Întrebare: Tânjirea mea de a simți Spiritualitatea și pe Creator devine cu timpul mai slabă sau mai puternică?

Răspuns: Dorul de Creator crește. Până când omul obține Spiritualitatea, dorința lui pentru ea crește constant în confuzie și neînțelegere.

Întrebare: Accept cu bucurie creșterea dorinței?

Răspuns: Aici sunt diferite nuanțe pe care tu nu le mai sesizezi și vei înceta să le mai dai atenție.

Natural, în grup există tot felul de circumstanțe: unele triste, unele vesele, unele enervante, etc. Dar prietenii trebuie să înțeleagă că dacă ei se află într-o stare internă încordată, atunci ei trebuie să o parcurgă în întregime și că,vor avea încă multe în fața lor.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 18/02/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să căutăm asemenea schimbări care ne vor duce spre conştientizarea răului, a întunericului dintre noi. Ce înseamnă că “trezim zorii” (întunericul dinaintea zorilor)? Eu revelez întunecimea, întunericul, deficienta din relaţiile noastre pe care n-am văzut-o mai devreme datorită puterii vechilor obiceiuri.

Dar eu nu mă simt confortabil ca rezultat al schimbărilor care au fost făcute. Totuşi, asta nu înseamnă că renunţ, că nu mai vin. În trezirea zorilor noi creăm un loc pentru rugăciune, învăţăm să apelăm la Creator. Este singurul lucru de care avem nevoie: să clarificăm deficienta referitoare la cale, apoi cerem, solicităm de la Creator corectarea, ca El să ne avanseze.

Ne vom regăsi într-o asemenea stare încât nu ne putem schima sau corecta singuri. Dar vom descoperi exact ce trebuie corectat, ce se întâmplă cu noi. Pe calea “accelerării timpului” (Achishena), singuri trebuie să căutăm întunericul, că bătrânul cocoşat care merge şi caută ca şi cum ar fi pierdut ceva. Trebuie ca noi înşine să trezim zorii, să învăţăm mergem singuri, aşa cum un bebeluş învaţă să facă primul pas.

Scopul este să ajungem la o rugăciune, astfel încât Creatorul să ne ajute. Putem să accelerăm dacă atragem zorii mai aproape de noi, revelând întunericul dinaintea Luminii, deficiența. Sentimentul de deficienţă este deja o rugăciune şi poate deveni atât de puternică încât să primim un răspuns de la Creator şi să intrăm într-un dialog cu El, aşa cum este scris: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”.

Aceasta este o etapă nouă şi foarte importantă: să ne înveţe relaţia corectă cu destinul şi folosirea corectă a forţei superioare. Aceasta este calea prin care intram în munca în Achishena, atunci când noi nu mai suntem pur şi simplu traşi din fata sau împinşi de la spate, ci noi înşine iniţiem şi facem paşii.

Schimbările revelează problema care a fost ascunsă în interior. Deficienţele obişnuite devin invizibile şi de aceea ele nu au nicio şansă pentru corecţie. Însă atunci când aceste perturbări sunt revelate dintr-o dată, ele declanşează o rugăciune de ajutor spre Creator, la care este o reacţie de sus. Ridicăm MAN la Creator şi primim MAD de la El. Acestea sunt deja acţiunile care ne conectează cu Creatorul, revelam contactul cu El.¹

Din lecţia zilnică de Cabala 6/26/18, Pregătire pentru lecţie

1 Minutul 5:55

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să simt Lumina Superioară într-o asemenea măsură încât să încep să fiu vindecat în această lume?

Răspuns: Este posibil, dar nimeni nu îţi poate promite. Nu este uşor.

Lumina Superioară corectează absolut orice pe toate nivelele: fizic, moral, psihologic, etc. Dar noi încă nu putem să influenţăm asta intenţionat. Va veni timpul când vei căpăta puţină experienţă şi vei vedea cum Cabala poate face cu adevărat totul.

Întrebare: Pe de altă parte tu susţii că cineva nu poate cere pentru el însuşi. Sau acestea sunt cazuri când poţi cere pentru tine?

Răspuns: Dacă o persoană nu poate să se angajeze în munca spirituală superioară deoarece o împiedica ceva, ea poate cere să se ridice peste aceste perturbări.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Toată recompensa anticipată de la Creator şi scopul întregii creaţii sunt Dvekut (adeziunea) cu Creatorul, ca în: “Un turn plin din abundenţă, dar fără oaspeţi”. Asta este ceea ce primesc ei, cei care se agăţa de El cu dragoste.

Baal HaSulam subliniază că cea mai importantă recompensă din toată munca unei persoane din această lume, din toate eforturile pe care le face şi pentru ceea ce trăieşte este realizarea revelaţiei Creatorului, unirea cu El, asemănarea completă a proprietăţilor unei persoane cu proprietăţile Creatorului.

Asta este: “Un turn plin din abundenţă, dar nu sunt oaspeţi”.

Totuşi, Creatorul îi aşteaptă.

Între timp, în locul castelului, noi suntem într-o închisoare, din care trebuie să ieşim şi să ne apropiem gradual de castel.

Problema este că persoana trebuie să se simtă ca şi cum este într-o închisoare. Asta se întâmpla prin orice mijloace posibile. Cu alte cuvinte, dacă noi înşine nu vrem să ieşim din această închisoare, natura va lucra asupra noastră într-un asemenea mod încât va trebui să o facem.

Întrebare: Dacă nu există niciun sentiment că eşti în închisoare, la ce ne folosesc eforturile pe care le depunem în timpul atelierelor?

Răspuns: Ca să ţi se ofere acest sentiment. Vine din faptul că vezi tipul de lume în care trăieşti.

În timp ce studiezi Cabala, tu înţelegi puţin, dar, cumva, asta funcţionează. Însă, a trecut timpul, iar tu acum încerci din nou să cauţi un loc confortabil. Prin urmare, trebuie să ieşi din această stare. Însă, este mult mai dificil să o faci acum decât înainte, deoarece în “închisoarea” comună tu ai fost împins înainte, iar acum ea lucrează în mod diferit.

Tu însuţi trebuie să înţelegi în mod conştient că, în ciuda faptului că, din punct de vedere fizic, tu eşti cât se poate de confortabil, tu te afli într-o stare falsă, departe de Creator, adică de calitatea dăruirii şi a iubirii pentru aproapele tău. Şi, prin urmare, această proprietate, pe care tu nu poţi şi nici măcar nu vrei să o obţii, este în faţa ta şi îţi arată că eşti într-o închisoare.

Acum trebuie să ne imaginăm că suntem într-o închisoare. Şi este posibil să ajungem la asta numai prin mijloacele de dezvoltare a sentimentului în grup, că suntem incapabili să ajungem la conexiune, iubire, o stare interioară a unităţii dintre noi, în care Creatorul s-ar revela pe el Însuşi – proprietatea comună a dăruirii şi a iubirii.

Eforturile constante, îndreptate spre conexiune, ne vor face să înţelegem că nu putem să facem acest lucru. În conformitate cu asta, noi vom vedea ce eforturi vin spre noi din afară: de la Creator, prin Lumina.

Din emisiunea de pe KabTV “Ultima generaţie” 19/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De ce ar trebui atacată conexiunea? Până la urmă, noi nu ne luptăm împotriva ei, ci, din contră, ne dorim s-o ridicăm la un grad mai mare și, de aceea, o atacăm. Vedem că este insuficientă, sau, mai precis, a fost lipsită de succes, ori, şi mai precis, nu numai că a fost rea, ci a fost un eşec complet. Trebuie să depăşim toate eşecurile de ieri, bucurându-ne că, Creatorul ne-a oferit o asemenea pregătire şi să ne percepem starea de astăzi ca fiind ideală pentru următoarea urcare.

Fiecare dintre noi a venit cu propriile probleme, nepregătit pentru conexiune. Acum trebuie doar să ne ajustăm ca şi cum nu a fost nimic sau să luăm toată această încărcătură de perturbări, toate aceste dorinţe care nu sunt direcţionate, spre conexiune şi ingreunarea inimii din încercările fără succes de ieri şi să le includem în noul atac asupra conexiunii. Conexiunea este scopul, atacul este un mijloc, iar noi suntem cei care îl executăm.

Problemele de ieri ne servesc astăzi ca o armă pentru atac. Iar noi, din toate acestea, trebuie să ne organizăm o cerere faţă de Creator, deoarece armele ca tăria de caracter sunt bune, însă într-un final totul este făcut de forţa superioară, după ce ajungem să fim disperaţi din munca noastră. ¹

Tot ceea ce se întâmplă pe timpul zilei, toate perturbările, trebuie să ne servească precum un ajutor în plus, pregătirea pentru atacul asupra conexiunii. Trebuie să procesăm toate aceste condiţii, care ne sunt date de Sus, pentru a ne sprijini avansarea noastră spre conexiune. Şi, anume, toate perturbările sunt fără îndoială benefice; trebuie doar să le utilizăm în mod corect, pentru a nu merge în cerc, ci să mergem spre scop, pe calea scurtă. ²

Trebuie să simţim că este necesar să ne detaşăm de natura noastră care se opune conexiunii. ³

Fără îndoială că ingreunarea inimii vine doar de la Creator, în afară de El nu există alte forţe. Prin urmare, nu-i cerem Creatorului să ne elibereze de un anumit inamic exterior, de forţa rea care strică totul. Toate schimbările sunt făcute numai de Creator, aşa încât persoana va apela la El. ⁴

Importanța scopului şi dorinţa de a ajunge la conexiunea noastră şi la adeziunea cu Creatorul pot fi mărite în aşa fel încât va ajunge la limită, să ne ducă până la lacrimi. Nu poate fi mai mare de atât; aceasta este chiar etapa finală, atunci când persoana a făcut tot ce i-a stat în putere, a analizat tot ceea ce a putut, coborând chiar în profunzimea creaţiei şi a naturii sale. El a realizat că singura conexiune a tuturor părţilor naturii permite întregului sistem să prindă viaţă şi să avanseze. Totuşi, vede că el nu poate să conducă această conexiune şi să se afle în ea.

Scopul este absolut clar, însă persoana nu are nicio şansă să-l obţină, iar ea izbucneşte în lacrimi. Acestea sunt lacrimi de slăbiciune, deoarece a descoperit că o anumită parte importantă lipseşte din natura sa, chiar de la începutul creaţiei şi că este imposibil să ajungă la conexiune fără ea.

Numai atunci Creatorul se revelează pe El Însuşi şi îi dă persoanei darul numit Lishma, intenţia de dragul dăruirii. O persoană se ridică la un nou nivel de înţelegere, la un sentiment, conexiune şi acţiune şi poate să compenseze pentru deficiența anterioară.⁵

Când poate o persoană să determine ca inima sa este spartă şi să fie fericită în legătură cu asta, în loc să fie îndurerată? ⁶

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/13/18, lecţie pe tema: “Atacăm conexiunea”

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/wSbppiKM?language=ro&sstart=1m15s&send=58m15s&mediaType=video

1 Minutul 1:15
2 Minutul 21:40
3 Minutul 26:27
4 Minutul 38:52
5 Minutul 41:45
6 Minutul 54:30

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu este încercarea de a fi drăguț cu alții și de a schimba lumea doar un plan de ghidare etică, morală? De ce avem nevoie de Cabala?

Răspuns: Este incorect. Bunătatea nu va atrage oamenii spre eternitate și perfecțiune și nu va face viața oamenilor mai ușoară. Nu vei îndeplini nimic începând să susții oamenii cu tot ce se poate. Ei vor rămâne la același nivel și nu le va veni nimic bun. Tu trebuie să le dai metoda de urcare la Lumile Superioare.

Noi existăm în lume temporar, pentru a ne înălța la nivelul Creatorului. Dacă vrei să faci bine celorlalți, ajută-i cu acest lucru.

Întrebare: Asta înseamnă că noțiunile de „iubește aproapele”, unitate, conexiune, cabaliștii le-au inventat?

Răspuns: Nu cabaliștii au inventat asta. Ei au revelat acest lucru, ca fiind Legea Superioară a Naturii. Și, deoarece Natura este integrată și globală, totul din ea este interconectat.

Întrebare: Cu alte cuvinte, ei nici măcar nu presupun că oamenii vor începe în cele din urmă să se ajute unul pe celălalt?

Răspuns: Oamenii nu fac nimic fără o motivare anterioară. Ei acționează egoist, crezânt că îi ajută pe ceilalți. În acest fel ei doar se liniștesc pe ei înșiși.

Întrebare: Atunci ce au înțeles cabaliștii când au revelat legea iubirii și garantarea reciprocă? Nu asta înseamnă să-ți iubești aproapele, să-l ajuți?

Răspuns: Nu! Trebuie să obții o stare în care să-ți simți aproapele ca pe tine însuți. Atunci, Creatorul se va revela între voi.

Revelarea Creatorului este cel mai înalt înțeles al existenței noastre, fiindcă, prin asta, ne înălțăm la următorul nivel spiritual de dezvoltare. Lumea noastră există numai pentru a ne împinge spre această descoperire.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 4/02/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne putem uni doar prin atac. Până la urmă, noi avem o forţă care se opune unificării în orice mod posibil. Însă, această putere nu ne împiedică să facem ceva în această lume. Egoismul oamenilor în această lume nu este un impediment; el doar contribuie la dezvoltarea noastră.

Aşadar, egoismul nu este un lucru rău. Din contră, dacă un copil nu ar vrea nimic, dacă nu ar căuta să cucerească întreaga lume, atunci el ar fi subdezvoltat, iar asta ar fi alarmant.

Cu cât cineva este mai egoist în această lume, cu atât este mai mare abilitatea lui de a reuşi. Este necesar numai să-şi direcţioneze egoismul în direcţia corectă, ca să nu fie distructiv şi ca să nu facă rău societăţii. Dar, dacă mulţumită egoismului face o treabă bună şi realizează foarte multe, iar asta fiind numai în beneficiul lui şi al lumii.

Ca să fiu mai explicit, nu este nici măcar egoismul, ci forţa de dezvoltare înnăscută în programul evoluţiei, din întreaga natură, incluzând fiecare persoană. Adevăratul egoism, despre care este scris “Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca un condiment”, se manifestă numai atunci când aspirăm spre unificare. Apoi, în interiorul unităţii, noi revelam puterea care o împiedică.

Dorinţa de a ne uni este dorinţa de a corecta sistemul sufletului comun, primul om, Adam, care a fost ”spart”. Sarcina noastră este să-l corectăm, căci Creatorul a creat separarea dintre noi ca un loc de muncă, aşa încât noi să conectăm toate părţile sparte.

Când încercam să le unim, noi revelam forţă care împiedică unificarea. Această putere se numeşte “egoism”. Forţa care se opune ei se numeşte “Tora”, “Lumina reformatoare”. Omul trebuie să ştie cum să reveleze această înclinaţie rea în el însuşi. Este un şarpe care ne împiedică să ne unim.

Omul trebuie să aprecieze această forţă, care se opune conexiunii şi să nu o distrugă. Noi trebuie să adunăm aceste forţe împreună şi să încercăm să le depăşim. Apoi vom descoperi că nu putem s-o facem noi, înşine, deoarece aceasta este forţa creată de Creator şi, din acest motiv, avem nevoie de Tora, care este Lumina corecţiei.

Numai acei oameni care au realizat nevoia pentru unitate au nevoie de Tora, care este cea mai mare Lumina care ne conduce spre unitate şi corecţie.

În ciuda puterii enorme de împotrivire a egoului, puterea Torei ne uneşte unimile de piatră, le încălzeşte, le topeşte şi le transformă într-o lavă fierbinte, într-o singură forţă. Apoi ajungem la un singur vas ,(Kli) spiritual format din zece Sefiort, la Partzuf, la partea lui Adam HaRishon, pe care l-a creat Creatorul şi pe care l-a ”spart” în bucăţi.

În acest fel, înaintam şi totul începe cu dorinţa noastră de a ne uni. Nu ar trebui să cauţi o înclinaţie rea în altă parte, ci numai în interiorul uniunii. În acest caz, se va deschide. Noi nu căutăm răul. Căutam bunătatea, conexiunea şi unitatea şi apoi revelam răul.

Noi mergem tot timpul în ”linia dreaptă”, iar dacă ”linia stângă” se deschide în ea, asta înseamnă că avem nevoie de aceasta şi ea trebuie să fie paralelă liniei drepte. Apoi, ar trebui să lucrăm pe ”linia de mijloc”, ca să folosim corect și linia stângă şi linia dreaptă, la fel ca un întreg.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/8/18, lecţie pe tema: “Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Portalul Medium a publicat noul meu articol: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Ne dezgustă când auzim despre o altă poveste legată de abuzul îngrozitor în îngrijirea copiilor, precum lucrătorii abuzivi în îngrijirea copiilor care au fost arestaţi săptămâna trecută, atât în Israel cât şi Arkansas.

Pe cât este de neconceput, abuzul în centrele de îngrijire ale copiilor apar ca fiind sistematice şi la scală mare. Datele adunate din 39 de state din SUA, arată, de exemplu, că 5.321 de îngrijitori de copiii au fost găsiţi ca fiind abuzivi. În Israel se depun eforturi pentru a împinge legislaţia ca să ceară tuturor grădiniţelor să instaleze camere de supraveghere, deoarece părinţii au realizat că nimeni nu le poate garata siguranţa copiilor lor.

Dar ce îi face pe aceia pe care îi angajăm să aibă grijă de copiii noştri să se comporte într-un mod atât de monstruos? Şi cum putem constrânge acest fenomen atunci când nu avem controlul asupra a ceea ce se întâmplă în centrele de îngrijire?

Este dificil de înţeles, însă aceste incidente îngrozitoare dezvăluie inima rece, de piatră, care bate în fiinţa umană. Atunci când ego-ul ne copleşeşte, el ne inundă cu asemenea grade înalte de agitaţie şi furie, care îi învinge pe toţi, făcându-ne să rănim pe oricine în calea noastră, chiar şi un bebeluş neajutorat.

Şi cât despre copiii mici care nu se pot exprima bine, nu este nimic ce poate să împiedice monstrul să iasă afară. De asemenea, datele arată că grupul de vârstă care este cel mai probabil să fie abuzat este între 0 şi 3 ani.

“Ce fel de monstru poate face asta?”

“Dacă eu aş fi văzut un asemenea videoclip online”, a spus profesoara de grădiniţă israelită când i s-au arătat înregistrările comportamentului ei abuziv, “Aş întreba: ce fel de monstru poate face asta?”

Evident nu putem să vedem propriile noastre greşeli în momentul adevărului. Inima de piatră ne orbeşte şi ne şterge simţul de vină, făcându-ne să ne pierdem simţurile fără să fim conştienţi.

Astfel, chiar dacă am pune camere peste tot – nu am rezolva problema rădăcină. Monstrul stă în fiecare îngrijitor şi, de fapt, în fiecare dintre noi. Întrebarea este, cine trezeşte monstrul din somnul său?

Putem cu uşurinţă să dăm vina pe acei indivizi pentru acţiunile lor abuzive şi cu siguranţă ar trebui să îi oprim să continue. Însă acestea sunt numai nişte rezultate care ies la suprafaţă. Monstrul care se trezeşte este o boală socială, care a fost incubată vreme de decenii şi erupe din ce în ce mai mult în vremurile noastre.

Cum am ajuns aici

Până la mijlocul secolului 20 creşterea copiilor a fost complet diferită de cum suntem obişnuiţi acum şi, totuşi, mai aproape de dezvoltarea noastră naturală ca fiinţe umane. Mamele obişnuiau să aibă condiţii mai bune pentru creşterea copiilor şi pentru a avea grijă de bunăstarea lor. Iar ele erau recunoscute, din punct de vedere social, pentru asta.

Apoi a venit revoluţia industrială, alături de interesele puternice care au căutat să modifice ordinea socială de dragul profitului. S-au depus eforturi pentru a atrage femeile în forţa de muncă, legându-se de ideile liberale ale emancipării femeilor şi a statutului lor egal în societate. Aceasta a fost aşa pentru a maximiza producţia şi consumul la un nivel pe care lumea nu l-a mai văzut anterior.

Societatea de consum rezultată a fost concepută pentru a prăda resursele planetei aşa încât să orienteze viaţa umană în jurul excesului de material. Gradual, oamenii au îmbrăţişat un nou stil de viaţă, care şi-a reconturat ordinea socială şi unitatea familiei.

Totuşi, aşa cum ne dezvăluie studiile despre fericire, nici noi, nici puţinii bogaţi, nu găsesc cu adevărat nicio satisfacţie reală şi confort în cazul goanei ciclice după achiziţiile materiale.

Rezultatul? O societate unde bebeluşii, smulşi de la mamele lor şi aruncaţi în mâinile unei dădace, care, de asemenea, concurează în cursa materială. O societate “liberă” unde totul este permis, unde graniţele sunt neclare. O societate unde conexiunea naturală dintre părinte şi copil a fost compromisă şi devalorizată semnificativ. O societate unde poate să erupă egoul monstruos, fără rezerve, chiar şi faţă de bebeluşii neajutoraţi.

Copiii noştri au nevoie de o revoluţie socială

Aşa că, ce vom face în legătură cu asta? Cum vom preveni în viitor incidente similare? Cum vom vindeca boala din societatea noastră?

Atâta vreme cât eşuăm să lucrăm spre o schimbare fundamentală a valorilor sociale, cu toţii putem să pledăm vinovaţi pentru abuzul din centrele de îngrijire a copiilor.

Aceasta nu este o strigare să mergem înapoi în timp. Din contră! Este o chemare de trezire, pentru că următoarea revoluţie să se petreacă. La fel cum revoluţia industrială ne-a condus spre un stil de viaţă material – următoarea revoluţie trebuie să ne înveţe să ducem un stil de viaţă social.

Întâi, noi trebuie să reprioritizăm educaţia. Ar trebui să devină cea mai valoroasă profesie din societate. Un educator trebuie să primească recunoaşterea socială, alături de condiţiile pentru a menţine integritatea profesională. Trebuie să alegem îngrijitori care şi-au dovedit pasiunea lor pentru a ne creşte copiii, care vor căpăta o înţelegere mai profundă a naturii umane şi care vor fi instruiţi în mod considerabil pentru a aplica în orice situaţie cumpătarea şi controlul de sine.

Acestea sunt doar câteva precondiţii pentru orice educator care lucrează împreună cu copiii. Însă, adevărata revoluţie se va întâmpla atunci când noi, adulţii, vom sta împreună în cercuri, la fel ca la grădiniţă şi să cultivăm fiinţă umană din interiorul nostru, împotriva monstrului care ar putea să se trezească.

Când vom redefini scopul vieţii, vom înlocui cursa goanei materiale cu o sensibilitate crescătoare faţă de conexiunea umană profundă a noastră, ceea ce ne va oferi un nou sens al scopului şi al împlinirii.

Înţelepciunea Cabala începe să fie revelată în mod special în timpurile noastre, este concepută pentru a pune lumina pe conexiunile umane naturale dintre oameni, pentru ca acestea să ne ajute și să le dezvoltăm până la ultimul nivel: descoperirea sistemului de conexiuni care ne leagă pe toţi împreună, ca o singură familie.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră viață, tot ceea ce ne înconjoară și noi înșine, totul aparține unui anume loc pe care, cu mintea noastră rațională, îl numim „lumea noastră”. Dar Sistemul Superior, Creatorul, există deasupra nivelului nostru și ne influențează astfel că, cu puterea noastră proprie, cu ajutorul cererilor și rugilor noastre, să înțelegem starea noastră și să dorim să ne ridicăm deasupra ei.

Sistemul Superior se extinde de Sus în jos, din Lumea Ein Sof (infinită) spre lumea noastră, pentru a forma lumea noastră. Dar noi suntem obligați să o activăm, să o trezim, prin recunoașterea ei și punerea ei în acțiune. Trebuie să înțelegem cum anume este lumea noastră. Cu dorința noastră aprindem Lumina în Sistemul Superior, îl pornim și îl forțăm să acționeze asupra noastră și, făcând asta, îl construim. Referitor la acest lucru este scris: „Tu M-ai creat”.

Această muncă deasupra rațiunii, mergând în Sistemul Superior, trebuie să o trezim și să o reînviem prin propriile noastre dorințe. Este singura muncă dată nouă în această viață. Toate acțiunile pe care le facem la nivelul nostru în această lume urmăresc să înțelegem de unde ne luăm forța vieții, existența noastră, trezirea pentru care și la care este nevoie să răspundem. Cu alte cuvinte, construim nivelul următor, trezindu-l prin credință deasupra rațiunii sau prin dăruirea deasupra primirii (Minutul 0:00 – 4:00)

Credința este forța dăruirii dată de Sus. Credință=Dăruire. Tot ceea ce este necesar pentru asta este cererea ca măreția Creatorului să fie mai importantă decât cunoașterea materială sau rațiunea. Aceasta va atrage Lumina Reformatoare asupra noastră și ea ne va ridica la nivelul de credință, în care vom fi gata să fim deasupra rațiunii noastre, deasupra tuturor tulburărilor și problemelor. Și dacă ne menținem la puterea credinței atunci, cu puterea aceste credințe, vom merita revelarea Creatorului. (Minutul 33:00)

Rațiunea Creatorului este dăruirea, credința; rațiunea omului este dorința de primire. A obține rațiunea Creatorului înseamnă a primi dorința de dăruire. (Minutul 34:34)

Dacă primesc vreun fel de perturbare în realitatea mea actuală, în rațiunea mea, atunci înțeleg că vine de la Creator, care, prin asta mă trezește, mă ajută să mă ridic la nivelul Lui. De aceea, cer măreția Creatorului, pentru a mă ridica la nivelul credinței, să dăruiesc peste problema revelată.

Întrebarea constă în motivul pentru care mă ridic: doar pentru a mă simți mai bine? Atunci aceasta este Klipa (coajă), fiindcă vreau să folosesc forța Creatorului pentru binele meu. Rezultă că, Creatorul nu este important pentru mine, credința nu este importantă pentru mine, ci vreau numai să mă simt bine în dorința mea. Este ceea ce se întâmplă în religii și în alte convingeri.

Dar poate că sunt gata să rămân cu senzația neplăcută din dorința mea de primire și, peste ea, să construiesc o dorință de dăruire și, de aceea, cer să mă ridic la nivelul credinței. Rezultă că am două niveluri și încerc să le salvez pe amândouă, nerespingând pe niciunul. Diferența dintre ele poate atunci să crească în așa măsură că, Creatorul se revelează în asta: între Bina și Malhut.

În fiecare moment al vieții trebuie să încercăm să ne reamintim că totul vine numai de la Creator și cu un scop precis, așa că voi folosi revelarea răului și îl voi atribui Creatorului ca motiv pentru obținerea dăruirii, a credinței. Așa lucrez cu credința deasupra rațiunii. (Minutul 36:46)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 27/05/18 – Topic „Munca în credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul primeşte o plăcere uriaşă din faptul că fiinţă creată se bucura de El, că devine ca El. Iar dacă tu eşti în uniune cu El, atunci noi trebuie să încercăm să Îi aducem această plăcere. ¹

Trebuie, tot timpul, să mă verific, să-mi verific starea, dacă simt măreţia Creatorului sau nu? Dacă nu sunt plin de bucurie din faptul că trăiesc în lumea Creatorului, care mă umple pe mine şi totul din jurul meu, asta înseamnă că încă îmi lipseşte măreţia Lui. ²

Nu există o plăcere mai puternică, mai profundă sau mai infinită, decât ceea ce vine din revelaţia Creatorului. Aceasta umple întregul orizont, persoana nu mai vede nimic altceva – totul este văzut numai peste acest fundal. Iar noi, astăzi, trebuie să încercăm să fim exact în această stare: Creatorul este fundalul constant, care luminează întreaga realitate, iar noi trebuie să conectăm toată realitatea cu El și, de aceea, trebuie să vedem toată realitatea numai ca un mijloc pentru revelarea măreţiei Lui.

Măreţia Creatorului ne distanţează de toate problemele, de toate perturbaţiile, de toate barierele. Toate plăcerile şi împlinirile sunt, de asemenea, numai din măreţia Creatorului. Orice deficientă, din orice loc, este provocată de deficienţa măreţiei Creatorului şi este corectată numai de ea, până când umplem întreaga realitate cu El.

Dar eu nu şterg problemele, deoarece, dacă ele dispar, eu îmi pierd nevoia pentru măreţia Creatorului. Dorinţa egoistă va fi încântată, iar eu nu voi avea nevoie de nimic altceva. Dar cum pot eu însumi să trezesc întunericul? După cum este scris: “Fiecare om îşi va ajuta aproapele” – între noi formăm noi nevoi spre măreţia Creatorului. Prin urmare, a avut loc spargerea pentru ca, prin conexiunea dintre noi, să putem să formăm nevoia pentru revelaţia Creatorului. ³

Din a 3-a parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/27/18, lecţie pe subiectul: “Învăţătura Cabalei şi esenţa sa”

1 Minutul 19:30
2 Minutul 21:00
3 Minutul 29:55

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→