Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Previziunile sumbre economice și de securitate ne obligă să ne pregătim pentru o perioadă dificilă. Un sistem de servicii comunitare complementar pentru sistemul public ar îmbunătăți capacitatea noastră de a face față oricăror crize care ar putea apărea în viitor. Vom avea nevoie să fim pregătiți să ne îngrijim unul pe altul, organizând depozite de echipament public, servicii gratuite de întreținere și reparații, cât și cercuri voluntare pentru copii. Acest tip de abordare ar fi în concordanță cu sistemul integral și echilibrat al naturii. Acest sistem se va baza, mai degrabă, pe contribuția liberă a societății, decât pe bani. Oamenii vor fi motivați prin publicitatea larg răspândită a valoarii dăruirii și a satisfacției personale provenită din asta.

Din Kab Tv „Viață nouă” – O Rețea socială de ajutor reciproc – 5/08/12

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Un Cabalist trebuie să se sacrifice pe el însuşi în sensul literal, nu doar în sensul sacrificării ego-ului său?

Răspuns: Nu este clar, în totalitate, ce înseamnă “sacrificare a lui însuşi”. Nimeni nu sacrifică nimic pentru nimeni; o persoană decide pentru ea însăşi care este cel mai bun lucru pe care să-l facă în fiecare moment al vieţii sale. Și, de aceea, ea face un lucru care este foarte benefic pentru ea, iar dacă nu este benefic, ea face altceva. Tot timpul acţionează din dorinţa sa şi nu poate acţiona niciodată mai presus de ea. Nu există un asemenea lucru.

Remarcă: Tot timpul spunem că trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, să-l zdrobim …

Comentariul meu: Şi asta se face dintr-o perfectă conştientizare a intenţiei dorinţei. De aceea, nu este nimic care să existe în afara cadrului dorinţelor noastre.

Ideea este că ne putem pregăti pe noi înşine pentru aspiraţii mult mai înalte. Este un calcul absolut clar în interiorul animalului sau al corpului spiritual şi totul provine din acest calcul.

În Cabala “sacrificiul” (“Kurban”) vine din cuvântul “Karov”, “Itkarvut”, care înseamnă să aduci mai aproape, cu alte cuvinte, să te aduci pe tine însuţi la o stare care este mai aproape de cea a Creatorului. Ce sacrific atunci când mă aduc mai aproape de El?

Înţelepciunea Cabala este ştiinţa modului în care să primim ce este cel mai bun, mai benefic, mai superior.

Întrebare: Cu alte cuvinte, există tot timpul un calcul: dacă este benefic pentru mine, atunci fac?

Răspuns: Absolut. Mai mult de atât, este un calcul precis, clar, cântărit cu grijă.

Întrebare: Şi unde este dăruirea?

Răspuns: Este construită pe acest calcul precis. De aceea, este adevărată, reală, deoarece am ajuns la gândul şi la decizia că am nevoie să dăruiesc. Totul se construieşte pe această dorinţă precisă, pe scop, pe calculul persoanei, altfel nu este ceva serios.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Nu ar fi mai uşor să mă mut într-un sat mic şi să trăiesc ca înainte, simplu şi în pace?

Răspuns: Dacă poţi să trăieşti la nivelul vacilor sau ridichiilor, atunci totul este bine.

Totul depinde de nivelul omului. Dar, pe de altă parte, el poate de asemenea să existe în această stare şi în acelaşi timp să fie în spiritualitate.

Întrebare: Dacă un individ pleacă la ţară, pentru o viaţă mai simplă, asta înseamnă că îşi ignoră creşterea egoismului său?

Răspuns: Nu, el poate să fie un mare Cabalist în acelaşi timp, chiar cu un ego uriaş. Dacă Creatorul are nevoie de el, atunci El îi va oferi provocări, chiar şi acolo, printre vaci, că el să descopere în mod exact cu ce să se ocupe pentru a dobândi Creatorul.

Întrebare: Asta înseamnă că cineva se poate muta la ţară şi să trăiască acolo în pace?

Răspuns: Nu asta este important. Importantă este motivaţia! Nu contează unde trăieşte. Totul depinde de cum îşi întemeiază lumea lui interioară.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conexiunea trebuie să fie atinsă printr-un atac! În măsura eforturilor noastre de a o obţine în lumea corporală, izbucnind spre conexiune, fiecare conform înţelegerii şi rădăcinii sufletului său, forţăm Creatorul să o realizeze. Creatorul ne instruieşte, precum un profesor, precum un instructor şi, prin urmare, nu ne ajută tot timpul să întărim unitatea, ci uneori face opusul, pentru a ne arăta unde avem nevoie să ne străduim mai mult.

Ne dă tot felul de exerciţii, forţându-ne să încercăm diferite modalităţi. Şi dacă interpretam în mod corect mesajul Lui pentru noi, percepând tot ceea ce se întâmplă în realitate, de la spargerea sufletului colectiv din păcatul Copacului Cunoaşterii și până în ziua prezentă, ca apelul Lui faţă de noi, pentru a ne ajuta să realizăm această conexiune, în aceeași măsură începem să înţelegem munca noastră. Începem să simţim dialogul nostru continuu cu Creatorul, reacţia Lui faţă de noi.

Noi, atunci, avem o limbă comună cu Creatorul. Principalul lucru este să încep să-L înţeleg, să percep tot ceea ce se întâmplă în lume, presupusele evenimente bune sau rele, ca fiind comunicarea Creatorului cu mine, o chemare de a mă adresa Lui. Creatorul se ascunde în spatele tuturor acţiunilor, în spatele întregii realităţi, iar eu încerc să discern munca Lui în spatele a tot ceea ce se întâmplă şi să mă concentrez nu pe acţiunile în sine, ci pe Creator.

Aceasta necesită o perseverentă constantă pentru nu permite Creatorului să ne păcălească. Indiferent de cum se ascunde în spatele a tot ceea ce se întâmplă, noi apelăm direct la El. Asta Îl face foarte fericit! Şi oferă, de asemenea, bucurie şi unei persoane, dacă ea, cu ajutorul mediului, este pregătită să accepte acest joc de a revela Creatorul deasupra ascunderii Lui.

Însă, acest lucru este furnizat pentru ca noi să nu ne imaginăm, pur şi simplu, prezenţa Lui în tot ceea ce se întâmplă. Acest lucru este necesar doar la început. Apoi avem nevoie să trecem la o muncă mult mai concentrată: să încercăm să ne unim între noi şi să descoperim cât de mult ne împiedică Creatorul să facem acest lucru. Aceast obstacol este acolo unde învăţăm despre El.

Este precum urcarea pe un munte, cu un palat regal în vârf. Cu cât noi încercăm mai mult să ne unim, cu atât mai mult Creatorul va împiedica acest lucru: provocându-ne neatenţia şi trimiţând tot felul de perturbări. Iar noi, în ciuda a tot, cu ajutorul Arvutului (a garanţiei reciproce) şi a unităţii astfel formate, încercăm să ne ajutăm între noi; ne reamintim că principalul lucru este să rămânem în conexiunea reciprocă pentru a revela Creatorul, care realizează această conexiune şi care se revelează pe El Însuşi în interiorul ei.

În acest caz, ne numim Israel (Yashar-Kel), adică îndreptaţi “direct către Creator”, deoarece vrem să revelăm numai adevăratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră. Ne dorim să restaurăm sistemul sufletului comun, Adam HaRishon, pe care Creatorul ne împiedică să îl unim, astfel încât, prin tulburări, să aflăm structura sa.

În acest mod continuăm atacul constant asupra conexiunii, până când Creatorul se va preda şi ne va spune: “Vreau!” şi, astfel, ne va permite să ne unim şi să Îl revelăm. Vom deveni un vas pentru revelarea Lui, iar El, umplerea acestui vas și, astfel, vom ajunge la prima noastră adeziune cu Creatorul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/15/18 “Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - 2 Comentarii →

După ce se stabilește în Lumea Spirituală, omul transferă mici porțiuni din comoara Regelui, de la starea veche la noua stare, până când o transferă cu totul. Și, deși nu vede fructele muncii sale, totuși încearcă să creadă că muncește corect.

Vechea stare de origine este în mine și în fiecare din noi. Am avut mare grijă de ea și am acumulat acolo multă proprietate – aceasta este toată proprietatea mea, tot ce sunt eu; este ceea ce îmi dă simțământul vieții, încrederea. Toată îmi aparține mie și nimănui nu îi este permis să se atingă de ea!

Și, deodată, decid că cel mai important lucru pentru mine este tocmai ceea ce este în afara corpului meu, adică ceilalți oameni și vreau să împart (proprietatea interioară) cu ei. Atunci, încep să trag afară din mine dorințele împreună cu împlinirile și să le trec tuturor celorlalți. Mă aștept ca aceasta să fie cea de a doua stare a mea.

În realizarea acestei munci, încep să înțeleg că, de fapt, numai atitudinea pe care am creat-o acum în mine, cu ajutorul Forței Superioare și care acționează de dragul a ceea ce este în afara mea, este singura formă corectă de comportament.

Asta îmi dă libertate, îmi permite să nu mă mai atașez de dorința mea de plăcere, să nu mai trăiesc în interiorul ei, ci să mă mut în dorința de dăruire, în faza de Bina. În acest fel trecem de la această lume la Lumea Superioară. (Minutul 46:30).

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/06/18 – Topic: „Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este conexiunea tuturor creaturilor, a întregului suflet spart al lui Adam HaRishon. Noi trebuie să revelăm scala acestei spargeri, apariţia, profunzimea şi caracterul ei. Până la urmă, nu a fost o piatră lipsită de viaţă care a fost spartă, ci un sistem similar cu Lumina, HaVaYaH. Sistemul a fost spart din cauza faptului că a fost revelată o dorinţă în interiorul acestuia care a fost împotriva HaVaYaH, împotriva dorinţei Creatorului, care a umplut-o.

Spargerea s-a petrecut între două forţe opuse – singurele care există în natură. Aşadar, pentru a face o încercare de conexiune, este necesar un atac asupra conexiunii. Până la urmă, noi nu suntem pregătiţi să facem nici măcar un pas înspre această direcţie, fiindcă ceva din inimă şi din minte ne împiedică să facem asta. Iar noi nu înţelegem ce ne lipseşte pentru a obţine acest lucru.

Există asemenea sisteme, forţe, câmpuri de forţe care ne resping, care nu ne permit să ne apropiem de conexiune. Gărzile ne doboară atunci când încercam să urcăm pe muntele palatului regal. Şi ne simţim lipsiţi de putere în totalitate. Dorinţa a fost trezită, însă nu este nicio putere pentru realizarea sa; este lipsa înţelegerii şi lipsa perseverenței. De aceea, de fiecare dată este o nevoie să ne întoarce spre Creator, aşa cum este scris: “Şi copiii Israelului au suspinat din cauza rănilor”, până când nu obligăm Creatorul să termine această muncă pentru noi şi să realizeze acţiunea pentru conexiunea noastră.

Munca este împotriva forţelor negative pe care Creatorul a vrut să ni le reveleze. Precum avantajul Luminii, care ne este revelat din întuneric şi în contrast cu forţele negative, noi putem dezvălui forţele pozitive care deja ne reprezintă în mod direct puterea Creatorului: puterea unităţii, a dăruirii şi a iubirii. Apoi creăm primul HaVaYaH din partea noastră. HaVaYaH coboară de Sus în jos, iar HaVaYaH a noastră, din contră, se ridică de jos în Sus, iar în acest mod ne completăm între noi. După ce construim vasul pentru primul HaVaYaH, revelam numele Creatorului în toate lumile.

Acesta nu este doar un atac asupra conexiunii, ci construcţia a întregului sistem, adică obţinerea dorinţelor adiţionale, pregătirea noastră pe drum, pentru a descoperi ceea ce ne împiedică şi ceea ce ne ajută. Trebuie să construim o stare completă, o lume nouă. De fapt, asta este singura şi cea mai importantă muncă ce există în toată realitatea, iar noi acum încercăm să o îndeplinim în cadrul ultimei generaţii, pentru prima dată în istorie. ¹

Există doar două sisteme, două forme şi niciunul nu există fără celălalt. “Beneficiul Luminii vine din întuneric”, însă beneficiul întunericului este revelat de Lumină. Binele şi răul se lupta întotdeauna pentru om, până când ele se completează între ele. Sarcina omului este să le reconcilieze. Aşadar, fiecare dintre ele creşte constant în relaţia cu cealaltă. Binele nu poate să crească fără să se mărească răul, iar răul nu poate să crească fără să se mărească binele, ceea ce este similar curentului electric, care curge numai dacă este este o diferenţă de potenţial în sistem: minus şi plus. Numai prin munca împreună asupra rezistenţei comune dintre ele, aceste forţe se manifestă prin ele, însele.

Prin urmare, în natură nu există o singură forţă. Este posibil ca forţa opusă să fie ascunsă şi nu vizibilă pentru noi. Însă, este imposibil să acţionăm cu o singură putere a binelui, fără însoţirea răului. Şi puterea răului, de asemenea, nu poate să fie revelată singură. Oriunde este revelat răul, puterea binelui stă tot timpul undeva, în interior.

Munca noastră este să aducem aceste forţe la revelaţie, una relativ la cealaltă, să descoperim opoziţia lor şi condiţiile sub care se pot conecta şi potrivi între ele. Şi apoi putem să folosim ambele forţe cu un singur scop.

Creatorul nu ne trimite nicio forţă bună sau rea. Însă noi, creaturile, Îl putem revela numai folosind aceste două forţe. Vedem lumina numai peste fundalul întunericului, simţim puterea dăruirii şi a iubirii numai în contrast cu puterea primirii şi a urii. Aşadar, trebuie să tratăm aceste două elemente în acelaşi mod. Într-un final trebuie să ne ridicăm deasupra puterii răului şi a puterii binelui, a forţei primirii şi a forţei dăruirii, a puterii întunericului şi a puterii Luminii, pentru a revela Creatorul deasupra lor şi pentru a-i oferi Lui plăcere.

Prin urmare, este imposibil să preferăm numai o forţă, faţă de cealaltă. Starea corectă este numai atunci când ne aflăm peste amândouă şi nu ne raportăm la niciuna dintre ele. ²

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/11/18, lecţie pe subiectul: “Atacând conexiunea”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 19:30

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ca să fac munca spirituală, de ce ar trebui să-mi pese de dorinţele şi grijile altcuiva? De ce ar trebui să-mi pese ce simte vecinul meu?

Răspuns: Dacă dăruiesc altuia, adică dacă îl împlinesc pe altul, atunci, în timp ce fac asta, eu experimentez similaritatea cu Creatorul. Astfel, mă regăsesc cu El în lumea spirituală, iar cu celălalt în lumea noastră. Nu contează pentru mine cine este celălalt.

Dacă îmi pot lăsa dorinţa proprie şi să împlinesc dorinţa altcuiva, experimentând dorinţa lui ca fiind dorința principală, iar dorinţa mea că fiind ajutătoare, atunci eu mă simt precum Creatorul.

Întrebare: În timpul acestor lucruri, care ar trebui să fie intenţia mea?

Răspuns: Ar trebui să fie pentru a împlini dorinţa altei persoane, cu scopul de a dobândi similaritatea de formă cu Creatorul, deoarece, făcând astfel, eu îl încânt pe Creator.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 2/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Citesc postările tale şi nu pot să înţeleg. Toţi experţii militari şi politici sunt de acord asupra unui lucru: Israel va exista numai dacă este benefic pentru America. Totuşi, tu susţii că totul depinde de oamenii în sine. Fie eşti un utopist complet sau ai o carte cu Trump în mâinile tale de care numai tu ştii.

Răspuns: Nu am o carte cu Trump, ci un joker. Este foarte simplu. Noi conducem lumea!

Poţi urmări întreaga istorie a umanităţii şi să vezi că noi conducem tot timpul. Poţi să vezi că s-a întâmplat aşa, numai pentru ca umanitatea să se apropie de Creator.

Această metodă este în mâinile poporului Israel, care este un grup special și care s-a ocupat cu aducerea umanităţii mai aproape de Creator vreme de mii de ani. Deoarece aducerea umanităţii mai aproape de Creator este programul creaţiei şi deoarece această metodă este în mâinile Israelului, Israelul este punctul central al lumii, al umanităţii.

Dacă pentru realizarea acestei metode – pentru realizarea apropierii umanităţii de Creator – este necesară existenţa Statului şi a poporului într-un asemenea mod, atunci va fi aşa. Cu toate acestea, dacă nu este aşa, atunci va fi diferit. Însă, toate tipurile de metamorfoze care se vor întâmpla cu poporul, cu Statul şi lumea vor fi purtate numai în conformitate cu planul creaţiei.

Eu sunt interesat numai de măsura în care poporul Israel şi, după aceea, oamenii întregii lumi, se vor îndrepta spre punctul conexiunii lor cu Creatorul.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 4/24/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea corporală noi tot timpul avem tot felul de nevoi şi încercam să le împlinim. În lumea spirituală este invers, există o abundenţă de plăceri, iar eu trebuie doar să dezvolt o dorinţă pentru ele în interiorul meu. Este aşa?

Răspuns: Îţi imaginezi lumea spirituală ca un magazin care are o abundenţă din tot, însă tu nu ai apetit pentru asta. Este ca şi cum ai fi bolnav şi nu ai dorinţa pentru nimic, iar acolo sunt o mulţime de plăceri.

Întrebare: Atunci cum îşi poate imagina cineva abundenta vieţii spirituale?

Răspuns: Nu există o asemenea abundenta înainte să fie dobândită. Există oportunităţi nelimitate pentru ai împlini pe ceilalţi. Acest lucru nu este interzis în niciun mod. Totuşi, trebuie să obţii unelte speciale pentru asta, dorinţe.

Când începi să-i împlineşti pe ceilalţi, de asemenea vei primi de la Creator cu scopul de a aduce încântare celorlalţi, altfel nu vei avea nimic să le oferi. Prin urmare tu devii o legătură intermediară între Creator şi ceilalţi, iar plăcerea trece prin tine.

Întrebare: De ce împlinesc dorinţele celorlalţi toată viaţa mea şi empatizezi cu ei, dar nu simt niciun Creator?

Răspuns: Pentru că faci asta pentru tine. În acest caz tu rămâi un egoist – asta este problema.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generații”: Din perspectiva Lișma (în numele Ei), este o nevoie emoțională. Indiscutabil, ei sunt câțiva, după cum e scris: „au văzut că drepți sunt câțiva…și i-au plantat în fiecare generație”, pentru că ei ar putea fi ceruți de la naștere. Unii însă, ar putea urî viața materială. Dacă ei nu-și îndeplinesc scopul adeziunii, se vor sinucide”.

O viață lipsită de sens este cea mai înfricoșătoare închisoare. Ești trimis în ea împotriva voinței tale și ești obligat să exiști în ea. Azi, omenirea simte în mod subconștient o depresie globală, o existență inutilă.

Sunt aici două Forțe care acționează. Una îți arată că ești un nimic, că trăiești fără niciun scop, iar cea de a doua, ar trebui să-ți arate calea corectă. Pentru majoritatea omenirii, această cale nu există. Este scris că ei nu au cap, au doar un corp suferind. Noi, cabaliștii, trebuie să fim capul care va arăta omenirii că există o astfel de cale și să devenim îndrumători – Moise, conducând omenirea înainte.

Cu suferințe din ce în ce mai mari, masele vor înțelege că au nevoie de un astfel de ghid, iar Moise va apărea numai atunci când în omenire apare această nevoie. Iar, înainte de asta, este pregătit grupul cabalist, care reprezintă partea de cap a omenirii.

Întrebare: În această pregătire, un individ trebuie să simtă constant presiunea grupului, rezistența la această presiune și, pe de altă parte, să fie de acord cu el, să meargă înainte împreună și să muncească cu grupul. Așa trebuie să fie în mod constant?

Răspuns: Da. Dacă asta nu se întâmplă, atunci trebuie să fie creat astfel ca să se întâmple. Individul trebuie să închidă ochii și să se tragă pe sine în grup și să se dizolve în el până nu mai rămâne nimic.

Întrebare: În timpul perioadei ultimei generații, când majoritatea oamenilor încep să acționeze în dăruire unii față de alții, va ajuta acest grup mic, care este partea de cap a omenirii?

Răspuns: Desigur. Masele îi vor împinge mai înainte. Baal HaSulam a scris că există o mare dorință colectivă în mase, iar în cei câțiva drepți există doar conexiunea cu Creatorul.

Primul grup este foarte mare în cantitate, iar al doilea, în calitate. De aceea, masele reprezintă partea mare egoistă, care trebuie să fie trasă înainte. Și această slujbă a fost dată drepților.

Din KabTv „Ultima generație” 19/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→