Intrebare: Ce ar trebui sa simta o persoana care a experimentat cele zece plagi, a venit in desert, si a intrat in tara lui Israel? Cred ca toti isi imagineaza lovituri.

Raspuns: Nu, aceste lovituri sunt diferite. Acestea nu sunt loviturile cu care suntem obisnuiti. O lovitura nu este ceva ce ne face sa ne simtim rau; toti putem sa ne imaginam asta. Mai degraba, o lovitura este ceva care ne face sa intelegem ca egoismul meu, natura mea este rea. Aceasta atingere este numita plaga. Nimic altceva nu apartine celor zece plagi.

Nu este lovitura daca doar ma simt rau. Sufar nu pentru ca ma simt rau, ci pentru ca simt raul in dorinta mea de a avea placere, a egoismului meu. O lovitura ma indreapta inspre cauza raului. Ea in sine, nu este rea.

In realitate, aceste lovituri nu aduc atat de multa suferinta. Oamenii sufera mai mult in lumea noastra. Ce conteaza mai mult este ca persoana simte conectarea directa intre suferinta si calitatea sa egoista: „Suferi pentru ceea ce esti. Nu vei mai suferi daca scapi de aceste calitati si te ridici deasupra lor”.

O persoana doreste sa scape de acesta suferinta, dar nu pentru ca vrea sa nu mai simta asta. Ci pentru ca se simte nesemnificativ, simte raul din el, in mod special in relatie cu cei din jurul sau.

Sunt cativa termeni aici: Creatorul, omul, Faraonul, senzatia de rau, si motivul pentru senzatia de rau versus bun. Omul nu doreste sa scape de lovituri. Nu aceasta este problema. Loviturile il ajuta sa descopere adevarata cauza, si el nu mai doreste sa scape de lovituri; el doreste sa se ridice deasupra lor catre calitatea de a darui.

El vrea sa obtina o conectare cu Creatorul si sa se deconecteze de la Faraon nu de la sentimentul rau. Cu alte cuvinte, el trece de la evaluare conform principiului „amar si dulce” catre examinarea principiului „adevarat si fals”. El vrea sa se alature adevarului, si de aceea cele zece plagi il ridica si il scot din Egipt.
From the Lesson on the Weekly Torah Portion 1/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Legea „Generalul si particularul sunt egale” inseamna ca cineva poate suferi cele zece lovituri si individual si in grup , sau este un proces personal, exclusiv intern?

Raspuns: Da si nu. Ca si regula, toti Cabalistii trec prin asta individual; Stiu asta din experinta proprie. Omul se simte atat disperat in egoismul sau incat se retrage de la el si nu il mai poate folosi.

Fara indoiala ca este mai usor sa faci asta in timp ce esti in grup, chiar daca grupul nu stie nimic despre asta. Poate fi un grup mic in ceea ce priveste numarul de membrii si nivelul de avansare, dar atmosfera sa in general, determinarea si aspiratia spre scop ajuta persoana si nu o lasa sa scape din acest proces. O persoana ramane intacta in timp ce primeste lovitura, si, ceea ce conteaza cel mai mult, trece peste asta.

Totusi, chiar daca isi spune „Asta e, renunt! Nu mai pot! Vreau sa traiesc doar pentru a darui,” la sfarsit el coboara mai mult in dorinta egoista si reprimeste acele ganduri si framantari interioare. El vede asta la nivelul interior cel mai profund, ca este inca prins in dorinta de a primi si unde inca nu a luat decizia finala si ireversibila ca doreste sa se ridice deasupra ei.

Cele zece lovituri nu sunt doar de caractere diferite, chiar deloc. Ele difera in adancul lor, intrucat devin din ce in ce mai interne. De aceea, chiar daca in timpul testului anterior persoana a decis ca nu va mai folosi dorintele sale egoiste, acum vede ca asta nu a functionat la aceasta dorinta inca. Nu a fost constient si a realizat ca nu mai poate fi angajat si ca nu se mai poate supune egoismului sau.

Daca o persoana are un mediu puternic si corect, el trece prin aceste stari cu entuziasm. Este constient ca trece de o lovitura care il ajuta sa treaca de egoism si il cizeleaza. Nu cred ca un student poate trece prin asta fara suportul profesorului si al grupului.

Loviturile in sine sunt speciale, si ar trebui sa trecem prin ele repede si clar. Totul depinde de disciplina noastra, de interconectarea dintre noi, si de dorinta noastra de a pierde interesul in ceea ce priveste egoismul nostru, care este natura noastra.
Din Lectie din portia saptamanala de Tora  1/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: De ce schimbarile in mai bine sunt insotite de suferinta?

Raspuns: Suferinta este orice senzatie care ma scoate din starea prezenta spre urmatoarea. Sa presupunem ca chiar in acest moment sunt in stadiu comfortabil. Daca materia si esenta mea este sa ma bucur si toate dorintele mele sunt implinite, atunci nu am nici o sansa sa merg mai departe. Doar senzatia de lipsa ma impinge inspre sursa implinirii. Cand vreau sa beau, vin mai aproape de sticla. Cand vreau sa dorm, merg inspre pat si asa mai departe. Daca nu am nici o dorinta, inseamna ca nu exista nici o miscare sau dezvoltare.

Deci ce fel de suferinta trebuie sa simt pentru a avansa? Pentru o persoana descurcareata sau energica, o foarte mica cantitate de suferinta ii este suficienta pentru a o impinge mai departe pentru a rezolva problema. Lenesii vor suferi mai departe, dar va fi greu pentru ei sa plece de unde se afla. Nebunii simt durerea, dar nu inteleg de unde vine si de ce. Ei stau si plang, dar nu se pot misca de unde sunt.

Suferimta apare de asemenea in forme diferite. De exemplu, o pozitie incomfortabila ma face sa stau diferit, ceea ce este de asemenea un fel de a suferi. „Suferinta” este absenta totala, absoluta a comfortului. Suferinta – inseamnand o dorinta goala in plus – nu este trezita in persoana, deci ea nu se va misca sau dezvolta.

Forta Superioara ne-a creat absolut opusi ei astfel incat vom dori treptat sa ii devenim egali. Este imposibil pana cand simtim ca suntem opusi acestei forte in vreun fel. Ne miscam intotdeauna doar in relatie cu Creatorul, doar in relatie cu aceasta forta. Nu conteaza ce facem sau simtim in viata, la sfarsit simtim doar atitudinea noastra fata de Creator sau opozitia fata de El.

Daca doar realizam asta si ramanem constant atenti, atunci vom inainta cu pasi mici fara opriri, intotdeauna fiind inspirati si experimentand o aventura placuta. Trebuie doar sa intelegem ca totul in interior este trezit de catre Creator. In fiecare secunda, constant, nu conteaza ceea ce simt, trebuie sa conectez totul la El. Asta ma va impinge mai departe spre El fara incetare si nu va mai fi nevoie de nimic altceva!

La sfarsit intreaga mea viata va fi miscarea corecta spre scopul perfect, etern, spre unitatea care exista cu adevarat. Sa fim prosti sau lenesi; De fapt, in mod deliberat am fost creati in acest fel. Fiecare din noi „fierbem” pe interior propria problema care in mod deliberat a fost creata de Creator, pentru a o rezolva impreuna.

Daca cream mediul potrivit sau societatea in jurul nostru care sa ne tina impreuna, atunci in fiecare secunda ne vom simti comfortabil in doze mici, suficient cat sa ne faca sa avansam.
Din Lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta | Add Comment/Ask Question→

Zohar, Introducere, Art. „Magarul conducator”: Ei spun, „ Este Rav Hamnuna Saba,” pentru ca acum au recunoscut puterea sa, ca a fost Rav Hamnuna Saba insusi si nu cum au gandit ei inainte – ca a fost doar fiul lui Rav Hamnuna Saba.

Intrebare: De regula invatam ca „fiul” este nivelul urmator al „tatalui”. Deci de ce acest paragraf spune ca fiul lui Hamnuna Saba este mai mic in grad decat el?

Raspuns: In timpul coborarii de Sus, fiecare grad mai mare este mai inalt. Astfel bunicul (Saba in Ebraica) este cel mai inalt nivel, si tatal (Aba) este sub el, si cel mai de jos este fiul (Ben).

Urcam nivele de jos in sus, trecand prin ele in ordine inversa: de la bunic, la tata, la fiu. Un „fiu” este cel mai avansat nivel, deasupra tuturor. Dar in timpul coborarii gradelor, fiul este sub toate celelalte.

Nivelele prin care „magarul conducator” trece sunt nivelele lumilor. Aceste forte coboara de la inaltimea celor 125 nivele in forma de „bunic” si „tata”, fiind mai inalte decat fiul.

Dar cand inteleptii urca, nivelele lor de atingere: bunic, tata si fiu sunt exprimate de sus in jos, caz in care fiul este cel mai avansat nivel.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala din  1/20/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Cine sau ce este „Lumina care reformeaza”? Este Creatorul?

Raspuns: Lumina, Creatorul, Forta Superioara, toate sunt una si aceeasi: forta integrala a daruirii care guverneaza lumea, sfera enorma in interiorul careia toti locuim. Astazi, este tot mai mult contractanta deasupra noastra, afectandu-ne cu puterea sa.

Este privita ca si Natura sau Creator, intrucat in Ebraica, un numar echivalent (Gematria) al acestor lumi este acelasi, si emanatia care porneste de la ea este definita Lumina Superioara sau daruire.
Din lectia introductiva din Netanya 12/12/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce atunci când pronuntam Tetragrammaton, cele patru litere ale numelui Creatorului (HaVaYaH-יהוה), în ebraică, nu spunem „Yod-Khey-Vav-Khey„, înlocuind sunetul „h” cu „kh”?

Răspuns: Nu este nimic special despre asta; oamenii o fac doar din respect pentru Creator. Acest lucru este, de asemenea, obişnuit în înţelepciunea Cabalei. Nu strigi pe tatăl tău pe numele lui, nu? Mai degrabă, i te adresezi ca „tată” şi. într-un mod similar, vă adresati Creatorului.

Dar, într-adevăr, toate numele pe care le atribuim Creatorului sunt manifestări ale Luminii Superioare în raport cu noi. Ne referim la ele ca „Boreh,” Creatorul, deoarece cuvântul „Boreh” constă din două cuvinte: „Bo” (vino) şi „Reh” (si vezi). Cu alte cuvinte, tu nu-L numesti, ci mai degrabă este fenomenul pe care il experimentezi inauntrul proprietatilor tale (Kelim, vase). Lumina care lucreaza asupra ta evocă în tine anumite senzatii, iar tu le atribui un nume.

La urma urmei, ce înseamnă „Creator milostiv” ? Simt că acum El mă tratează în acest fel, cu compasiune. Dar dacă El este într-adevăr milostiv, eu nu știu asta. Tot ce ştiu este că pentru mine, de exemplu, El a arătat milă. Prin urmare, toate numele Creatorului sunt reacţia mea fata de influenţa Luminii Superioare in mine.

În plus, „Elokim” este Bina; „HaVaYaH” este Zeir Anpin, iar „Adni” Malchut. Acestea sunt fenomene care ne sunt dezvăluite din sistemul superior. Ceea ce noi numim „Creator” este manifestarea unei anumite forţe  care este superioară în raport cu noi, nu ceea ce stabileşte această forţă în mişcare. Esenţa Creatorului, Azmuto, nu ne poate fi dezvăluita .

Pe scurt, „un judecător are doar ceea ce ochii lui pot vedea!” Când vei ajunge sa-L cunosti pe Creator, ii vei gasi tu insuti nume, deoarece noi suntem cei care numim fenomenele manifestate de Lumina Superioara.

Din Prelegere introductivă în Netanya 12/12/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce chiar şi atunci când o persoană ştie ce este bun pentru ea, încă mai merge şi face lucruri care-s rele?

Răspuns: Vedem ca acest lucru se întâmplă si cu copiii mici. De câte ori trebuie sa pedepsesti un copil până când începe să înţeleagă ceva? Şi chiar şi atunci, aceasta este un rezultat al pedepsei,  sau pur şi simplu a crescut şi a devenit mai inteligent? Poate pedepsele nu fost deloc benefice? Aceasta este într-adevăr o întrebare: Ce ne determina sa schimbam actiunile noastre?

În realitate, nu ne schimbăm fiind pedepsiti. În general, nu există astfel de lucruri, cum ar fi recompensa si pedeapsa aşa cum le înţelegem. Noi nu invatam niciodata sub influenta   nenorocirilor sortii. Noi pur şi simplu crestem până când  învingem Reshimo-urile noastre. Apoi altele noi apar în noi şi schimbări ale mediului înconjurător şi ne vom schimba sub influenţa acestora. Ne vom schimba doar prin confruntarea cu doi parametri: datele noastre interioare informationale (Reshimot) şi societatea înconjurătoare. Dupa cum acestea interacţionează unul cu altul, determină starea noastră.
Trebuie sa aducem Reshimot-urile noastre la echilibrul cu mediul. Acest lucru este tot ceea ce aspiram. Aceasta este legea de bază a universului: similitudinea, echilibrul, balanta. Totul în natură în mod automat aspiră la acest lucru. De aceea, de îndată ce apare un dezechilibru între noi si mediul inconjurator, atunci constient sau nu (în funcţie de dezvoltarea unei persoane) punem imediat toata energia noastra in faţă, incercand sa ne aducem la echilibru.

De exemplu, atunci când intri intr-o anumită societate sau un anumit grup de oameni, te adaptezi întotdeauna pentru ca doresti sa fii similar. Acesta este modul în care lucrurile sunt construite, aceasta este legea echivalenţei, legea iniţială pe care Creatorul a pus-o in capul tuturor lucrurilor. Creând o natura opusa fata de El, dorinta de a primi,  El doreşte să ajungem treptat la echivalenţa cu El, dorinta de a darui. Asta deoarece creşterea crează o minte în interiorul dorinţei şi apoi creatia castiga conştientizare, senzatii si il dezvaluie pe Creator, devenind egala şi identica cu El.

O persoană diferă fata de orice creaţie minerală prin apariţia unei minti care direcţionează conştient creatia spre asemănarea cu Creatorul. Prin urmare,  întreaga libertate de alegere constă în crearea în mod constan ta mediuuil înconjurător, pentru noi înşine, care ne „va trage în sus „, la Creator. Asta înseamnă că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător ca si cum ar fi la un nivel mai ridicat decât noi. În acest caz, vom dori să devenim similari cu acesta, şi astfel vom păstra avansarea spre Creator. Prin imaginarea grupului ca fiind mai sus, mai mare şi mai ideal decât noi înşine, vom avansa înainte.
Prin urmare, totul depinde de crearea mediului corect, deoarece aceasta ne va permite să ne miscam în mod automat pe noi înşine înainte. Aici se află întreaga lege a creşterii.
Din lecţia de la Moscova de pe 1/17/11, Shamati

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Primesc puterea de a ajunge la spiritualitate din mediul înconjurător şi este o forţă unică. Ajungem la intelepciunea Cabalei cu o dorința pentru spiritualitate, dar această dorinţă este egoista: de a obţine atat lumea aceasta, cat si pe cea viitoare.

Aceasta dorinta enorma impinge o persoană inainte, dar atunci când intenţionează să țina legatura cu prietenii, ea trebuie să se anuleze şi sa creasca importanţa prietenilor. Astfel, ea ridică atitudinea sa fața de prieten la un nivel minim spiritual. Ea însuşi se anulează, doreşte să se unească şi recunoaşte prietenul ca fiind cel important.

Este un efort foarte neplăcut, respingător, dar nu există nici o altă opţiune: Noi trebuie să ne unim. Şi dacă o vom face, primesc de la prieten importanţa obiectivului, puterea de a urca. Această putere este spirituală. După toate, cu scopul de a ma intoarce la un prieten, ma anulez şi ridic valoarea lui. Din moment ce sunt legat de el în acord cu regula spirituala, importanţa prietenului, primesc de la el puterea de a urca în ciuda faptului că el este la fel ca mine.

Chiar daca ma comport fara speranța, deoarece doresc să obţin lumea spirituală in mod egoist, primesc adevarata putere de la prieten, care ma ridica mai presus de mine insumi. Acţionând în acest fel cu prietenii, obţin o abordare corectă a spiritualitatii. În plus, prietenii pot sa nu investeasca nici o atenţie pentru aceasta, nici măcar să fie conştienţi de ceea ce ma alimenteaza cu puterea spirituală.  O dobandesc prin efectuarea unui act egoist, anulându-ma pe mine însumi, în raport cu acestia, în ciuda  resentimentelor.
Este foarte dificil, dar dacă reuşesc să mă depăşesc, primesc de la prieteni puterea de a progresa în continuare. Aceasta este esenţa activităţii noastre şi acest lucru este obiectivul convenţiei viitoare.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Putem construi intentia colectiva inainte sa inceapa lectia? Daca da, cum ?

Raspuns: Intentia colectiva trebuie sa se bazeze pe un scop comun. Ultimul nostru scop este sa ii facem Creatorului pe plac, pe care il egalizam cu El. Pentru a putea indeplini asta, trebuie sa il cunoastem pe El, intrucat El doreste ca noi sa ii vedem dragostea si bunatatea. Nu este nevoia noastra personala ; Creatoul doreste ca noi sa Il cunoastem.

Invatand cate ceva inseamna sa devii echivalet in forma. Asadar, facem tot ce putem ca ne indreptam eforturile inspre daruire. Eu depun efort nu ca sa ii fac pe plac egoismului meu, ci pentru ca doresc sa ies in afara mea si doresc sa il gasesc pe Creator tocmai pentru a-L bucura cu aceasta.

Ca sa pot face asta, trebuie sa posed Kelim (proprietatea, vasul) daruirii, si ma intorc spre Lumina ascunsa in textele Cabaliste, in mod special Cartea Zohar. Lumina ma poate reforma, sa merga cu mine de-a lungul acestui abis care sta intre proprietatea de receptie (a primi Kelim) si daruire (daruirea Kelim).

Totusi, daca ma gandesc la asta singur, nu am suficenta forta. Nici macar nu imi sustine abilitatea de a pastra intentia de a darui. Pe de alta parte, daca lucrez cu altii ca si o za in lant, intr-o singura dorinta unde toti se anuleaza inaintea celorlalti, atunci spiritul nostru comun castiga o mare putere. Cabalistii, care deja au trecut prin aceste stadii, ne-au promis ca aceasta este calea spre succes.

Totusi, sunt fericita sa fiu printre prieteni si sa pot sa construiesc intentia impreuna cu ei retragandu-ma din mine cat de mult pot, pentru a putea aduce placere Cratorului. In acest fel,devenim similari Creatorului in calitati si ajungem sa Il cunoastem in acelasi grad ; mai mult, realizam adeziunea cu El.

De aceea trebuie sa incepem sa ne pregatim inainte de lectie si sa  ajungem la ea cu o dorinta formata. Gandindu-ne la asta, persoana se « incalzeste » mai mult si mai mult pana cand in sfarsit reuseste. Este scris : « Mitzva (porunca) fara intentie este ca un corp fara suflet. » Iti este data porunca sa studiezi Torah, metoda Cabalista care este destinata sa reformeze inclinatia spre rau. Cu ajutorul sau, vei atinge daruirea, vei simti dragostea pentru ceilalti, si in sfarsit, pentru Creator. Torah deriva din cuvantul ebraic « Ohr » (lumina) si din cuvantul « Oraa » (instructiuni).

Dar daca nu te-ai echipat cu intentia corecta, stai la lectie ca mort si actionezi mecanic fiind lipsit de spiritul si Lumina vietii. Deci depinde de tine sa decizi pentru ce te ridici noaptea si ce faci.

Chiar daca persoana nu isi poate pastra intentia, lasa cel putin sa vada cat de mare este lipsa acesteia. Durerea de inima cauzata de asta, amaraste inima si este la fel de importanta.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/1/2010, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Incepatorii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→