„Iată ce bine și cât de plăcut este ca de asemenea frații să stea împreună.” Aceștia sunt prietenii care stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare între ei. Apoi se întorc la iubirea frăţească.

Creatorul spune despre ei: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este ca frații să stea de asemenea împreună” Cuvântul, „de asemenea”, vine să includă Shechina cu ei. Mai mult decât atât, Creatorul le ascultă cuvintele și El este mulțumit și se bucură de ele (Zohar pentru toți, Aharei Mot [După moarte], „Iată, cât de bine și cât de plăcut”, punctul 65.)

Acestea sunt cuvintele măreţe din Cartea Zohar.. Așa se întâmplă atunci când oamenii trec prin obstacole enorme și descoperă cât de mult se urăsc și nu se plac, în ce măsură se mint unii pe alții și cât de mult se înșală. Le place să spună cuvinte frumoase și apoi își dau seama că toate acestea sunt lipsite de sens pentru că, după o secundă, de îndată ce spun ceva, sunt deja complet în dezacord cu asta și așa mai departe.

Când se apropie de corectare și li se dezvăluie cât de mult au fost în război între ei și cum s-au înșelat, apoi din aceasta se întorc la iubirea frățească. Acesta este momentul în care ei spun: „Ce bine este ca frații să stea împreună!” La urma urmei, ei simt manifestarea Creatorului între ei. Tocmai între ei. Aceasta este apariția Shechina,, manifestarea Creatorului.

Ei simt cât de mult aduc mulțumire Creatorului și cum se bucură El împreună cu ei. Contopindu-se unul cu celălalt și cu Creatorul, ei devin un singur întreg atunci când atât dorința, cât și lumina care îi umple sunt una.

Convenția „Arava” din Europa – Lituania 2022, Lecția 1,7/22/22

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt tipurile de lumini?

Răspuns: Creatorul influențează creația în multe feluri. Există lumină directă, lumină reflectată și lumina înconjurătoare există lumină care vine de sus în jos și de jos în sus, care se dezintegrează în multe tipuri diferite de lumini.

Întrebare: Care este diferența dintre lumina directă și cea înconjurătoare?

Răspuns: Creația simte lumina directă ca venind direct de la Creator și lumina înconjurătoare ca acțiunea Creatorului asupra ei prin metode externe, prin unele fenomene sau persoane.

KabTV „Stări spirituale” 7/19/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Este scrisă o poveste de dragoste emoționantă, a doi tineri de douăzeci și doi de ani; le știm chiar numele: Jess Peak și Joe Matthews. A început acum 20 de ani într-o creşă și a continuat prin grădiniță. La vârsta de patru ani, Matthews a cerut-o în căsătorie pe Peak și au avut o nuntă simulată. După grădiniță, acești doi copii britanici au mers la școli diferite și au pierdut contactul.

Și acum brusc, după 14 ani, s-au întâlnit pe o rețea de socializare și și-au dat seama că au așteptat această întâlnire toată viața. Sunt la fel de fericiți împreună ca și la creşă și la grădiniță. Ei plănuiesc astăzi cu bucurie nunta. Despre asta se vorbește pe rețelele sociale. „Aceasta este într-adevăr iubire!”

Răspunsul meu: Ce fel de iubire este aceasta? Nu au fost împreună.

Comentariu: Nu s-au văzut, dar au păstrat acest dor unul pentru celălalt.

Răspunsul meu: Ei bine, acest lucru este adevărat. Lucrurile care se întâmplă în copilărie lasă impresii grozave.

Întrebare: Acum se căsătoresc. Ei spun că cel mai probabil această nuntă, această legătură, va fi o garanție că vor avea o viață lungă și fericită. Ce părere aveți despre această concluzie?

Răspuns: Există o carte care începe cu cuvintele: „Rareori ne căsătorim cu prima noastră iubire”.

Întrebare: Să presupunem că rareori ne căsătorim cu primele noastre iubiri. Dar dacă o facem, este aceasta o garanție?

Răspuns: Nu. De obicei trecem prin multe, multe greșeli, încercări, întâlniri, divorțuri și despărțiri. Și apoi, la o vârstă mai aproape de sfârșit decât de început, întâlnim pe cineva și începem să apreciem [această conexiune].

Desigur, ea nu mai este aceeași fetiță cu fundițe și tu nu ești același băiat. Ideile lor despre conexiune, apropiere și relații sunt total diferite acum. Așa funcționează de obicei.

Întrebare: Credeţi că până nu trec prin momente grele în suișuri și coborâșuri împreună, nu putem spune nimic?

Răspuns: Nu! Numai din distrugere se poate învăța. Asta explică de ce o persoană care nu a trecut niciodată prin suișuri și coborâșuri nu este capabilă să aprecieze lucrurile. Nu va prețui o relație.

Întrebare: Deci, spuneţi că sunteţi în favoarea unui sentiment de distrugere într-o conexiune între oameni? De parcă totul se destramă?

Răspuns: Desigur. Este crucial ca ei să experimenteze astfel de sentimente, astfel încât să-și protejeze relația și să nu o lase să ajungă la asta.

Întrebare: Dar va continua să atârne asupra lor, nu?

Răspuns: Desigur! Sunt doi egoisti! Cum pot ei să taie egoismul din ei înșiși și să devină atât de dulci? Este imposibil. Ne întâlnim, ne învățăm lecțiile, ajungem la disperare și înțelegem cum să ne construim o viață în care ne străduim doar pentru relații bune. Nu mai trebuie să fim în relații proaste așa cum obișnuiam în tinerețe, apoi în relații bune și așa mai departe; avem nevoie doar de cele bune.

Întrebare: Dar suișurile și coborâșurile prin care trecem la o vârstă fragedă ne conduc la asta?

Răspuns: Desigur! Fără ele, nu există nimic. Trebuie să acumulați un arsenal de diverse senzații și stări negative și abia atunci le puteți evita.

Comentariu: Este interesant. Depozitați armele, luptați și apoi le aruncați brusc deoparte.

Răspunsul meu: Acesta este modul în care va funcționa pentru umanitate.

Comentariu: Adică, omenirea acumulează diverse arme și apoi…

Răspunsul meu: Va înțelege că trebuie să fie aruncate deoparte.

Întrebare:: De aceea au loc acum toate războaiele și alte necazuri? Acumularea de arme are loc și din acest motiv?

Răspuns: Totul este doar din acest motiv. Nu poate exista bine fără recunoașterea răului. Nici în viața privată și nici în lumea generală.

Întrebare:: Ce sfat ați da, dacă acești tineri v-ar asculta?

Răspuns: Nu știu dacă au acumulat suficientă suferință și așteptări sau dorinţa de a-l aprecia pe celălalt, de a arăta în fiecare minut că îi iubești, de a avea grijă de el, de a-l plăcea așa cum este și așa mai departe. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă calități, impresii din viață, care pur și simplu nu există la o vârstă fragedă.

Acumularea acestor impresii trebuie să aibă loc pe parcursul vieții lor. Dacă ar exista o astfel de injecție pentru a obține o înțelegere instantanee, pentru a vedea lucrurile așa cum sunt, am trăi fericiți. În schimb, divorțăm, uneori de mai multe ori. Și numai după aceea, eventual, putem crea relațiile potrivite.

Comentariu: Care este sfatul dumneavoastră pentru tinerii și fetele care intră într-o viață împreună cu sentimentul că totul va fi bine și vor trăi împreună pentru totdeauna?

Răspunsul meu: Trebuie să aibă conversații foarte, foarte lungi și sâcâitoare între ei. Să spună orice crede fiecare dintre ei, ca doi exploratori. Și treptat vor putea ajunge la o stare în care se vor explora reciproc pe ei înșiși și unul pe altul.

Atunci viața devine interesantă; se transformă în cercetare: cum ne putem face relația diferită, să o schimbăm cumva, să ne apropiem. Și dacă da? Dacă este diferit? Ce se întâmplă dacă încearcă în mod constant să-și descopere calitățile, sentimentele și relația lor cât mai vibrantă cu putință? Chiar dacă oamenii se gândesc la astfel de lucruri și le realizează, ele vin abia după aproximativ 50 până la 60 de ani.

Va veni vremea în care oamenii vor trăi astfel. Dar îi putem învăța despre asta! Acest lucru trebuie spus: putem instrui acești tineri cum să devină cercetători. Putem, ca să spunem așa, să-i „îmbătrânim” învățându-i. Ei pot câștiga experiență practică.

Întrebare:: Chiar înainte de a se uni împreună? Îi pregătim pentru această viață?

Răspuns Da, desigur. Și atunci vor vedea singuri cum să acționeze într-un fel sau altul.

Întrebare:: Deci, spuneți că tinerii ar trebui să vină la nunta lor și să-și înceapă viața ca bătrâni?

Răspuns Da, în interior. Desigur. Vrei ca ei să descopere cine sunt cu adevărat prin propria experiență? Nu.

Trebuie să vină cu experiență de comunicare! Ca și cum interacționează psihologic. Acest lucru le va oferi încredere că vor putea depăși tot felul de provocări, să se apropie și să transforme aceste probleme într-un contact mai mare.

Comentariu: Frumos! Vorbim despre un laborator științific.

Răspunsul meu Da. Lumea are mare nevoie de asta!

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/27/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eram stăpânul absolut al vechii mele haine. Am devenit sclavul celei noi („Regret pentru vechiul meu halat sau Un avertisment pentru cei care au mai mult gust decât avere”, Denis Diderot).

Întrebare: Filozoful Diderot și-a petrecut aproape toată viața în sărăcie și nu i-a păsat prea mult de averea materială, dar a primit deodată în dar un halat roșu. Era un halat frumos roșu, din satin! Curând după aceea, a observat că scaunul lui era vechi și din paie; prin urmare, l-a schimbat într-un scaun frumos din piele. Deodată, a văzut și că biroul lui era ponosit. Așa că firesc, l-a înlocuit cu o masă mare și superbă. Nu mult timp după aceea Diderot s-a îndatorat.

Chiar trebuie să ne trăim viața în haine vechi pentru a înțelege asta?

Răspuns: În general, da. Și ce este rău în a-ți trăi viața așa cum este, a nu-ți investi toată energia în lucruri externe? De ce ți-ar păsa de ele?

Dacă vorbim despre copii sau alte creaturi vii, chiar și pisoi sau alte animale, aceasta este o poveste cu totul diferită. Dar dacă este mobilă sau ceva material…

Comentariu: Dar omul vrea să se îmbrace bine. Este în natura lui.

Răspunsul meu: Dacă circumstanțele externe nu îl forțează, atunci, în virtutea circumstanțelor sale interne, el poate continua să trăiască așa cum era.

Întrebare: Într-un halat vechi?

Răspuns:: Desigur.

Comentariu: Atunci nu există nici un progres. Uite, totul în jurul nostru este despre cumpărarea unei case noi, să fii bine îmbrăcat,să ții pasul cu stilurile.

Răspunsul meu: Ai nevoie de totul pentru a-ți urmări obiectivele în mod confortabil, asigurându-te în același timp că nu devii sclavul bunurilor tale sau al vremurilor în care trăim – un sclav al mediului tău.

Și tot timpul nostru liber ar trebui să fie dedicat „sinelui nostru iubit”.

Întrebare: Deci, așa ar trebui să trăim?

Răspuns:: Da. De ce ar trebui să lucrez pentru un halat, un birou sau ceva de genul acesta?

Comentariu: Spuneţi: nu-ți irosi viața, stai în vechea ta haină și ai grijă de tine.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi când spuneţi: „Ai grijă de tine?”

Răspuns:: Fă ce vrei. Fă ceea ce consideri important. Adică ceea ce crezi tu că este important și nu ceea ce cred amicii tăi.

Întrebare: Deci, sfatul dvs. este să te oprești?

Răspuns:: În loc să te oprești, nu intri niciodată în astfel de capcane. Nu te ataşa de ea.

Întrebare:: Indiferent cât de mult îmi doresc aceste lucruri în interior, nu?

Răspuns:: Ar trebui să fie un obiectiv al etapei de dezvoltare umană de bază, adică nivelul animal al unei persoane să nu urmeze alte obiective, obiceiuri și așa mai departe. Trăiește pentru tine! Deși pare a fi egoist. Și așa vei trăi pentru alții: pentru un lucrător în lemn, pentru un dulgher, pentru un designer de modă și așa mai departe.

Întrebare: Tocmai aţi dat o formulă foarte egoistă: trăiește pentru tine și nu pentru alții.

Răspuns:: Alegeți un scop! Și trăiește pentru asta. Oamenii trebuie să-și valideze calea, să o direcționeze și să o modeleze astfel încât să nu facă rău nimănui, inclusiv lui însuși. Cam asta este.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/27/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→