Dacă omul nu are nicio dorință și aspirație pentru spiritualitate, dacă se află între oameni care au o dorință pentru spiritualitate, dacă acești oameni îi plac, atunci și el va prelua tăria lor de a izbuti și dorințele și năzuințele lor, deși el, prin calitățile lui proprii nu are aceste dorințe și necesități și puterea de a birui. Dar el va primi noi puteri (pentru ascensiunea spirituală) pe măsura harului și importanței pe care o atribuie (mediului său) acestor oameni (care sunt in jurul lui). (Baal HaSulam, Şamati 99, „El nu a spus pacatoşi sau drepţi”).

Aceasta este pur și simplu o lege. Și dacă omul nu vrea să o respecte, îi pot repeta cuvintele lui RABAŞ: „Întoarce-te la viața ta normală și bucură-te de ea. Bucură-te de mâncare, sex, familie, bani, faimă, putere, călătorii și divertisment.”

Fie îți pui toată puterea în realizarea spirituală, așa cum este scris în sursele cabaliste, fie părăsești această cale și trăiești o viață asemănătoare animalelor, cel puțin te vei bucura de ea ca un animal. În caz contrar, le vei pierde pe amândouă. Acest lucru se numește „un nebun stă degeaba”, incapabil să facă ceea ce i se cere pentru atingerea spirituală și „se consumă pe sine însuși”.

Din păcate, văd o mulțime de astfel de oameni. Să sperăm că de acum înainte ne vom schimba perspectiva și vom merge mai departe în mod corect.

Doar omul îl poate ajuta pe celălalt, văzând că prietenul său este la pământ. Este scris, „Omul nu se poate elibera singur din închisoare”. Dar prietenul lui poate să-i ridice starea de spirit.( Rabaş – Art.4, 1984-Fiecare își va ajuta prietenul”).

Adică, nu trebuie să uităm că în spiritualitate, toată înaintarea noastră este posibilă doar prin puterea pe care o primim din mediul înconjurător. Toată puterea umană este putere fizică în această lume. Pentru a urca în spiritualitate, trebuie să primesc putere doar de la grup. Nu am nici măcar un gram de putere să merg mai departe singur. Fiecare picătură de putere pe care o primesc de la grup mă propulsează spre Creator.

Din Congresul Mondial de Cabala 03/04/11, Congresul „Noi!” din New Jersey, Lecția 8

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ura, așa cum o înțeleg eu, este starea mea naturală. De unde va veni dorința de a-l iubi pe cel pe care îl urăsc?

Răspuns: De sus, de la Creator, numai de la El.

Când vrei cu adevărat ca iubirea pentru ceilalți să apară în tine, atunci vei începe să o ceri și ea va apărea.

Pentru că în intenția ta de a exprima iubire față de ceilalți, chiar în acea intenție, vei începe să simți calitatea opusă a Creatorului – cum El te iubește. Iar iubirea ta reciprocă față de ceilalți și iubirea Creatorului față de tine se vor completa reciproc, se vor contopi una cu cealaltă și se vor umple reciproc.

Aceasta este starea numită lumea superioară.

Din lecția de limba rusă din 29.12.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți verifica dacă depui efort 100% către centrul comun al grupului, astfel încât să se formeze un cerc adecvat?

Răspuns: Efortul de sută la sută în cadrul grupului poate fi verificat prin faptul că rămâi fără niciun gând despre tine, deoarece înțelegi că toate realizările tale, chiar și cele egoiste (Lo Lişma), există doar în centrul său.

Nu există niciun alt loc unde ai putea revela ceva mai măreț decât viața pământească, materială, cu excepția punctului central al grupului. Și acum, toți împreună, ca niște copii la grădiniță, încercați să faceți un cerc!

Dar unde este acel centru? Cum îl găsești? Nu există centru; este un punct imaginar. Mai întâi trebuie să faci cercul, iar apoi îi vei găsi centrul. Această abordare este acceptată în tărâmul spiritual.

În lumea materială, alegi mai întâi centrul și apoi trasezi un cerc în jurul lui cu un compas. În lumea spirituală, dezvăluim punctul central în care se găsește Creatorul tocmai prin construirea cercului. Și apoi Îl dezvăluim. Procedăm de jos în sus în revelația noastră.

Cu un singur om, nu este nimic de făcut; el va rămâne la gradul dorinței animalice. Dar dacă construiește un cerc cu alți oameni, se formează o formă umană, Adam, adică asemănător Creatorului. Dacă toată lumea este în echilibru, în armonie, toți sunt conectați, acea formă care seamănă cu Creatorul se numește Adam, un om.

Cum construim atunci cercul între noi, prin eforturile noastre comune? Toate scrierile lui RABAŞ despre grup explică acest lucru. Fiecare trebuie să se anuleze în raport cu ceilalți pentru a primi de la ei măreția scopului. Iar scopul este atingerea dăruirii reciproce.

Toți împreună depunem un singur efort comun unii către alții și toți împreună către Creator. Aceasta se numește: „Israel, Tora și Creatorul sunt unul”. La urma urmei, cu toții dorim să construim între noi o rețea de conexiuni reciproce care să acopere și să umple întregul cerc pe care îl construim. Și când o finalizăm, Îl dezvăluim pe Creator în centrul acelui cerc construit.

Îl simțim în întreaga rețea care acoperă acest cerc și se întinde între noi, dar rădăcina Lui este chiar în centru.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 27/06/11, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este iubirea? Este atunci când mă simt conectat fizic cu celălalt, dependent de el și el de mine atât de mult încât nu pot exista fără el, iar el nu poate exista fără mine. O astfel de stare ne obligă să avem grijă unul de celălalt.

Întrebare: Deci am dorința ca el să se simtă bine tot timpul? Ca el să fie fericit?

Răspuns: Mă gândesc la el pentru că, procedând astfel, îmi asigur propria bunăstare de asemenea.

Comentariu: Nu distrugi această fundație egoistă. Nu o distrugi; ea rămâne mereu.

Răspunsul meu: Și este necesară. Nu poți scăpa de ea. Este ca într-un cuplu care se iubește; este iubire egoistă. Ei înțeleg că unul fără celălalt se vor simți mai rău. Și au grijă unul de celălalt pentru că, procedând astfel, fiecare are grijă de sine însuși.

Întrebare: Atunci, când are loc războiul, apare ura? În ce moment?

Răspuns: Când aceste legături sunt rupte. Când nu mai am grijă de celălalt, încep să lupt cu el. Nu poate exista pace. Pacea poate exista doar atunci când suntem dependenți unii de alții, când această dependență este reciprocă și când trebuie absolut să fim împreună.

Întrebare: Deci, sfatul dumneavoastră principal este să construim astfel de conexiuni care nu pot fi niciodată rupte?

Răspuns: Da.

Întrebare: În orice, fiți dependenți în orice?

Răspuns: În orice. Așa este în natură. Așa este în natura globală, în cosmos, peste tot este la fel.

Întrebare: Dacă vorbim despre guverne, ar trebui ca principala lor preocupare să fie să se asigure că unul nu poate exista fără altul? Că eu nu pot exista fără celălalt?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce s-a întâmplat cu lumea atunci? De ce este așa?

Răspuns: Oamenii au devenit independenți. Ei cred că pot exista unul fără altul, că se pot cuceri unii pe alții și așa mai departe. Dar de fapt, nu acesta este adevăratul principiu.

Întrebare: Totuși, am spus întotdeauna că lumea de astăzi este interconectată, complet interconectată. De ce nu vedem asta?

Răspuns: O vedem. De aceea, lumea încă există și rămâne interdependentă. Dar vedeți cum oamenii folosesc această dependență reciprocă într-un mod care duce la sărăcie, la moarte și așa mai departe.

Întrebare: Deci, totuși, acest principiu „eu ar trebui să mă simt bine și nu el ar trebui să se simtă bine”, acest principiu domnește – „eu ar trebui să mă simt bine”?

Răspuns: Din păcate, omul nu înțelege legea universală conform căreia poate fi bine doar dacă este bine pentru toată lumea. Altfel, totul fierbe constant într-un cazan de ură. Acesta este egoismul nostru, creat de Creator, astfel încât să vedem că nu ne putem înțelege niciodată unii cu alții decât dacă acceptăm regula Creatorului, regula iubirii și acoperim totul cu acest sentiment, cu această atitudine.

Întrebare: Deci acest egoism, trebuie să-l acopăr cu iubire?

Răspuns: Da, și acest lucru trebuie practicat în fiecare zi, să ne amintim, să vorbim despre el în fiecare zi și așa mai departe.

Comentariu: Omul simte întotdeauna că munca ar trebui să se termine într-o zi. Dar dvs. spuneţi că nu se va termina niciodată.

Răspunsul meu: Niciodată. În fiecare zi trebuie să te gândești la cum să-l iubești pe celălalt și să auzi același lucru de la el.

Comentariu: Asta necesită nu doar forță interioară, ci și forțe superioare!

Răspunsul meu: Când înțelegi că este inevitabil, nu mai pare dificil.

Întrebare: Există un moment în care aceasta devine o cale ușoară?

Răspuns: Da, devine o a doua natură.

Întrebare: Și pentru ca cei apropiați să trăiască în pace și iubire, ce este necesar pentru asta?

Răspuns: Trebuie să aibă nevoie unul de celălalt, să aibă nevoie și nu să se suprime și să scape unul de celălalt pentru a fi liberi, ci să înțeleagă că viața lor, libertatea lor, însăși existența lor depinde de celălalt.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu toții înțelegem cât de importantă este rugăciunea, care emană din conexiunea noastră unii cu alții, dintr-o inimă comună. Aceasta are puterea de a se înălța direct către Creator și de a intra în El, astfel încât El să simtă că suntem cu toții îndreptați într-o singură direcție: către conexiunea dintre noi și El. Să sperăm că vom putea face acest lucru. Fie ca Creatorul să ne ajute!

Principalul lucru este să realizăm rugăciunea corectă, dorința corectă, prin unirea tuturor inimilor într-o singură inimă și din aceasta să ne înălțăm cererea către Creator. Vom încerca să creăm această forță comună, care este îndreptată în întregime spre Creator și ne va ajuta să ne înălțăm către Creator și să ne îmbrățișăm unii pe alții. Și atunci vom primi cu siguranță același răspuns de la El. Creatorul ne va îmbrățișa pe toți împreună și ne va uni într-un singur trup cu această îmbrățișare.

Rugăciunea corectă este o cerere care vine din inima noastră comună și ajunge la „inima” celui mai înalt nivel. Fiecare dintre noi se alătură acestei inimi comune, care aspiră direct la Creator și este inclusă în El. Nu avem nicio altă dorință și nu există alt loc pentru noi decât să ne simțim în acest punct central de conexiune între noi toți și în uniune cu Creatorul.

Sarcina fiecărui om prezent la congres este să găsească o modalitate de a se uni cu grupul său de zece și cu toate celelalte grupuri de zece într-un singur mare vas [Kli] spiritual și de a uni acest Kli comun, cu Creatorul. Adică, să ne unim într-un „un singur om cu o singură inimă” și astfel să-L dezvăluim pe Creator.

Ne anulăm cu toții și vrem să ne unim într-o singură dorință pentru a-L simți și a-L dezvălui pe Creator în această dorință. Chiar dacă suntem încă departe unii de alții, dorința noastră de a ne uni ne va apropia și va ridica conexiunea noastră la înălțimea de „un singur om cu o singură inimă”. Și din acest punct, ne vom simți contopiți cu Creatorul într-un întreg.

Din Convenția  Congresul Mondial de Cabala 09/10/25, „Într-o singură rugăciune”, Lecția 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este realitatea restricționării  luminii? De ce trebuie ca ființa creată să fie limitată pentru a percepe această lumină?

Răspuns: Orice stare spirituală poate fi simțită doar dacă este limitată. Limita Kli-ului înseamnă că acesta nu poate primi mai mult decât măsura sa. Tocmai prin capacitatea sa de a stabili o astfel de limită, acesta câștigă posibilitatea de a primi lumina superioară în cadrul acelei limitări.

Întrebare: Înseamnă aceasta că în starea de corectare completă aceste limite dispar?

Răspuns: În corectarea completă, totul este complet diferit.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se presupune că trebuie să primim lumina pentru a o transmite prietenilor noștri. Cum ar trebui să abordăm corect această înțelegere?

Răspuns: Trebuie să apelați la Parţuf-ul superior, Parţuf-ul lui Adam Kadmon. El este cel care vă acordă capacitatea de a efectua restricții (Țimţum), de a stabili un ecran (Masach), de a ridica lumina reflectată (Or Hozer) și de a primi pentru a dărui (Lekabel al Menat Leaşpia).

Toate aceste acțiuni pot fi efectuate doar cu ajutorul Lui. Parţuf-ul superior trebuie să îndeplinească aceste acțiuni asupra voastră după ce vă exprimați dorința ca acestea să aibă loc.

Din partea a 2-a a Lecției Zilnice de Cabala din 21.10.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

41.Ce este un „cerc”?

Dacă nu există discernământ între sus și jos printre cele patru faze ale dorinței de a primi, acesta este considerat un cerc (ca o imagine a unui cerc corporal, unde nu există discernământ între sus și jos). Din această cauză, cele patru faze sunt considerate patru cercuri concentrice unul în interiorul celuilalt, unde este imposibil să distingi în ele sus de jos (Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1, „Întrebări și răspunsuri despre sensul cuvintelor”).

Un „cerc”, în care nu există nicio diferență între sus și jos, nu înseamnă o dorință care pur și simplu nu poate fi măsurată sau evaluată, și prin urmare, nu putem spune ce este mai important (mai înalt) sau mai puțin important (mai jos) în ea. Nici nu înseamnă o singură dorință solidă, care nu conține componente și care în mod natural, nu are nici sus, nici jos.

O „dorință rotundă” este un set verificat de dorințe unite printr-o conexiune reciprocă specială în care sunt complet egale și nu au nici „sus”, nici „jos”. Aceasta este ceea ce se numește „cerc” sau „sferă”.

Dar în raport cu ce putem măsura și confirma că toate aceste dorințe sunt egale și formează un cerc? În interiorul acestui cerc, există un punct special, comun tuturor acestor dorințe – centrul cercului. Și în raport cu acest centru, toate punctele (dorințele) sunt egale; prin urmare, ele formează un cerc.

Acest centru nu este o dorință suplimentară, separată. Este unitatea lor comună și ele însele creează acest centru. Și prin urmare, în raport cu acest centru, fiecare acționează în mod egal față de ceilalți. Fiecare poate poseda propria forță și caracter, dar în forma lor relativă rămâne o egalitate completă – și de aceea este un cerc.

Exact așa este construit un grup, sub forma unui cerc, dacă fiecare acționează cu sută la sută din capacitatea sa în raport cu dorința comună (punctul central).

Dacă toate dorințele lui Malchut din lumea infinitului, o multitudine infinită de dorințe, se unesc într-un centru comun și fiecare aplică un efort proporțional egal, atunci forma rezultată este un cerc.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 27/06/11, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Dorinta, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: Asupra cărui gând ar trebui să se concentreze omul pentru ca potențialul de a primi lumina superioară să fie cu adevărat realizat? La ce ar trebui să mă gândesc?

Răspuns: Ar trebui să te gândești cum să-ți înțelegi învățătorul, ceea ce a scris Baal HaSulam pentru tine.

Nu știu de câte ori am citit asta, dar probabil nu mai puțin de o sută de ori. Încearcă să-ți imaginezi tot timpul că participi la această acțiune.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/21/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Înțelepciunea poporului chinez este adesea foarte profundă. De exemplu:

„Cel care îți arată defectele nu este întotdeauna dușmanul tău, iar cel care îți laudă virtuțile nu este întotdeauna prietenul tău.”

Răspunsul meu: Acest lucru este absolut adevărat. Cel mai important lucru pentru om este să se corecteze pe calea vieții. Iar cel care îți arată defectele face o muncă enormă pentru tine.

Pentru a descoperi aceste defecte pe cont propriu (darămite să le corectezi), ai întâmpina nenumărate obstacole, te-ai lovi cu capul de ele și ai avea probleme. Uneori, oamenii ajung la închisoare, sunt eliberați după câțiva ani și trebuie să o ia de la capăt. Dar dacă cineva îți poate arăta cu adevărat defectele și ești capabil să le simți, să le înțelegi și să le recunoști, acel om te scutește de o suferință enormă.

Comentariu: Totuși, adesea considerăm un astfel de om un dușman: „Mi-a expus defectele, m-a umilit.”

Răspunsul meu: Umilința este o altă chestiune. Îmi pot simți defectele și totuși mă bucur că cineva mi le-a arătat. Dar cel care nu spune nimic sau chiar mă flatează, poate că o face cu răutate, ca să nu fiu atent la corectările pe care trebuie să le fac.

Întrebare: Deci nu degeaba tot spuneţi că cel care te critică este mai aproape de tine decât cel care te laudă?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Ascultați pe cineva care vă spune brusc ceva despre dvs.?

Răspuns: Mi-aș dori foarte mult să pot.

Citat: „Ceea ce se întâmplă, se întâmplă la momentul potrivit.”

Răspunsul meu: Trebuie să acceptăm acest apriori ca o axiomă. Chestiunea este că totul vine din lumea din jurul nostru și are propria sa cale de dezvoltare. Prin urmare, tot ceea ce se desfășoară în fața noastră vine din acest mare mecanism în care existăm ca mici participanți.

Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru în societate sau în univers în ansamblu se întâmplă conform unui plan vast, iar noi ne aflăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne încadrăm în acest plan, nu să schimbăm fluxul extern în vreun fel, ci să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la el.

Întrebare: Și atunci voi simți că orice s-a întâmplat, a venit la momentul potrivit?

Răspuns: Da. A venit la timp, cum trebuie și corect. Și dintr-o dată încep să înțeleg corectitudinea a tot ceea ce se întâmplă și cât de perfect mi se potrivește.

Întrebare: Și nu am regrete?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece totul se întâmplă în afara mea, în fața mea. Și ceea ce mi se arată sunt doar pașii pe care trebuie să-i fac în mine pentru a percepe totul corect, a fi de acord cu el, a mă conecta cu el și a merge mai departe în rezonanță cu el.

Întrebare: Adică, în armonie cu el?

Răspuns: Da, sunt de acord.

Citat: „Cine bea apă, să-și amintească de cei care au săpat fântâna.”

Răspunsul meu: Frumos spus. Și trebuie să le fim recunoscători, pentru că cel care a săpat fântâna nu s-a gândit doar la sine, ci s-a gândit și la mine, anticipând nevoia mea.

Prin urmare, îi sunt profund recunoscător și trebuie, într-un fel, să-l răsplătesc, fie pur și simplu cu atitudinea mea sinceră, fie poate făcând eu însumi ceva bun în jurul acelei fântâni. În general, chiar și un sentiment cald și recunoscător față de cel care mi-a deschis o sursă de viață ajută deja la îndreptarea lumii.

Întrebare: Aceasta sună foarte mult ca o abordare cabalistă. Adică, în loc să mă concentrez pe plăcerea pe care o primesc de la apă, îmi îndrept gândurile către cel care a săpat fântâna şi pentru mine. Ar trebui omul să se comporte astfel în viață, de exemplu, săpând fântâni pentru alții la rândul lui?

Răspuns: Omul trebuie să simtă că tot ceea ce are în jurul lui și în lume ne-a fost dat de strămoșii noștri care le-au lăsat în urmă. Și trebuie să facem același lucru pentru ceilalți și pentru generațiile viitoare.

Citat: „Nenorocirea intră prin ușa care i-a fost deschisă.”

Răspunsul meu: Depinde doar de persoană.

Întrebare: Sunt eu cel care deschide ușa nenorocirii?

Răspuns: Da, firește. Noi suntem cei care facem toate acestea.

De fapt, lumea este plină de fericire nemărginită, absolută, dar prin propria noastră atitudine, o transformăm în opusul ei. De aceea se spune alegoric că „deschidem ușa” nenorocirii.

Întrebare: Și ce-ar fi dacă aș fi plin de gândul că lumea din jurul meu este fericire absolută? Dacă m-aș gândi constant la asta și m-aș strădui spre ea, aș deschide totuși ușa nenorocirii? Ar veni totuși nenorocirea la mine?

Răspuns: Acesta este egoismul nostru. De fapt, există în noi pentru a învăța să recunoaștem și să deschidem mult mai multe uși către ceea ce este bine. Dar noi îl folosim incorect; aceasta este problema.

Omul este în esență nefericit. I se dă o dorință egoistă, o fundație, un caracter, o aspirație, dar numai pentru a putea simți corect dinainte ce să evite și cum să se adapteze. Totuși, el folosește această dorință în mod greșit.

Întrebare: De aceea deschide ușa către nenorocire?

Răspuns: Exact. El calcă mereu pe aceeași greblă. Imaginează-ți că există „greble” așezate pe pământ pentru a-ți arăta calea cea dreaptă și pentru a te ghida să mergi printre ele. Dar în schimb, tu le calci direct în mod constant. Această percepție greșită a vieții provine din faptul că ne raportăm la ea total incorect. Adică, de fapt nu reușim să înțelegem că egoismul în sine ne arată cum să mergem corect și ce să evităm. Dar noi îl folosim în sensul său direct și astfel călcăm pe greblă iar și iar.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/10/24

Filed under: Intelepciune, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→