Ultima generație începe din transformarea întregii lumi într-un mic sat, într-un singur sistem. În secolul 21, lumea a atins o stare în care toată lumea depinde de toată lumea.

Această dependență este neplăcută, împovărătoare și este percepută ca o manipulare a elitei financiare asupra noastră, dar, totuși, lumea s-a blocat singură într-un cerc și, prin urmare, suntem numiți ultima generație.

Lumea a început să funcționeze ca un mecanism global și, deși acest mecanism este corupt, acum avem ocazia să îl corectăm într-unul bun. La urma urmei, mecanismul acesta și-a dezvăluit deja răul și și-a expus conexiunile rele, care ne-au înconjurat din toate părțile și acționează în detrimentul nostru. Sistemul se ridică chiar din controlul autorităților și se produce o explozie financiară la scară globală.

După mii de ani de dezvoltare, sistemul a ajuns, în cele din urmă, la o interdependență globală. Acum a apărut o nouă problemă și, anume, cum putem să ne corectăm, fiindcă este imposibil să mai tolerăm acest lucru.  Egoismul devine atât de global, încât nu ne lasă nicio speranță pentru viitor.

Dacă înțelegem, simțim acest lucru și acceptăm în mod serios misiunea noastră, trebuie să ne corectăm cât mai curând posibil în grupuri de zece, pentru a influența pozitiv lumea, din aceste grupuri. Cei care se presupune că guvernează lumea sunt foarte slabi, raportat la noi.

Ei nu au nicio ocazie să influențeze altceva, decât sistemele artificiale fictive, pe care le-au construit pentru ei, înșiși: un sistem financiar care nu are o bază reală, un sistem industrial cu 90% din produse de care nimeni nu are nevoie, etc.

Iar dacă dăm lumii o mică iluminare din corectările noastre, asta va produce schimbări uriașe în ea, spre bine. De aceea, trebuie să știm ce se întâmplă în lume și să includem starea ei în ruga noastră.

Nu ne putem corecta pentru propria noastră bunăstare, fiindcă ar fi o acțiune egoistă și nici pentru binele Creatorului nu putem fi corectați, pentru că El nu are nevoie de favorurile noastre. Orice corectare trebuie făcută numai în raport cu lumea.

Iar dacă vom corecta lumea, atunci vom crea un ”vas” (dorință) pe care Creatorul îl poate umple și asta să-L bucure. Acest vas este corpul sufletului comun și noi suntem doar ”capul”, care trebuie să organizeze această întâlnire între Creator (lumina) și dorința (trupul Partzuf-ului). Noi suntem la mijloc, ca un cap și aceasta este misiunea noastră. Prin urmare, nu putem decât să ne gândim la lume și să-i absorbim problemele. (Minutul 1:40)

Ziua Memorială a Holocaustului este mai relevantă astăzi, ca oricând. Situația s-a răsturnat cu susul în jos: astăzi, pentru un evreu, este mai periculos să trăiască în America sau în Europa, decât în Israel. La urma urmei, nu se poate apăra acolo. Evreii din străinătate suferă și sunt în pericol, în timp ce în Israel domnește seninătatea în creștere. Acestea sunt cele două forme de indiferență caracteristice evreilor: fiind printre dușmani, nu se simt în pericol, iar cei care sunt departe de pericol, în afara diasporei, nu sunt doar indiferenți față de ceea ce se întâmplă acolo, ci, în general, nu vor să audă despre ei sau să susțină evreii în exil.

Același lucru se întâmpla și înainte de Holocaust, când niciunul dintre evreii din întreaga lume nu a intervenit în ceea ce se întâmpla în Germania. Evreii americani nu au vrut să accepte o navă cu evrei, care au fugit din Europa și i-au trimis înapoi în Germania, direct la Auschwitz. Nimic nu s-a schimbat de atunci, iar astăzi evreii israelieni nu se vor îngriji de evreii din America.

Așa cum, odată, evreii americani nu au avut grijă de evreii europeni, Israelienii nu se vor îngriji de evreii din alte țări ale lumii. Ei vor spune: „Dacă ei se simt rău acolo, să vină aici. Cel puțin, nu îi vom da afară, cum au făcut americanii, în trecut.”

Când naziștii au venit la putere în Germania, la început au colaborat cu liderii mișcării sioniste și toți evreii europeni ar fi putut fi trimiși în siguranță în Israel. Germania a fost gata să contribuie la acest lucru și a promis sprijin financiar pentru cei care se mută în Israel. Dar evreii nu au vrut să părăsească Germania, pentru a schimba „cea mai civilizată țară” cu Palestina săracă. Apoi, atitudinea naziștilor s-a schimbat în opusul ei: în momentul în care evreii au refuzat să părăsească Europa și să meargă în Israel, ei s-au transformat din suporteri, în antisemiți. Această schimbare drastică a fost făcută de Sus, iar astăzi trebuie să învățăm această lecție din istorie.

Dar, în zilele noastre, ar trebui să aibă loc corectarea finală a întregii lumi, așa că principalul lucru este să ne ocupăm de unitatea noastră și să găsim o cale de a scăpa dintr-un loc în altul. Totul depinde de când, sub ce formă și cât de repede vom realiza unitatea noastră, fiindcă, în funcție de aceasta, este posibil ca evreii să nu fie nevoiți să caute un adăpost în Israel, fugind din alte țări.

Dar nu există nicio îndoială că Israelul va fi cel mai sigur loc, dacă poporul Israel va înțelege că trebuie să fie Yashar – El (direct către Creator), adică uniți. Dacă nu, atunci ar putea fi la fel ca în întreaga lume și chiar mai rău. De aceea, Ziua Memorială a Holocaustului este un simbol foarte relevant pentru prezent. (Minutul 7:50)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/30/19, Lecția pe tema „Construirea Societății Viitoare”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Substanța creației este dorința de a se bucura, iar toată munca noastră este să o ”îmbrăcăm” în intenția de a  dărui, de iubirea aproapelui. Intenția are cea mai mare importanță pentru că dovedește esența acțiunii. Ideea nu este dacă primesc sau dau, ci ce aștept din această acțiune: să primesc sau să dau? Este ceea ce determină totul.

Dacă un extraterestru ar ateriza pe Pământ și ar vedea cum o persoană muncește din greu toată ziua și la sfârșitul zilei dă toți banii câștigați unui vânzător dintr-un magazin sau unui casier dintr-o bancă, el ar fi fascinat: „Ce act de dăruire!” Dar noi înțelegem de ce dăruiește, pentru că, apoi, primește ceva mai valoros pentru el.

Se pare că acțiunea în sine nu spune nimic și totul este determinat de intenție. Aceasta este diferența dintre un animal și o ființă umană: animalul înțelege numai acțiunea în sine. Este imposibil să vorbim cu el despre intenție, deși este posibil să antrenezi un animal și să-i explici puțin despre intențiile proprietarului față de el, cu ajutorul acțiunilor. Dar, în general, un animal înțelege numai acțiunea: dacă dai, ești bun, dacă nu dai, ești rău.

O persoană acționează cu intenție, iar aceasta este diferit față de animale. Suntem animale prin natura noastră, dar cu cât ne ridicăm mai mult de la nivelul animalelor, datorită educației și obiceiurilor dobândite, cu atât mai multă importanță acordăm intenției. Toată ficțiunea, arta filmului și arta înaltă vorbesc despre intenții și nu despre acțiuni. Cu cât intenția se abate mai mult de la acțiune, cu atât sunt dramele mai acute, conflictele și confruntările apar și, prin urmare, este greu de înțeles și de simțit intenția și dificil de exprimat. Iar atunci când, în final, intenția se conectează cu acțiunea, ea duce la o soluție, la un deznodământ (Minutul 30:12).

Intenția de dragul dăruirii poate fi obținută numai din lumina reformatoare, deoarece această lumină provine din sistemul în care suntem cu toții interconectați. Se pare că încep să simt o altă persoană, nedespărțită de mine și, prin urmare, îmi schimb atitudinea față de ea și îi dăruiesc, ca și cum aș primi eu însumi. Astfel, dăruirea pentru ea se transformă în primire, ca și cum aș fi dăruit copilului meu.

Înțelegem exemplul cu un copil; este chiar mai plăcut pentru noi să dăruim copiilor, decât să ne luăm pentru noi. În mod similar, ar trebui să percepem un străin ca și cum ar fi partea noastră inseparabilă. În acest scop, există lumina care se întoarce la sursă, care are puterea de a-mi arăta că prietenii mei și cu mine suntem părți ale unui singur trup și că, dăruind lor, par să primesc eu, însumi.

Prin urmare, schimbarea intenției este posibilă numai într-un grup și numai cu ajutorul luminii reformatoare (Minutul 34:00).

Lecția ar trebui să fie o acțiune practică în grupul de zece și nu speculații mentale. Trebuie să intre în substanța noastră, în conexiunea dintre noi, pentru că unitatea este matricea întregii realități. Nu există altă realitate decât grupul de zece. Dacă repet toate scenariile prin grupul de zece, îmbrăcând toate materialele articolelor în el – cele zece Sfirot, lumile superioare, Partzufim, sfărâmarea și corectarea – acesta este adevăratul studiu al științei Cabala în practică, adică Cabala practică.

După lecție, ies cu totul diferit de ceea ce am fost înainte, iar grupul de zece, de asemenea, este diferit, deoarece am făcut împreună un salt pe calea către spiritualitate. ( Minutul 1:03:57)

Ce mă împiedică să mă simt în perfecțiune, abundență completă, ”topit” în Creator? Lumea este bună și frumoasă, plină de Creator, iar eu sunt etern și perfect în ea. De ce mă simt acum diferit? Diferența dintre aceste două stări este doar în senzația mea. Dacă nu calculez cu dorința mea animalică de a mă bucura, ci vreau să fiu în dorința de a dărui, atunci dăruiesc plăcere Creatorului spunând: „Mă simt infinit, umplându-mă cu ceea ce îmi dai. Nu mai am nevoie de altceva și sunt fericit că Tu exiști și ai grijă de mine!“

Cine mă împiedică să simt o astfel de bucurie și împlinire, cu excepția egoismului meu și a mândriei mele? (Minutul 1:16:40)

La sfârșitul corectării, întreaga lume devine absolut bună, așa cum este scris că „lupul va locui cu mielul”. Israel (aspirând la Creator) este Rosh (capul) lui Partzuf, sufletul comun al lui Adam HaRishon. Adam nu avea un Rosh; el s-a născut un animal, un înger, care este nivelul animal al sfințeniei, iar un animal nu are minte și, deci, nici Rosh.

Acum, datorită clarificărilor, Rosh începe să crească pe nivelurile Shoresh, Aleph, Bet, Gimel și Dalet. Noi suntem Rosh, luptând pentru revelarea Creatorului, pentru unitate. Guf (corpul) există datorită lui Rosh și nu poate să iasă la viață fără el.

Adam a avut Rosh la nivelul Hassadim, adică la nivel animal. Când a dorit să aibă un Rosh cu lumina Hochma (înțelepciune), adică la nivel uman, s-a fragmentat (”spart”). Iar corectarea constă în adunarea înapoi a Rosh și Guf, ceea ce va fi corectarea lumii, a realității. Toată lumea se va uni prin conexiuni bune, în lumina Hassadim și umplută de lumina perfectă Hochma. Aceasta se numește sfârșitul corectării. (Minutul 1:58:57)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Kabbalah 4/30/19 „Nu există altcineva în afara Lui” (Pregătirea Convenției din America Latină 2019)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Spiritualitatea poate fi atinsă numai în conexiunea dintre noi. Nu este atât de ușor de acceptat și nu este foarte plăcut, pentru că este complet împotriva naturii noastre. Cu cât omenirea se dezvoltă de la o generație la alta, de-a lungul a mii de ani, cu atât devenim mai egoiști. Acest lucru poate fi văzut clar în transformările societății umane, care au început cu clanuri tribale, apoi s-au transformat în sate, care apoi au crescut în orașe mari și țări.

Conexiunea este un subiect foarte dificil, dar definește toate diferențele dintre noi și lumea spirituală. Principala problemă este convingerea noastră că ne putem conecta. Dar nu ne putem conecta pentru că suntem sută la sută egoiști.

Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că noi nu ne putem conecta, ca să nu mai vorbim despre a ne iubi unii pe alții. Acest lucru este complet împotriva naturii noastre. Să fim realiști: suntem capabili numai de ură. Tot restul sunt doar jocuri frumoase, ca la grădiniță. Totuși, inversăm acest joc într-unul foarte serios. Jucându-ne ca niște copii buni și realizând că nu suntem aşa și că, de fapt, nimeni nu își iubește prietenii și nu vrea să se apropie de ei, putem spera să primim singurul remediu – lumina reformatoare.

Nu vrem să ne conectăm și înțelegem asta în mod clar. În orice caz, dacă încercăm totuși să ne conectăm, atunci cerem forța corectării, lumina reformatoare. Noi nu suntem copii nevinovați, ci egoiști răi și venim în grup nu să ne îmbrățișăm, ci să atingem spiritualitatea. Altfel, viața se va sfârși în zadar. De aceea, toate acțiunile noastre în grup, în timpul atelierelor și în diseminare, au un singur scop – de a atrage lumina reformatoare. Și lumina va face toată treaba.

Facem tot ce putem și Creatorul va termina totul așa cum ar trebui să fie; El chiar va corecta tot ceea ce noi am stricat. Principalul lucru este să încercăm să ajungem la o cerere adevărată. Nu ne înșelăm singuri. Noi nu vrem să ne conectăm. Cu toate acestea, în același timp, înțelegem că nu există altă cale. În această lume globală totul este interconectat: natura minerală, plante și animale. Doar omul, ultimul grad, iese din simbioza generală și acționează într-un mod opus.

Pentru a ne conecta corect cu ceilalți, avem nevoie de forța naturii. Această forță ne-a îndepărtat din restul nivelurilor și pe unul de celălalt. Acum trebuie să cerem acestei forțe să ne reconecteze. Prin urmare, încercăm să vorbim frumos unul cu celălalt și să înțelegem că aceasta este o rugăciune, o cerere care ne va ajuta pe noi, egoiștii, să fim corectați de această forță.

Grupurile de zece și atelierele sunt o muncă foarte serioasă împotriva egoismului nostru animalic. Noi nu vrem să ne apropiem unul de celălalt, dar nu există altă opțiune: omenirea trebuie să-și restabilească natura, care este complet integrată și perfect conectată. Numai omul strică totul; prin urmare, suntem obligați să ne conectăm între noi și cu toate celelalte niveluri ale naturii.

Simt că nu vreau să mă conectez cu nimeni, dar, în același timp, recunosc că trebuie să fiu conectat cu toată lumea și, prin urmare, cer lumina reformatoare.

Este scris că „Israelul nu va fi răscumpărat prin durere, nici prin robie, nici prin minuni sau nebunie și nici prin presiuni sau lipsă de hrană”. Nici un efort eroic din această lume nu poate ajuta la atingerea sensului vieții și la realizarea eternităţii, ci numai ” zece oameni care stau împreună”, vorbind despre unificare. Ei înțeleg că nu există nicio legătură între ei, iar prin propriile lor forțe nu pot avea asta; ei cer forței să vină și să îi conecteze. „Astfel, vocile lor vor fi auzite” (Minutul 00:00 – 20:00)

Din Lecția 2, Convenția din America Latină din 2019  – „Construirea unei societăți viitoare”  – „Ziua a doua” 5/18/19, Munca în grupul de zece

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noua viață nr. 239 – Înțelepciunea fericirii lui Abraham
Dr. Michael Laitman în discuţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Oamenii au întrebări existențiale. Abraham a explicat că suntem controlați de puterea primirii și că putem descoperi și dezvolta puterea iubirii și a dăruirii, prin bunătate. Pentru a aduce întreaga lume la corectare, era nevoie ca Abraham și urmașii săi să fie aduși mai aproape de întreaga omenire. Ei au căzut în egoism, ca toți ceilalți. Astăzi, trebuie să ne întoarcem la a fi ca un om într-o singură inimă, pentru a transforma ura în iubire. Fericirea adevărată poate fi realizată numai prin înălțarea spre forța superioară.

Din KabTV “Noua viață # 239 – Înțelepciunea fericirii lui Abraham” 10/10/13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există multe grupuri de oameni în lume, care găsesc bucurie în conexiune. Care este diferența dintre aceste grupuri și un grup de cabaliști?

Răspuns: Într-adevăr, există multe grupuri în lume care se angajează în diferite metode de conectare și găsesc o mare plăcere în asta. Oamenii fac karaoke, dansează și cântă împreună, etc. Este impresionant să vezi cum se bucură să fie împreună.

Cum putem distinge un grup cabalistic, de oameni, din orice alt grup, care se conectează și primește plăcerea din conexiune?

Faptul este că scopul grupurilor obișnuite este să se bucure ei, înșiși. Scopul legăturii în grupurile Cabalistice este acela de a aduce mulțumire Creatorului  și, în măsura în care aspiră la aceasta, ele se ridică la nivelul Creatorului.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 1/20/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un om se naște și există în această lume pentru a obține independența față de natura sa și, astfel, să scape de nivelul inanimat, de dorința de a se bucura și să construiască forma ei opusă, dorința de a dărui. Asta înseamnă să devii independent de etapa anterioară. Următorul pas nu există în forma sa completă, ca să vezi, să studiezi și să iei un exemplu din el. Nu avem pe nimeni ca să imităm, iar noi putem doar să aspirăm spre proprietățile opuse și, în acest fel, să construim următorul pas.

De fiecare dată, dorințele și gândurile se schimbă și cresc și o persoană poate lucra la a se construi pe ea, însăși, independentă față de ele. Omul se dezvoltă tot mai mult la nivelul animat și, de aceea, omul nu mai este un simplu animal așa cum a fost născut, fiindcă egoismul, înclinația rea devin tot mai vizibile în el. Însă, răul a fost creat pentru a construi opusul asupra lui, adică nivelul spiritual, o înclinație bună, un om (Adam).

Nivelul uman este caracterizat prin faptul că necesită conexiunea cu alții, spre deosebire de nivelul animat, la care toată lumea se simte tot mai izolată și distantă față de ceilalți. În același timp, la nivelul animat, pare că prin îndepărtarea de toată lumea, omul obține independența. Dar, pentru a mă construi la nivelul uman, eu am nevoie să mă anulez și să mă conectez cu toată lumea. Și, deși, omul se întreabă: „Unde este independența aici?”, totuși, dacă mă neglijez pe mine, de dragul celorlalți, asta este în mod absolut opusul.

Noi trebuie să realizăm cât de nesemnificativă este independența animalică, după care tânjim, prin chemarea naturii. Iar independența la nivelul unui om este aspirația de a împlini instrucțiunile forței superioare, prin carene construim similaritatea cu cel superior, în măsura în care ne putem ridică deasupra naturii noastre animalice.

Este scris că, „Creatorul salvează deopotrivă oamenii și animalele”, ceea ce înseamnă că ambele niveluri se ridică, sprijinindu-se între ele, pentru ca, împreună, să construiască independența față de natura noastră, față de dorința de a ne bucura doar pe sine. În acest fel, noi ajungem la scopul creației, pentru care Creatorul a creat totul cu o dorință egoistă, așa încât să construim nivelul de om, Adam, similar Creatorului, deasupra lui, în adeziune, sprijin reciproc și conexiunea tuturor dorințelor.1

Și tot ceea ce a spus Baal HaSulam despre poporul Israel, acum aproape o sută de ani, este încă relevant astăzi, fiindcă noi chiar suntem ca niște „nuci într-un sac”, deoarece suntem forțați să ne ținem împreună numai datorită influenței forțelor negative exterioare. Nimeni nu cunoaște marea misiune a oamenilor și care încă trebuie revelată și, prin urmare, noi invidiem dreptul indiscutabil de a exista al tuturor celorlalte națiuni pe pământul lor.

Însă, evreii sunt un popor special față de care niciun alt popor din lume nu are o atitudine pozitivă. Acesta este un fenomen special. Și poporul Israel, în sine, nu este capabil să se unească într-un mod natural și ei simt separarea lor interioară.

Chiar și neevreii, în care punctul din inima, adică dorința de a se uni cu forță superioară, care îi duce să studieze Cabala, s-a trezit, de asemenea revelează cât sunt de diferiți și de îndepărtați între ei. Și nu au nicio dorință să se apropie de alții. De aceea, nu contează de ce națiune aparțin în lumea corporală, însă de îndată ce se unesc într-un grup, care este angajat în avansarea spirituală, ei imediat devin similari cu poporul Israel. De aceea, ei se simt acum la fel de divizați. Fiecare grup este ca un ”sac de nuci”, care se macină în fricțiunea dintre ei și nu vor să se conecteze.

Aceasta este o manifestație a aceleiași naturi: atât în poporul Israel, cât și în grupurile Cabaliste din jurul lumii, care vor să se apropie de Creator. De aici, este clar că evreii nu sunt un popor, ci un grup de Cabaliști care au existat în trecut. Cândva, au fost pe un nivel spiritual și au putut să-și depășească separarea și să se unească, apoi au căzut de la această înălțime și acum există în forma opusă.

De aceea, este necesar să studiem starea noastră spirituală din forma sa opusă care există astăzi. Până la urmă, cu cât ne dezvoltăm mai departe și încercăm să fim împreună, cu atât mai puțin reușim în asta. Dar trebuie să ne bucurăm că răul, adică natura noastră adevărată, este revelat. Această natură nu este obișnuită, este mult mai rea decât aceea a tuturor celorlalte națiuni, deoarece vine de la ”spargere”.

Toți ceilalți au o natură animalică obișnuită și se străduiesc pentru o bunăstare materială a corpurilor lor. Însă, poporul Israel, încercând să se unească și să studieze Cabala, conștient sau inconștient, trezesc lumina superioară care reformează, astfel revelând spargerea, lipsa unității și a spiritualității, ceea ce face ca, calitățile anti-spirituale opuse Creatorului să fie revelate în noi.

Și este necesar să clarificăm și să înțelegem aceste calități anti-spirituale și să le tratăm cu un mare respect, deoarece sunt deasupra acestor consecințe ale spargerii, a corupției și, deși resping spiritualitatea și unitatea, cu ele vom putea construi starea corectată. Toate aceste stări, care sunt opuse unității și corecției, cât și acelea care sprijină unitatea, aparțin etapei umane. Prin urmare, trebuie să le apreciem și să lucrăm asupra lor.

Corecția are legătură numai cu nivelul uman și ne cere să ne unim și să ne convergem în opiniile și senzațiile noastre, deși nimeni nu renunță la opiniile și sentimentele sale inițiale, iar conexiunea are loc deasupra lor, ca un singur om, cu o singură inima, adică ca în primul om numit Adam HaRishon. Iar ultima persoană corectată va fi la fel, fiindcă revelația ”spargerii” trecute indică o corecție viitoare.

Prin urmare, astăzi suntem un grup special, un popor nou, poporul Creatorului, care încearcă să se ridice din ”țărână”. 2

Aceștia sunt oameni, adică o asemenea dorință de a se bucura, care sunt uniți la nivelul animal. Ei simt intimitatea și înțelegerea conform proprietăților lor corporale și, prin urmare, se simt bine împreună. Toată lumea simte că se merită să fie în legătură cu acest grup, cu acest popor. Sunt 70 de asemenea națiuni în lume, grupuri, în care fiecare are propriul spirit, propria măsură de unitate, propriul nivel de existență, caracter și gene fizice. Oamenii, în mod natural, simt că aparțin unuia dintre aceste grupuri. Chiar dacă apare ura între ei, ea este strict corporală și nu are nicio legătură cu spiritualitatea.

Dar, în același timp, ar putea să fie și un grup la un nivel mai înalt, care există datorită unei conexiuni pentru un scop special. Acest scop nu este natural, este deasupra naturii corporale și, anume, pentru a se conecta deasupra egoismului omului. Aici, două opuse se combină. Pe de-o parte este o conexiune negativă între ei, deoarece nimeni nu se simte obligat față de acest grup să fie conectat cu el, iar pe de altă parte, ei sunt uniți de un scop aranjat artificial.

Un scop comun crează un spațiu comun pentru ei, deoarece numai prin unire pot obține acest scop superior sublim. Apoi ei se vor numi un popor special, dar nu conform ADN-ului corporal, ci conform genelor lor spirituale (Reshimot) trezite în ei.

Un asemenea grup, care ajunge la un tip nou de conexiune, în contrast cu dezbinarea lor corporală naturală, se numește poporul Israel (Isra-El), deoarece vrea să fie similar Creatorului (Yashar-El), forța superioară. Acesta deține o natură nouă, o esență nouă. De la generație, la generație, a încercat să obțină forța superioară, creând o metodologie pentru asta și stabilind tradiții în conformitate cu forța superioară, precum sărbătorile, zilele speciale și poruncile fizice, conform atingerii sale spirituale.

Adică uniunea este formată conform legilor spirituale. Și, astfel, un grup de oameni care stabilește legile și tradițiile pentru el, în conformitate cu sursa superioară, apare în istorie. Fiecare națiune are propriile tradiții, dar tradițiile poporului Israel corespund treptelor spirituale, fie obținute în trecut, ori marcate pentru viitor, ca un „semn pentru fii”. Aceste tradiții reamintesc unei persoane de nivelurile spirituale pe care el sau ea le-a obținut în trecut și de la care a ”căzut”. 3

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 5/9/19, Ziua Independenței

1 Minutul 0:20

2 Minutul 9:30

3 Minutul 19:57

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a zecea zi a lunii Tevet, ziua traducerii Torei din ebraică în 70 de limbi, este considerată o zi de jale? Se consideră că în acea zi Tora a fost îndepărtată din locul său. Ce semnifică toate acestea?

Răspuns: Din cauză că această traducere a lăsat Tora fără adevărata ei fundație spirituală sau fără forma ei, ceea ce a rămas a fost doar o variantă superficială. Nici măcar din punct de vedere didactic nu a rămas exactă, ca să nu mai menționăm faptul că partea spirituală nu poate fi tradusă în nicio limbă.

De fapt ebraica nu este o limbă, ci un cod – literele se înșiră una după cealaltă în anumite secvențe, după reguli bine stabilite. Ele nu pot fi rearanjate. În fiecare cuvânt există o anumită rădăcină alcătuită din două sau trei litere, așa numita  “Binyan” (structură).

Când limba ebraică este tradusă, toate aceste reguli dispar și nu mai rămâne practic nimic din ea. Se ia o traducere simplă a unui cuvânt, a unei caracteristici a lumii noastre și, deși acolo nu se afirmă nimic despre lucrurile materiale, i se atribuie o anumită copie din lumea noastră.

Întrebare: Oare câte discuții există pe marginea faptului că femeia a fost creată din coasta unui bărbat sau despre coarnele strălucitoare ale lui Moise? Toate se datorează unei traduceri incorecte?

Răspuns: Nu se poate face nimic. Aceasta este problema.

Întrebare: Este posibil ca omenirea, urcând în lumea spirituală, să aducă Tora înapoi la locul care i se cuvine?

Răspuns: Nu avem ce să aducem! Tora nu a căzut, nu s-a spart, nu i s-a întâmplat nimic.

Tora este o descriere a lumii de sus. O persoană care se angajează în studiul ei și se înalță, poate înțelege această unealtă.

Dar, când consideră că unealta este deja în buzunarul ei, sub forma unei cărți care nu este nici măcar în ivrit, ci este doar o traducere, fără semnificație spirituală, atunci percepe Tora doar ca pe o poveste. Când citește că la început Dumnezeu a creat cerurile și pământul, se gândește: „Acum știu ce sunt cerurile. Acum știu ce este pământul. Continui să citesc.”

De aceea, unei persoane care nu vrea să se „disece” singură, nu ar trebui să i se permită intrarea în lumea spirituală.

Din lecția de cabala în limba rusă 1/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viaţa nouă nr. 1087 – Educație pentru o schimbare în natura umană
Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat

Înțelepciunea Cabala este o metodă de educație care transformă egoismul în altruism. Realizarea metodei cere grupuri mici, de aproximativ zece persoane, care să participe la exerciții unice și care să le ajute să comunice între ele, astfel încât să simtă că aparțin unui singur organism. În micul grup, fiecare individ încearcă să se conecteze, să asculte și să-și corecteze natura egoistă. Ceea ce este cel mai important este să trezim puterea mai înalta, din interiorul adâncurilor naturii noastre, astfel încât aceasta să ne influențeze în acest sens.

Din KabTV “ Viaţa nouă # 1087 – Educație pentru o schimbare în natura umană” 2/26/19

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viaţa nouă nr. 962 – Adevărata identitate
Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Yael Leshed-Harel

Rezumat

Care este adevărata noastră identitate interioară, cum este posibil să descoperim această identitate și de ce nu este asta clar pentru noi, de la naștere? Fiecare persoană işi dorește propria identitate, unică, o dorinţă care provine din egoismul uman. Astăzi, fiecare trăiește ca și cum ar fi într-un teatru, jucând un rol determinat, gândindu-se că acesta este adevărata lui identitate. Scopul este ca fiecare persoană să-și atingă identitatea adevărată, unică și spirituală, prin descoperirea rădăcinii sufletului lor. Această rădăcină este ascunsă și poate fi descoperită numai atunci când învățăm să ne deschidem sufletul, într-un anume mediu, corect.

Din KabTV “Viaţa nouă # 962 – Adevărata identitate” 2/11/18

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde a venit binyanim – formele de construcție a verbelor în ebraică? Au o rădăcina spirituală?

Răspuns: Ebraica este o limbă matematică. Este opusul altor limbi.

Sunt două forțe în univers: lumina Hochma și lumina Hassadim, iar interacțiunea lor este baza Kli-ului (vasului) viitor. Adică lumina este rădăcina pentru tot.

Rădăcina cuvintelor ebraice poate cuprinde una, două sau trei litere. Asta este fie o linie, două linii sau trei linii. Literele nu pot fi combinate arbitrar între ele ca în alte limbi, conform regulilor lor. Aici nu sunt reguli, ci legile naturii, legile lumii.

Binyan este baza, structura lumii, care își exprimă în mod clar tot timpul baza, rădăcina: o combinație de lumini și dorințe. Până la urmă, ce altceva este acolo? Lumina este de la Creator, iar dorința, adică intenția, lumina reflectată, este de la creație.

Totul depinde de starea în care se află acestea. Poate să fie doar o linie, două sau trei. Prin urmare, de regulă, noi avem două linii și în cazuri speciale – trei. Vorbește doar de bazele lumii.

Toate aceste întrebări sunt pur matematice. Nu pot fi mișcări arbitrare.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 1/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→