Întrebare: Scopul creaţiei îmi este clar în principiu. Ce nu inteleg este de ce a făcut Creatorul asta? Pentru ce are El nevoie de mine ? De ce a făcut El totul în acest fel?

Răspuns: El a făcut-o din două motive: În primul rând, natura Lui este Cel bun care face binele, în sensul că El a dorit să ne dea o infinită împlinire mai presus de timp, mişcare, spaţiu, precum şi de toate limitările. În al doilea rând, această împlinire trebuie să fie de acelaşi grad ca şi Creatorul, astfel încât sa ne bucuram de un statut egal cu al Lui şi să fim asa cum este El. Cu toate acestea, noi trebuie să realizam acest lucru noi insine, dobandind independenta si crescandu-ne pe noi insine la nivelul Sau.

Încă nu înţelegem cum putem ajunge la un astfel de statut, dar vom ajunge la o poziţie egală cu a Creatorului şi îi vom deveni egali în tot. Forţa iubirii şi bunătatii, care de fapt este Creatorul, Il obligă să creeze o fiinţă şi s-o duca la perfectiune. De fapt, noi suntem deja în această stare completa, deoarece El ne-a creat iniţial ca atare.

El nu ne-a creat în aceasta forma josnica in care ne aflăm în acest moment, astfel încât sa fim nevoiţi să ne reconstruim din nou. Nu, tot ce trebuie să facem este să descoperim conditia noastra adevarata. În ceea ce-l priveşte pe Creator, suntem încă perfecti în relatie cu El.

Dacă nu vom obţine acest statut independent, nu vom fi capabili să experimentăm lumea şi viaţa în Infinit. Am putea experimenta aceasta chiar acum, dar din moment ce Kelim (vasele, dorinţele) nu sunt încă dezvoltate, noi percepem această lumea în schimb.

Din Prelegere introductivă „De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010
Trad

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Omenirea nu a realizat suficient ce inseamna a descoperi sau a dezvălui. Suntem confuzi şi nu înţelegem ce acţiune este corect să se facă. Cu toate acestea, intelepciunea Cabalei nu este menită să ne facă viaţa noastră confortabilă în această lume corporala. Dimpotrivă, ne informează că trebuie să pornim ascendent din această lume în lumea de sus, care ne este dezvaluita treptat.

Acolo, viaţa este complet diferita: nu este în noi, ci între noi. În spaţiul dintre particulele elementare ale universului, vom începe sa descoperim fenomene cu totul noi şi să simtim altfel: că suntem fiinţe integrante care sunt conectate la nivel global şi care locuiesc împreună într-un singur sistem unificat. În loc de sentimentul de „doar eu”, voi incepe sa simt acest sistem ca un întreg. Apoi, vom pierde senzatia eurilor noastre individuale. „Sinele” cuiva va deveni unul colectiv, intreaga lume.

Cabala explică că această tranziţie trebuie să aibă loc în timpul nostru. De aceea, suntem martorii unei crize globale, în tot ceea ce a fost creat pe parcursul a mii de ani ai evolutiei noastre. Trebuie sa devenim conştienţi de faptul că nu mai putem exista în paradigma anterioara  şi că a venit momentul să iesim într-o atitudine diferită faţă de sine şi faţă de lume. Noi trebuie să începem explorarea „vidului” dintre noi, care este umplut cu forţele enorme care, de fapt, ne guverneaza pe noi toţi.
Ca rezultat, vom afla cine suntem şi pentru ce suntem aici şi vom fi capabili să realizam o viata complet diferită. Pe de o parte, suntem împinşi la acest lucru prin suferintă, în timp ce pe de altă parte, suntem trasi de o forta interna, un apel. Fiecare persoană are acest „punct în inimă”, un punct de plecare al lumii noi, care este descoperit in spaţiile goale.
Intreaga inţelepciune a Cabalei este structurata în scopul de a dezvalui aceasta lume nouă sau noi dimensiuni adiţionale, unde noi încă nu existăm şi să ne spună despre metoda care ne va ajuta să dezvoltam o capacitate de a o simţi şi de a o studia, precum şi in ce fel sa interactionam cu ea.

Din lecţia de la Moscova  pe 1/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Tranzitia de la senzatia prezenta, interna la cea externa este provocarea cea mai mare pe calea evolutiei. In lumea fizica, egoismul este cel care ne face sa crestem furnizandu-ne motivatia naturala de a cauta. In lumea superioara, simtim ce minunat este sa pasim intr-o noua dimensiune. Incepem sa o vedem si sa o experimentam, si sa simtim fortele care interactioneaza cu toate partile ei. Dezvaluim tesatura fortelor care ne conecteaza, care rezulta natural din dorinta noastra pentru atingerea spirituala..

Trebuie sa iesim din perceptia prezenta la una mai inalta, si care consta in ambele dimensiuni simultan. Este o tranzitie psihologica dificila pentru ca este ca si cand ne-am naste din nou.

La fel cum un nou nascut iese din locul existentei anterioare in lumea externa datorita eforturilor sale la fel ca si ale mamei sale, la fel trebuie sa trecem prin aceleasi stadii ale maturarii interne si necesitatii de a ne naste. Prin eforturile proprii, « ne intoarcem cu susul in jos », ceea ce inseamna ca ne-am schimbat complet perceptia asupra realitatii. Forta cu care mama impinge, se sincronizeaza cu forta cu care se misca embrionul, iar ca rezultat iesim afara in lumea externa.

Asta este cea mai serioasa stare si un punct crucial in vietile noastre. Pentru prima data in istoria umanitatii, se intampla in masa. In trecut revelarea dimensiunii superioare sau a lumii externe se intampla la nivel de individ. Prima persoana care a facut asta a fost Adam, acum 5771 ani. Dupa el, de-a lungul miilor de ani, multi altii au descoperit aceasta posibilitate, au atins-o si descris-o in cartile lor, care s-au pastrat pana astazi. In acest fel metoda continua sa se dezvolte.

Totusi, astazi, este transformata dintr-o intelepciune individuala intr-o intelepciune de masa. De aceea, este supusa unor modificari serioase. Suntem pionieri in punerea ei in practica, iar procesul va fi mult mai usor pentru restul omenirii. Ne vom naste primii, apoi toti ceilalti ne vor urma pe baza aceluiasi principiu.

Ar trebui sa constientizam cat de competitiva, profunda si unica este aceasta cale.

Din lecti din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Am studiat la campusul  “Kabbalah L’Am” (Kabbalah pentru toti) de ceva vreme, si acum sunt in stadiul I care nu inteleg si nu simt nimic.

Raspuns: Cu cat mai mult persoana studiaza, cu atat mai mult ea intra in starea in care nu mai intelege si nu mai simte nimic. Apoi depaseste aceasta bariera.

Este o experienta foarte interesanta. Este scris ca la un moment dat, Rabbi Shimon s-a simtit la fel ca un comerciant, « Simon de la piata ». Astfel, el a simtit cum toate cunostintele, perceptiile si impresiile in ceea ce priveste intelepciunea Cabalei au disparut din el.

Cu toate acestea, conform intunericul care s-a dezvoltat in el, de asemenea a simtit gradul spiritual pe care era pe cale sa il atinga. De fapt, cand o persoana evolueaza spiritual, lipsa dintre ce a obtinut in timpul urcarii si locul in care a « cazut » pierzand totul este enorma.

De aceea, atunci cand esti inconjurat de intuneric, studiaza-l aprofundat si intelege cum se manifesta ; doar asta te va ajuta. Examineaza ce se intampla, ce sentimente se intiparesc in tine, pentru ce esti disperat, unde se termina resursele emotionale, si unde inca mai ai cateva. Este asa numita « munca in noapte », o perioada bine evaluata de inteleptii Cabalei, dupa cum este spus : «  Sa proclami Mila dimineata si Adevarul noaptea » (Psalm 92).

Cu alte cuvinte, in noapte, o persoana incepe sa discearna ce anume urmeaza sa ii fie dezvaluit intrucat intunericul este partea opusa a Luminii. Si cand nu doar stai si « mananci » ci studiezi intunericul in mod corect, « dimineata » vine si Lumina lumineaza totul. Deci, inauntrul acestui intuneric, o persoana vede Lumina, examineaza ceea ce trebuie sa atinga, si in timp ce este inca in intuneric, sa simta ca vine mai aprope de ea.

Sa fii in intuneric este o munca care recompenseaza! Este o stare speciala. In acest fel ni se arata ca nu putem face nimic singuri. O persoana in sfarsit ajunge sa isi cunoasca intreaga  natura si realizeaza ca fara ajutor de Sus nu este nimic.

Daca esti iluminat de Lumina superioara, te ridici ca o floare care se intinde inspre soare. Si daca acolo nu este Lumina, cazi imediat.
Din  Lectia introductiva in Tel Aviv 12/19/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Metoda Cabalista se bazeaza pe munca de grup, pe conectarea dintre noi, pe aspiratia tuturor de a ne aduna impreuna, sa adunam toate fortele comune, si cu efortul comun sa ajutam pe fiecare sa iasa in afara lui si sa vina la ceilalti. In realitate metoda este realista si simpla. Pentru a putea intelege lumea superioara, trebuie sa nu acordam atentie « atomilor » din corpul nostru si sa schimbam atentia golului din « spatiul interatomic ». Putem face asta in societatea umana sau intr-un grup mic care ne ajuta sa ne schimbam.

Trebuie sa fim impreuna, ajutandu-ne reciproc intre noi, si sa incepem sa ridicam atentia de la noi la ceea ce este in jurul nostru. Munca este neplacuta, neclara si foarte ne-naturala. Dar pentru asta Cabalistii au scris o cantitate enorma de materiale. Aplicandu-ne metodele Cabaliste, ne adunam la asta, o completam si o materializam. Incepem sa o acceptam si sa o simtim inauntrul nostru. Ca si pe o gaura o adaptam noua si timpului real, si o implementam in prezent.

De aceea, avem grija si o cautam, la fel cum dezvoltam faza realizarii practice a Naturii. Astazi metoda ne este aplicata, celor care dorim sa completam senzatia universului cu o parte aditionala, externa. Mai mult, asta nu este o simpla parte aditionala, ci cea mai  parte importanta parte . Incepem sa simtim forte, fenomene si actiuni in spatiul interatomic, insemnand 99%  din realitate. Pentru inceput, acest volum enorm este plin de ganduri, planuri, forte si interactiunea lor, si tot ceea ce ne face activi, partile mici, microscopice.

Aceasta atingere a radacinilor ne conduce in afara timpului, lipsa viziunii si supunerii, in esenta o stare de non-existenta, la o stare de claritate, eternitate si perfectiune. Asta este ceea ce adevarata realizare a stiintei Cabalei ne da.

Toate acestea sunt realizate in grup, unde incepem sa simtim cum sa iesim in afara, la perceptia altora. Trecem de la senzatia de “lumea dinauntrul meu” la senzatia “lumea in lume”. Daca exista miliarde de oameni sau suflete in locul meu, atunci iesind in afara mea incep sa percep fortele care actioneaza intre noi, si simt toate sufletele ca un intreg, ca un sistem inchis.

Astazi chiar la nivel material ceva ne spune deja ca lumea este globala si integrala, si totul in ea este interconectat. Deci, incep sa simt totul in afara mea. Astfel, obtin o dorinta mai mare, o forta, implinire, care este la dispozitia mea. Toate acestea devin “eu”. Nu mai exista oameni, ci forte simple care exista in aceasta forma.

In acest fel persoana incepe sa dezvaluie adevaratul volum si viziunea asupra lumii.
Din lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

„Daca magarul cade….”

Postat in 16 Ianuarie 2011 la 8:18 am

Intrebare: Ce trebuie sa facem daca cineva paraseste grupul? Ar trebui  sa incercam sa il aducem inapoi?

Raspuns: Daca cineva decide ca nu mai vrea sa vina la grup, trebuie sa ii respectam decizia deoarece nu exista constrangere in spiritualitate. Asta in primul rand.

Dupa aceea, daca o persoana spune ca nu doreste sa continue sa studieze, maine totul se poate schimba. Deci, ar trebui sa fim flexibili fata de asta. Daca grupul incearca sa il aduca inapoi de mai multe ori (de regula de doua ori) si totusi nu se intoarce, ar trebui lasat in pace. Nu ni se permite sa ne mai apropiem de el.

In Gemarah exista o lege: daca o persoana merge pe camp si vede ca magarul altei persoane  cade sub povara incarcaturii, ar trebui sa ajute magarul sa se ridice si sa ii puna din nou incarcatura pe spate. Daca se intampla si a doua oara, ar trebui sa faca la fel: sa ridice magarul si sa puna bagajele pe spatele lui. Daca si dupa ce  cazut de doua ori magarul cade din nou, ajutorul nu mai poate fi oferit inca odata pentru ca animalul nu poate duce povara.

Un magar („Hamor” in ivrit) simbolizeaza materia („Homer”) din care suntem facuti. Si bagajul sau este incarcatura pe care materia o poate duce. Si daca prietenul tau „cade” dupa ce ai incercat sa il aduci de doua ori, da-i pace. Este alegerea lui!
Din Lectia introductiva din Tel Aviv 12/19/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Cum pot urma sfatul de a „fi bucuros” daca simt „gustul pierderii” in munca sa spirituala?

Raspuns: Asta este o etapa in care tot nu intelegi importanta pierderii. Totusi, poate sa creasca ceva fara pierdere, gunoi, feritilizator? Nu este nimic nefolositor in lume; totul depinde doar de atitudinea noastra. Trebuie sa trecem prin toate starile si sa simtim fiecare din ele. In aceste stadii moartea pare mai dulce decat viata, dar nu poti sa o ocolesti pentru ca trebuie sa intelegi ce inseamna „dorinta de a te bucura”.

Vorbesc deschis, fara exagerare: Daca nu experimentezi asta, nu vei putea sa iesi de sub puterea dorintei de a te bucura, chiar daca nici macar asta nu te ajuta prea mult. Aceasta este revelarea „ingerului mortii”. Fara suportul grupului, fara o rutina zilnica stricta, si fara sa na luam anumite obligatii, este imposibil sa traiesti cu acest sentiment.

Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine este sa iti iei obligatia care te obliga sa ai anumite indatoriri astazi. Trebuie sa te forteze ca si jugul pe taur. Nu exista nimic mai rau decat sa te simti liber. In ciuda faptului ca nu vezi, nu simti, nu intelegi sau nu iti amintesti ceva, incepi sa lucrezi pentru ca trebuie, si treptat iesi din starea de coborare si iti continui drumul.

Suntem controlati de doua forte, si singura oportunitate care ne este data este sa ne ridicam de la regula influentei unei forte la o alta. In afara regulilor celor doua forte, exista o stare intermediara unde tu alegi sub ce influenta sa te afli. Trebuie sa incerci sa controlezi aceste doua forte din starea intermediara, linia de mijloc, ca si cand acestea sunt doua fraie pe care le tii in mana.

De aceea trebuie sa ramai la rutina zilnica: sa mergi la lectie, sa treci peste lectie, sa canti, sa dansezi in camera ta cand nu te vede nimeni, sa razi – fa tot ce trebuie sa iesi din starea rea! Trebuie  sa nu fii de acord cu ea si sa ii opui forta! Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa disperi.

Din lectia articolului  lui  Rabash din 11/7/11

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Astazi trebuie sa fim de acord ca totul: umanitatea, stadiile mineral, vegetativ, natura animata si Creatorul sunt parti ale unui sistem. Cu cat mai mult corespundem sistemului, cu atat mai bune  va fi si conditia noastra. Daca totusi nu vom fi de acord sau nu ne putem armoniza singuri cu el pana la gradul in care se potriveste nivelului nostru de dezvoltare, in acelasi timp vom experimenta suferinta, inclusiv decesul nostru.

De fapt, existam intr-un sistem integral care ne devine revelat din ce in ce mai mult. Sistemul in sine este constant; totusi, intrucat egoismul nostru evolueaza, percepem ascunderea in forma sa anterioara. Credem ca natura se schimba, in timp ce noi suntem cei care fac asta. Este ca si cand ne uitam pe geamul trenului: nu platforma, ci trenul este in miscare.

Pana de curand, am evoluat de la nivelele mineral, vegetativ si natura animata si nu am simtit opozitia noastra fata de natura. Acestea au fost dorintele mele interioare care au fost dezvoltate (Shoresh, Neshama si Guf), si totul a fost facut ca sa imi satisfaca nevoile egoiste.

Dar acum aceste dorinte au fost unite de doua tipuri aditionale de dorinte pe care le simt externe: „imbracamintea” (Levush) si „palatul” (Eichal). Trebuie sa le accept ca pe o dorinta interna a mea, cea ce inseamna ca trebuie sa accept ca lumea este a mea, in timp ce eu doar o percep ca existand in afara mea.

Reiese ca intreaga lume, universul, toata natura imi apartine, nu-i asa? Si este responsabilitatea mea sa am grija de tot, cum fac si pentru mine, nu-i asa? Deci, nu ar trebui sa o folosesc pentru beneficiul meu, ci special pentru a putea avea grija de ea „cum fac si pentru mine” deoarece totul la sfarsit tine de partea partea mea integranta?

Asta este ceea ce numim noua lume globala. „Imbracamintea” si „palatul” (Aviut 3 si 4 al dorintelor mele) pe care l-am vazut extern, devine intern in perceptia mea si arata ca si dorintele mele, in timp ce Eu, datorita naturii mele egoiste (in GE, Aviut 0, 1, 2) le respinge, le vad ca in afara mea si de aceea le stric, in acest fel facandu-mi singur rau.

Si cand incep sa mi-i atasez, voi putea sa simt realitatea superioara in ei. Asta pentru ca realiatea se simte in „imbracaminte” si „palat” care devine parte a mea, si care va fi dealtfel lumea spirituala. Cu alte cuvinte trebuie sa imi atasez toata natura mie si sa simt in interior tot ceea ce este, pana la ultimul atom! De fapt, universul este lumea Infinitului care imi va fi revelat cand simt ca totul in jur este al meu.

In acest fel o voi percepe. In locul lumii materiale care imi arata dorinta egoista, voi incepe sa o experimentez pe cea spirituala.
Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 1/12/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse  – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Toate stadiile mineral, vegetativ si animat, si natura vorbitoare se unesc intr-o forta superioara care da viata si guverneaza peste tot. Suntem parti ale unui plan. Acesta este motivul pentru care lumea noastra este globala si toate partile sale interconectate. De fapt, totul este condus de o forta  si noi ne adunam impreuna prin ea. Toate evenimentele care au loc in parti izolate pe glob sunt conectate de forta comuna a naturii.

O conectare directa nu exista, astfel incat nu o putem gasi deoarece vedem doar consecintele, manifestarile conectarii integrale a tuturor partilor din univers. Conectarea insasi trece prin aceasta forta superioara, singura care ne guverneaza. De aceea putem intelege lumea doar reveland aceasta forta singulara.

Asa cum corpul are un singur creier la care toate organele si partile corpului sunt legate, totul este conectat creierului si guvernat astfel. Deci suntem conectati cu o forta superioara existenta in natura, inteleapta si buna, care guverneaza tot si se numeste „Un” Creator.

Daca nu ar fi fost aceste doua forte, nu am fi avut nimic in comun. In acest timp, in aceasta forta care coboara si ne apropie, incepem sa ne simtim „conectati”intre noi si impotriva dorintei noastre. Nu simtim forta insasi, ci mai degraba rezultatul ei prin apropierea noastra, ceea ce este exprimat intr-o interdependenta si mai mare cu fiecare si cu natura.

Este o probelma pentru noi daca nu dorim sa fim legati. Am crezut ca in lumea materiala vom castiga independenta de natura, am sperat ca casa noastra cu un frigider plin, mancare pentru microunde, clima artificiala si conectare virtuala cu lumea prin internet ne vor adaposti complet de natura.

Totusi, simtim ca depindem de natura chiar mai mult deoarece  (Creatorul) este atras mai aproape de noi. Daca recunoastem importanta apropierii Sale si revelatia, astfel alegand sa ne apropiem si de El, vom putea sa pastram legatura cu oamenii ca scop de a intalni Creatorul la jumatatea drumului. Schimba mijlocul in scop si scopul in mijloc!

Acum ca Creatorul este mai aproape, ne simtim rau. Sa il intorcem atunci! Pe masura ce Se apropie de noi, simtim cat de puternic suntem impinsi unul spre celalalt. Hai sa venim mai aproape prin vointa noastra astfel incat El sa coboare chiar in noi si sa ne umple!
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/13/11, „Calitatea intelepciunii ascunse – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Cum putem creste chiar mai mult, cererea de unitate?

Raspuns: O persoana nu face nimic pina nu ajunge la sentimentul de necesitate. Trebuie sa va puneti intrebarea si sa aveti clar in fata ochilor tabloul urmator: „Unde revelam Lumea Superioara? Cind o revelam? In ce revelam aceasta lume? Ce este Creatorul? ”

Daca raspundeti la aceste intrebari, atuci veti ajunge la faptul ca aceasta conectare interioara dintre noi, este singurul suflet in care Creatorul devine revelat, si ca El este forta comuna a naturii, care deja ne aduce acum impreuna pe toti, impingindu-ne sa ne unim, in timp ce noi ne opunem.

Toti oamenii din lume simt acest lucru. Priviti la dependenta care exista, la lucrurile care se intimpla in omenire, si la evenimentele subite din natura, ce nu pot fi prezise. Toate acestea sint pentru a ne forta sa gindim, sa venim mai aproape unii fata de altii si sa raspundem la intrebarea: „Ce trebuie sa facem?”

Din ce in ce mai multi oameni in lume se intreaba: „De ce se intimpla toate astea?” Si eventual, acest „De ce” ne va conduce catre raspunsul corect: Ca nu sintem similari cu natura si ca de fapt ne aflam in opozitie cu aceasta.

Daca simtim acest lucru, daca ne imaginam clar acest tablou al nostru si il vom avea tot timpul in fata ochilor, daca vorbim despre el, intelegind din ce in ce mai multe aspecte ale lui, detalii si dependente, atunci noi vom deveni treptat parte integrala din el si el va trai in interiorul nostru. Vom cere ca acesta sa fie realizat in interiorul nostru.

Aceasta este aspiratia noastra, ca el sa fie realizat in interiorul nostru, pentru ca aceasta conexiune interioara dintre noi sa devina adevarata. Aceasta este revelarea sufletului comun.

Cind o persoana incepe sa simta aceasta necesitate, aspiratia ei se numeste „MAN” si evoca Lumina care Reformeaza (Ohr Makif).

Totusi, daca nu intelegem corect sistemul universului ca fiind unul, singur, inchis, o schema integrala in care noi sintem mici elemente, ca niste mici roti dintate total interconectate, si daca acest lucru nu va este inca clar, atunci bineinteles ca intrebarea despre unitate, pare sa fie pur teoretica si suna chiar prostesc, ca un slogan al unui boy-scout (gen pionier).

Trebuie sa fie simtita ca o necesitate. Altfel nu atingem scopul. Si totul este in zadar.

Pur si simplu trebuie sa vedem tabloul de astazi al lumii, deoarece lumea nu se schimba. Cind ne gindim la Lumea Superioara, ne gindim ca este detasata de aceasta lume, dar de fapt nu este! Mai degraba, este o parte a sa interna, locul unde toti sintem uniti. Este ca o multime de ecrane puse pe un computer, in care  pe primul ecran sintem deconectati si vedem lumea noastra. Intr-un ecran mult mai interior, deja vedem unitatea noastra cu ceilalti, si asa mai departe, pe masura ce revelam din ce in ce mai mult, ecranele interioare.

De aceea, trebuie deja sa ne imaginam ca totul depinde de modul in care ne raportam la lume. Daca ne imaginam cu adevarat acest tablou si dorim sa mergem de la primul ecran la cel de al doilea, atunci ridicam MAN. Aceasta este aspiratia si progresul. Aceasta deja este miscarea ce evoca asupra mea, ca raspuns, iluminarea de la cel de-al doilea ecran, ce ma atrage si ma corecteaza. Acesta este modul in care functioneaza.

Din Convorbiri in timpul mesei, in Moscova, la 14.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→