Timpul este cel care ne produce confuzie. Dacă nu ar fi trecut, prezent și viitor, ci numai un punct în timp, un moment, am fi trăit o altă realitate. Avem o problemă, fiindcă nu știm ce ni se va întâmpla în momentul imediat următor, deoarece este ascuns.

Pe de altă parte, este minunat că nu ne cunoaștem viitorul și nu putem prezice nimic. Până la urmă, asta ne dă șansa să avem nevoie de Creator! Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l obținem: nevoia pentru ajutorul Creatorului, pentru revelare a Lui.

El trebuie să fie revelat, altfel, nu pot exista nici măcar în simpla formă egoistă, nu îmi pot organiza viața. Am nevoie să apară Creatorul, fiindcă numai El știe cum să stabilizeze și să aranjeze totul pentru a putea trăi cu încredere. Acest lucru este necesar pentru mine, chiar și în mod egoist, fiindcă nu este vorba încă de dăruire.

Sunt exerciții speciale care pornesc din egoism, din această lume, din dorința de plăcere și care continuă până la cele mai înalte culmi, în dorința de dăruire. Singurul scop al tuturor acestor exerciții este de a simți nevoia pentru Creator.

De aceea, vrem să accelerăm timpul și să ne aducem la starea de incertitudine totală față de următoarea clipă, să ne simțim dependenți de necunoaștere, de soartă și de impredictibilitatea momentului următor. Frica în fața incertitudinii nu dispare până la finalul tuturor corectărilor, până la ultimul grad al scării spirituale.

Dacă vrem să accelerăm timpul, trebuie să găsim niște trucuri care să ne permită să raportăm totul la Forța Superioară. Atunci, „copiii lui Israel vor geme sub muncă și vor striga, iar strigătul lor va urca la Dumnezeu datorită muncii. Și Dumnezeu le va auzi gemetele” și El le va răspunde și îi va aduce mai aproape. Apoi, la următorul grad, din nou ne vom regăsi neajutorați, suspendați între cer și pământ, într-o așa măsură că vom fi panicați și morți de frică. În condiții minore, însă, omul nu va avea nevoie de ajutorul Creatorului.

De aceea, trebuie să fim fericiți că am obținut starea în care putem deja să practicăm măcar puțin acest lucru. Aceste exerciții ne vor ajuta să înțelegem ce înseamnă să te ridici deasupra rațiunii și să fii suspendat în aer, ce înseamnă să nu simți pământul sub picioare și să nu ai nimic de care să te agăți când totul se agită. Aceasta este o stare specială de la care începe Spiritualitatea.

Dacă omul se face complet dependent de Creator și nu de sine însuși, dacă nu simte nicio susținere în percepția sa egoistă, în timp, mișcare și spațiu, atunci acesta este un mare succes. În acest fel, el începe călătoria sa pe calea spirituală. (Minutul 11:17)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 22/06/18 – Topic: „Uniți într-un singur grup de zece”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La ştiri (BBC): “Acum adolescența durează de la vârsta de 10 până la 24 de ani, deşi obişnuia să se termine la 19, spun oamenii de ştiinţă.”

“Continuarea educaţiei pentru mai mult timp a tinerilor, cât şi amânarea căsătoriei şi a paternităţii au împins înapoi percepţiile populare despre când începe perioada de adult. …”

“De asemenea, sunt şi argumente biologice pentru motivul pentru care definirea adolescenţei ar trebui extinsă, incluzând şi continuarea corpului de a se dezvolta.”

Comentariul meu: Cred că suntem puşi în faţa unei faze de inhibiţie a dezvoltării umane. Societatea a îmbrăţişat o atitudine în care oamenii nu vor să crească. Se simt confortabil fără să se mai maturizeze; vor să rămână precum copii.

Suntem în pragul unei lumi noi. Foştii stimulenţi nu mai funcţionează: o carieră profesională nu ne mai tentează, iar roboţii ameninţă să închidă multe domenii de specializare. În deceniile viitoare instituţiile educaţionale se vor îndrepta spre spaţiul virtual, producţia va fi automatizată și transportul bunurilor și a serviciilor vor fi transferate unei platforme de reţea.

Drept urmare, numai un mic număr de oameni vor putea să fie angajaţi în activităţi creative, dezvoltând ceva nou. Şi ce se va întâmpla cu toţi ceilalţi?

Adolescența poate fi extinsă până la vârsta de 40 de ani. Care este diferenţa? O persoană se maturizează atunci când găseşte ceva la care poate să fie folositoare. Şi dacă nu o face, atunci va rămâne la adolescenţă, cu un salariu minim.

Până recent, vârsta unei vieţi active dura de la vârstele de 15-20 de ani până la 60-70 de ani. Iar acum avem o copilărie lungă şi o bătrâneţe lungă.

Acest lucru este natural. Atunci când creşte egoismul, este foarte dificil să ieşim din el, să începem să facem ceva şi cumva să lucrăm cu el. Este mult mai uşor să fii absorbit de tine însuţi, printr-un calculator sau printr-un smartphone, petrecând ore întregi în mica ta cameră, ştiind că mama ta va găti ceva pentru tine.

Care este soluţia?

O cale de a ieşi din adolescenţă este o dorinţa pentru realizare. Însă, în lumea modernă, această dorinţă slăbeşte. Pentru mulţi, jucăriile realităţii virtuale sunt suficiente. Oamenii nu au niciun motiv să se maturizeze, chiar şi într-un sens material simplu.

Pe de-o parte, ei au timp şi oportunitatea de a înţelege că sunt prizonierii propriului lor egoism. Îi distrage de la ce este cel mai important – oportunitatea de a se ridica deasupra sistemului de operare al ego-ului, să preia controlul în mâinile lor şi să-şi descopere scopul.

Prin discernământul acestui lucru, o persoană va ieşi într-un final din camera copilului pentru a-și descopere scopul.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Un Cabalist trebuie să se sacrifice pe el însuşi în sensul literal, nu doar în sensul sacrificării ego-ului său?

Răspuns: Nu este clar, în totalitate, ce înseamnă “sacrificare a lui însuşi”. Nimeni nu sacrifică nimic pentru nimeni; o persoană decide pentru ea însăşi care este cel mai bun lucru pe care să-l facă în fiecare moment al vieţii sale. Și, de aceea, ea face un lucru care este foarte benefic pentru ea, iar dacă nu este benefic, ea face altceva. Tot timpul acţionează din dorinţa sa şi nu poate acţiona niciodată mai presus de ea. Nu există un asemenea lucru.

Remarcă: Tot timpul spunem că trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, să-l zdrobim …

Comentariul meu: Şi asta se face dintr-o perfectă conştientizare a intenţiei dorinţei. De aceea, nu este nimic care să existe în afara cadrului dorinţelor noastre.

Ideea este că ne putem pregăti pe noi înşine pentru aspiraţii mult mai înalte. Este un calcul absolut clar în interiorul animalului sau al corpului spiritual şi totul provine din acest calcul.

În Cabala “sacrificiul” (“Kurban”) vine din cuvântul “Karov”, “Itkarvut”, care înseamnă să aduci mai aproape, cu alte cuvinte, să te aduci pe tine însuţi la o stare care este mai aproape de cea a Creatorului. Ce sacrific atunci când mă aduc mai aproape de El?

Înţelepciunea Cabala este ştiinţa modului în care să primim ce este cel mai bun, mai benefic, mai superior.

Întrebare: Cu alte cuvinte, există tot timpul un calcul: dacă este benefic pentru mine, atunci fac?

Răspuns: Absolut. Mai mult de atât, este un calcul precis, clar, cântărit cu grijă.

Întrebare: Şi unde este dăruirea?

Răspuns: Este construită pe acest calcul precis. De aceea, este adevărată, reală, deoarece am ajuns la gândul şi la decizia că am nevoie să dăruiesc. Totul se construieşte pe această dorinţă precisă, pe scop, pe calculul persoanei, altfel nu este ceva serios.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Nu ar fi mai uşor să mă mut într-un sat mic şi să trăiesc ca înainte, simplu şi în pace?

Răspuns: Dacă poţi să trăieşti la nivelul vacilor sau ridichiilor, atunci totul este bine.

Totul depinde de nivelul omului. Dar, pe de altă parte, el poate de asemenea să existe în această stare şi în acelaşi timp să fie în spiritualitate.

Întrebare: Dacă un individ pleacă la ţară, pentru o viaţă mai simplă, asta înseamnă că îşi ignoră creşterea egoismului său?

Răspuns: Nu, el poate să fie un mare Cabalist în acelaşi timp, chiar cu un ego uriaş. Dacă Creatorul are nevoie de el, atunci El îi va oferi provocări, chiar şi acolo, printre vaci, că el să descopere în mod exact cu ce să se ocupe pentru a dobândi Creatorul.

Întrebare: Asta înseamnă că cineva se poate muta la ţară şi să trăiască acolo în pace?

Răspuns: Nu asta este important. Importantă este motivaţia! Nu contează unde trăieşte. Totul depinde de cum îşi întemeiază lumea lui interioară.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conexiunea trebuie să fie atinsă printr-un atac! În măsura eforturilor noastre de a o obţine în lumea corporală, izbucnind spre conexiune, fiecare conform înţelegerii şi rădăcinii sufletului său, forţăm Creatorul să o realizeze. Creatorul ne instruieşte, precum un profesor, precum un instructor şi, prin urmare, nu ne ajută tot timpul să întărim unitatea, ci uneori face opusul, pentru a ne arăta unde avem nevoie să ne străduim mai mult.

Ne dă tot felul de exerciţii, forţându-ne să încercăm diferite modalităţi. Şi dacă interpretam în mod corect mesajul Lui pentru noi, percepând tot ceea ce se întâmplă în realitate, de la spargerea sufletului colectiv din păcatul Copacului Cunoaşterii și până în ziua prezentă, ca apelul Lui faţă de noi, pentru a ne ajuta să realizăm această conexiune, în aceeași măsură începem să înţelegem munca noastră. Începem să simţim dialogul nostru continuu cu Creatorul, reacţia Lui faţă de noi.

Noi, atunci, avem o limbă comună cu Creatorul. Principalul lucru este să încep să-L înţeleg, să percep tot ceea ce se întâmplă în lume, presupusele evenimente bune sau rele, ca fiind comunicarea Creatorului cu mine, o chemare de a mă adresa Lui. Creatorul se ascunde în spatele tuturor acţiunilor, în spatele întregii realităţi, iar eu încerc să discern munca Lui în spatele a tot ceea ce se întâmplă şi să mă concentrez nu pe acţiunile în sine, ci pe Creator.

Aceasta necesită o perseverentă constantă pentru nu permite Creatorului să ne păcălească. Indiferent de cum se ascunde în spatele a tot ceea ce se întâmplă, noi apelăm direct la El. Asta Îl face foarte fericit! Şi oferă, de asemenea, bucurie şi unei persoane, dacă ea, cu ajutorul mediului, este pregătită să accepte acest joc de a revela Creatorul deasupra ascunderii Lui.

Însă, acest lucru este furnizat pentru ca noi să nu ne imaginăm, pur şi simplu, prezenţa Lui în tot ceea ce se întâmplă. Acest lucru este necesar doar la început. Apoi avem nevoie să trecem la o muncă mult mai concentrată: să încercăm să ne unim între noi şi să descoperim cât de mult ne împiedică Creatorul să facem acest lucru. Aceast obstacol este acolo unde învăţăm despre El.

Este precum urcarea pe un munte, cu un palat regal în vârf. Cu cât noi încercăm mai mult să ne unim, cu atât mai mult Creatorul va împiedica acest lucru: provocându-ne neatenţia şi trimiţând tot felul de perturbări. Iar noi, în ciuda a tot, cu ajutorul Arvutului (a garanţiei reciproce) şi a unităţii astfel formate, încercăm să ne ajutăm între noi; ne reamintim că principalul lucru este să rămânem în conexiunea reciprocă pentru a revela Creatorul, care realizează această conexiune şi care se revelează pe El Însuşi în interiorul ei.

În acest caz, ne numim Israel (Yashar-Kel), adică îndreptaţi “direct către Creator”, deoarece vrem să revelăm numai adevăratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră. Ne dorim să restaurăm sistemul sufletului comun, Adam HaRishon, pe care Creatorul ne împiedică să îl unim, astfel încât, prin tulburări, să aflăm structura sa.

În acest mod continuăm atacul constant asupra conexiunii, până când Creatorul se va preda şi ne va spune: “Vreau!” şi, astfel, ne va permite să ne unim şi să Îl revelăm. Vom deveni un vas pentru revelarea Lui, iar El, umplerea acestui vas și, astfel, vom ajunge la prima noastră adeziune cu Creatorul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/15/18 “Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - 2 Comentarii →

După ce se stabilește în Lumea Spirituală, omul transferă mici porțiuni din comoara Regelui, de la starea veche la noua stare, până când o transferă cu totul. Și, deși nu vede fructele muncii sale, totuși încearcă să creadă că muncește corect.

Vechea stare de origine este în mine și în fiecare din noi. Am avut mare grijă de ea și am acumulat acolo multă proprietate – aceasta este toată proprietatea mea, tot ce sunt eu; este ceea ce îmi dă simțământul vieții, încrederea. Toată îmi aparține mie și nimănui nu îi este permis să se atingă de ea!

Și, deodată, decid că cel mai important lucru pentru mine este tocmai ceea ce este în afara corpului meu, adică ceilalți oameni și vreau să împart (proprietatea interioară) cu ei. Atunci, încep să trag afară din mine dorințele împreună cu împlinirile și să le trec tuturor celorlalți. Mă aștept ca aceasta să fie cea de a doua stare a mea.

În realizarea acestei munci, încep să înțeleg că, de fapt, numai atitudinea pe care am creat-o acum în mine, cu ajutorul Forței Superioare și care acționează de dragul a ceea ce este în afara mea, este singura formă corectă de comportament.

Asta îmi dă libertate, îmi permite să nu mă mai atașez de dorința mea de plăcere, să nu mai trăiesc în interiorul ei, ci să mă mut în dorința de dăruire, în faza de Bina. În acest fel trecem de la această lume la Lumea Superioară. (Minutul 46:30).

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/06/18 – Topic: „Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Conexiunea globală ne va satisface nevoile existențiale și, fără ea, nu vom supraviețui. Natura ne obligă să creăm un echilibru prin conexiunea dintre oameni. Corectarea egoului uman ne va aduce mai aproape de corectarea socială generală. Oamenii vor putea organiza servicii publice în beneficiul tuturor, în special prin voluntariat și nu pe bani. Oamenii își vor putea dona din timpul lor, din banii lor, din tot ceea ce nu le mai folosește. Mesajul despre conexiune și despre valoarea susținerii reciproce va trebui să fie susținut prin diverse publicații.

Din KabTv „Viață nouă” nr. 47 – „Conexiunea ca nevoie existențială” 12/08/17

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este conexiunea tuturor creaturilor, a întregului suflet spart al lui Adam HaRishon. Noi trebuie să revelăm scala acestei spargeri, apariţia, profunzimea şi caracterul ei. Până la urmă, nu a fost o piatră lipsită de viaţă care a fost spartă, ci un sistem similar cu Lumina, HaVaYaH. Sistemul a fost spart din cauza faptului că a fost revelată o dorinţă în interiorul acestuia care a fost împotriva HaVaYaH, împotriva dorinţei Creatorului, care a umplut-o.

Spargerea s-a petrecut între două forţe opuse – singurele care există în natură. Aşadar, pentru a face o încercare de conexiune, este necesar un atac asupra conexiunii. Până la urmă, noi nu suntem pregătiţi să facem nici măcar un pas înspre această direcţie, fiindcă ceva din inimă şi din minte ne împiedică să facem asta. Iar noi nu înţelegem ce ne lipseşte pentru a obţine acest lucru.

Există asemenea sisteme, forţe, câmpuri de forţe care ne resping, care nu ne permit să ne apropiem de conexiune. Gărzile ne doboară atunci când încercam să urcăm pe muntele palatului regal. Şi ne simţim lipsiţi de putere în totalitate. Dorinţa a fost trezită, însă nu este nicio putere pentru realizarea sa; este lipsa înţelegerii şi lipsa perseverenței. De aceea, de fiecare dată este o nevoie să ne întoarce spre Creator, aşa cum este scris: “Şi copiii Israelului au suspinat din cauza rănilor”, până când nu obligăm Creatorul să termine această muncă pentru noi şi să realizeze acţiunea pentru conexiunea noastră.

Munca este împotriva forţelor negative pe care Creatorul a vrut să ni le reveleze. Precum avantajul Luminii, care ne este revelat din întuneric şi în contrast cu forţele negative, noi putem dezvălui forţele pozitive care deja ne reprezintă în mod direct puterea Creatorului: puterea unităţii, a dăruirii şi a iubirii. Apoi creăm primul HaVaYaH din partea noastră. HaVaYaH coboară de Sus în jos, iar HaVaYaH a noastră, din contră, se ridică de jos în Sus, iar în acest mod ne completăm între noi. După ce construim vasul pentru primul HaVaYaH, revelam numele Creatorului în toate lumile.

Acesta nu este doar un atac asupra conexiunii, ci construcţia a întregului sistem, adică obţinerea dorinţelor adiţionale, pregătirea noastră pe drum, pentru a descoperi ceea ce ne împiedică şi ceea ce ne ajută. Trebuie să construim o stare completă, o lume nouă. De fapt, asta este singura şi cea mai importantă muncă ce există în toată realitatea, iar noi acum încercăm să o îndeplinim în cadrul ultimei generaţii, pentru prima dată în istorie. ¹

Există doar două sisteme, două forme şi niciunul nu există fără celălalt. “Beneficiul Luminii vine din întuneric”, însă beneficiul întunericului este revelat de Lumină. Binele şi răul se lupta întotdeauna pentru om, până când ele se completează între ele. Sarcina omului este să le reconcilieze. Aşadar, fiecare dintre ele creşte constant în relaţia cu cealaltă. Binele nu poate să crească fără să se mărească răul, iar răul nu poate să crească fără să se mărească binele, ceea ce este similar curentului electric, care curge numai dacă este este o diferenţă de potenţial în sistem: minus şi plus. Numai prin munca împreună asupra rezistenţei comune dintre ele, aceste forţe se manifestă prin ele, însele.

Prin urmare, în natură nu există o singură forţă. Este posibil ca forţa opusă să fie ascunsă şi nu vizibilă pentru noi. Însă, este imposibil să acţionăm cu o singură putere a binelui, fără însoţirea răului. Şi puterea răului, de asemenea, nu poate să fie revelată singură. Oriunde este revelat răul, puterea binelui stă tot timpul undeva, în interior.

Munca noastră este să aducem aceste forţe la revelaţie, una relativ la cealaltă, să descoperim opoziţia lor şi condiţiile sub care se pot conecta şi potrivi între ele. Şi apoi putem să folosim ambele forţe cu un singur scop.

Creatorul nu ne trimite nicio forţă bună sau rea. Însă noi, creaturile, Îl putem revela numai folosind aceste două forţe. Vedem lumina numai peste fundalul întunericului, simţim puterea dăruirii şi a iubirii numai în contrast cu puterea primirii şi a urii. Aşadar, trebuie să tratăm aceste două elemente în acelaşi mod. Într-un final trebuie să ne ridicăm deasupra puterii răului şi a puterii binelui, a forţei primirii şi a forţei dăruirii, a puterii întunericului şi a puterii Luminii, pentru a revela Creatorul deasupra lor şi pentru a-i oferi Lui plăcere.

Prin urmare, este imposibil să preferăm numai o forţă, faţă de cealaltă. Starea corectă este numai atunci când ne aflăm peste amândouă şi nu ne raportăm la niciuna dintre ele. ²

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/11/18, lecţie pe subiectul: “Atacând conexiunea”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 19:30

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Când fiecare dintre noi își recunoaște natura proprie egoistă și facem în interiorul nostru o cameră pentru cererile celorlalți, creăm un teritoriu comun în relațiile noastre. De fapt, atunci când facem dorințele lor mai importante decât ale noastre, dobândim forța și abilitățile celorlalți oameni. Merită să încerci să ridici starea de spirit a celorlalți, fiindcă fericirea le deschide inimile. Ne putem exprima iubirea dând daruri celorlalți și fără a aștepta ceva în schimb.

Îmsă. este important să construim un echilibru între judecată și milă. Trebuie să găsim linia de mijloc între concesiile făcute celorlalți și propriile noastre cereri. Arătați clar că aveți o atitudine bună, dar cu condiția să primiți același răspuns. Doar așa putem construi unitatea, conexiunea noastră, relațiile corecte și, astfel, o familie adevărată.

Din KabTv „Viață nouă” nr. 47 – „Fă o cameră pentru iubire” din 01/08/12

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare de pe Facebook: Sfatul tău este să ieşi în evidenţă față de toată lumea. Este foarte dificil, deoarece, rămânând “în turmă”, asta ne face viaţa mult mai uşoară. Poate că este o turmă, dar are grijă de mine, altfel sunt singur.

Răspuns: Eu cred că cineva ar trebui să iasă în evidenţă doar prin faptul că ajută pe toată lumea şi se simte responsabil pentru toată lumea. Nu te ascunzi printre ei, ci îi conduci, îi împingi înainte, îi ţii în braţe.

Atunci când fiecare persoană “din turmă” simte o asemenea responsabilitate, atunci apare calitatea garanţiei reciproce şi conducerea superioară este revelată în ea.

Simţi prietenii tăi, vezi că ei sunt la fel ca tine. Adică asta este, de asemenea, “turma”, grupul, dar deja la următorul nivel.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→