Oamenii vad Pastele ca sarbatorirea istoricului exod din Egipt. “Eram sclavi si am construit cateva orase si piramide pentru Faraon, iar apoi am iesit in libertate”. Totusi, in realitate nu sarbatorim o data in calendarul istoric. De fapt, situatia astazi este mai rea decat atunci. Este suficient sa compari situatia natiunilor lui Israel in Vechiul Egipt cu situatia actuala si fugi inapoi sa pupi mana Faraonului, rugandu-l sa te primeasca inapoi.

Evreii  au trait in tara lui Goshen, care a fost cea mai favorabil parte a Egiptului cu cel mai fertil sol si abundand de animale. Poti face ce vrei pentru ca Faraonul nu conduce acolo, dar te protejeaza si pe tine. Nimeni nu se atinge de un fir de par de-al tau, ciuberele tale sunt pline de carne, plasele tale pline de pesti, iar magaziile tale pline de produse. Esti scalv doar pentru ca trebuie sa il asculti pe Faraon. Asta inseamna : sa actionezi la ordinele egoismului tau, nimic mai mult de atat.

Evreii au avut o viata minunata  si nu intamplator s-au plans lui Moise in desert “Unde sunt carnea si pestele, unde este ceapa si usturoiul pe care le-am mancat in Egipt ?  Vietile noastre erau in regula, unde ne-ai adus acum ?“

Deci despre ce ne amintim in aceasta sarbatoare? Am fost inconjurati de inamici in felul in care suntem acum? Dimpotriva, am avut toate favorurile la dispozitia noastra si puterea Faraonului ne-a protejat de inamici. In tara sa ne-a permis sa locuim cum am vrut, chiar in teritoriu separat si dupa legile noastre. Deci ce era asa de rau comparativ cu situatia actuala ?

Asa cum Baal HaSulam scrie, daca Evreii astazi s-ar putea risipi in toate tarile din Diaspora, atunci nimeni nu ar mai ramane in Israel. Trebuie sa intelegem : Egiptul devine o inchisoare doar atunci cand incepi sa te gandesti la exilul spiritual, cand iti lipseste Creatorul. Daca nu pentru nevoia de mantuire spirituala, Egiptul chiar prin el este o tara in care curge laptele si mierea. Aici ai totul in afara de Creator, in afara de raspunsul la intrebarea despre semnificatia vietii. In rest ai totul din belsug. Traiesti viata unui rege si iti lipseste doar un lucru, « Vreau daruirea si dragostea pentru aproapele meu ».

Cand iti doresti anume asta, atunci Egiptul iti va parea ca exil. Este singurul lucru care lipseste aici – dragostea pentru aproapele tau. Astfel, se pare ca sarbatorim Pastele pentru comemora viata buna din Egipt si nu mantuirea, de care nimeni nu are nevoie cu adevarat. De fapt, iesirea din Egipt inseamna sa arunci tot ce ai in afara de dragoste.

Simtim ca suntem in exil? Dimpotriva, oamenii nu inteleg despre ce se vorbeste. Dar dragostea pentru aproapele tau a devenit singura dorinta. Moise ii cere Faraonului « Lasa-mi oamenii sa plece ! Vreau sa plec ! » La care Faraonul raspunde, « Ce iti lipseste Moise ? Ai crescut in bratele mele. Ramai ca si Print al Egiptului. Fii Print! De ce provoci o revolutie aici? De dragul aproapelui? Ai innebunit!”

Doar la sfarsitul drumului Egiptul a devenit o tara a exilului pentru noi. Dar pana sa se intample asta, ne-am saturat cu de toate, in afara de daruire.

Astfel incat acum celebram acesta sarbatoare pentru a onora faptul ca odata ne-a lipsit dragostea pentru aproapele nostru. Daca ar fi fost posibil sa explicam asta oamenilor si sa le aratam adevarata situatie astazi. Astazi am mai dori sa renuntam la tot in vietile noastre bogate de dragul dragostei pentru aproapele nostru, a Ceatorului, a prietenilor, de dragul garantiei reciproce si emaptiei reciproce ? Suntem aproape de asta ? Meritam sa sarbatorim mantuirea ?

Asta inseamna sa vorbesti despre eliberarea de egoism, cand egoismul are totul, totusi vreau sa fug de el. Urasc abundenta si nu o doresc. Nu doresc sa adun mancarea, nici siguranta, nici comfortul, nici sanatatea, nimic. Sunt gata sa ma inec in apele Marii Marginale sau sa ma usuc de sete in desert – orice ca sa rup legaturile.

Deci ne dorim cu adevarat libertatea?

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Pe ce ar trebui sa se concentreze Kli-ul lumii acum pentru a simti ca suntem in Egipt si sa  isi doreasca cu adevarat sa iasa din el?

Raspuns:  Trebuie sa ramanem in ascensiune in locul caderii. Fiecare dintre noi si noi toti impreuna nu ar trebui sa cadem sau sa ne instrainam de ordinea stabilita pentru ca aceasta cu siguranta ne va azvarli jos.

Ar trebui ca foarte repede sa ne intoarcem catre saptamana Pastelui si sa ne pregatim, intelegand ce inseamna exodul din Egipt. Trebuie sa ne pregatim pentru aceasta inspiratie si pentru acest mare val cu toata energia noastra. Cu cat mai intensa aspiratia noastra va fi, cu atat mai mult vom fi influentati de Luminile Sarbatorii Pastelui.

Trebuie sa actualizam aceasta chiar acum. Mai intai de toate, trebuie sa fim uniti. Nu este o singura persoana care iese din Egipt, ci toti, fara exceptie : femeie, barbat, copil si batran. Aceasta este unirea referitoare la exodul comun. Aceasta este aceea la care trebuie sa ne gandim, si constant sa pastram intentia.

A ramas mai putin de o saptamana pana la sarbatoare. O “ sarbatoare “ este un semn extern, dar folosind aceste sapte zile vom fi capabili sa ne unim, sa creem o asemenea conexiune si sa alcatuim asemenea intentii la lectii incat vom “ face un salt “ drept inainte.

Unii oameni experimenteaza o cadere iar altii – o urcare. Altii inca sunt infrigurati in ce privesc schimbarile care vin. Dar avem nevoie de toate aceste stari. O persoana trebuie sa pretuiasca o cadere la fel de mult ca o ascensiune pentru ca nu le poti avea una fara cealalta.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/12/11 Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Ce semne ne pot ajuta spunandu-ne daca o persoana avanseaza in studiul Cartii Zohar?

Raspuns: Este irelevant ce carti studiati in aceasta privinta pentru ca in afara de studierea Cartii Zohar noi studiem deasemenea Talmud Eser Sefirot la fel de bine ca articole si scrisori de Baal HaSulam si Rabash care explica cum sa avansezi in directia unitatii dintre noi si catre studiu reciproc. Ei ne ajuta sa ne organizam corect. Dupa ce ne organizam intr-un grup de studiu incepem sa studiem Kabbalah actuala.

Scopul grupului de studiu in Kabbalah nu este de a studia materialul ci sa aspire prin citirea lui sa realizeze “ Segula, “ insemnand sa evoce de la un nivel superior influenta Luminii asupra noastra. Daca pe parcursul studiului noi ne dorim ca Lumina sa devina revelata in unitatea noastra, apoi prin acest efort noi construim nivelul superior iar apoi eforturile noastre  atrag implinirea acelui nivel.

In orice caz, daca studiem incercand doar sa intelegem materialul, atunci noi nu studiem Torah. Aceasta este pentru ca Torah se refera precis la efortul nostru si la aparitia unui nou nivel in el.

De aceea, progresul in studiul primelor surse de baza ( Zoharul, cartile lui Ari, si Talmud Eser Sefirot ) este determinat de forta aspiratiei tale de a revela urmatorul nivel din tine, in locul dorintei de a cunoaste materialul.

Nu este nici un progres in intelegerea sau acumularea cunostintei pentru ca anterior senzatiei lumii superioare toate notiunile noastre despre ea sunt incorecte.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah4/12/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Pot spune cu speranţă şi încredere că suntem în pragul acţiunilor cu adevărat spirituale. Dacă ne convingem noi înşine că ele devin revelate în interiorul conexiunii dintre noi şi că acolo este revelat Creatorul, dacă ne dorim asta, atunci toate oportunităţile se găsesc în faţa noastră.

Intrarea ne-a fost deschisă de sus şi acum este rândul nostru să facem câţiva paşi pentru a intra înăuntru. Şi aceşti paşi sunt chiar uşor de făcut, pentru că ei sunt asiguraţi de unificare. Nu merge înainte fiecare persoană, de una singură, ci merge în interior, către centrul nostru comun unde îl vom revela pe Creator prin împingerea noastră comună către iubire, empatie şi dăruire reciprocă.

Acest timp a venit cu adevărat. Nu mă compar cu Avram sau Moise, dar stările care devin revelate apar la fel ca atunci. Haideţi să facem un efort şi veţi vedea că acest lucru se întâmplă cu adevărat.

Începem să facem acţiuni reciproce care ne aduc revelaţia Torei, adică revelaţia Luminii care corectează înclinaţia rea şi ne revelează Creatorul înăuntrul nostru.

Vorbesc de asta la modul cel mai serios. Dacă acum 9 sau 12 luni acest lucru nu îmi părea aşa de realist şi concret, acum văd că noi chiar suntem, fără doar şi poate, capabili de asta. Am primit permisiunea de sus şi acum totul depinde de noi: Ne vom asuma asta sau nu? Să o neglijăm ar fi o greşeală gravă, care ar aduce mari necazuri.

Sper foarte mult ca sărbătoarea de Paşte, vizita mea la grupurile din afara Israeluli, Congresul de la Moscova şi alte evenimente vor servi ca o bună pregătire. Este posibil. Totul ne este deschis şi întreaga lume ne ajută. Tot ceea ce se întâmplă în lume este doar ajutor pentru a ne împinge mai departe.

Totuşi, trebuie să avem grijă. În una din scrisorile sale, Baal HaSulam scria următoarele studenţilor săi: Acum un an starea voastră era mult mai bună, dar acum sunteţi în cădere. Totuşi, nu pierdeţi încrederea în milă. Poate veţi avea succes din nou.

Acum, timpul deşteptării de sus a venit şi de sus ni s-a dat o oportunitate. Totuşi, acesteia trebuie să îi ataşăm o deşteptare de jos. Nu poate fi nicio păsuire, toleranţă în această privinţă.

Trezirea de sus este un foarte mare ajutor. Asta pentru că nu trebuie să îl convingem pe Creatoru că aveţi o dorinţă bună. El Însuşi v-a dat această oportunitate Doar cereţi-mi Mie şi Eu voi plăti pentru ea. Poţi lua marfa, vânzătorul va înregistra datoria în carte şi tu o vei plăti mai târziu. Mai întâi intră în spiritualitate şi apoi o vei plăti înapoi.

În acest fel avansăm. De fapt, nu ne putem descurca fără forţa spirituală, dar atunci când o avem, putem face acţiuni spirituale şi vom returna datoria mai târziu. Acum avem şansa să primim un împrumut şi să obţinem lumea spirituală. Şi mai târziu vom plăti pentru el – nu este nicio problemă.

Deci, haideţi să sperăm că vom înţelege ce fel de oportunitate avem înaintea noastră. Va fi de neiertat să o pierdem, neunindu-ne, aşa cum trebuie.

Depinde foarte multe de cum folosim timpul nostru. Momentul prezent este foarte important. Şi nu trebuie să vă uitaţi la lumea externă, aşteptând ca ea să avanseze azi sau mâine. Asta nu depinde de noi.

Din discuţia la masa de seară 4/9/11

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce îi lipseşte grupului ca să poată ieşi din Egipt (sclavia egoismului)?

Răspuns: Ne lipseşte grija unul pentru altul, un sentiment că nu vom putea ieşi decât dacă o facem împreună.

Vă amintiţi condiţiile în care Faraonul a fost de acord să-l lase pe Moise să plece? La început le-a permis lui Moise şi câtorva altor persoane. Apoi a fost de acord să elibereze doar un trib al lui Israel. După aceea a spus că numai bărbaţii pot pleca, lăsând femeile şi copii în urmă. Dar Moise nu a fost de acord cu asta. Apoi Faraonul a spus că pot pleca dar fără vite. Moise nu a fost de acord nici cu asta.

Moise şi Faraonul au continuat să negocieze până când poporul Israel a fugit din Egipt luând cu ei toate posesiile lor, chiar şi ce aparţinea egiptenilor. Traversăm un întreg proces înainte să ne pregătim să ieşim din Egipt.

Ne lipseşte încă îngrijorarea reciprocă că dacă nu ne îngrijim unul de celălalt, nu vom scăpa din Egipt. Fiecăruia trebuie să-i pese de toată lumea, şi dorinţa mea determină cât de puternică îngrijorarea mea va fi. Aprind inimile celorlalţi cu inima mea. Trebuie să mă îngrijesc ca fiecare dintre noi să se ridice deasupra propiului ego şi să se conecteze deasupra lui cu punctele din inimă. Hai să avem cu toţii o dorinţă mare; altfel, el va face o gaură în barca noastră comună.
Din partea întâi a lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Unde e Creatorul în întreg sistemul lumilor?

Răspuns: Creatorul este peste tot. Sistemul lumilor există numai în relaţie cu noi. Să spunem că exist în mijloc iar toate nivelurile mă înconjoară precum inele de expansiune ale câmpului forţei superioare.

Creatorul umple întreg universul. Pentru el nu există mare sau mic, interior sau exterior. Toate diviziunile există numai în relaţie cu mine. Există numai în punctul central iar eu trebuie să mă extind, să-mi extind simţurile şi corecţiile pentru a înţelege o lume, apoi alta, a treia, şi tot aşa. De fiecare dată egoul meu creşte de la nivelul 1 la 2, 3 şi 4. îmi corectez egoul şi astfel ajung la a dărui.

Astfel includ toate lumile în interiorul meu. Înainte ele păreau că există în afara mea, dar acum le reîntorc în mine, în dorinţele mele interioare.
Din partea întâi a  lecţiei zilnice de Cabala din 4/8/2011, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Dupa conventia WE! cum ne putem pastra  noi in aceasi stare pe care am obtinut-o acolo, din moment ce de obicei urmeaza o cadere dupa?

Raspuns: Nu ne putem permite noua insine sa intram intr-o cadere, in acelasi fel in care o mama nu poate spune ca este bolnava cand are bebelusul in brate. Exista situatii in viata unde necesitatea eclipseaza totul. Doar daca mama este pe patul de moarte ar trebui ca altcineva sa aibe grija de bebelusul ei.

De asemenea, in cazul nostru, noi nu avem timp sa luam o pauza, sa ne spalam pe maini si sa ne angajam in discutii inutile, sau sa intram in caderi. Lumea din jurul nostru se dezvolta foarte rapid iar noi ramanem in urma, dar suntem obligati sa pasim in ritm cu ea.

Din ce in ce mai mult incepem sa simtim cat de mult lucrurile rele care se petrec in lume sunt conectate de noi pentru ca noi ramanem in urma cu corectiile noastre ce trebuiesc facute. De aceea eu nici macar nu imi permit mie insumi sa am ganduri despre o cadere in urma conventiei. Aceasta este imposibil!

Pe deasupra, pana in vara vom trece printr-o serie de evenimente importante, incluzand conventii in Italia,Spania si Moscova. Trebuie sa ne unim cu totii si sa ne pregatim pentru ele. De aceea, nu avem nici un fel de pauze de luat din moment ce totul este foarte comprimat in timp. Iar acesta este un lucru bun pentru ca, corespunde vitezei cu care schimbarile se petrec in lume.

Din lectia din 3/25/11

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Unitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Este vreo diferenta in procesul de corectie al unei persoane daca citeste din sursele Cabaliste dintr-o carte sau de pe ecranul calculatorului?

Raspuns: Cand vorbesc despre ceva, in mintea mea imi imaginez sursa cuvintelor mele : o carte sau cuvintele lui Rabash. Niciodata nu am avut aceasta intrebare pentru ca la acel timp nu o puteam avea ; de aceea, nu am un raspuns clar. Dar in opinia mea, nu exista nici o diferenta.

Exista oameni care sunt obisnuiti sa citeasca texte scrise, si exista cei care s-au obisnuit sa citeasca de pe monitor. Deschid cartile doar in timpul lectiilor. Toate cartile noastre pot fi gasite si si descarcate de pe website. Se poate adapta nevoilor lui sau ei: sa faca note, sa schimbe marimea literelor si asa mai departe. Totusi, este foarte important sa deschidem o carte printata.

Cred ca toate cartile noastre ar trebui sa fie de gasit in biblioteca fiecarui prieten. Pentru ca, o carte este mai mult decat o colectie de pagini tiparite. Este o reflectare a obiectului spiritual, o anumita idee care contine un inteles profund.

Prototipul cartii si predecesorul ei este sulul (Megillah), de la cuvantul “Gilui”, insemnand revelatie. Incearca sa citesti din carte si de pe monitor : o sa vezi o mai mare profunzime cand citesti paginile scrise.

In timpul lectiilor noastre, cand milioane de oameni studiaza impreuna, as dori ca toti sa citeasca din carti si sa se vada intre ei pe monitoare.
Din Lectia 4, Conventia WE! 4/2/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Cum este intentia noastra in timp ce citim Zohar diferita de intentia de a castiga la loterie? Nu este egoista in ambele cazuri?

Raspuns: Un copil care se joaca cu jucariile sale nu stie de fapt ce face. Desface jucariile, le asambleaza, le strica, si in acelasi timp invata, creste, si castiga intelepciune. Daca nu i-ar fi fost daruite jucariile care sa il dezvolte, daca ar fi trait in padure, ar fi crescut ca un animal.

Este uimitor cata intelepciune punem in jucarii, imbunatatindu-le si adaptandu-le fiecarui grup de varsta, ca sa le dam posibilitatea ca din nou nascuti sa devina in cativa ani scurti, o parte a lumii moderne!

Jocurile sunt un angajament foarte serios, si toata dezvoltarea noastra se face prin ele. Jucand un joc inseamna ca incerc sa ating un stadiu mai inalt decat cel actual. Acel grad imi este necunoscut, dar aspir la el. Jocurile inseamna dezvoltare, doar cuvantul joc ne induce in eroare.

Suntem in aceeasi situatie. Daca suntem ocupati cu ceva serios dar nu intelegem asta in acel stadiul urmator, este numit joc. Singura intrebare este daca jocul nostru are putere de dezvolatre sau nu. Daca ma joc cu animalele in padure, asta nu aduce Lumina care Reformeaza; nu exista un impact al dezvoltarii. Asta inseamna ca voi ramane la stadiul animal pentru ca asta imi este mediul.

Dar daca, cu ajutorul Luminii Inconjuratoare care imi straluceste in timp ce citesc Zohar, fac ca mediul lui Rabbi Shimon sa fie o parte al meu, ma asociez unui grad mai inalt. Apoi progresez la gradul Uman.

Din  Lectia 4, Conventia WE! 4/2/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Conventia mondiala WE! care a avut loc în New Jersey a fost prima convenţie la care deja am simţit că nu contează unde suntem. Oamenii au simţit acelaşi lucru indiferent de locul unde au fost.

Şi nu a fost pentru că am învăţat să facem acest lucru într-un fel, ci pentru că am urcat mai sus de sistemul conexiunii noastre virtuale, materiale şi prin virtualitatea care ne conecteaza, deasupra ei, am inceput sa simtim sistemul spiritual de conectare.

Acum, continuam această convenţie mai departe de la  acelaşi grad pe care l-am atins. Noi atasam toate dificultăţile şi problemele care ne devin dezvaluite la aceeaşi ascensiune. Nu poate fi o ascensiune fără dificultăţi, deoarece este întotdeauna greu de urcat, la fel ca si cum ai urca un munte. Acesta este motivul pentru care ne sunt acum revelate diferite probleme, depresie, confuzie, diverse întrebări care cer să fie rezolvate şi lucreaza printre noi ca să se ridice la un nivel calitativ nou

Suntem pe cale de a avea o convenţie mare în Moscova, şi înainte de aceasta, două întâlniri cu grupurile noastre în Italia şi Spania. Este necesar să ne pregătim pentru această convenţie. Altfel, de ce o avem, pana la urma? Trebuie sa dezvoltam o dorinţă mare, puternica şi la convenţia următoare sa ne vedem deja la un nivel calitativ complet diferit faţă de cel precedent.

Ceea ce am atins la convenţia din America este bun. Dar convenţia următoare trebuie să ne dea senzaţia că suntem într-un singur loc, mai degrabă decât în ​​locuri diferite în senzaţia noastră. Acesta este scopul nostru.

La convenţia precedentă ne-am aşezat la ecranele computerelor noastre, ridicandu-ne usor deasupra acestei virtuale conexiuni. Aproape toti dintre noi am simţit cum în fiecare colţ al lumii, la toate convenţiile oglinda, oamenii au avut acelaşi sentiment de bucurie şi de inspiraţie şi aceleaşi gânduri. Dar cu toate acestea, oamenii au considerat că acestea au fost în locuri diferite – în Israel, în New Jersey, în Toronto, la Moscova, în Sao-Paulo şi în alte oraşe şi ţări, ca si cum acestia au fost toţi împreună.

Acum trebuie sa atingem senzatia ca nu suntem situati în locuri diferite, ci într-un spaţiu spiritual, unde suntem conectati împreună. Trebuie să dezactivam „ca si cum”,  iluzia virtuala, şi sa atingem starea de a fi toţi împreună. Nu există limite sau distanţe pentru senzaţii şi aceasta este ceea ce trebuie sa atingem.

Acesta este obiectivul nostru la următoarea convenţie: Trebuie să ne separam complet de locatiile geografice şi de conexiunea virtuala. Adevărat, toate acestea exista. Dar mai presus de toate acestea vom atinge foarte repede senzaţia că suntem într-un loc spiritual, mai degrabă decât în ​​orice locaţie materiala. Aceasta este ceea ce noi ar trebui să atingem, la convenţia următoare.

Şi acum trebuie să lucrăm în acest sens. Dacă acesta este scopul pus în faţa noastră, atunci trebuie să ne formăm o dorinţă comună, trebuie să-l atingem. Trebuie sa vorbim despre acest lucru, munca în această direcţie, şi poate sa scriem mai multe melodii şi să organizam mai multe evenimente şi adunari de prieteni .

Totul trebuie să fie făcut de dragul acestui scop: sa fim intr-un singur loc, insemnand intr-o singura dorinta, pentru ca “loc” in spiritualitate inseamna “dorinta”. Acest lucru este deja numit “ca un singur om cu o singura inima”. Aceasta este ceea ce trebuie să atingem, si se intampla treptat, pas cu pas, de la o convenţie la alta. Acesta este scopul.

De la Lecţia de pe 4/8/11, „Prefaţă la Ptiha”

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→