Întrebare: A trecut un an de la catastrofa din 7 octombrie când a început războiul.

Teroriştii din Gaza au pătruns pe teritoriul israelian şi au ucis 1.432 de persoane, inclusiv 341 de femei şi 36 de copii, dintre care unul era un copil de 10 luni.

251 de persoane au fost luate ostatici și transportate în Gaza, iar 97 dintre ele sunt încă în captivitate.

Fraza care a fost spusă mai înainte: „liniște pentru liniște”—dacă ești liniștit cu noi, vom fi liniștiți cu tine nu a funcționat. Pe 7 octombrie au început să ne omoare.

A trecut un an. Ce ar trebui să înțelegem despre noi și despre societatea noastră după aceste evenimente?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că nu trebuie să ne temem de nimeni. Nu trebuie să arătăm nimănui că putem ierta atunci când vine să ne omoare. Nu ar trebui să facem asta.

Trebuie să înțelegem clar că mântuirea noastră este doar în propriile noastre mâini, numai în armele noastre și în nimic altceva.

Întrebare: Credeţi că evenimentele din 7 octombrie au schimbat modul în care ne percepem pe noi înșine ca națiune?

Răspuns: Cred că au făcut-o. Ne-au schimbat.

Înainte de 7 octombrie, am sperat la o oarecare aparență de relații reciproce și umane cu ceilalți. După aceasta înțelegem că așa ceva nu se mai poate, în nici un fel! Prin urmare, acum avem mai multă încredere că nu vom fi târâți într-o altă mizerie de egoism, poftă de sânge și așa mai departe, așa cum am fost pe 7 octombrie.

Întrebare: Cum ne putem asigura că durerea de la aceste evenimente rămâne cu noi? Și ar trebui să fie aşa?

Răspuns: Ar trebui. Este pentru totdeauna! Cât timp trăim pe acest Pământ, trebuie să ne amintim că vecinii noștri sunt cei mai înverșunați dușmani ai noștri. Nu trebuie să ne permitem niciodată vreo slăbiciune în acest sens.

Întrebare: Cum vom atinge pacea?

Răspuns: Atunci va veni pacea.

Întrebare: Atunci când vorbim despre pace, în același timp, știm mereu că ei nu o doresc? Așa funcționează?

Răspuns: Da, că nu vor, și nici măcar nu se gândesc la asta. Dar când te gândești la război, atunci ei se vor strădui pentru pace.

Întrebare: Așadar, dacă vă întreb ce pași ar trebui să facem spre pace, aceștia sunt pașii despre care vorbiți?

Răspuns: Da.

Întrebare: Gândește-te la pace, dar în același timp…?

Răspuns: Înarmează-te.

Întrebare: Vorbiţi mereu despre unitate, despre unitatea poporului și spuneţi că aceasta este principala noastră armă. Este clar pentru majoritatea oamenilor că unitatea este probabil cel mai important lucru. Deci de ce nu ne putem uni? Vă rog să ne explicați.

Răspuns: Pentru că încă nu înțelegem cu adevărat în noi înșine cât de necesar este.

Întrebare: Nu avem încă această înțelegere?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Ea vine prin suferință, sau cum?

Răspuns: Treptat, prin lovituri, începem să ne dăm seama că unitatea este de fapt cel mai important lucru.

Întrebare: Dar prin lovituri?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci dacă nu ne dăm seama acum, vă așteptați să vină mai multe?

Răspuns: Cu siguranță.

Întrebare: Cum putem realiza acest lucru într-un mod pașnic, așa cum se spune, prin lumină și nu prin întuneric?

Răspuns: Trebuie să devenim o lumină atât de puternică încât să se teamă de noi.

Întrebare: Când spuneţi „trebuie să devenim o lumină”, ce vreţi să spuneţi?

Răspuns: Că în dorința noastră de pace, suntem dispuși să facem tot ce este necesar pentru ca cei care se opun ei să înceteze să mai existe.

Întrebare: Când vorbiți despre dorința noastră de pace, vă referiți la pace cu vecinii noștri? Sau pace în general?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și, în același timp, spuneți că trebuie să fim întotdeauna preventivi.

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare: Deci Israelul ar trebui să aibă întotdeauna o politică de prevenire a loviturilor.

Dar cum s-a întâmplat că timp de 20 de ani am trăit știind că în sud sapă Gaza în subteran și în nord Hezbollah se înarmează? Știam toate acestea și totuși am trăit cumva mai departe. Ne poți explica asta? Încerc să înțeleg mentalitatea conducerii sau chiar a noastră.

Ceva groaznic se pregătea în apropiere și noi nu am acționat. De ce? Puteți să-mi spuneţi despre ce a fost acest tip de complezență?

Răspuns: Am vrut să arătăm că suntem buni, buni și iubitori de pace unul față de celălalt și față de întreaga lume. Dar aceasta este o amăgire teribilă.

Întrebare: Serios? Nu ar trebui să ne pese de lume, de părerea lumii?

Răspuns: Deloc!

Întrebare: Despre ce ar trebui să ne pese?

Răspuns: Numai despre necesitatea existenței noastre ca popor al Israelului, deoarece existența noastră are ca scop atingerea celei mai înalte stări a umanității.

Întrebare:  Deci numiți poziția noastră, chiar și una corporală, centrul lumii?

Răspuns: Da.

Comentariu: Astăzi acest lucru devine din ce în ce mai evident. Aţi spus mereu asta de fapt, că aceasta este problema centrală, punctul central al lumii.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Prin ce proces de vindecare trebuie să trecem?

Răspuns: Trebuie să explicăm tuturor că lumea există cu scopul de a reuni toate națiunile, unindu-le în jurul celui mai important lucru din lume, care este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți.

Întrebare: Vreți să spuneți că întreaga lume ar trebui să ne împingă cumva spre asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Lumea ar trebui să ne semnaleze constant că trebuie să facem asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Pentru ei?

Răspuns: Pentru toată lumea. Acesta este punctul central al întregii existențe a universului.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/7/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a ne garanta șederea pe pământ, atunci faptele din fața noastră reprezintă o mare amenințare pentru noi, deoarece lucrurile se dezvoltă favorabil pentru inamicii noștri, care caută să ne distrugă de pe fața Pământului.

Este de asemenea limpede, că efortul enorm pe care drumul accidentat care urmează, îl cere de la noi, impune o unitate care să fie solidă și la fel de dură ca oțelul, din toate părțile națiunii, fără excepție (Baal HaSulam, Naţiunea).

Baal HaSulam a emis acel avertisment în urmă cu 85 de ani, când a scris și publicat în ziar. Dar vedem că, chiar de la nașterea națiunii Israel și până în zilele noastre am fost însoțiți de separarea interioară, și în ciuda tuturor suferințelor și a circumstanțelor dificile pe care le-am îndurat, poporul este incapabil să se unească. Acest lucru a fost aranjat în mod intenționat ca pregătire pentru corectarea pe care poporul nostru trebuie să o facă, dând astfel un exemplu pentru toate celelalte națiuni.

Între timp, suntem incapabili să ne unim chiar și sub presiunea exterioară care să ne țină împreună ca nucile într-un sac. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei noastre lungi, am fost forțați să facem pași către o mai mare apropiere unii cu alții, să devenim mai conștienți și să fim de acord că într-o zi unitatea noastră va deveni într-adevăr o realitate.

O națiune care a existat în separare, atât materială, cât și spirituală de mii de ani și până astăzi, se va ridica în cele din urmă, își va dori să se corecteze și să tragă toată umanitatea împreună cu ea.

Mai ales în aceste zile, cu ocazia aniversării tragicelor evenimente din 7 octombrie, trebuie să ne dăm seama de necesitatea unităţii și consolidării națiunii într-o singură uniune. Ar trebui să ne amintim istoria noastră pentru a vedea în care ne confruntăm de nenumărate ori cu aceleași probleme în dezvoltarea noastră și nu suntem capabili să le rezolvăm în mod corespunzător, ceea ce le permite să crească în proporții enorme, până când vom începe să luptăm împotriva lor. Și asta, se repetă an de an.

Sper că grupul nostru Bnei Baruch va putea realiza această tranziție a întregii națiuni către o unitate completă în jurul căreia toate națiunile lumii se vor uni și își vor vedea viitorul în ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 7/10/24, Baal HaSulam “Națiunea”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→