenţiile. Eu percep doar acţiunile.

Cu toate acestea, dacă încerc să acţionez spiritual, atunci eu pot să spun că “nu este nimeni în afară de El” şi, în acest fel, Creatorul direcţionează influența acestei persoane faţă de mine. Nu este persoana în sine, ci Creatorul care stă în spatele ei şi El conduce totul.

Apoi eu acţionez faţă de această persoană într-un mod complet echilibrat. Ea nu prezintă niciun pericol pentru mine, nicio sursă negativă de dezvoltare – Creatorul face totul pentru ea.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/25/18

În afara noastră este doar Creatorul


Întrebare: De ce ar trebui să-mi iubesc aproapele dacă, după cum spui, ceilalţi nu există, iar tot ceea ce este în afara mea este numai o iluzie a sentimentelor mele?

Răspuns: Tot ceea ce este în afara ta este Creatorul, care apare pentru tine prin proprietăţi diferite, opuse față de ale tale. Ele se manifestă în special ca repulsie, deoarece asupra lor omul trebuie să construiască noul său vas (Kli) anti-egoist, capabil să absoarbă toată informaţia, nu numai ceea ce pare plăcut pentru tine.

Imaginează-ţi cât de mult percepi din ceea ce simţi chiar acum. Tu în mod automat respingi tot ceea ce nu-ţi place, ce este neplăcut pentru tine. Omul se îndepărtează de ce este neplăcut atât exterior, cât şi interior.

Şi mult mai multe ne sunt ascunse, deoarece egoismul nostru iniţial nu şi le doreşte. Prin urmare, noi nu percepem ce există cu adevărat.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/8/18

Dependenţa de jocurile video

Întrebare: Organizaţia Mondială a Sănătăţii include jocurile video în lista sa de boli şi distorsiuni. O persoană este considerată a fi dependentă de jocurile video dacă dedică din ce în ce mai mult timp pentru ele, “până în punctul în care jocurile capătă prioritate deasupra intereselor vieţii”.

Care este motivul pentru care o persoană se lipeşte de un joc atât de mult încât acesta devine viaţa sa?

Răspuns: Şi ce este viaţa noastră? De asemenea, este un joc.

Aşa că nu este nimic altceva, deccât că persoana schimbă una cu cealaltă. Jocul în care intră i se supune, el există în acesta, primeşte o reacţie de la el şi îl influenţează. Pentru el acesta este un spectru de conexiuni, evenimente şi de reciprocităţi mai apropiate.

El participă în mod activ în acesta. Oamenii cheltuie o grămadă de bani şi sunt gata pentru a trăi în acesta.

Întrebare: Crezi că asta este o boală?

Răspuns: Eu cred că orice hobby, dacă nu-i distrage atenţia de la scopul creaţiei, poate să fie ca o relaxare, dar dincolo de asta este deja o boală.

Întrebare: Este posibil să înfrângi această boală?

Răspuns: Eu nu cred că cineva va renunţa la ea de bună voie. Aceasta se datorează faptului că înlocuirea unei lumi de basm cu una reală este pur şi simplu ca şi cum i-ai fura viaţa cuiva de la el însuşi.

Întrebare: Pentru el viaţa este un joc?

Răspuns: În fapt, nu este un joc, ci viaţa lui! Şi viaţa noastră este un joc prostesc.

Remarcă: Tu vorbeşti tot timpul numai despre un lucru: Numai atunci când cineva va ajunge la adevăratul sens al vieţii, toate acestea vor deveni pentru el ca o joacă de copii.

Comentariul meu: Toate acestea vor ofili de la sine, deoarece prospectul pentru revelarea lumii adevărate, pentru eternitate şi perfecţiune, vor ascunde toate jocurile, tot ceea ce face astăzi.

Întrebare: Probabil de aceea există jocurile. Pentru a-l ducă mai aproape de asta?

Răspuns: Nu ca să-l ducă mai aproape, ci că pur şi simplu pentru a-și înveseleli timpul până când umanitatea își va realiza starea finală, lipsită de speranţe în care se află.

Întrebare: Şi când va veni acest timp?

Răspuns: Depinde de doi factori: când umanitatea va avea suficientă suferinţă şi când Cabaliştii vor putea să se apropie de ea şi să explice care este problema.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 6/20/18

Credinţa deasupra raţiunii

Munca în raţiune este clară tuturor. Este important, conform înţelegerii noastre şi, prin urmare, noi suntem pregătiţi ca să lucrăm. Munca deasupra raţiunii merge împotriva minţii şi sentimentelor noastre. Întreaga noastră lume lucrează de dragul primirii, conform propriei sale minţi şi sentimente, în raţiune. O fiinţă umană, ca cea mai inteligentă şi dezvoltată fiinţă dintre toate, trebuie să se poarte rezonabil.

Noi respectăm o persoană pentru inteligenţa sa. În mod specific aici, noi trebuie să mergem ca şi cum ar fi împotriva simţirii şi raţiunii. Dar ce altceva mai avem? Nimic! Se pare că noi trebuie să mergem împotriva a tot ceea ce există în noi dacă ne dorim să atingem lumea superioară. Până la urmă, în lumea superioară, mintea şi sentimentele noastre nu funcţionează, lumea superioară este deasupra raţiunii şi a sentimentelor.

Acesta este următorul pas: în locul primirii – dăruirea, în locul raţiunii – deasupra raţiunii. Dar ce pot să fac dacă eu nu am proprietăţile dăruirii, iar lumea spirituală este construită pe principii complet diferite? Omul nu poate să spună altfel, deoarece noi nu ştim ce înseamnă această opoziţie.

Noi nu înţelegem cum să ne schimbăm pe noi înşine pentru a ne ridica la o stare numită “lumea care va veni”, la următorul pas. Omul trebuie doar să încerce să o facă. Lumea spirituală este numită “lumea care va veni”, deoarece ea va veni, dar va veni conform eforturilor noastre.

Chiar şi dacă nu vrem asta, programul creaţiei are deja dorinţa noastră şi va veni. Cel care face eforturi în avans, salvează timp şi suferinţă, deoarece el ajunge repede la o rugăciune. Altfel el va irosi timp, deoarece încăpăţânarea sa nu-i va face niciun bine. Trebuie să fii încăpăţânat numai în ceea ce priveşte aplicarea eforturilor, aşa cum este vorba: “Fă orice, numai nu pleca”.

Chiar şi dacă eu văd prin toate semnele că nimic nu merge pentru mine, iar Creatorul chiar îmi arată că eu nu sunt dorit, totuşi nu renunţ. Insistenţa este cheia avansării.

Omul trebuie să aibă o raţiune profundă ca să lucreze deasupra ei. Sarcina noastră este să facem un efort până când primim proprietatea dăruirii, proprietatea conexiunii şi a iubirii. 1

Spiritualitatea este revelată în dorinţele de dăruire şi este necesar să ştim cum să verificăm şi cum să măsurăm aceste dorinţe, conform principiului care este opus de ceea ce avem. Aşa cum este scris: “Am văzut o lume opusă”.

În lumea noastră, totul este măsurat după cât de mult capăt, după cât de mult este în farfuria mea, în geanta mea. Dar în lumea spirituală, opusul este adevărul: cu cât îmi doresc mai mult să primesc în raţiune, eu cu bucurie m-aş ridica deasupra acestor cereri pentru a dărui, în ciuda marii mele dorinţe de a mă bucura.

În acest mod este măsurată credinţa mea deasupra raţiunii. Mă bucur, deoarece m-am ridicat la următorul pas, am devenit mai apropiat de Creator şi am început să simt şi să explorez realitatea numită lumea următoare. Până la urmă, eu sunt sigur că, Creatorul controlează totul şi, prin urmare, ştie mai bine ce este bun.

Tot ceea ce am vine de la Creator, inclusiv toate instrumentele mele de verificare a Lui. Tot ceea ce am, în mod direct şi indirect, vine de la Creator şi nimic nu depinde de mine. Chiar şi dacă decid să mă verific pe mine însumi, aceasta verificare vine tot de la Creator.

Fără Creator eu nu sunt doar un computer gol, pe care nu este instalat niciun program, ci calculatorul chiar nu există deloc. Nu este nimic. Prin urmare, cu cât mă ridic mai sus deasupra raţiunii, cu atât mai puternic şi elevat este simţul lumii spirituale pe care îl posed.

Primul pas spre spiritualitate este să renunţi la propriul tău bine şi la sentimentul de încredere din raţiune şi să construieşti deasupra lor o atitudine opusă faţă de lume, de dragul dăruirii. Se pare că eu am două niveluri: raţiunea şi deasupra raţiunii. Iar eu încerc să le extind pe amândouă, să deschid aceste foarfece pe cât de mult posibil. Acolo, între ele, eu voi simţi lumea superioară, realitatea superioară. 2

Scopul muncii omului în această lume este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele sale de a se bucura, adică să câştige mai mult, să învingă, să reuşească, să se umple pe sine cu toate binecuvântările. Însă. scopul muncii omului în lumea spirituală este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele superiorului. În măsura eforturilor noastre de a ne imagina asta, noi suntem influenţaţi de Lumina care se reîntoarce la sursă şi ne duce la dorinţa superiorului şi la simţirea perfecţiunii în această dorinţă.

Una nu poate să existe fără cealaltă. Este imposibil să simţi lumea spirituală şi să suferi din cauza ei. Eu voi primi dobândirea spirituală numai dacă ea mă face fericit. 3

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/20/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

 

1 Minutul 0:20
2 Minutul 10:08
3 Minutul 21:11