Cabaliştii explică faptul că noi trebuie să trăim conform legii dăruirii, nu de dragul societăţii sau al nostru, ci de dragul Creatorului. Ce înseamnă asta? „De dragul Creatorului” este o formulă, o definiţie care înseamnă că dăruirea trebuie să fie absolută.

Noi trebuie să dăm, nu doar de dragul de a supravieţui, nu numai pentru a trăi confortabil şi egoist. Aceasta dăruire este în interes propriu. „Nu avem nicio şansă, aşa că hai să ne reeducăm pe noi înşine să devenim buni, amabili, receptivi şi cu compasiune”. Aceste corecţii egoiste nu sunt deajuns fiindcă izvorărăsc din dorinţa de supravieţuire.

„De dragul Creatorului” înseamnă că tu trăieşti pentru a dărui chiar dacă natura nu te obligă să ajungi la armonie şi cooperare cu ceilalţi membri ai societăţii, de dragul supravieţuirii. Natura poate nu-ţi solicită să dăruieşti şi să primeşti în condiţii privite ca o conexiunea completă cu ceilalţi, adică să primeşti după necesitate şi să dai maximum, ceea ce se numeşte „de la fiecare după abilităţile lui, către fiecare după necesităţile lui”. Acest slogan nu ar trebui să fie pentru supravieţuirea societăţii, pentru victoria socialismului în întreaga lume, sau pentru vreun partid. Ar trebui să fie „de dragul Creatorului”.

„De dragul Creatorului” înseamnă că dăruirea mea trebuie să fie absolută, nu de dragul a ceva pământesc. Trebuie să ating o stare în care proprietatea de dăruire din mine înlocuieşte complet proprietatea de primire, egoismul meu. Trec complet într-o parte diferită a lumii, într-o altă dimensiune. Încep să gândesc, să simt, să percep numai în termenii proprietăţii de dăruire şi nu de primire.

Este posibil să compari această stare cu o mamă care nu simte dacă ei îi e frig sau cald, dacă e întuneric sau lumină, ea simte asta doar raportat la bebeluşul ei. Există în el, în interiorul lui unde lui îi e frig sau cald, sau întuneric sau lumină, comfortabil sau în durere şi la fel şi ei. Ea simte totul în interiorul lui mai degrabă decât în ea însăşi. Această dragoste „animalică” este  prezentată în lumea noastră ca exemplu: datorită ei de fapt, ne putem dezvolta cu adevărat şi  continuăm să existăm.

Este o condiţie necesară a vieţii în spiritualitate. Noi perpetuăm viaţa noastră pe pământ în funcţie de spaţiu, timp şi mişcare. Iluzia vieţii în egoism există numai aici. De fapt, adevărata viaţă în curgerea ei eternă şi perfectă există în proprietatea absolut opusă, aceea a dăruirii.

La fel, o mamă trăieşte în copilul ei, simţindu-l şi împlinindu-l pe el în locul ei. Toate senzaţiile ei sunt în el, totul este pentru el, iar ea însăşi, există doar pentru împlinirea lui. Reţineţi, această stare se numeşte „a primi după necesităţi şi a da maximum” dar nu pentru ea însăşi, de dragul supravieţuirii, ci de dragul lui, de dragul copilului ei iubit.

Din Lecţia virtuală, Fundamentele Cabalei, searia 5/15/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare:Cum sunt conectate cele 613 dorinţe şi cele 613 porunci (Mitzvot)? Cum pot să corectez aceste dorinţe dacă nu ştiu ce sunt, iar eu sunt blocat total în egoul meu?

Răspuns:Am un anumit punct, asemănător unei picături de spermă, din care începe dezvoltarea umană. Trebuie să adaug acestui punct întreaga mea cantitate de suflet, care va avea ca rezultat dezvoltarea punctului bazată pe informaţia inclusă în el.

În mod similar, picătura de spermă conţine întreaga informaţie despre noua fiinţă umană: dacă va cântări, să spunem 60 de kg, va avea 1.70 m înălţime, va fi sclipitoare, exaltată,etc. Noi nu ştim nimic din toate astea, dar toate caracteristicile umane, drumul lui în lumea spirituală şi materială, toate acestea sunt conţinute în picătura de spermă. Noi trebuie doar să o injectăm cu o anumită forţă. Această forţă este furnizată de către mamă.

Învăţăm fapul că în lumea spirituală există, de asemenea, o mamă, Bina. De acolo, noi primim forţa de dezvoltare spirituală. În interiorul acestei mame spirituale există un loc socotit „uter” sau AHAP unde urcă „picătura” noastră. Asta este ceea ce noi numim MAN. Picătura va fi acceptată de Bina şi va începe să crească.

Această mamă spirituală este grupul. Am menţionat anterior că omul trebuie să intre într-un grup şi să se alăture lui, să se agaţe de „peretele uterului”. Astfel, va începe să primească de la grup forţa de dezvoltare necesară punctului său.

Grupul în sine nu ne adaugă nimic, el există pentru a ne permite nouă să primim Lumina prin el, ceva asemănător sângelui (în ebraică „sânge” Dam vine de la cuvîntul „asemenea” Domem care mai înseamnă şi „nemişcat”,’ sau cum spunem noi regn mineral’). Cu alte cuvinte, noi suntem dezvoltaţi doar la nivelul mineral, cu Aviut Shoresh (grosimea/mărimea dorinţei este la nivelul rădăcinii).

În punctul nostru sunt 613 dorinţe. Acestea evoluează, însă noi nu ştim cum se întâmplă asta.

În plus, nu ştim ce dorinţe se dezvoltă acum şi care din ele se vor desfăşura mai târziu. Acest proces poate fi prezentat ca o diagramă care arată ca o scanare cu ultrasunete: toate dorinţele de la 0 la 613, se dezvoltă în etape diferite: unele mai mult, altele mai puţin.

Fiecare din noi are 613 dorinţe, dar în diferite combinaţii. Să zicem că dorinţa „20” este mai dezvoltată în mine decât în altcineva, în timp ce dorinţa „40” mai puţin. Ele sunt aceleaşi 613 dorinţe, care diferă în mărime şi există în diferite combinaţii şi proporţii între ele. Iar când grupul devine un canal prin care Lumina Superioară influenţează toate aceste dorinţe, Lumina este privită ca sângele care le hrăneşte, chiar dacă eu nu am nicio idee cum.

La fel ca embrionul din uterul mamei, care nu pricepe procesul dezvoltării sale şi nu se gândeşte sau îşi pune întrebări legate de acest proces, nici eu nu ştiu sau nu înţeleg. Este în grija forţelor naturii. De aceea, aceasta este o dezvoltare la nivelul mineral, adică fără înţelegere, simţire sau obţinere.

Atunci ce este dezvoltarea celor 613 dorinţe? Când eu mă anulez pe mine însumi în faţa grupului, pentru a pătrunde în el, pentru a fi una cu el, astfel ca acesta să aibă impact asupra mea, înseamnă că eu execut acţiunea de anulare a celor 613 dorinţe. Nu ştiu ce înseamnă asta. Toate împreună sunt egoul meu pe care îl anulez în faţa grupului. Apoi, sunt influenţat de Lumina Superioară şi avansez.

Cu alte cuvinte, acţiunea mea de anulare proprie în faţa grupului pentru a obţine noi dorinţe, gânduri şi o scală a valorilor, este privită ca o executare a celor 613 porunci. Fiecare acţiune este numită „zi”. De aceea a fost scris că în fiecare zi omul trebuie să execute 613 porunci. Şi este aşa până când omul îşi completează toată corecţia sa. Aces lucru îi priveşte deopotrivă şi pe bărbat şi pe femeie.

Din Lecţia 8 de la Congresul We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tot ceea ce avem nevoie este să dezvoltăm dorinţa. Îmi amintesc pe vremea când aveam clinică, una din angajate obişnuia să aducă cu ea mâncare yemenită. La început nici nu puteam să mă apropii de ea fiindcă pur şi simplu nu ştiam ce este. Era complet diferită la gust de tot ceea ce eram eu obişnuit. Dar cu timpul, am început să devin familiar cu această mâncare şi să o gust şi încet, încet mi s-a dezvoltat gustul pentru ea.

Este asemenea unui bebeluş născut pe lume fără să aibă niciun gust încă. După o vreme, în funcţie de gustul şi de predilecţiile societăţii lui, el începe să devină obişnuit cu mâncarea şi să se deprindă cu gustul ei. Fără gust, fără dorinţa de a mânca precis o anume mâncare, nu suntem capabili să ne bucurăm de ea. Desigur, e posibil să mănânci ca să nu mori de foame, dar asta nu este tot una cu plăcerea. Tu poţi primi plăcerile acestei lumi ca pe o simplă necesitate, dar orice în afară de asta, este admis numai dacă ai dorinţă de plăcere – şi această plăcere trebuie să vină din dăruire.

Întrebare: Baal HaSulam scrie că aceasta necesită numai o schimbare psihologică. Adică cum?

Răspuns: Noi nu putem înţelege cum este posibil să te bucuri iubind şi umplându-l pe cel care îl iubeşti. „Cineva pe care îl iubeşti” nu este copilul meu, de care dacă am grijă am plăcere în mod natural. Însă noi vorbim de cineva necunoscut, care este un străin, distant şi opus şi pe care chiar îl urăsc. Este ca o mâncare ditr-o ţară străină care mă dezgustă. Şi atunci, în mod deliberat, încep să-mi dezvolt gustul pentru ea, caut să mă apropii pentru a mă deschide şi a înţelege. Încet, dorinţa corespunzătoare se naşte în mine şi dintr-o dată, încep să simt că-l iubesc pe omul respectiv.

Se ridică întrebarea: dacă îl iubesc, nu va fi dăruirea mea pentru el egoistă? Totuşi, mă bucur de ea.

Adevărat, dar iubirea mea nu a anulat ura pe care am simţit-o înainte. Ura rămâne cu mine constant, chiar creşte, exact aşa cum se întâmpla cu studenţii lui Rabi Şimon, cel care a scris Cartea Zohar, că la început, ei se urau unii pe alţii, dar apoi, atingeau iubirea. Noi avansăm continuu pe două linii, ridicând iubirea peste ură, după cum e scris, „Iubirea va acoperi toate păcatele”.

Precis, ura şi iubirea împreună crează gustul, „siropul”, forţa plăcerii. Ele sunt ca două regne. Dacă anulezi ura, atunci numai puţină mulţumire materială îţi va rămâne din întreaga înălţime a plăcerii, dar dacă te ridici peste ură, acoperind-o cu un ecran de iubire de fiecare dată, vei ajunge la sfârşit cu un vas uriaş care are o plăcere uriaşă în el.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/23/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră de plăcere creşte şi se schimbă constant. Există un motor interior în ea care întreţine rotirea şi astfel generează dorinţa noastră de plăcere, strat după strat.

Dacă nu sunt în sincron cu acest motor şi nu îmi corectez dorinţa de primire astfel încât să fie umplută cu Lumină, această dorinţă generează în mine întuneric şi eu mă simt rău. Între timp, motorul continuă să se învârtă, în timp ce eu, necorectându-mi dorinţa anterioară, am întârziat şi nu pot corecta nici starea curentă. Asta îmi face viaţa şi mai dezamăgitoare şi mai dificilă. Zi după zi mă simt tot mai mizerabil.

De aceea, dacă un vom înţelege că nimic nu o să vină de la Creator, ci fiinţa creată este cea care se presupune că trebuie să producă totul, dacă omul realizează că natura a fost aranjată în aşa fel ca să ne dezvăluie întreaga noastră dorinţă de primire şi tot ceea ce trebuie să facem este să obţinem corecţia, numai atunci va vedea omul realitatea într-un mod corect. Totul depinde de noi. Mingea este în terenul nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 „Introducere la Prefaţa Înţelepciunii Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Prefaţa la Înţelepciunea Cabalei” capitolul 14: De aceea, noi avem într-adevăr clarificat că lumile, generaţia, schimbările, numărul de grade etc., au fost spuse numai cu respect pentru Kelim (vase) care dau sufletelor ascundere şi măsură pentru ele, astfel ele să poată să primească  în ele gradual din Lumina Infinitului. Dar ele nu afectează Lumina Infinită însăşi în niciun fel fiindcă nicio acoperirie nu afectează ceea ce acoperă, ci numai cealaltă , care îşi doreşte să o simtă şi să primească de la ea, după cum se spune în alegorie.

Baal Hasulam explică, de asemenea, în „Prefaţa la Cartea Zohar” că întreaga percepţie a realităţii apare numai parţial la primitor, la om, la observator. Totul este relativ, totul depinde de proprietăţile omului şi, în raport cu ele, el sau ea percepe totul ca şi cum ar exista în afara lui sau ei.

Este acolo, în afara omului, realitate? Nu ştim asta. Este cunoscut din Înţelepciunea Cabalei că Lumina Înconjurătoare simplă există în afara noastră. Noi nu avem nicio posibilitate să o simţim din afară. Noi suntem creaturi sensibile, adică simţim ceea ce este perceput în interiorul nostru. Dacă simt că ceva există în afara mea, percep asta în interiorul organelor mele de simţ, şi dacă nu le am, nu percep ce există în afara mea.

Agregatul organelor noastre de simţ este numit „dorinţă de plăcere”. Este divizat în cinci părţi în funcţie de nivelele de Aviut (grosime, consistenţă) ale dorinţei. Aceste nivele (Şoreş, Alef, Bet, Ghimel, Dalet sau, Rădăcină, 1, 2, 3, 4) pot fi numite organe de simţ spirituale sau pământene: miros, auz, văz, gust şi pipăit.

Deci, dorinţa noastră are cinci părţi sau cinci forme de percepţie: miros, auz, văz, gust şi pipăit ca şi în această lume. Eu percep ceva care în interiorul meu acumulează forma unei dorinţe, vasul.

Aceasta este ca o „mana” (porţie) care a hrănit poporul lui Israel în deşert. Eu iau această „mana” şi gust „grătar”; apoi altul ia peşte, al treilea ia salată şi al patrulea ia pui sau cereale. Fiecare primeşte în funcţie de dorinţa lui. Însă toate acestea se numesc „mana”.

Ce este „mana”? Este ceva din cer care nu are nicio proprietate. Cine percepe aceste proprietăţi? Primitorul. Imediat ce absorb această „mana”, doresc să simt carne, gust carne. Vreau şi gust ceai. Vreau mancare sărată şi automat mâncarea devine sărată, vreau condimentată, devine mai condimentată. Este bine, nu-i aşa? „Fă-ţi dorinţa ca El” şi apoi „El îţi va face dorinţa ca pe a Lui”.

Lumina Superioară care există în afara noastră nu are nicio formă, are numai dorinţa de dăruire. Dacă tu vrei să obţii plăcere de la ea pe drumul corect, Ea îţi va da acestă senzaţie imediat, fără probleme. De aceea, totul depinde de creatură. Forma de realitate depinde de dorinţele noastre, de vasele de percepţie. De aceea nu ai la nimeni să te rogi, la nimeni să ceri,  nimeni să-ţi întoarcă, ci numai noi înşine, să ieşim din corupţia noastră şi să avem abilitatea de a deveni un pic mai corectaţi.

Ne vom simţi mai bine pe măsură ce ne corectăm pe noi înşine. În esenţă, acesta este întregul proces pe care îl experimentăm.

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 „ Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În scopul de a accelera dezvoltarea noastra, ne sunt date tot felul de obstacole, respingeri, precum şi confuzii în gândire, cum că nu este necesar sa facem eforturi şi putem aştepta până când pur şi simplu totul se schimba de la sine. Sau începem să credem că am depus deja destule eforturi, dar nu am găsit încă revelaţia spirituală. Poate Creatorul si-a parasit creaturile Sale, sau poate nu ar trebui să fie pentru noi acum şi ar trebui să aşteptăm o altă ocazie, eventual în viaţa viitoare. O persoană găseşte diferite pretexte doar pentru a elimina obligaţia de a depune efort.

Cu toate acestea, se spune: „Legea este dată şi nu poate fi încălcata.” Lumina superioară rămâne în repaus absolut, iar noi suntem în interiorul acesteia. Dorintele noastre pot fi dezvoltate doar prin eforturile noastre. Măsură corecţiei dorinţei noastre şi, în consecinţă, Lumina dezvăluita în ea, depinde de măsura efortului nostru. Este o lege simplă.

Noi nu trebuie să uităm de această lege şi ar trebui să ne reamintim constant să respectam acest principiu în grup, fără a lăsa loc de îndoială şi de dezbatere, fricţiuni diferite, sau intrebari: „De ce nu am primit nimic? Unde este plata pentru munca mea, unde este revelaţia, unde este recompensa dorita? ”

Eşti întrebat: „Unde este”? Aici este, chiar in fata ta! Ia-o! Şi dacă tu nu vezi, n-o poti lua, aceasta înseamnă că nu esti gata încă. Deci, continua să actionezi. Ce se poate face dacă nu vezi ceea ce este chiar alaturi de tine?

Astfel, nu ar trebui să gândesti ca ar fi posibil să obţii spiritualitatea prin unele mijloace speciale, magice, secrete. Nimic nu te va ajuta cu excepţia muncii. Lipsa sensibilitatii este ceea ce ascunde Creatorul şi Lumina superioara. Sensibilitatea poate fi îmbunătăţită numai prin urcari si coborari, numai prin efort şi căutare.

Este, de asemenea, interzis sa asculti pe cineva vorbind despre dezamăgire şi oboseala. Odată, cineva a oftat puternic în timpul lecţiei lui Baal HaSulam, iar Baal HaSulam a devenit furios pe acea persoană, spunând că el nu  vrea să audă asa ceva. O persoană poate deveni obosita fizic, dar ea nu poate fi obosita de munca spirituala, de eforturile interioare! Este inacceptabil să arate o astfel de dispozitie in exterior.

Este de înţeles că oamenii experimenteaza stari diferite, deoarece nu le stăpânesc. Cu toate acestea, o persoană nu ar trebui să îşi expună aceste stări oamenilor din jur. Dimpotrivă, indiferent de modul în care se simte în interior, ea trebuie să se arate mereu inspirată şi dispusa să pună efort in tot. Aceasta este cerinţa garanţiei noastre comune.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/18/2011, Scrisoarea lui Baal HaSulam 56

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Rasa noastra egoista se transformă într-un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte în jos pe deal. Este clar că s-ar putea sparge la un moment dat, dar nimeni nu poate opri mişcarea.

Răspuns: Este adevărat. Egoismul este singura noastra natura. Dacă am avea inca o alta forţă, opusa acesteia, am putea să îl oprim. Cu toate acestea, nu avem nici o altă forţă.

Trebuie să devină extrem de clar: Suntem cu toţii egoisti notorii. Fortele iubirii de sine fara limite, forteaza oamenii sa bea paharul de otravă pana la capat, până la ultima picatura. Chiar şi în momentul înaintea morţii, oamenii nu vor fi în stare să se oprească.

Este imposibil sa convingi pe oricine despre orice: Toata lumea va fi lăsata cu gândurile sale şi nu va auzi avertismentele. Pot oferi un discurs în faţa întregii lumi, sa aduc toate datele, sa scriu toate faptele, să invit cei mai importanti oameni de ştiinţă şi cele mai prestigioase figuri publice, si impreuna vom striga: „Prietenilor! Fraţilor! Ne ducem la moarte !” Răspunsul lor va fi:” Serios? Ce tot spui!? ” Iar publicul va reveni la treaba lui.

Toată lumea este egoista, fiecare dintre noi este ca o maşină şi nu poate acţiona diferit. Cineva invarte; cineva sare, cineva se mişcă înainte şi înapoi. Suntem creati în acest mod şi nu suntem capabili de nimic altceva. Oamenii nu aud apelurile provenind de la un grad mai mare, care există deasupra naturii umane.

Numai prin unirea dintre noi ii vom putea ajuta să recunoască problema. Numai atunci, cand au inteles situatia si au simţit ameninţarea care îi înconjoară, oamenii vor fi gata să ne asculte, cel puţin un pic. Şi unindu-ne cu ei pe plan intern, noi le vom da Lumina care reformeaza.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/18/2011, Discurs despre problema suprapopularii in lume.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sărbătoarea de Lag B’Omer (a 33-a zi din Omer) este sărbătorită în onoarea lui Rabi Şimon Bar Yohay, autorul Cărţii Zohar, care a murit în această zi. În capitolul „Idra Zuta”, articolul „Azinu”, Cartea Zohar descrie trecerea lui Rabi Şimon în acest fel: „pentru că Domnul a dăruit binecuvântare, chiar viaţa eternă peste el” (Psalmul 133). Rabi Aba spune: Lumina sfântă nu a terminat proclamarea vieţii până când vorbele lui n-au fost complete. Eu am înregistrat şi am gândit să înregistrez mai mult, dar nu am auzit. Şi nu mi-am ridicat capul pentru că acolo era o Lumină foarte mare spre care nu am putut să mă uit. Rabi Eliezer şi Rabi Aba s-au ridicat şi l-au dus din locul lui. Şi întreaga casă era plină cu o aromă de parfum. Ei l-au pus în pat şi nimeni nu l-a atins în afară de Rabi Eliezer şi Rabi Aba. Când ei au scos patul afară din casă, au auzit o voce. Atunci toţi s-au adunat împreună pentru a sărbători în onoarea lui Rabi Şimon.

Zohar-ul foloseşte aceste descrieri colorate fiindcă este scris în limbajul Midrash (povestiri). Dar desigur, nu este vorba despre moartea fizică, ci de trecerea sufletului care merge spre starea de corectare finală. Din acest motiv este un eveniment atât de important şi de aceea acest întreg sistem, care îi include şi pe studenţii lui, primeşte o Lumină atât de mare.

Nu este voba despre moartea unui om, ci despre rarefierea unui Partzuf spiritual. Mai întâi, Lumina vine şi se îmbracă într-un Partzuf (faţă) formându-şi înăuntru Taamin, Nekudot, Tagin, şi Otiyot. Îmbrăcarea Luminii în Partzuf şi dispariţia ei, fac Lumina potrivită pentru a fi folosită şi astfel sufletul lui Rabi Şimon obţine adevărata lui acţiune – ultimul nivel, sfârşitul corecţiei generale. Asta descrie Zohar-ul.

Toţi ceilalţi prieteni, toate sufletele care depindeau de el şi care au rezultat din Parţuf-ul lui care devenise plin cu Lumină şi care acum este eliberat de ea, primesc acum prin el întreaga Lumină ieşită. Ei sunt aceia care au fost anexaţi lui, conectaţi la el, şi care au participat la atragerea Luminii când a murit.

Moartea unui Cabalist înseamnă că întreaga Lumină pe care el a absorbit-o în sufletul lui împreună cu studenţii lui, acumulată cu ajutorul lor pentru întreaga umanitate, este acum eliberată din el şi trecută către toate celelalte suflete. Acum, această Lumină devine ca o iluminare, ca Lumina Înconjurătoare pe care el o dă celorlalţi. Moartea lui simbolizează această trecere a Luminii.

De aceea noi sărbătorim această zi în acest fel şi suntem fericiţi să primim această Lumina Superioară numită Zohar, capabilă să ne corecteze sufletele, conectând şi ridicând fiecare om la nivelul Creatorului. De aceea, această sărbătoare este numită Sărbătoarea Luminii – a Luminii care reformează, a Luminii de corecţie. Fiecare om trebuie să se întrebe pe sine dacă foloseşte într-adevăr această Lumină.

Această Lumină ne-a fost dată, dar o folosim noi realizându-ne corectarea proprie? Asta înseamnă să participi la sărbătoarea de Lag B’Omer.

Din programul de Lag B’ Omer 5/17/2011

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum putem rămâne pe calea dezvoltării corecte? E foarte simplu: omul trebuie totdeauna să se vadă pe sine opus planului creaţiei.

Adevărat, natura noastră este egoistă şi de aceea este atât de uşor să mă verific: Văd că în fiecare moment, gândurile şi dorinţele mele sunt în dezacord cu scopul, opuse lui, sunt false şi incorecte?

În realitate, raţional şi practic, caut mijloacele care îmi vor îndrepta gândurile şi dorinţele corect: diagnostice corecte, analiză, forţa superioară, studiile, relaţiile cu prietenii şi cu grupul. Dar, întâi de toate, trebuie să recunosc că situaţia mea actuală este incorectă – de la început şi până în acest moment. Tot ce am vrut, am gândit şi am intenţionat nu este valabil.

Evident, asta nu trebuie sa mă ducă la o depresie. Din contră, folosesc asta ca să mă apropii cu adevărat şi să pot lucra la această problemă: Încerc imediat să să definesc direcţia corectă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Reteaua conectarii dintre marii Cabalisti ai trecutului lucreaza si in sufletele care nu s-au trezit spiritual?

Raspuns: Nu, acesti oameni nu le-au cerut ajutorul. Poti studia Torah, citi mii de carti, dar asta nu va schimba nimic in tine. Mai mult, chiar daca citesti textele Cabalistilor cu intentia de a avansa, intrebarea este daca esti in grup, daca doresti sa creezi impreuna cu ceilalti aceasi forma de conectare care exista intre acesti cabalisti.

Dorim sa cream in legatura dintre noi aceasi retea de conectare care exista intre acesti Cabalisti? Dorim sa plecam de la conectarea dintre sufletele sparte care se gandesc doar cum sa traisca tot felul de placeri lumesti, la conectarea care uneste sfintii nostrii stramosi, marii Cabalisti ai tuturor generatiilor? Dorim sa ne mutam de la sistemul spart de conectare a sufletelor, la cel corectat? Le cerem sa ne ajute sa devenim similari lor, astfel incat sa ne accepte in grupul lor.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→