Știm cu certitudine că de la momentul ARI până în ziua de azi nu a existat niciodată cineva care să înțeleagă în întregime metoda ARI…

Și acum, prin voința Creatorului, am fost răsplătit cu conceperea [impregnarea] sufletului lui ARI, nu din cauza faptelor mele bune, ci de o voință mai înaltă. Și dincolo de mine de ce am fost ales pentru acest minunat suflet, pe care nimeni nu l-a primit de la trecerea lui până în ziua de azi. (Baal HaSulam, Scrisoarea 39).

Noi nu știm nimic despre munca noastră. Nu se știe în ce scop anumitor oameni li se dau abilități unice. Acest lucru va fi clarificat abia la sfârșitul corectării generale, când toți ne vom uni într-un singur Kli (vas) și vom vedea cât de mult depindem cu adevărat unii de alții.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că nu știe motivul pentru care a fost ales „pentru acest suflet minunat”.

Întrebare: Dacă omul privește acest lucru dintr-un punct de vedere egoist, el s-ar putea întreba: „Cum poate spune despre sine că este sufletul lui ARI?! Poate că doar i s-a părut?”

Răspuns: Ca în orice știință, aceasta este o afirmație de fapt. Baal HaSulam a trebuit să o spună pentru confirmarea a ceea ce a realizat în lume.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 16.10.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum se măsoară totul în Cabala?

Răspuns: În știința Cabala, studiem faptul că nu există măsurători absolute, adevărate; totul este evaluat în percepția umană. Prin urmare, se spune întotdeauna cu privire la omul care atinge realitatea, așa cum spune Cabala: „Nu există Creator fără creație”.

Prin urmare, trebuie înțeles că tot ceea ce este scris în Cartea Zohar de către autorii săi despre Creator, în Psalmi de către Regele David și în alte surse, este scris de un om care înțelege în funcție de calitățile și nivelul realizării sale.

În conformitate cu aceasta, omul însuși este evaluat, precum și poziția sa pe scara gradelor. În funcție de locul în care se află, acesta este modul în care omul îl vede pe Creator. I se pare că Creatorul se schimbă, deoarece evaluează totul în funcție de dorințele și calitățile sale.

Nu există nicio schimbare în Creatorul care este bun și face bine și care este în pace absolută. Dar în fiecare moment omul trezește în sine amintiri [Reşimot], și în funcție de acestea, decide dacă Creatorul este mare sau mic, bun sau rău.

Prin urmare, putem înțelege textele cabaliste doar dacă ne ridicăm la nivelul autorilor lor.

Din Lecția zilnică de Cabala, 30.08.2009

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare grup este un „cerc” de dorințe, unde toți sunt absolut egali. Dacă vrem să determinăm diferența dintre nivelurile lor, măsurăm distanța dintre punctele lor centrale; această distanță se numește „linia dreaptă” [Yoşer].

Să presupunem că un grup este grupul studenților lui Rabi Şimon, mari Cabaliști. Al doilea tocmai a atins primul lor nivel spiritual. Ambele formează un „cerc”, dar diferența dintre ele este măsurată prin „linia dreaptă” [Yoşer].

Fiecare nivel, fiecare stare, are propriile „cercuri” și o „linie dreaptă” care se întinde de la un cerc la altul prin centrele lor. Dacă un grup se află deja la un nivel spiritual, chiar primul nivel, există deja un cerc între ele, deși unul foarte mic. Din centrul său, putem măsura distanța până la centrul grupului lui Rabi Şimon și obținem exact 125 de niveluri sau stări.

La fiecare stare nouă, urci de-a lungul „liniei drepte” [Yoşer], apoi construiești un cerc în interiorul acesteia. Apoi urci din nou în linie dreaptă și formezi un cerc. Astfel, avansăm pas cu pas.

Iar punctul central al „cercului”, dorința comună a grupului, este unificarea tuturor, astfel încât, prin eforturi comune, să putem dezvălui calitatea comună a dăruirii, care se numește Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.06.2011, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Am construit un „zid” în interiorul meu care mă izolează de lume, de toți. Trăiesc în interiorul meu liniștit, singur. Nimeni nu bănuiește că trăiesc așa.

Comentariu: Interesant! Aveţi sute de mii de studenți și spuneţi că trăiţi așa.

Răspunsul meu: Nu contează.

Comentariu: Atunci împărtășiţi-ne secretul.

Răspunsul meu: Secretul este foarte simplu. Îmi construiesc această lume în interiorul meu, și prin urmare, chiar dacă sunt în contradicție cu lumea care mi-a fost impusă, acea contradicție nu mă opresește și nu mă lupt cu ea. Pur și simplu o las deoparte și continui.

Întrebare: Puteți măcar să spuneţi puțin despre ce aveţi acolo, în acea lume?

Răspuns: În acea lume sunt rege. Și slujesc marelui Creator. Asta este tot. Totul este foarte simplu.

Întrebare: E ușor de spus, dar nu e atât de simplu. Totuși, omul își dorește cu adevărat să fie într-o astfel de lume. Există sfaturi despre cum să intri în ea, în acea lume?

Răspuns: Să te strecori.

Întrebare: Cum?

Răspuns: Trebuie să o construiești. Omul trebuie să o construiască în interiorul lui. Și când o construiește, descoperă că da, este posibil, trebuie făcut și va fi eternă.

Întrebare: Este atât securitate, cât și pace?

Răspuns: Acoperă absolut totul! Este împărăția marelui rege.

Întrebare: „Marele rege”, dar este regele El?

Răspuns: Da, și o construiești pentru El.

Întrebare: O construiești pentru El? Și apoi ajungi în ea? Ca El să domnească acolo?

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.09.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Perioada de pregătire nu înseamnă că trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să așteptăm să treacă. Nu va trece decât dacă facem tot ce ne stă în putință pentru a-i asigura sfârșitul în clipa următoare.

Așteptarea înseamnă că sunt gata să investesc efort în ea în fiecare moment, fără disperare, iar și iar. Și în fiecare moment în care mă aștept să primesc recompensa – puterea de dăruire pe care o cer, și așa, iar și iar, în fiecare moment, neobosit.

Dacă sunt capabil de asta, dacă stările (intrările și ieșirile) se înlocuiesc rapid unele pe altele, este un semn că mi se poate acorda cu adevărat un grad superior, mai profund. La urma urmei, cu cât omul dezvăluie mai multe încălcări și greșeli în timpul pregătirii, cu atât avansează mai mult în dezvăluirea simplă și dublă dincolo de Machsom și realizează corectarea.

În timpul perioadei de pregătire, grupul trebuie să ofere tuturor puterea consecvenței, perseverenței, încrederii și răbdării, înțelegând că nu avem de ales, așa avansăm. Și așa an de an, până când suntem gata în fiecare moment să renunțăm la recompensa imediată și să lucrăm chiar și fără ea. Asta înseamnă că suntem demni să traversăm Machsom-ul.

Omul se străduiește atât de mult încât, datorită dorinței imense, pasionale și arzătoare de dăruire din el, este gata să renunțe la ea și să continue etapa de pregătire. Dacă Creatorul vrea să-mi ofere doar această pregătire, iar eu vreau doar să obțin dăruirea, atunci sunt mulțumit cu aceasta și nu am nevoie de Machsom, iar apoi o primesc.

Din Lecția Zilnică de Cabala 12/8/09, „Natura Științei Cabala”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

“Toți oamenii mint, dar nu e înfricoșător, căci nimeni nu îl ascultă pe celălalt.”

Răspunsul meu: Înfricoșător este că nu ascultă. Este adevărat.

A asculta înseamnă a realiza, a înțelege. Nu neapărat a fi de acord, ci a înțelege ce vrea să spună celălalt, de ce are o astfel de viziune asupra lumii.

Comentariu: Să-l lași puțin în tine?

Răspunsul meu: Nu, nici măcar să-l lași să intre. Intră în el și înțelege cum acționează, cum gândește. Se poate foarte bine ca modul lui de a gândi, abordarea lui asupra vieții să fie corecte. Încearcă să te cerți cu el, să te aliniezi cumva cu el și așa mai departe.

Asta înseamnă să-l asculți pe celălalt. A asculta înseamnă, în primul rând, a înțelege.

Întrebare: Credeţi că oamenii se ascultă unii pe alții sau nu?

Răspuns: Nu. Egoiștii nu se pot asculta unii pe alții. La inceput, sunt acordați pentru a-și satisface în mod clar egoismul.

Întrebare: Adică, doar pentru a-și impune propria opinie?

Răspuns: Nu doar părerea lor, ci și pentru a realiza orice îmi doresc. Acesta este fundamentul întregului meu comportament și nimeni nu mă poate mișca de la el. Numai sub impactul unei suferințe enorme îmi pot schimba oarecum opinia; încă egoist, înclinându-mă într-o direcție sau alta, și din nou continui să mă mișc egoist.

Comentariu: Aceasta este în principiu, cauza absolut tuturor necazurilor – oamenii nu ascultă de ceilalți.

Răspunsul meu: Așa am fost creați. La urma urmei, provenim din spargerea sufletului comun, a dorinței comune. Prin urmare, în fiecare dintre noi există o dorință egoistă care acționează doar în interiorul ei. Fiecare dintre noi trăiește în interiorul său.

Comentariu: Dacă un om ar auzi că acesta este rezultatul naturii sale egoiste, ar fi acesta începutul unei mici schimbări?

Răspunsul meu: Nu, nu va ajuta. A auzi nu este suficient; acesta este scopul.

Aici, sunt necesare forțele superioare ale naturii, forțe ascunse în natură care ne-ar putea ajuta să devenim diferiți, opusul stării noastre actuale. Și asta necesită o întreagă metodă.

Întrebare: Credeți că Einstein a înțeles că există forțe ascunse ale naturii?

Răspuns: El nu a înțeles posibilitatea schimbării omului.

“Totul ar trebui făcut cât mai simplu posibil, dar nu mai simplu.”

Răspunsul meu: Este corect. Pentru că nu ne putem imagina cât de simplă, aproape și opusă nouă este lumea superioară, lumea dăruirii, a iubirii, atunci când percepem totul în conexiune și nu în separare, izolat unul de celălalt.

Comentariu: Noi spunem: „Iubire, este atât de simplu! Haideți să ne unim, să ne iubim.” Și dvs. spuneţi: „Nu este atât de simplu!”

Răspunsul meu: Nu. Eu spun: „Nu este atât de simplu”, pentru că nu suntem capabili să o facem.

Nu ar trebui să cădem în aceeași capcană din nou. În plus, iubirea nu este ceea ce definim în lumea noastră drept iubire – niște satisfacții hormonale, psihologice sau sexuale. Nu.

Ceea ce se înțelege este conexiunea oamenilor între ei în unitate interioară, atunci când simțim că nu corpurile noastre (corpurile parcă dispar), ci noi înșine suntem interconectați interior, că are loc un fel de unire interioară, contopire, iar aceasta creează o nouă comunitate, una interioară, spirituală. În această comunitate interioară, spirituală, începem să simțim că trăim ca într-o altă bulă, într-o lume nouă.

Întrebare: Este aceasta iubire?

Răspuns: Aceasta se realizează prin iubire. O astfel de conexiune se numește iubire.

,,Dacă un birou aglomerat este un semn al unei minți aglomerate, atunci ce semn este un birou gol?”

Întrebare: Vorbiți adesea despre percepția realității. Un birou gol, ce înseamnă asta de fapt?

Răspuns: Este o alegorie. În general, omul care nu are gânduri interioare, nu are luptă, nu are confuzie constantă, nu are căutare constantă, nu avansează, nu se dezvoltă. Trebuie să se îndoiască mereu de sine și să investigheze constant.

Întrebare: Asta numiți viață?

Răspuns: Da. Dar când ne uităm la un astfel de om, ne gândim: „Probabil nu știe nimic. Probabil este nesigur.” În realitate, este opusul.

Pacea animalică ucide totul. Asta desigur, este teribil! Sperăm că Creatorul va veghea asupra noastră și nu ne va lăsa să avem pace.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.09.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→