Intrebare: In noaptea de Paste, citim Passover Haggadah in loc sa citim pasaje din Tanakh cum facem de obicei, in timpul celorlalte sarbatori. De ce?

Raspuns: Pentru fiecare sarbatoare, vechii Cabalisti  au stabilit o anumita ordine. Daca o persoana vrea sa obtina un anumit stadiu spiritual sau o anumita treapta spirituala, chiar daca este doar o impresie a spiritualitatii, atunci aceste instructiuni ale Cabalistilor ii vor spune ce sa faca in fiecare stadiu.

Radacina spirituala a atins ramura corporala din interiorul grupului de Cabalisti care au iesit din vechiul Babylon, si prin conectarea dintre ei au putut obtine toate traditiile din corporalitate in actiunile spirituale, acceptul pentru mantuirea finala, care a fost obtinut in viata fizica prin actiunile spirituale.

O persoana poate omori un animal si in acelasi timp “omoara” dorinta de a primi placere. Ar praji animalul la altar si in acelasi timp simultan sa isi corecteze dorinta egoista. Apoi ar trebui sa manance animalul si sa obtina placere de dragul de a darui la al treilea nivel al Aviut (consistenta dorintei). Au adus toate obiceiurile in lumea fizica si simultan au avut grija de actiunile (porunci) impreuna cu Lumina Inconjuratoare si Interioara, si dorinta spirituala.

Sarbatoarea iesirii din Egipt este o actiune de parasire a dorintei de a primi pentru dorinta de a darui. Aici realizam actiuni externe specifice ca semn al iesirii din egoism catre iubire, de la ura si separare la conectare si unitate intre noi.

De aceea cand citim Haggadah trecem prin toate aceste actiuni care reflecta actiunile spirituale care ne ajuta sa iesim din Egipt: “Kiddush” (binecuvantare), “Urchatz” (spalarea mainilor), “Karpas” (a inmuia verdeturile in apa sarata), “Yachats” (ruperea Matza in jumatate), “Maggid” (povestea exodului) si asa mai departe. Daca facem asta in aceasta ordine in noaptea de Pesach (din cuvantul “Pasach” a deceda, a trece dincolo), trecem dincolo de stadiul curent si intram intr-un nou nivel, care este primul nivel spiritual.

Dar aceasta ordine nu corespunde ordinii standard al stadiilor de dezvoltare (“conceptia”, “hranirea” si “maturizarea”), pe care le studiem in Part.12 a Studiului celor Zece Sefirot: trei zile pentru fixarea spermei, 40 zile de formare a fetusului, noua luni de dezvoltare fetala, fetusul intoarce capul in jos, contractile si nasterea, sangele care se ridica de la uter la sani si formeaza laptele, doi ani de hranire a copilului si stadiile urmatoare pana la stadiul de adult (Gadlut): 3 ani, 6, 9, 12, 13, 20 si 70.

Iesirea din Egypt nu este standard in ordinea dezvoltarii sale. Lumina stadiului de adult (Gadlut) vine la inceput inaintea Luminii stadiului mic (Katnut). La inceput intri intr-o lume noua cu ajutorul marii Lumini, iar apoi incepi sa te dezvolti in ea.

Noi nu intelegem esenta “nasterii” chiar si in lumea noastra fizica. Pur si simplu obisnuim sa o percepem ca un proces natural: Fetusul se dezvolta in organismul animalului, si apoi continua sa creasca in afara lui. Nici macar nu ne intrebam de ce aceste trei kilograme de carne care au fost in trupul mamei acum iese afara? De ce fetusul iese afara ca un intreg? Pentru ca, la stadiul urmator al dezvoltarii ar trebui sa porneasca ca dintr-o picatura si apoi sa inceapa sa creasca din ea. Stadiul precedent de dezvoltare ia sfarsit la trei kilograme, si acum, la stadiul urmator aceste trei kilograme ar trebui sa se transforme intr-o picatura….

Unde ai mai vazut ca tot ce a fost obtinut la nivelul precedent, dorinta (Kli) cu intreaga sa implinire au avansat la nivelul urmator, ca aici? Cum este posibil?

Daca am terminat dezvoltarea la nivelul NRNHY de Nefesh, ajung la nivelul lui Nefesh de Ruach. Dar aici nu obtin nivelul lui Nefesh de Ruach, si in schimb ies cu cele trei kilograme ale mele de carne afara din trupul mamei si continui sa cresc. Teoretic, ar trebui sa imi incep dezvoltarea in exterior ca o singura celula, dintr-o picatura de samanta, la fel cum am inceput in interiorul mamei dar doar la stadiul urmator.

Toate aceste subliniaza unicitatea ordinii Pastelui, iesirea din Egipt, care devine posibila doar pentru ca Lumina marii stari vine in fata Luminii la stadiul mic, si mai departe facem un salt.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Matza simbolizeaza starea in care „painea Bina” este mancata, care vine de la gradul Bina, daruirea. Chiar daca suntem la gradul Malchut si ne lipseste posibilitatea de a urca, trebuie sa incercam cat de mult putem sa daruim si sa se ne conectam intre noi.

Cu toate ca este absolut clar ca nu vom reusi, nu conteaza: Inca trebuie sa facem asta pentru ca astfel atragem Lumina superioara spre noi  si apoi Lumina va actiona pentru „eliberarea” noastra.

Iesirea omului din aceasta lume, de la proprietatea egoista de a primi, cunostintele pragmatice, egoul, nu are loc de obicei conform ordinii gradelor. La fel este si procesul nasterii, care are loc  pe fuga, in noapte.  La nastere, fetusul trebuie sa se intoarca de sus in jos si sa treaca dintr-o lume in alta: din interiorul mamei sale, gradul sau interior, la lumea exterioara.

Sufletul nostru este nascut exact in acelasi fel. De aceea nici o alta sarbatoare nu are o ordine atat de precisa a actiunilor in timpul sarbatoririi, a petrecerii. De obicei binecuvantam painea si vinul. Dar o masa de Paste are o intreaga ordine (Seder) care trebuie urmata cu atentie. Asta pentru ca iesirea omului din egoul sau, din lumea noastra, si incercarea de a percepe lumea spirituala, o dimensiune mai inalta, la care se refera ca la o nastere spirituala, nu are loc dupa regulile obisnuite.

De obicei dorintele cresc conform ordinii gradelor: doua stadii in starea mica (Katnut Aleph si Bet), doua stadii a starii mari (Gadlut Aleph si Bet), alternand starile interne si externe si inca o data: intern si extern. Cu alte cuvinte, dorintele si Lumina cresc treptat.

Dar in timpul nasterii, totul pare sa se intample „incorect”, in alt fel. Si de aceea masa de Paste este numita „Seder” (ordine), este o ordine speciala care nu corespunde legii cresterii consecutive conform gradelor.

De fapt de aceea la acest grad experimentam acum in timpul „iesirii din Egypt” nasterea noastra. Si atunci sufletul care s-a nascut  creste, dar o adevarata „revolutie” se intampla la acest grad. De aceea intreaga ordine a mesei de Paste: „Kiddush” (binecuvantarea), „Urchatz” (spalarea mainilor), „Karpas” (inmuierea verdeturilor in apa sarata), „Yachatz” (ruperea Matzei), „Maggid” (povestea iesirii din Egypt) si asa mai departe nu se intampla conform ordinii obisnuite in functie de Lumina si dorinta, care ar trebui sa urmeze in crestere.

Din acest motiv, chiar in Egypt fiind, dorinta egoista, atitudinea egoista catre ceilalti si doar gandul egoist (pentru ca Faraonul te conduce), trebuie sa facem tot posibilul sa ne ridicam deasupra lui si sa gasim noi conectari intre noi, fara a tine cont de puterea lui. Trebuie sa gasim o conectare care sa ne scoata din Egypt. Asta inseamna sa ne acordam mantuirii viitoare.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce intenţie, ce rugăminte trebuie să avem când intrăm în sărbătoare de Paşte?

Răspuns: Nu este nici o altă intenţie sau gând în afara gândului către unitate. În unitatea noastră vrem să-L descoperim pe Creator, în timp ce Creatorul este proprietatea de dăruire şi iubire, forţa fundamentală a Universului, pe care vrem să o revelăm între noi.

Aceasta nu este iubirea pe care o calculez; această forţă funcţionează deasupra egoismului nostru. Este spus: iubirea va acoperi toate păcatele. Este deasupra urii, şi împreună cu aceasta, crează pentru mine senzaţia Creatorulu.

În acelaşi timp, numai o singură forţă din acestea două poate conduce în interiorul meu, dar nu ambele simultan. Cu cât mai mare diferenţa dintre iubire şi ură, cu atât va fi mai mare Creatorul în ochii mei.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala din 4/18/2011, “Asta este pentru Iuda”

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Cartea Zohar, Capitolul “Bo(Vino la Faraon), “Articolul 169: Şi nu este nicio întrebare despre cum de Paşte, Mochin de Gadlut ( Lumina Hochma) străluceşte deja, deşi Israel (aceia care aspiră să reveleze Creatorul) nu au făcut încă Priah (corecţia dorinţelor egoiste), deoarece aceasta este făcută printr-o trezire de jos (de la om), în timp ce în noaptea de Paşte a fost iluminarea Mochin (lumina Hochma) numai din trezirea de sus (de la Creator).

Până la exodul din Egipt trebuie să depui cât mai multe eforturi. Totuşi nu ai şanse să ajungi şi să realizezi exilul însuşi, deoarece acesta este un nivel mai înalt. Aici Lumina Hochma, înţelepciunea, trebuie să vină şi să execute trecerea pentru tine, să realizeze saltul (în Ebraică, cuvântul “Pesach” vine de la cuvântul “pasach,” a trece peste). De aceea apare numai  prin intermediul trezirii de Sus.

Prepararea iti este încredinţată, realizarea, Creatorului. La fel se întâmplă şi cu starea spirituală denumită Sâmbătă, deoarece nu este după un calendar. Pe de o parte, este evocată de trezirea de sus, iar pe de altă parte, este spus: “cel care nu a muncit până în seara de Sabat, (sâmbătă), ce va mânca de Shabat? Aceasta este, dacă nu înfăptuieşti corecţiile în timpul celor şase zile săptpmânale, nu poţi atinge a şaptea zi, Shababat (Sâmbătă).

Aceasta se întâmplă  în toate timpurile. Trebuie să înfăptuiești tot ceea ce depinde de tine şi este aşezat în faţa ta, la acelaşi nivel ca şi tine, iar Lumina vine de sus şi îţi completeazo urcarea către următorul grad.
Din partea a  doua a lecţiei zilnice de Cabala din  4/18/2011, Cartea Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Trebuie să mă forţez să mă unesc cu prietenii, dacă nu simt nicio dorinţă în acest sens?

Răspuns: Desigur, trebuie să te forţezi. Cum altfel îl revelăm pe Faraon, dacă nu ne exprimăm dorinţa de a ne elibera de el?

Dacă nu fac presiuni asupra mea, pentru a mă uni cu ceilalţi, nu îmi arăt dorinţa mea de a ieşi din egoism. Înseamnă că o duc foarte bine în Egipt, adică avansez pe calea suferinţei (Beito) în loc de accelerarea timpului, calea Luminii (Achishena).

A accelera timpul înseamnă a depune eforturi deasupra dorinţei, asta este, deasupra dorinţei. Nu am absolut nicio dorinţă de a mă uni cu ceilalţi, nicio dorinţă de a mă anula, nicio nevoie de Creator. Tot ceea ce vreau este o viaţă bună pentru mine şi să descopăr lumea spirituală, la modul în care eu îmi imaginez că arată aceasta. Şi asta, de asemenea, este chiar tentant, să mă ridic deasupra acestei lumi şi să plutesc împreună cu îngerii.

Totuşi, aproape evident, nu realizez încă faptul că lumea spirituală înseamnă auto-anulare şi unificare cu ceilalţi. Dacă rămând în dorinţa mea normală, umană, prin care vin să studiez şi să lucrez în diseminare, dar nu pun presiune asupra mea să mă unesc cu ceilalţi şi să mă anulez faţă de prieteni, atunci nu sunt implicat în munca spirituală. Nu este avansare pe calea accelerării timpului. Pot face o mie de lucruri în grup, pot veni la lecţii în fiecare zi, să diseminez şi să vorbesc frumos, dar niciunul dintre aceste lucruri nu însemană că eu avansez spiritual, că studiez Cabala şi urmez calea Luminii (Achisena).

Numai dacă fac presiuni asupra mea, împotriva dorinţei mele, forţându-mă să mă conectez cu grupul, să mă unesc cel puţin într-o anumită formă cu toată lumea, într-o singură inimă, chiar artificial, să fiu împreună cu toată lumea într-o anumită măsură a gândului şi dorinţei, aceste eforturi ale mele sunt numite Achishena sau munca în grup. Restul nu sunt.

De aceea avem oameni care studiază în grup de ani de zile, dar încă nu au făcut nici măcar un singur pas înainte. Dar dacă o persoană începe să facă aceşti paşi înainte, depunând eforturi pentru a se uni cu ceilalţi în dorinţele lor interioare, ea obţine ieşirea din Egipt foarte repede. Cheia aici este să te agăţi de acest punct şi să îl influenţezi.

Câteva lovituri solide în acest punct şi vom reuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Nu este uşor să răspunzi la întrebarea, unde este punctul din care o persoană poate determina dacă se îndreaptă spre primirea plăcerii din egoism sau din dăruire? Vrea o persoană să fie sclavul Faraonului sau al Creatorului?

Principala noastră sarcină este de a obţine punctul în care cerem schimbarea conducătorului nostru, astfel încât să ne conducă forţa dăruirii, în loc de cea a primirii. Studiem Cabala şi urmăm toate recomandările Cabaliştilor, pentru a fi capabili să facem această alegere.

Putem ajunge la această alegere fie pe calea suferinţei, prin trecerea normală a timpului (Beito) sau pe calea Luminii (Achishena). Pe calea dezvoltării naturale, ne aşteaptă numai lovituri. Pe această cale, Creatorul îi ia toate plăcerile posibile Faraonului.egoismul nostru, sau dorinţa de a primi pentru sine şi astfel noi experimentăm suferinţe. De aceea suntem gata să ieşim de sub conducerea Faraonului şi să ne distanţăm de el. De fapt, natura însăşi ne forţează să evităm ceea ce ne face să suferim.

Şi mai este calea Luminii, accelerarea timpului (Achishena). Asta se întâmplă când dorinţa noastră egoistă ne permite totuşi să primim plăcere, dar noi facem diferite acţiuni pentru a ne construi o nouă atitudine către dorinţa de dăruire. Şi chiar dacă primesc plăcere egoistă şi sunt sub conducerea Faraonului, nu simt asta ca pe ceva negativ: Mă bucur de viaţă. Totuşi, încep să caut căi de a mă ridica deasupra lui şi de a nu mai depinde de el, de a începe să preţuiesc calitatea de dăruire.

Asta înseamnă că încerc să merg pe calea Luminii, astfel încât calitatea dăruirii să mă afecteze şi să îmi dea înţelegerea faptului că Faraonul este un conducător rău. Răul lui nu se află  în plăcerea pe care mi-o dă, ci în mine, prin faptul că primesc aceste plăceri de dragul meu propriu. Acest criteriu complet nou este bazat nu pe plăceri, ci pe direcţia lor, pe cine le primeşte: eu sau ceilalţi (sau Creatorul împreună cu ceilalţi).

Iar apoi, în loc să judec calea prin senzaţii, conform cu plăcerea sau suferinţa, comut către un calcul logic a ceea ce este bine şi ceea ce este rău, sau adevăr versus fals. Încep să realizez că adevărul este dăruire, forţa superioară Creatorul şi că eu vreau acest adevăr! Şi chiar dacă mă simt bine sub conducerea Faraonului, eu totuşui vreau să ader la dăruire.

Dacă o persoană ajunge la o asemenea realizare, ea se ridica deasupra evaluării naturale sau animale (Beito) şi ia decizii la nivel Achishena, împingându-se astfel către ieşirea de sub conducerea Faraonului. Şi după aceea nu mai este nevoit să treacă prin suferinţele fizice şi să primească lovituri în dorinţa de primire prin diferite crize pe care le simţim în lume astăzi şi care numai vor creşte în viitor dacă continuăm să progresăm prin curgerea normală a evenimentelor (Beito).

Suferinţa sa devine suferinţă pe calea Achishena, suferinţa iubirii. De fapt, ea aspiră către dăruire, ceva opus iubirii de sine. Cere Creatorului, sau Luminii superioare, să îi schimbe plăcerea din egoistă în plăcere din dăruire. În acest fel avansează o persoană.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Încercările de a fi în credinţă deasupra raţiunii, constituie pregătirea pentru Machsom. Trebuie să ne dorim această stare, chiar dacă nu suntem încă gata să o obţinem. Câteodată ni se dă şansa să simţim credinţa deasupra raţiunii, dar cu cât ne apropiem de Machom (bariera care ne separă de spiritualitate) noi vrem să rămânem în credinţă deasupra raţiunii, să avem măcar un fel de contact cu aceasta şi să nu cădem numai într-un singur punct: ura (ego) sau iubirea (dăruire).

Trebuie să trăim cu această frică tot timpul. Într-adevăr, dacă privesc realitatea numai dintr-un singur punct de vedere, nu sunt altceva decât o bestie, un animal. Dacă vreau să fiu om, să stau deasupra măgarului meu (dorinţa mea egoistă), trebuie să includ aceste două puncte opuse înăuntrul meu.

Primul punct este critica şi dezacordul meu faţă de ceilalţi. Al doilea punct este eul meu, care este în dezacord cu critica mea asupra celorlalţi. (Să fie clar, nu vorbim de munca de diseminare, ci de munca interioară din grup, îndreptată către unitate, atunci când  îmi critic un prieten, calităţile lui care nu sunt legate de muncă). Şi cu toate că înţeleg faptul că critica mea este adevărată, doresc totuşi să descopăr Creatorul dintre noi. El este cel care joacă rolul Faraonului, transformând iubirea mea în ură, unitatea şi conexiunea în rezistenţă, critică şi dezacord.

El joacă acest rol,  pentru ca eu să vreau să mă conectez cu prietenul deasupra Faraonului, în ciuda inimii mele care îl respinge şi îl urăşte, nedorind să se unească cu el. Am o grămadă de plângeri împotriva lui dar, cu toate acestea, noi totuşi construim o relaţie de iubire, armonie şi unitate totală. În prietenul meu îmi doresc să îl văd pe Creator.

Nu alerg spre punctul exaltat în care totul este bine; mai degrabă menţin tot timpul aceste două puncte opuse în mine şi continui să avansez între ele. În acel moment am deja începutul vasului spiritual, Malchut şi Keter, două puncte opuse. Iar eu sunt în mijloc, menţinând condiţia restricţei dintre ele.

Şi după aceea, distanţa dintre ele continuă să crească  până când formează un anumit obiect spiritual. Toată această muncă este dusă practic în grup şi numai în relaţia cu prietenii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  4/13/2011, Shamati 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Trebuie ca noi, studenţii tăi ne-evrei, să sărbătorim Paştele şi alte sărbători? Mulţi dintre noi spun că trebuie să ne grăbim să cumpărm Matza şi să facem Masa de Paşte.

Răspuns: Dragii mei studenţi, voi încerca să vă explic încă odată, în mod simplu şi odată pentru totdeauna, deoarece am răspuns la această întrebare de multe ori.

Trebuie să studiaţi toate sursele originale ale Evreilor, pentru că ele sunt scrise de Cabalişti. Le studiem în interpretarea lor autentică Cabala şi nu cum le-a studiat poporul evreu începând cu secolul 1, în manieră pământească, corporală, ca şi cum aceste cărţi ar vorbi de lumea noastră.

Asta include, normal, studiul Haggadah shel Pesach, despre ieşirea din Egipt, pentru că ea nu vorbeşte despre ieşirea din pământul Egiptului şi despre ascensiunea deasupra egoismului. Puteţi observa tradiţiile împreună cu noi, puteţi sta la o masă festivă, puteţi, virtual, să fiţi împreună cu noi, să mâncaţi Matza şi peşte sau pâine şi porc, orice doriţi.

Baal HaSulam scrie în Scrierile Ultimei Generaţii că, chiar şi la finalul corecţiei, fiecare naţiune, dacă doreşte, îşi va păstra religia şi obiceiurile. Numai relaţiile dintre oameni se vor schimba din ură către iubire, ceea ce reprezintă exodul din Egipt. Vă doresc tuturor o asemnea sărbătoare!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Cred ca zilele de unitate din timpul Pastelui au fost foarte bune pentru noi. In esenta, am revelat un moment foarte important in dezvoltarea spirituala a oamenilor, care marcheaza inceputul nasterii sale spirituale, inceputul iesirii in exilul spiritual. „Locul” unitatii grupului, prietenii, au fost descoperite in fiecare dintre noi.

Aceasta senzatie a unui singur loc spiritual trebuie sa se extinda. Este o noua realitate. Cand cineva nu renunta la grija pentru „locul” sau, el avanseaza mai repede catre aceasta realizare. La sfarsit, va deveni locul revelarii Creatorului si mai departe se va dezvolta pana in punctul completei adeziuni a fiintei create impreuna cu Creatorul: lumea Infinitului.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/24/2011, “Dezvaluind o parte, acoperind doua”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Trebuie sa intelege, ca suntem in fata Creatorului, forta care este buna si face bine, si ca nu exista altceva in afara de El. Ce I-ai cere? El te trateaza 100% bine si asta nu se schimba. Ce i-ai putea cere in asa fel incat sa te trateze bine 101%?

Cererea noastra fata de Creator este cu privire la dezvoltarea organelor noastre de simt. Apoi, aranjandu-ne dorinta constant, modeland-o intr-o forma corecta, ajungem la o stare in care trebuie sa Il cunoastem pe Creator in totalitate, in forma Sa autentica. Si asta este privita ca o rugaciune, dupa care incepem sa il cunoastem pe Creator.

Nu mai cerem nici un fel de actiuni de la Creator. Pentru ca, este El este „unul, unic si unit” si „nu exista altcineva in afara de El”. Se poate spune ca actioneaza constant sau deloc, in timp ce apartinem de El. El nu se schimba. Totul depinde de cum il vedem pe Creator.

In ebraica a te ruga inseamna a „te judeca”. Ne judecam sau ne schimbam, si in timpul acestor transformari interne, simtim o noua realitate. De aceea, intotdeauna vorbim in interesul dorintei noastre (Kelim), care este Lumina, sau Creatorul.

O ruga adresata Creatorului reflecta doar in ce masura m-am corectat pe mine si am obtinut noi organe de perceptie, in care obtin revelarea a „nu exista nimeni in afara de El, cel bun care face bine.”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→