Întrebare: Spui că nu este nimic altceva în afară de om. Realitatea se afla în om şi totul se petrece în el. Nu vede nimic în această lume cu excepţia lui. Tot ceea ce se întâmplă în jurul meu sunt eu, imagini în interiorul meu.

În ce formă există dialogul dintre lumile exterioare, inclusiv lumile superioare şi umanitate?

Răspuns: Umanitatea este o masă egoistă care îşi doreşte în fiecare moment să primească împlinire egoistă.

Prin metoda a două influenţe opuse, dai şi iei, Lumina Superioară dezvoltă gradual umanitatea în diferite senzaţii şi direcţii, pentru a-i oferi cea mai mare posibilitate de a percepe Creatorul. Pentru moment, umanitatea este într-o asemenea situație.

Întrebare: Acesta se numeşte dialogul cu Creatorul?

Răspuns: Nu este vorba de niciun dialog aici. Atunci când lucrezi cu o dorinţă, tu în mod automat îi cunoşti rezultatul.

Forţa superioară nu are secrete. Este cunoscut în avans: dacă acţionez în modul ăsta, voi primi asta ca rezultat; dacă acţionez în alt mod, eu voi primi un rezultat diferit. Prin urmare, umanitatea a trebuit să fie realizată pe parcursul a milioane de ani de dezvoltare, aşa încât, într-un final, să realizeze: “De ce suntem stimulaţi?” – ca să fim conduşi spre o anumită reacţie.

Întrebare: Trecutul unei persoane sau a umanităţii, în ce măsură influenţează dialogul dintre noi şi lumile superioare?

Răspuns: Totul se suprapune. Aşadar, nu trebuie să cunoaştem trecutul: nici paleontologia, nici istoria, etc. Noi trebuie să ştim, în fiecare moment, cum putem să definim Creatorul prin grup.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 2/11/2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt caracteristicile sufletului? Trăsăturile personale sunt relevante pentru suflet?

Răspuns: Nu. Sufletul este numai caracteristica iubirii, a dăruirii și nu au nicio relevanță conceptele prezente de iubire și dăruire din lumea noastră: Iosif o iubește pe Sara, Sara îl iubește pe Iosif sau Andrei îi dă un cadou lui Nicole. Nu este vorba despre o astfel de iubire sau un astfel de cadou.

Întrebare: Cum se poate ca un suflet care este mai înalt, care este în mod semnificativ mai puternic, să nu aibă nicio influență la nivelul material care este mai jos și mai slab decât el?

Răspuns: Are influență, și încă cum! Numai că sufletul mai înalt influențează în așa fel, că sufletele mai slabe nu simt. Mai mult, el participă la dezvoltarea lor.

Întrebare: Există în univers o planetă pe care omul este născut cu sufletul complet, care nu a devenit spart și nu este dispus la schimbări corporale prin naștere și moarte?

Răspuns: Nicăieri, cu excepția Pământului, nu veți găsi felul de viață care există aici și care să fie atras spre Lumea Spirituală. Din acest punct de vedere, planeta noastră este unică.

Întrebare: Care sunt legile sufletului?

Răspuns: Legile Lumii Superioare: caracteristica dăruirii, dependența de Masah (ecran), Aviut (grosime – adâncimea dorinței) și Reșimot (reminescențe – informații de cunoștințe spirituale). Asta este tot ceea ce învățăm în Înțelepciunea Cabala; acestea sunt legile dezvoltării sufletului.

Întrebare: Ar putea exista o situație în care, în actuala încarnare, unele suflete să fi urcat deja mai sus, iar altele să nu aibă nicio speranță și să fie destinate să se renască?

Răspuns: Da, în principiu așa este.

Întrebare: Cum influențează religia dezvoltarea sufletului?

Răspuns: Religia nu influențează și nu are nicio relevanță în dezvoltarea sufletului, așa că tu va trebui să devii implicat și să studiezi Înțelepciunea Cabala.

Întrebare: Este posibil să spui că, prin obținerea sufletului și atragerea Forțelor Superioare, voi fi în stare să urc în Lumile Superioare cât sunt încă în această viață, voi continua urcarea acolo și voi ridica omenirea? Acesta este înțelesul Înțelepciunii Cabala?

Răspuns: Da. Foarte bine spus.

Întrebare: Ai abilitatea de a rămâne în lumea noastră de dragul prezentului nostru și al viitorilor studenți până se ajunge la reconectarea sufletului lui Adam?

Răspuns: Noi toți suntem conectați reciproc în fiecare stare. Când va fi nevoie voi dispărea și când va fi necesar, mă voi întoarce.

Întrebare: Dacă un om face o alegere proastă, care nu este propice dezvoltării sufletului său, Forțele Înalte îl vor direcționa spre calea corectă?

Răspuns: Nu. Forțele Înalte fac posibilă alegerea omului, fie să avanseze, fie să nu, ajutat de alegerea liberă.

Întrebare: Poate un hoț sau un criminal să fie un om spiritual?

Răspuns: Nu. Un om spiritual nu poate fura. El poate să facă vreun fel de activitate care, în ochii noștri, să fie percepută ca fiind rea, dar, de fapt, el să servească un scop mai înalt.

Întrebare: De ce am fost aleși tocmai noi să ne implicăm în Înțelepciunea Cabala?

Răspuns: Sufletele voastre s-au copt deja. Sunteți cei mai egoiști și, de aceea, sunteți copți pentru a vă implica în Înțelepciunea Cabala.

Întrebare: Există suflete unice, alese, și simt ele unicitatea lor?

Răspuns: Fiecare om se simte unic, deoarece sufletul său este individual. Dar unicitatea este examinată numai prin îndeplinire; de aceea, este necesară o pregătire serioasă pentru îndeplinirea spirituală, pentru a participa în ea și pentru a o provoca.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 14/01/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sunt câteva exerciții pentru a ajunge la rugăciunea pentru Creator. Întâi de toate, este necesar să recunoaștem că noi avem deja, cu adevărat, o conexiune cu forța superioară și că existăm în câmpul ei de acțiune.

Altfel suntem precum copiii, care, în naivitatea lor, nu suspectează că mama lor veghează constant asupra lor și cred că sunt pe cont propriu. Grupul trebuie să ne dea constant senzația că existăm în câmpul de forță al Creatorului.

În realitate, Creatorul umple întreagă lume, dar această experiență este ascunsă de noi. Cu toate acestea, prietenii, grupul, ne pot oferi o asemenea senzație. Și chiar dacă eu însumi nu simt dependența mea față de Creator, nu simt influența Lui clipă după clipă, prin care El îmi asigură existența, mă corectează și mă ghidează, grupul poate trezi aceste senzații în mine.

Noi trebuie să arătăm prietenului nostru că are o conexiune cu Creatorul, iar acesta este principalul lucru – restul sunt doar mijloace de sprijin. Asta ne aduce la senzația de dependență față de forța superioară, la început în mod egoist, pentru noi înșine, că să ne fie mai bine. Cu toate acestea, atunci eu încep să mă gândesc cum să fac să fie mai bine pentru noi, deoarece este imposibil să trezesc singur Creatorul, ci numai într-un grup de zece prieteni.

Cu cât încep să lucreze în acest fel, în mai multe grupuri de zece, cu atât mai mare este puterea și șansa noastră de a trezi forța superioară. Vom simți cum Creatorul ne atrage mai aproape. În acest mod ne dezvoltăm gradual simțurile; aceasta este toată munca din viața noastră, toată dezvoltarea noastră spirituală.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/26/18, Lectie pe subiectul “De la neajutorare la strigatul spre Creator”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi, în mod intenţionat, ne scoatem pe noi înşine din echilibru, ca să simţim cât de mult avem nevoie de Creator. Este scris: “Israel grăbeşte timpul”. De aceea, nu putem sta şi aştepta ca ceva să se întâmple de la sine. Noi înşine trebuie să acţionăm.

Dacă aceeaşi stare se tot repetă din nou şi din nou, asta se numeşte moarte. Eu trebuie să încerc să o schimb. Stă în puterea mea să schimb ziua în noapte. Toate acestea sunt numai pentru a crea o nevoie pentru Creator. Ne dorim să ne plasăm cu forţa într-o stare unde nu vom putea să facem faţă fără ajutorul Creatorului.

Asta nu este despre aducerea suferinţei asupra noastră. Acestea nu sunt stări rele. Răul este acela care vine fără o pregătire anterioară, ceea ce vine de pe calea suferinţei. Însă, eu merg pe calea accelerată a Luminii – Achishena – şi mă trezesc pe mine însumi: “eu trezesc zorii”. Eu însumi vreau să simt întunericul şi ţărâna, deoarece dezvolt un gust pentru ele. Şi fără asta nu am nicio aromă, la fel ca mâncarea fără sare şi piper, lipsită de gust.

Aceasta este o stare pozitivă, nu una negativă, unde se simte ca şi cum pământul dispare de sub picioarele tale, te cuprinde frică, capul tău este în ceaţă şi toată fundaţia este dusă. Alături de asta, undeva într-un colţ îndepărtat al minţii, eu înţeleg că asta vine numai pentru a mă avansa și, de aceea, mă bucur. Aceasta nu este calea suferinţei – împreună trezim zorii. Trebuie să curăţăm spaţiul pe care îl va umple Creatorul. Și, în momentul următor, din nou mă înghite frică.

Dacă se trezeşte în mine frica de viitor şi alături de ea înţeleg că toate acestea sunt făcute de Creator ca să mă aducă mai aproape de El, iar eu mă ţin de El, atunci justific starea mea şi frica mea, chiar şi pentru un scurt moment. Important este că obţin adeziunea cu Creatorul şi văd punctul din care tot ce s-a întâmplat ca fiind în El.

Din nou, foarte repede, pierd conexiunea cu Creatorul şi, din nou, sunt un nou născut, care și-a pierdut mama, care se uită prin jur şi nu o vede niciunde. Aceasta este o abordare egoistă, însă este deja cererea corectă pentru Creator. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala din 6/24/18, Pregătire pentru Congresul din Italia 2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă depunem eforturi spre unitate cu scopul de a împlini gândul Creatorului şi ca să ducem creaţia la corecţie, atunci vom vedea că nu putem să facem asta singuri. De aceea, ne întoarcem spre forţa superioară cu o rugăciune, ridicăm MAN, iar apoi, ca un răspuns la MAN, primim puterea pentru unitate.

În această unitate, care este obţinută cu ajutorul Luminii care reformează, numită Tora, începem să revelăm viaţa spirituală, nivelul superior, Creatorul; adică forţă superioară a dăruirii şi a iubirii devine revelată în interiorul conexiunii corecte dintre părţile sufletului colectiv. Iar noi revelăm o putere a unităţii şi a Luminii care este de 620 de ori mai mare. Cu alte cuvinte, Creatorul este revelat faţă de noi de 620 de ori mai puternic decât anterior şi, de aceea, într-un final, putem să-L observăm şi să ne conectăm cu El.

Dacă nu avem o mare nevoie pentru corectare şi dacă apropierea unuia faţă de celălalt nu ajunge la o putere necesară pentru a atrage Lumina care reformează, atunci nu vom primi Tora. Tora este o putere specială a Luminii care acţionează asupra eforturilor noastre spre unitate, atunci când ne-o dorim foarte mult, însă încă vedem că nu o putem obţine.

Diferenţa dintre dorinţă şi realitate, care declanşează durerea şi nevoia imensă pentru corectare în noi, se numeşte MAN (apele feminine). Cu alte cuvinte, este revelată marea diferenţă dintre Malchut (proprietatea feminină) şi Bina (apa). Ne dorim foarte mult să ne unim, să ne ridicăm la nivelul de Bina, dar ne regăsim pe noi înşine la nivelul de Malchut. Şi acest abis declanşează o reacţie de la Creator, de la forţa superioară, Lumina care reformează și care acţionează asupra acestui abis pe care l-am descoperit între Malchut şi Bina, între dorinţa noastră naturală de a primi şi aspiraţia noastră de a fi în dăruire.

Dacă descoperim acest abis între noi, atunci putem să revelăm Lumina superioară care va acţiona asupra lui. Lumina corectează abisul şi îl umple cu Lumina unităţii. Dorinţele noastre se unesc şi Creatorul este revelat în ele.

Dacă nu putem să descoperim acest abis cu suficientă putere, atunci înseamnă că suntem la nivelul de “patriarhi”, cărora încă nu le-a fost dată Tora, adică în starea dinainte de corecţie. Continuăm să existăm numai mulţumită sprijinului forţei superioare care aşteaptă momentul când vom putea să progresăm prin propria noastră putere. Aceasta este o etapă scurtă pe calea spre corecţie, care trebuie să fie completată cât mai repede posibil.

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 6/26/18, lecţie pe subiectul “Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă toate gândurile şi acţiunile mele sunt de la Creator, atunci care este rolul meu? Cum îl pot împiedica pe Creator să-şi facă treaba?

Răspuns: Uneşte-te. Conectează-te cu Creatorul în toate acţiunile Sale. Întreaga viaţă a unei persoane este construită pe întoarcerea sa constantă spre revelarea Creatorului, indiferent cum se manifestă.

Prin asta tu nu interferezi. Din contră, Îl ajuţi pe Creator să se reveleze în tine. Îi dai plăcere.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare din Facebook: Tot ceea ce ne înveți este psihologie pură a relațiilor dintre oameni. Ce are de-a face cu asta Creatorul, Lumina și toate celelalte calități?

Răspuns: Realitatea este că, Creatorul este obținut între oameni, când apare între ei o relație specială de dăruire și iubire. Nu dăruirea pământească, iubirea pământească, ci un nivel mai înalt, adică deasupra egoismului.

Pentru a mă înălța la nivelul următor, deasupra egoismului nostru, este nevoie de Înțelepciunea Cabla care, în principiu, se ocupă de acest lucru. Adică este psihologie, dar la nivelul următor, mai înalt.

În psihologia noastră pământeană, omul nu are nevoie să se schimbe în practică. Aici, el trebuie să primească Forța Superioară, iar Cabala îi explică cum să facă acest lucru. Primind această Forță el construiește peste sine însuși un alt om, complet diferit, care lucrează în iubire și dăruire pentru ceilalți, lucrează în afara lui. Adică, la nivelul material „sunt în mine”, iar la nivel spiritual, acționez „în afara mea”.

Psihologia materială nu se poate ocupa de asta; nu are instrumentele necesare, nu are puterea Luminii care poate schimba invers un om. De aceea, psihologia este psihologie și Cabala este Cabala.

Întrebare: Este posibil să spui că psihologia materialistă ne adaptează la realitatea pământeană, iar psihologia cabalistă la realitatea superioară?

Răspuns: Desigur, mă adaptez la un sistem diferit de relații, construit pe deconectarea completă de la egoismul meu și mă pun deasupra lui.

Din KabTv „Știri cu Michael Laitman” din 10/04/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș: Șlavei HaSulam (Etapele scării), „Scopul societății (1:1): Ne-am adunat aici pentru a stabili o societate pentru toți care doresc să urmeze calea și metoda lui Baal HaSulam, felul prin care să urcăm gradele de om și să nu rămânem ca animalele…”

Rabaș a scris primul articol despre munca în grup pe o hârtie de țigare, când stătea cu mine în parc pe o bancă. După aceea i-am adus o mașină de scris și ziua întreagă se auzea din camera lui zgomotul clapelor mașinii. Aceasta a fost viața lui. El a continuat să se gândească la modul corect în care să-și exprime gândurile. În timpul cât a scris articolele el a fost cu totul alt om.

Noi nici măcar nu ne putem imagina profunzimea muncii sale. Chiar și acum eu primesc doar stratul superior din scrierile sale.

Întrebare: Chiar și dintr-un articol pe care noi l-am studiat de 200 de ori?..

Răspuns: Nu contează. În Cabala nu există o divizare a informației pentru începători și avansați, fiindcă adâncimea textelor depinde numai de cititorul care le înțelege. În aceste articole el a expus aproape totul. Ele sunt concepute pentru cei care vor să se înalțe de la nivelul animal de dezvoltare la cel uman (Adam).

Din KabTv „Ultima generație” 26/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate realizările de ieri trebuie să se transforme în descendența de azi, altfel nu avansez. Pun un picior înainte și avansez, fiindcă același picior rămâne în urmă. Apoi iar, un pas înainte cu celălalt picior și înaintez astfel, încât el să rămână iar în urmă. De aceea, dacă azi m-am trezit într-o dispoziție proastă, dacă lecția de azi nu mi s-a părut incitantă, nu mi-a provocat aceeași ardere ca înainte, atunci trebuie să înțeleg că acesta este un semn de avansare. Acesta este exact modul în care avansăm.

De aceea, sunt fericit că am primit o îngreunare a inimii și nu sunt la fel de încitat ca un copil mic sau ca un începător care a descoperit Cabala. Acum am nevoie să obțin cel puțin aceeași trezire ca ieri, dar o fac deja prin munca mea și nu ca pe un cadou pe care l-am primit mai înainte de Sus.

Va trebui să mă analizez în mod constant dacă muncesc la trezire, la importanța scopului, la semnificația conexiunii care trebuie să devină pentru noi punctul central și la dorința mea pentru ea. Toate acestea înseamnă muncă, dar pentru asta eu sunt fericit, fiindcă dacă azi este greu pentru mine să muncesc, acesta este semn că ieri am făcut un progres bun. În fiecare moment mă analizez dacă am putut obține măcar aceeași trezire ca ieri, dar prin propriile mele eforturi. (Minutul 0:30)

Totul depinde de atitudinea noastră față de scânteia spirituală. Când simțim că ea se stinge, ne trage în jos sau ne înalță, avem ocazia să rămânem independenți de ea și să hotărâm noi înșine în ce stare va fi în noi această scânteie. Dacă o folosim corect, ea ne va trage întotdeauna înainte.

Scânteia este conexiunea noastră cu Creatorul, cu realitatea spirituală. Nu contează dacă această legătură este pozitivă sau negativă, cel mai important lucru este ca ea să existe! Noi trebuie să fim recunoscători pentru starea rea, la fel cum suntem și pentru cea bună. Din contră, când scânteia dispare, Creatorul îmi dă ocazia să o reaprind singur și să mă inspir. (Minutul 5:10).

Dezvoltarea în lumea corporală necesită, de asemenea, trecerea peste dezvoltările anterioare, dacă vrei să avansezi. Se întâmplă la fel în orice loc. Atunci, de ce este atât de dificil de acceptat acest lucru în dezvoltarea spirituală, că realizarea de ieri se schimbă azi în coborâre, într-un pas de la care noi trebuie să ne ridicăm?

În dezvoltarea corporală acest lucru este perceput ca un proces natural; până la urmă, suntem împinși înainte de forța egoismului. În Spiritualitate însă, este foarte greu de acceptat acest principiu, fiindcă avem nevoie să avansăm prin credință deasupra rațiunii, prin trezire spirituală și nu una egoistă.

Chiar dacă egoul nu vede niciun beneficiu pentru sine, niciun viitor, numai întuneric și asta nu ne împinge înainte, noi trebuie într-un fel să ne împingem singuri, să găsim o motivație spirituală.

Acest lucru este posibil numai în grupul de zece, prin unitatea noastră. Dacă toți ceilalți, cu excepția unuia care este în coborâre, își conectează punctele din inimă deasupra egoului, călcând pe el și, în acest fel, raportându-se la prieteni, ei îi dau puterea spirituală.

După ce descoperă că unul din prieteni este în coborâre, ceilalți nouă își revelează egoismul și îl coboară la valoarea minimă, în timp ce înalță conexiunea lor, punctele lor din inimă, scopul Creației și pe Creator. Atunci, această prăpastie dintre conexiunea în grup și deconectarea din el, dintre aprecierea spiritualității și desconsiderarea ei, produce presiunea cu care îl pot influența pe prietenul căzut, dându-i forță spirituală. El se trezește de la această forță și poate să o folosească pentru a avansa și a se încorpora în grupul de zece. De fapt, prin căderea lui, el devine motiv pentru urcarea comună. (Minutul 14:40).

Dacă un prieten a fost trântit, cum îl pot ajuta ceilalți? Simpla persuasiune și încercarea de a-l inspira încă nu înseamnă muncă spirituală. Acesta este modul în care susținem un om în lumea corporală.

Forța Spirituală este credința de deasupra rațiunii, dăruirea este deasupra primirii, Bina este deasupra lui Malhut, este decalajul dintre aceste două puncte. În timpul coborârii, aceste două puncte se întâlnesc și prăpastia dispare; nu există sus și jos, totul este gri. (Minutul 28:50).

Când un prieten este în coborâre, noi îl susținem și începem să-l influențăm prin decalajul dintre punctul grupului nostru spiritual și punctul corporal care există în noi. Îi vorbim despre percepția noastră a urcării spirituale, despre unicitatea și grandoarea ei în comparație cu punctul corporal.

Pentru asta, trebuie în primul rând să ajungem la un acord, la conexiune și la înțelegerea reciprocă. Apoi, din cele nouă puncte ale noastre de Bina și cele nouă puncte de Malhut, dăruim prietenului nostru și îl reînviem. Prin acest decalaj (prăpastie) atragem Lumina Reformatoare și i-o trimitem lui, el ni se alătură și, împreună, ne înălțăm la gradul următor.

Deci, cine salvează pe cine? Urcarea spirituală se întâmplă totdeauna în acest fel. În funcție de sistemul general, Creatorul alege cui să dea coborâre la un anumit moment dat, pentru ca întregul grup să avanseze prin el. (Minutul 30:20)

Prietenul căzut nu se poate ridica singur, el moare sau este prizonier, înlănțuit în egoismul lui. Însă prietenii lui vin și îl salvează. Chiar dacă cuvintele în sine nu sunt atât de importante, lucrul principal este să conectăm împreună punctele noastre și acolo să se simtă măreția Creatorului, a grupului și a punctelor de înțelegere a micimii dorinței de plăcere.

Dacă există un astfel de acord între cei nouă prieteni, atunci cel de al zecelea prieten va primi negreșit trezirea. El nu va putea să o evite, fiindcă ei sunt primele nouă Sfirot, iar el este Malhut. Dacă el primește acum o cădere, nu poate să facă nimic singur, iar ei, din contră, pot face totul. Atunci ei îl folosesc ca pe o pârghie, fiindcă, în acel moment, el este noul Malhut al grupului. (Minutul 32:10)

În munca spirituală există totdeauna o diferență între bine și rău din punctul de vedere al punctului egoist și o diferență între binele și răul spiritual. Trebuie să creez o prăpastie între ele: în ce măsură este mai jos dorința mea de a fi în egoism față de dorința de a fi în dăruire, în adeziune cu Creatorul prin grup. (Minutul 34:30)

Prietenul căzut primește trezire de la ceilalți nouă prieteni conectați împreună, fiindcă ei multiplică forța lor de 620 de ori prin Lumina unității. Nu este o forță mărită de nouă ori, ci una mărită de 620 de ori. Cu această forță îl influențează ei și nimeni nu se poate opune la o astfel de forță puternică. (Minutul 38:15)

Ajutând un prieten, îi permitem să simtă diferența dintre valoarea spiritualității în comparație cu corporalul. Suntem de acord că există într-adevăr probleme corporale, dar ele sunt nesemnificative pe lângă Spiritualitatea și conexiunea noastră, prin care ne conectăm cu Forța Superioară, cu eternitatea și perfecțiunea.

Anulându-ne și conectându-ne pentru a-l ajuta pe prieten, generăm o Forță Spirituală de dăruire. Apoi, cele nouă puncte de Keter și nouă puncte de Malhut se conectează împreună și avem Keter mare și Malhut mare și o mare diferență între ele, în măsura în care Keter se află deasupra lui Malhut. Prin această prăpastie ne influențăm prietenul și îl reînviem.

Conexiunea este cea care ne schimbă influența de la corporal la Spiritual. Până la urmă, o facem pentru scopul spiritual și construim un Kli spiritual din nouă vase egoiste. Prăpastia influențează prietenul și îl reformează.

Funcționează ca un leagăn: unul coboară, apoi celălalt. De fiecare dată când cineva este jos, toți ceilalți sunt deasupra, împotrivindu-se, ajutându-l și, astfel, toată lumea se ridică. Primim de Sus astfel de oportunități pentru a avansa.

Prăpastia care trezește un prieten este diferența dintre suma a nouă Keter și nouă Malhut care sunt în cei nouă prieteni, diferența dintre valoarea spiritualității și valoarea corporalității: măreția Creatorului față de măreția Creației, această lume, egoismul nostru.

Prietenul a căzut, pentru că Keter și Malhut ale lui s-au contopit și el a rămas doar cu un punct de existență animalică. Numai la gradul de om există diferență între Keter și Malhut, între măreția Creatorului și măreția Creației. Dacă această diferență nu există, ducem o existență animalică. (Minutul 39:42)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 18/06/18, Topic: „Să topim inimile într-una singură” (Pregătire pentru congresul din Italia 2018)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Timpul este cel care ne produce confuzie. Dacă nu ar fi trecut, prezent și viitor, ci numai un punct în timp, un moment, am fi trăit o altă realitate. Avem o problemă, fiindcă nu știm ce ni se va întâmpla în momentul imediat următor, deoarece este ascuns.

Pe de altă parte, este minunat că nu ne cunoaștem viitorul și nu putem prezice nimic. Până la urmă, asta ne dă șansa să avem nevoie de Creator! Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l obținem: nevoia pentru ajutorul Creatorului, pentru revelare a Lui.

El trebuie să fie revelat, altfel, nu pot exista nici măcar în simpla formă egoistă, nu îmi pot organiza viața. Am nevoie să apară Creatorul, fiindcă numai El știe cum să stabilizeze și să aranjeze totul pentru a putea trăi cu încredere. Acest lucru este necesar pentru mine, chiar și în mod egoist, fiindcă nu este vorba încă de dăruire.

Sunt exerciții speciale care pornesc din egoism, din această lume, din dorința de plăcere și care continuă până la cele mai înalte culmi, în dorința de dăruire. Singurul scop al tuturor acestor exerciții este de a simți nevoia pentru Creator.

De aceea, vrem să accelerăm timpul și să ne aducem la starea de incertitudine totală față de următoarea clipă, să ne simțim dependenți de necunoaștere, de soartă și de impredictibilitatea momentului următor. Frica în fața incertitudinii nu dispare până la finalul tuturor corectărilor, până la ultimul grad al scării spirituale.

Dacă vrem să accelerăm timpul, trebuie să găsim niște trucuri care să ne permită să raportăm totul la Forța Superioară. Atunci, „copiii lui Israel vor geme sub muncă și vor striga, iar strigătul lor va urca la Dumnezeu datorită muncii. Și Dumnezeu le va auzi gemetele” și El le va răspunde și îi va aduce mai aproape. Apoi, la următorul grad, din nou ne vom regăsi neajutorați, suspendați între cer și pământ, într-o așa măsură că vom fi panicați și morți de frică. În condiții minore, însă, omul nu va avea nevoie de ajutorul Creatorului.

De aceea, trebuie să fim fericiți că am obținut starea în care putem deja să practicăm măcar puțin acest lucru. Aceste exerciții ne vor ajuta să înțelegem ce înseamnă să te ridici deasupra rațiunii și să fii suspendat în aer, ce înseamnă să nu simți pământul sub picioare și să nu ai nimic de care să te agăți când totul se agită. Aceasta este o stare specială de la care începe Spiritualitatea.

Dacă omul se face complet dependent de Creator și nu de sine însuși, dacă nu simte nicio susținere în percepția sa egoistă, în timp, mișcare și spațiu, atunci acesta este un mare succes. În acest fel, el începe călătoria sa pe calea spirituală. (Minutul 11:17)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 22/06/18 – Topic: „Uniți într-un singur grup de zece”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→