Michael Laitman în Times of Israel: “Ar fi viața mai bună fără dezacorduri?”

Ar putea părea că viața ar fi mai bună fără dezacorduri, pentru că atunci nu am avea războaie și conflicte, dar este departe de a fi cazul. Fără dezacorduri viețile noastre ar fi unilaterale, de-o singură parte, iar umanitatea nu s-ar putea dezvolta.

În articolul său „Libertatea”, cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) scrie despre modul în care umanitatea avansează prin dezacorduri:

„Trebuie să fim atenți să nu aducem opiniile oamenilor atât de aproape încât dezacordul și criticile să poată fi oprite din rândul celor înțelepți și savanți, pentru că dragostea pentru trup aduce în mod natural cu sine apropierea vederilor. Și dacă critica și dezacordul dispar, orice progres în concepte și idei va înceta de asemenea și sursa cunoașterii din lume se va usca.”

Cu toate acestea, nevoia de dezacorduri nu necesită război. Putem rezolva disputele cu alte metode, fără a ne angaja în conflicte fizice.

Ajungem la războaie pentru că încă nu ne dezvoltăm la un nivel în care să ne putem rezolva disputele și dezacordurile în mod matur. Modul în care recurgem în prezent la războaie ne face să arătăm ca niște copii mici.

Dezacordurile pot servi pentru a ne dezvolta pozitiv dacă luăm decizii cu privire la ele prin intermediul discursului civil.

Critica față de perspectiva celuilalt este un aspect cheie al unui dezacord și este crucială pentru dezvoltarea umanității, așa cum scrie Baal HaSulam în același articol. Fără critici, nu ne-am putea dezvolta.

„Cu cât există mai multe contradicții între opinii și cu cât există mai multe critici, cu atât cunoștințele și înțelepciunea cresc și lucrurile devin mai potrivite pentru examinare și clarificare”.

Ne este greu să acceptăm criticile pentru că machiajul nostru egoist, care ne face să dorim să ne vedem superiori celorlalți, nu vrea să fim criticați. Dar am fi foarte lipsiţi de înțelepciune să rezistăm criticilor. Când înțelegem că, cu cât există mai multe critici, opinii și dezacorduri cu atât mai mult putem descoperi cine, unde, cum și de ce natura ne-a format într-o formă atât de contradictorie cu ea însăși, cu atât mai mult putem dezvălui adevărul despre noi înșine și despre viața noastră. Cu alte cuvinte, prin dezacorduri și critici ar trebui să aspirăm la adevăr și să aflăm adevărul navigând prin rețeaua complicată de stări și vederi contradictorii.

Cu toate acestea, din moment ce ego-urile noastre nu suportă criticile, adesea nu le folosim în mod constructiv. Putem vedea multe exemple în care o parte a exercitat presiuni asupra altora până când aceştia se prăbușesc, iar dacă continuă să nu fie de acord, atunci pornesc război. În mare parte, așa se desfășoară lumea noastră. Ego-ul nostru prevalează asupra multor oportunități de a discuta și de a crește.

Critica este constructivă și pozitivă atunci când duce la o discuție reciprocă și în cele din urmă la un acord. Dimpotrivă, atunci când duce la detașare, chiar până la război și distrugere, atunci desigur este dăunătoare și distructivă.

Vedem că la sfârșitul războaielor, ajungem în orice caz la concluzii la care trebuie să stăm și să discutăm chestiuni. Războiul dă un anumit fel de conștientizare a relelor naturii noastre egoiste, dar este totuși de nedorit să ajungem la asemenea expresii de distrugere și suferință pentru a rezolva în cele din urmă lucrurile într-o manieră civilizată. Avem astfel nevoie de dezacorduri și critici pentru a progresa și nu ar trebui să ajungem la războaie și distrugeri pentru a ne trezi să progresăm prin propriile noastre discuții și verificări.

Dacă am trăi într-o lume plină de bunătate și iubire, am avea totuși nevoie de critici? Bineînțeles că da. Ar exista discuții și un anumit numitor comun atins la nivelul unei iubiri reciproce unul pentru celălalt, care ar avansa continuu umanitatea printre un număr masiv de opinii și contradicții. Este scris despre o astfel de stare că „iubirea va acoperi toate nelegiuirile”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre a dărui de dragul dăruirii și a primi de dragul de a dărui?

Răspuns: A dărui de dragul dăruirii este nivelul Binah, iar a primi de dragul de a dărui este nivelul Hochma. Există o diferență foarte mare între ele.

Întrebare: Poate fi întotdeauna Hanuca atunci când speri în ajutorul Creatorului?

Răspuns: Da, în acest caz vă aflați în starea numită Hanuca.

Întrebare: Când o persoană își dă în sfârșit seama că, dacă Creatorul nu îl ajută este pierdut, este aceasta o stare de victorie asupra grecilor?

Răspuns: Aceasta este o stare foarte bună pentru o persoană, pentru că acum știe sigur că are nevoie de Creator.

Întrebare: Este posibil, pe baza conștientizării că „nu există altcineva în afară de El” și a credinței mai presus de rațiune, să acceptăm un acord de pace cu egoism și să nu-l rupem, ci să mergem mai departe împreună cu el pe o cale care s-ar potrivi? Merg ambele?

Răspuns: Nu, este imposibil. Până nu îl rupi, nu se va întâmpla nimic. Trebuie să învingi egoismul – fiecare în sine și toți împreună în întreaga lume. Altfel suntem terminaţi.

Întrebare: Spunem că de Hanuca o persoană și-a depășit deja înclinația rea, Din (judecata) s-a oprit și poate lucra pentru dăruire. De ce nu putem doar să așteptăm să vină lumina de Sabat, ci trebuie să continuăm lupta?

Răspuns: Luminile nu vin automat, ci numai după lupta și victoria ta.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/12/23, Scrierile lui Rabash „Grecii s-au adunat în jurul meu”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

“Grecii” sunt calitățile egoiste ale unei persoane care nu îi permit să avanseze la calitățile Creatorului – iubirea și dăruirea. În același timp, ele ne ajută prin faptul că, în opoziția lor ne obligă să ne întărim mișcarea către Creator, să-I cerem ajutor și să ne ridicăm tot mai sus.

Întrebare: Dar dacă „grecii” provin din grup? Totuși, nu este clar dacă să ceri unui prieten să corecteze această dorință sau să o îndepărteze?

Răspuns: Și dacă grecii vin de la tine? Ce faci? Există dorințe egoiste în fiecare dintre noi.

Ele sunt numite greci fără nicio legătură cu acea națiune. Prin urmare, este necesar să se separe calitățile dăruirii și iubirii de calitățile egoiste care au fost numite “greci” de câteva mii de ani.

Întrebare: Există vreun fel de răspuns universal la toate întrebările inteligente ale grecilor pentru a nu cădea în acest abis împreună cu ei de fiecare dată?

Răspuns: Da, există un răspuns universal, este conexiunea dintre noi, atunci când – ca urmare a muncii noastre spirituale – dobândim o singură forță de dăruire, luptăm cu grecii și câștigăm.

Întrebare: Ce se întâmplă cu grecii după aceea? Îi distrugem sau se transformă într-un fel de forță?

Răspuns: Nu distrugem pe nimeni. În războaiele noastre, ne schimbăm doar intențiile de la a primi pentru noi înșine la a dărui Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/12/23, Scrierile lui Rabash „Grecii s-au adunat în jurul meu”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem fi onorați cu partea ascunsă a Torei? Care ar trebui să fie sarcina principală în munca spirituală?

Răspuns: Ar trebui să încercăm să ne unim până când simțim o conexiune unul cu celălalt. Această conexiune este dorința noastră comună, îndreptată către Creator.

Încercăm să simțim eforturile noastre pentru Creator în ea și încercăm să-I dăm această dorință comună în care El s-ar putea manifesta ca o dorință de a dărui. Se numește suflet.

Întrebare: Dacă deocamdată putem acționa doar în partea revelată a Torei, cum ne putem apropia de a efectua acțiunile corecte dacă mulți oameni sunt confuzi în legătură cu acea parte?

Răspuns: Este simplu. Dacă vreau să-mi deschid inima și sufletul prietenilor, sunt gata să fiu alături de ei într-o singură dorință, într-o singură mișcare unul față de celălalt, să mă unesc, să mă contopesc cu ei. Asta este munca mea.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/12/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Cu privire la Revelat și Ascuns“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Vă rugăm să comentați un vers al poetului antic persan Sa’adi. Este scris cu litere de aur și împodobește frontonul clădirii sediului ONU din New York.

Sa’adi scrie:

           Toate ființele umane sunt membre ale unui singur cadru,

           Din moment ce toate, la început au venit din aceeași esență.

           Când timpul afectează un membru cu durere,

           Celelalte membre nu pot rămâne în repaus.

           Dacă nu simți nefericirea altora,

           O ființă umană nu este un nume pentru tine.

Pare ca și cum ar fi fost un cabalist.

Răspunsul meu: Am vizitat împreună un sufi în Anglia?

Comentariu: Am avut o impresie serioasă atunci. Vreţi să spuneţi că el este un sufi iranian până la urmă?

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: „Toate ființele umane sunt membre ale unui singur cadru”, ce înseamnă aceasta?

Răspuns: Un cadru este o persoană.

Întrebare: Întreaga lume?

Răspuns: Întreaga lume, da.

Întrebare: Este totul ca organele unei singure persoane?

Răspuns: Creatorul a creat un om, un singur om, pe Adam. Așa este în realitate. Ceea ce vedem este egoismul nostru care ne desparte.

Întrebare: Deci, este totul de fapt o minciună? Este adevat că suntem cu toții conectați?

Răspuns: Da.

Întrebare: Apoi scrie: „Deoarece toate, la început au venit din aceeași esență.” Ce înseamnă acest lucru? Ce fel de esență este aceasta?

Răspuns: Totul a fost creat dintr-un singur egoism. Aceasta este esența.

Comentariu: Adică natura noastră este cu siguranță egoismul fiecăruia.

„Când timpul afectează un membru cu durere, celelalte membre nu pot rămâne în repaus.”

Răspunsul meu: Da. Chiar dacă doar o parte a corpului nostru este afectată de egoism, tot corpul nostru, întreaga persoană, este bolnavă. Aceasta este ca o celulă canceroasă.

Comentariu: De fapt, acum întregul organism este cu adevărat afectat.

Răspunsul meu: Acum întreaga umanitate este afectată. Dar asta e bine.

Întrebare: Ce este bun la asta?

Răspuns: Lucrul bun este că acest lucru este foarte aproape de recunoașterea completă a egoismului. Adică, dacă recunoaștem că toți suntem afectați de aceasta, să spunem o tumoră canceroasă, atunci vom căuta un remediu pentru ea.

Întrebare: Dar, de fapt este scris că măcar o mică parte. Înseamnă că nu vorbim despre un fel de leac pentru o parte? Nu pare a fi posibil.

Răspuns: Nu, nu! Vorbim despre vindecarea întregii omeniri.

Întrebare: Înseamnă că o parte nu poate fi vindecată? Ar trebui să fie acesta leacul pentru întreaga umanitate?

Răspuns: Da.

Comentariu: Apoi scrie: „Dacă nu simți nefericirea altora, O ființă umană nu este un nume pentru tine.”

Răspunsul meu: Da. Dacă nu simți mizeria celuilalt, atunci nu ești om.

Întrebare: Percepeţi asta direct?

Răspuns: Da. Oamenii vor vedea, vor recunoaște și vor înțelege că ești așa.

Întrebare: Nici nu pare prea greu. Astăzi, pământul este acoperit de mizerie în mare parte.

Răspuns: Da, dar ceea ce se întâmplă acum nu este sfârșitul! Pot vedea prin „oamenii sfinți”, după cum spun ei, cât de departe sunt de toate acestea.

Întrebare: Dar ar trebui să transmită un singur lucru, în general. Acesta este motivul pentru care îi numiți „oameni sfinți”. Ce ar trebui să transmită?

Răspuns: Că Creatorul este unul.

Întrebare: Acesta este mesajul pe care trebuie să-l răspândim în întreaga lume?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 30/10/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De mii de ani natura a dat mereu, dar noi am evoluat ca ființe egoiste, luând în mod constant. Și acest lucru este normal, deoarece conform programului naturii, trebuia să fim așa și să ne dezvoltăm egoist.

Este ca un copil în creștere, pe care îl hrănești și îi dai totul, el se dezvoltă egoist și ești mulțumit de asta. Și apoi crește, și deodată îi spui: „Asta este! Acum mergi la muncă, plătește-ţi, fă totul pentru tine și asumă-ți responsabilitatea pentru tine. Și uite, dacă faci ceva greșit vei fi pedepsit.”

Acolo ne aflăm astăzi: ne-am dezvoltat și am crescut ca niște copii mici, apoi am ajuns la maturitate, lumea s-a micșorat, a devenit globală și integrală și ne obligă să fim adulți. A fi adulți înseamnă a fi în conexiunea corectă unul cu celălalt.

Așa cum un adult cu vârsta cuprinsă între 20 și 25 de ani începe să lucreze, să se construiască pe sine, casa lui și să se conecteze cu lumea ca un făuritor, acum omenirea a atins în mod similar vârsta la care a devenit adult.

Ni se arată locul nostru de muncă acum. Trebuie să ne conectăm unii cu alții și să construim o nouă societate care să nu mai fie ca înainte.

Anterior, am crescut egoist timp de mii de ani, iar acum trebuie să ne conectăm unul cu celălalt conform legii garanţiei reciproce, responsabilității reciproce și concesiilor reciproce. Nu vrei? Vei primi lovituri de la natură pentru că nu te conformezi ei. Aici ne aflăm acum; devenim adulți.

Înțeleg că nu vrem asta. Cine? Când sunt copil, nu există pretenții împotriva mea. Când m-am purtat rău, am rupt ceva sau mă jucam, eram tratat ca un copil. Dar când devin adult, asta mă obligă. Dar încă nu ne dăm seama de asta.

Suntem rezistenți și ne opunem; vrem să ne jucăm cu niște jucării. Mă uit la acești oameni presupusi puternici, măreți și înțelepți din lume și sunt ca niște copii într-o cutie de nisip care nu vor să iasă din ea, deși au depășit deja vârsta lor.

Când le spui asta, ei te jignesc și cred că ești o persoană nerealistă: „Uită-te la lumea asta! Poți să te joci în ea cât de mult vrei: bursă, bani, mașini, vin, filme! Și ce sugerezi aici? Nu ne dorim deloc asta! Fii responsabil pentru ceva – de ce avem nevoie de asta? Avem destule jucării mici în jurul nostru și nu mai avem nevoie de nimic.”

Aceasta este o mare problemă. Dar totuși, va trebui să ieșim din cutia de nisip.

Din KabTV „Am primit un apel. Cauze pentru cancer și SIDA” 29/10/11

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Articolul „Noaptea miresei” vorbește despre faptul că regele David a comis adulter cu soția comandantului său militar, Urie. De ce exact regele David, un om drept, a făcut un asemenea act?

Răspuns: Regele David a fost cu adevărat un om absolut drept în toate. Ceea ce este descris în Tora este interpretat de noi din punct de vedere corporal.

În timpul domniei regelui David, prietenul său Urie, care conducea regimentul, a fost nevoit să meargă la război. După aceasta, David a început o relație cu soția acestuia și prin urmare, și-a făcut mult rău sieşi și altora.

Apar multe întrebări aici. În primul rând, nu te poți implica în relaţie cu o femeie căsătorită, mai ales dacă i-ai trimis soțul la război.

Se explică în continuare că, de fapt ea nu mai era soția lui Urie, deoarece cei care au plecat la război au divorțat în prealabil, astfel încât, dacă mureau, soțiile divorțate să se poată recăsători.

Întrebare: Ce înseamnă „să nu comiţi adulter” în munca spirituală?

Răspuns: Sunt lucruri foarte dificile atunci când o persoană este lăsată singură cu gândurile, sentimentele și deciziile sale.

Din punct de vedere spiritual, soția unui bărbat este dorința lui de a primi, adică intenția sa de dragul său. Interdicția de a avea o relație cu soția altuia înseamnă că nu poți folosi dorința aproapelui tău de dragul tău.

Din KabTV „Introducere la Cartea Zohar”, 12/11/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spionii și cele 70 de națiuni ale lumii se opun căii spirituale în moduri diferite. Națiunile lumii nu vor deloc să meargă în această direcție. Dar spionii?

Răspuns: Spionii par să vrea, dar le este frică, îi descurajează pe alții și folosesc tot felul de tehnici pentru a-i îndepărta de calea cea bună.

Întrebare: Cum pot spionii să încerce să mă îndepărteze de scop? Sunt gânduri sau intenţii străine, de dragul meu?

Răspuns: Nu sunt gânduri cu totul străine. Spionii îți folosesc interesul pentru calea spirituală și încearcă să-l integreze în acțiuni care te îndepărtează de obiectiv: „Vrei să mergi spre acest scop, dar mergi către altul și acolo vei găsi ceea ce îți dorești”.

O persoană trebuie să descopere acest lucru în sine. Nu este atât de ușor de făcut, dar nu este nici greu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/12/23, Scrierile lui Rabash „Iscoadele“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rădăcina tuturor păcatelor este dorința de a primi pentru a primi, ceea ce o persoană primește de la Creator, adică din domeniul Său, și lasă totul să intre în propriul său domeniu, care se numește „furt”. Adică extrage din domeniul Creatorului și ia plăcerile din domeniul Creatorului în al său. Rezultă că nu este privit ca un hoț, ci ca un tâlhar, căci deși Creatorul îl vede luând, dorința lui de a primi este atât de puternică încât nu-i poate rezista, motiv pentru care este considerat un tâlhar și nu un hoț (Rabaș Articolul nr. 20, 1986. Cineva ar trebui să păcătuiască şi să fie vinovat).

Întrebare: Cum putem rezista unui hoț și unui tâlhar? Care este diferența?

Răspuns: Nu putem decât să prindem hoțul și să luăm de la el ceea ce a fost furat. Cum se face asta? Mai trebuie să învățăm asta.

Totuși, trebuie să-l prindem pe tâlhar pentru a-i lua prada, a-l speria și a lupta cu el pentru că el vrea să ia totul. El are deja o înțelegere mai clară a ceea ce luăm de la el sau a ceea ce ne-a furat.

Întrebare: Ce ajută în războiul cu mine însumi când îmi dau seama că sunt un tâlhar?

Raspuns: Doar conexiunea cu prietenii; nu este nimic altceva. De acolo, vei primi un răspuns pentru orice stare.

Din Lecția zilnică de Cabala 30.11.23, Scrierile lui Rabash „Cineva ar trebui să păcătuiască și să fie vinovat“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât de benefic este pentru grupul meu de zece dacă simt că prietenii mei lucrează în Lishma de mult timp și doar eu sunt în Lo Lishma?

Răspuns: Acest lucru nu este corect. Ar trebui să-i tratezi ca fiind într-un grad mai înalt decât tine, dar să nu-i percepi ca fiind în Lishma, deoarece acest lucru te va deruta pe calea spirituală.

Întrebare: Când un grup de zece este răsplătit cu ridicarea de MAN de dragul Creatorului și primește forța de dăruire, unde ar trebui să direcționeze corect această forță?

Răspuns: Dacă ai forța, ar trebui să o folosești doar pentru a conecta prietenii și a o împărtăși tuturor din grupul de zece.

Întrebare: Cum decide Creatorul pe cine să recompenseze cu Lishma și pe cine nu?

Răspuns: Mă întrebi pe mine? Întreabă-l pe Creator.

Întrebare: Dintre toate sentimentele pe care le avem, care este cea mai valoroasă calitate pe care să ne concentrăm cu precizie pentru o tranziție treptată de la Lo Lishma la Lishma?

Răspuns: Iubirea.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/12/23, Scrierile lui Baal HaSulam „De la Lo Lishma, ajungem la Lishma“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→