41.Ce este un „cerc”?

Dacă nu există discernământ între sus și jos printre cele patru faze ale dorinței de a primi, acesta este considerat un cerc (ca o imagine a unui cerc corporal, unde nu există discernământ între sus și jos). Din această cauză, cele patru faze sunt considerate patru cercuri concentrice unul în interiorul celuilalt, unde este imposibil să distingi în ele sus de jos (Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1, „Întrebări și răspunsuri despre sensul cuvintelor”).

Un „cerc”, în care nu există nicio diferență între sus și jos, nu înseamnă o dorință care pur și simplu nu poate fi măsurată sau evaluată, și prin urmare, nu putem spune ce este mai important (mai înalt) sau mai puțin important (mai jos) în ea. Nici nu înseamnă o singură dorință solidă, care nu conține componente și care în mod natural, nu are nici sus, nici jos.

O „dorință rotundă” este un set verificat de dorințe unite printr-o conexiune reciprocă specială în care sunt complet egale și nu au nici „sus”, nici „jos”. Aceasta este ceea ce se numește „cerc” sau „sferă”.

Dar în raport cu ce putem măsura și confirma că toate aceste dorințe sunt egale și formează un cerc? În interiorul acestui cerc, există un punct special, comun tuturor acestor dorințe – centrul cercului. Și în raport cu acest centru, toate punctele (dorințele) sunt egale; prin urmare, ele formează un cerc.

Acest centru nu este o dorință suplimentară, separată. Este unitatea lor comună și ele însele creează acest centru. Și prin urmare, în raport cu acest centru, fiecare acționează în mod egal față de ceilalți. Fiecare poate poseda propria forță și caracter, dar în forma lor relativă rămâne o egalitate completă – și de aceea este un cerc.

Exact așa este construit un grup, sub forma unui cerc, dacă fiecare acționează cu sută la sută din capacitatea sa în raport cu dorința comună (punctul central).

Dacă toate dorințele lui Malchut din lumea infinitului, o multitudine infinită de dorințe, se unesc într-un centru comun și fiecare aplică un efort proporțional egal, atunci forma rezultată este un cerc.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 27/06/11, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Dorinta, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: Asupra cărui gând ar trebui să se concentreze omul pentru ca potențialul de a primi lumina superioară să fie cu adevărat realizat? La ce ar trebui să mă gândesc?

Răspuns: Ar trebui să te gândești cum să-ți înțelegi învățătorul, ceea ce a scris Baal HaSulam pentru tine.

Nu știu de câte ori am citit asta, dar probabil nu mai puțin de o sută de ori. Încearcă să-ți imaginezi tot timpul că participi la această acțiune.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/21/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Înțelepciunea poporului chinez este adesea foarte profundă. De exemplu:

„Cel care îți arată defectele nu este întotdeauna dușmanul tău, iar cel care îți laudă virtuțile nu este întotdeauna prietenul tău.”

Răspunsul meu: Acest lucru este absolut adevărat. Cel mai important lucru pentru om este să se corecteze pe calea vieții. Iar cel care îți arată defectele face o muncă enormă pentru tine.

Pentru a descoperi aceste defecte pe cont propriu (darămite să le corectezi), ai întâmpina nenumărate obstacole, te-ai lovi cu capul de ele și ai avea probleme. Uneori, oamenii ajung la închisoare, sunt eliberați după câțiva ani și trebuie să o ia de la capăt. Dar dacă cineva îți poate arăta cu adevărat defectele și ești capabil să le simți, să le înțelegi și să le recunoști, acel om te scutește de o suferință enormă.

Comentariu: Totuși, adesea considerăm un astfel de om un dușman: „Mi-a expus defectele, m-a umilit.”

Răspunsul meu: Umilința este o altă chestiune. Îmi pot simți defectele și totuși mă bucur că cineva mi le-a arătat. Dar cel care nu spune nimic sau chiar mă flatează, poate că o face cu răutate, ca să nu fiu atent la corectările pe care trebuie să le fac.

Întrebare: Deci nu degeaba tot spuneţi că cel care te critică este mai aproape de tine decât cel care te laudă?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Ascultați pe cineva care vă spune brusc ceva despre dvs.?

Răspuns: Mi-aș dori foarte mult să pot.

Citat: „Ceea ce se întâmplă, se întâmplă la momentul potrivit.”

Răspunsul meu: Trebuie să acceptăm acest apriori ca o axiomă. Chestiunea este că totul vine din lumea din jurul nostru și are propria sa cale de dezvoltare. Prin urmare, tot ceea ce se desfășoară în fața noastră vine din acest mare mecanism în care existăm ca mici participanți.

Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru în societate sau în univers în ansamblu se întâmplă conform unui plan vast, iar noi ne aflăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne încadrăm în acest plan, nu să schimbăm fluxul extern în vreun fel, ci să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la el.

Întrebare: Și atunci voi simți că orice s-a întâmplat, a venit la momentul potrivit?

Răspuns: Da. A venit la timp, cum trebuie și corect. Și dintr-o dată încep să înțeleg corectitudinea a tot ceea ce se întâmplă și cât de perfect mi se potrivește.

Întrebare: Și nu am regrete?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece totul se întâmplă în afara mea, în fața mea. Și ceea ce mi se arată sunt doar pașii pe care trebuie să-i fac în mine pentru a percepe totul corect, a fi de acord cu el, a mă conecta cu el și a merge mai departe în rezonanță cu el.

Întrebare: Adică, în armonie cu el?

Răspuns: Da, sunt de acord.

Citat: „Cine bea apă, să-și amintească de cei care au săpat fântâna.”

Răspunsul meu: Frumos spus. Și trebuie să le fim recunoscători, pentru că cel care a săpat fântâna nu s-a gândit doar la sine, ci s-a gândit și la mine, anticipând nevoia mea.

Prin urmare, îi sunt profund recunoscător și trebuie, într-un fel, să-l răsplătesc, fie pur și simplu cu atitudinea mea sinceră, fie poate făcând eu însumi ceva bun în jurul acelei fântâni. În general, chiar și un sentiment cald și recunoscător față de cel care mi-a deschis o sursă de viață ajută deja la îndreptarea lumii.

Întrebare: Aceasta sună foarte mult ca o abordare cabalistă. Adică, în loc să mă concentrez pe plăcerea pe care o primesc de la apă, îmi îndrept gândurile către cel care a săpat fântâna şi pentru mine. Ar trebui omul să se comporte astfel în viață, de exemplu, săpând fântâni pentru alții la rândul lui?

Răspuns: Omul trebuie să simtă că tot ceea ce are în jurul lui și în lume ne-a fost dat de strămoșii noștri care le-au lăsat în urmă. Și trebuie să facem același lucru pentru ceilalți și pentru generațiile viitoare.

Citat: „Nenorocirea intră prin ușa care i-a fost deschisă.”

Răspunsul meu: Depinde doar de persoană.

Întrebare: Sunt eu cel care deschide ușa nenorocirii?

Răspuns: Da, firește. Noi suntem cei care facem toate acestea.

De fapt, lumea este plină de fericire nemărginită, absolută, dar prin propria noastră atitudine, o transformăm în opusul ei. De aceea se spune alegoric că „deschidem ușa” nenorocirii.

Întrebare: Și ce-ar fi dacă aș fi plin de gândul că lumea din jurul meu este fericire absolută? Dacă m-aș gândi constant la asta și m-aș strădui spre ea, aș deschide totuși ușa nenorocirii? Ar veni totuși nenorocirea la mine?

Răspuns: Acesta este egoismul nostru. De fapt, există în noi pentru a învăța să recunoaștem și să deschidem mult mai multe uși către ceea ce este bine. Dar noi îl folosim incorect; aceasta este problema.

Omul este în esență nefericit. I se dă o dorință egoistă, o fundație, un caracter, o aspirație, dar numai pentru a putea simți corect dinainte ce să evite și cum să se adapteze. Totuși, el folosește această dorință în mod greșit.

Întrebare: De aceea deschide ușa către nenorocire?

Răspuns: Exact. El calcă mereu pe aceeași greblă. Imaginează-ți că există „greble” așezate pe pământ pentru a-ți arăta calea cea dreaptă și pentru a te ghida să mergi printre ele. Dar în schimb, tu le calci direct în mod constant. Această percepție greșită a vieții provine din faptul că ne raportăm la ea total incorect. Adică, de fapt nu reușim să înțelegem că egoismul în sine ne arată cum să mergem corect și ce să evităm. Dar noi îl folosim în sensul său direct și astfel călcăm pe greblă iar și iar.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/10/24

Filed under: Intelepciune, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Akudim sunt considerate cele zece Sfirot ale Toch ale primului Partţuf, realitatea care urmează primei restricții, numită Adam Kadmon. Înainte de aceasta, nu existau Roş, Toch, Sof  în lumina superioară, ci mai degrabă lumina superioară umplea întreaga realitate (Baal HaSulam, „Studiul celor zece Sfirot”, Vol. 1, Partea 4, Capitolul 1, Lumina Interioară, Punctul 8).

Întrebare: Ce sunt cele zece Sfirot ale lumii Akudim?

Răspuns: Cele zece Sfirot colective legate de întreaga structură se numesc „Akudim”.

Acestea sunt vase [Kelim], dorințe care sunt umplute cu lumini și există în jurul nostru pentru a lăsa o parte din lumina superioară să treacă prin noi. Cu ajutorul lor, putem treptat, pas cu pas, să ne apropiem de lumina superioară, să începem să o simțim, să intrăm într-un fel de conexiune cu ea, și astfel, să mergem tot mai sus și mai sus.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.10.2025, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Rugăciunea trebuie să fie în grup, altfel Creatorul nu o va auzi. Învățăm acest lucru din structura celor zece Sfirot, din toată munca noastră spirituală.

Creatorul este Keter (Coroana), deasupra căreia se află ceea ce se numește Kutso şel Yud, cel mai înalt punct al lui Keter, cea mai înaltă Sfira. Acesta este contactul cu El.

Numai după ce „îmi prind” toți prietenii, sunt gata să-i includ în mine și să fac tot ce este necesar pentru ca ei să fie de acord să se unească, sunt gata să fiu cel mai jos, cel mai mic în raport cu ei, atunci pot spera că îmi vor răspunde la fel și se va forma un grup, adică va fi revelată o structură în care calitatea dăruirii, Creatorul.

În această mișcare nu contează cât de mult cad, pentru că avansarea nu poate fi continuă. Este întotdeauna start-stop, ca oscilația unui pendul într-un ceas. Nu putem înghiți un mare egoism și să ne ridicăm deasupra lui, apoi să preluăm un alt mare egoism și să ne ridicăm din nou. Putem lucra doar cu milisecunde, microsecunde. Prin astfel de micro-doze avansăm.

Prin urmare, în măsura în care avem garanție reciprocă (Arvut) și sprijinul grupului, putem primi o coborâre mai mare de la Creator, și în consecință, putem face o ascensiune mai mare.

Coborârea noastră vine de la Creator. Este întotdeauna calculată de El în avans, astfel încât să ne putem ridica voluntar și conștient. El nu ne dă niciodată coborâri în care ne prăbușim fără să știm unde am căzut. Acestea sunt întotdeauna, ca într-o relație mamă-copil, măsurate și calibrate cu precizie, astfel încât, adunându-ne puțin după cădere, să putem găsi o oarecare putere în interior și să începem să ne ridicăm din nou.

Așadar, nu trebuie să credem că Creatorul vrea să ne frângă. El vrea doar să ne coboare ușor, astfel încât să putem vedea următorul nivel al egoismului nostru deja frânt și să începem să-l ridicăm. Așa cum tragem apă dintr-o fântână găleată cu găleată, ridicând-o în sus, așa funcționăm și noi.

Faptul că aparent pierdem gradul superior nu este o pierdere, ci tocmai prima etapă a ascensiunii, partea stângă. Mișcarea înainte începe cu piciorul stâng, odată cu revelarea răului pe care Creatorul l-a pregătit dinainte. Apoi vine compensarea lui prin linia dreaptă. Așa avansăm.

De aceea, Baal HaSulam spune că de îndată ce ne trezim dimineața, trebuie să ne asumăm imediat munca de a ne uni unii cu alții și cu Creatorul, chiar din acel moment. Acest lucru este extrem de important! Dacă păstrez acest gând în mine în orice moment, atunci totul se rezolvă rapid și ușor.

Din Congresul Internațional de Cabala din Moldova, 07.09.2019, Lecția 4

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Rugaciune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În TES (Studiul celor Zece Sfirot) se spune că adevăratele vase [Kelim] există în lumea Aţilut. Dar studiem că în acel stadiu, încă nu există separare de Creator. În același timp, învățăm că întregul sistem a fost creat tocmai pentru a permite libera alegere și că adevăratul vas [Kli] există acolo unde există liber arbitru. Deci, există liberă alegere în lumea Aţilut?

Răspuns: Nu, în lumea Aţilut încă nu există liberă alegere.

În timp ce ne aflăm la nivelul nostru, încercăm să adunăm toate acțiunile care aparțin inferiorului și să le ridicăm la nivelul superior, astfel încât iluminarea de la un nivel superior să ne influențeze, și astfel, să putem dezvălui treptat, pas cu pas, forțele unor grade din ce în ce mai înalte.

Întrebare: Atunci, ce este adevăratul vas [Kli]? Ce parametri sunt incluși în el dacă nu este liberă alegere?

Răspuns: Libera alegere nu este încă un vas [Kli]. Este doar o anumită intenție de jos în sus. Prin urmare, libera alegere are loc atunci când cei de jos, adică oamenii din lumea noastră, simt o anumită influență a luminii asupra lor și se străduiesc să avanseze către rădăcina lor superioară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 16/10/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→