Istoria umanitatii este istoria dezvoltarii egoiste. Astazi suntem martorii felului in care egoismul nu mai poate aduce satisfactie oamenilor. Mai demult, tanjem dupa viitor. Voiam sa cumpar o masina, un iaht, un avion si asa mai departe. Acum insa, dorinte profitabile si promitatoare nu ma mai rascolesc. De altfel, mereu caut placere in ceva nou, insa nu a mai ramas nimic nou.

Senzatia de implinire, de placere in dorintele mele este, de fapt, senzatia vietii in mine. Daca nu simt implinirea dorintei, nu exista viata chiar din momentul in care dorinta este moarta. Astfel, neajutorat, imi doresc chiar sa mor, ca sa nu mai simt aceasta goliciune interioara. Aceasta este lista veche de secole care ne propulseaza spre viitor.

In zilele noastre, umanitatea creaza, in mod inconstient, probleme si confuzii si actioneaza in mod prostesc, numai ca sa nu mai simta vidul interior. Oamenii vor sa lupte, fac revolutii, fac  orice ca sa simta macar un pic de implinire, indiferent cat de negativa. De exemplu, daca nu am am apetit, iau ceva acrisor ca sa simt pofta de mancare si sa ma simt bine.

Daca nu alegem cursul corect, un asemneea comportament ne va conduce spre razboi. Si vom ceda in asa fel ca, mai tarziu, ne vom simti un pic mai bine: In cele din urma, avem pentru ce trai. Intr-adevar, de ce sa nu luptam ca sa ne improspatam si sa ne reinoim?

Este o problema foarte mare. Guvernele si media sunt extrem de constiente de asta. De aceea ei tot incearca sa induca in eroare publicul prin furnizarea de tot felul de exaltari din partea lor care sa indemne oamenii sa faca ceva si sa primeasca satisfactie din asta. Altfel, oamenii se vor confrunta cu goliciunea si vor incepe sa-si tranteasca liderii de pe tronuri, vor depasi toate limitele si se vor sinucide ca sa scape de disperare.

Va fi imposibil sa fie controlati. Cum poate cineva sa guverneze o persoana careia nu-i pasa si nu se bucura de nimic? Deci, omul trebuie sa inteleaga ca publicul este manipulat la scara mare, inclusiv prin internet. Nu este un accident ca a luat o asemenea amploare si nu este deloc surpinzator ca e atat de accesibil si tinde sa patrunda in fiecare casa. Nu este pentru noi – este pentru ca ei sa ne poata controla pe noi.

Acesta este unicul mod in care pot fi controlati oamnii azi, prin prezentarea de „surse de venit” aditionale, adica implinire. Altfel, persoana va dori sa faca orice este nevoie, caci viata fara placere isi pierde orice valoare pentru ea.

Din aprtea a patra aLectiai zilnice de Cabala din 21.03.2011, Principiile educatiei globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cât de multă ură trebuie să se reveleze între prieteni, astfel încât să se ajungă la o rugă reală pentru corectare?

Răspuns: Prima Reshimo (genă informațională) a spargerii care mă separă de ceilalți trebuie să răsară complet în mine. Apare într-o asemenea măsură încât nu doar că îi disprețuies și îi ignor dar, de fapt, vreau ca ei să sufere, mă separ de toți și mă gândesc că este mai bine să fiu pe cont propriu, să studiez acasa și să nu am nicio conexiune cu ceilalți.

Oamenii chiar îndrăznesc să îmi ceară lecții private. O persoană nu înțelege că întreaca actualizare a metodei spirituale se petrece în grup. Și, după această bătălie interioară și respingere, deziluzie și disperare, în timp, o persoană începe deodată să vadă conexiuna sa interioară cu prietenii. Este ca și cum ar înceta să mai observe corpurile lor corporale și fețle lor. Începe să intre în ei intern și să simtă dorințele lor interioare pentru spiritualitate, chiar cele pe care ei nu le simt. Dar ea este practic capabilă să le atingă sufletele.

Și așa poate spune cineva că a ajuns aproape de unificarea cu prietenii. Dar, în acest punct, descoperă cât de incapabilă este să se unească cu ei și că are nevoie de ajutorul forței superioare. Dorește să găsească această forță înăuntrul acestei uniuni, astfel încât să se conecteze și astfel obține realizarea. Este o muncă pas cu pas a realizării sinelui, a stărilor din ce în ce mai adânci.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Totul depinde de intentia cu care o persoana abordeaza mediul, inca de la inceput. Vine spre mediu (profesorul, cartile si grupul) pentru a avea profit in mod egoist si ca sa primeasca cunoastere, statut, sa-si satisfaca mandria? Sau vrea sa primeasca de la mediu calitatea altruismului, forma Creatorului care se ascunde in interiorul societatii?

Daca persoana abordeaza corect mediul, societatea,  va gasi calitatile  Creatorului acolo. Asta se numeste: „Creatorul locuieste printre oamenii Sai”. Acesta este testul principal al atitudinii persoanei.

In mod natural, chiar la inceputul drumului, venim cu dorinte egoiste obisnuite, acceptate in aceasta lume. Si chiar daca suntem gata sa ascultam frumoasele cuvinte despre iubirea celorlalti si altruism, totusi calculam sa obtinem ceva pentru egoismul nostru.

Si numai cu conditia ca omul se afla in mediul corect pentru o perioada de timp considerabila si absoarbe formele sale externe de altruism, coborandu-l in fata profesorului, al cartilor si al grupului, primeste, treptat, de la acestea forta pentru a intelege si a simti spiritualitatea, forta unificarii. Aceasta forta il ajuta sa isi dea seama ca unificarea nu este atinsa prin actiuni externe : strigand, sarind sau manifestand bucurie, ci cere o munca interioara ascunsa si constanta, invizibila ochilor.

Aceasta munca este intreprinsa in ceea ce numim „noapte”. Si atunci incepe persoana sa obtina, treptat, proprietatea altruismului. Tranzitia are loc in timpul cand persoana incepe sa vada mediul, potentialul lui interior ca pe o forta care o poate corecta. Intelege ca, fara aceasta forta, e pierduta. Asta duce la inaltarea „rugaciunii celor multi”.

Cand persoana isi da seama ca trebuie sa se roage pentru societate, obtine intentia de dragul altruismului, „haina” Luminii Hassadim (Milosteniei), imbracamintea potrivita pentru dorinta sa de a primi.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 27.03.2011, Pregatire pentru Conventia WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Cand studiem Cartea Zohar, trebuie sa o abordam cu intentia de a gasi adevarul. Intr-adevar, nu putem vedea nimic din lumea spirituala si suntem blocati de tot de la proprietatea spirituala.

Lumina trebuie sa vina si sa ne ilumineze, ca si un fascicol de proiector, acolo unde ne aflam exact acum: in proprietatile, senzatiile si dimensiunea careia ii apartinem. Intr-adevar, suntem in singurul loc ce exista, in dorinta care este, in acelasi timp, egoista si altruista, totul intr-una, ca si cum ar fi stivuite una peste alta. Insa nu o vedem deoarece ramane in  lumea spirituala, nu in proprietatile noastre.

Noi existam in acelasi spatiu, insa, cu proprietatile nostre, percepem doar partea materiala a relitatii. Trebuie sa vina o raza de Lumina, sub un anumit „unghi”, similar luminii polarizate si, atunci, in alt vector al sau, suprafata, vom descoperi, dintr-o data, intreaga lume care exista si aici, de fapt.

De aceea avem nevoie de Lumina superioara atat de mult: ea trebuie sa ilumineze si sa ne dezvaluie lumea in care locuim aici, acum.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala din 25.03.2011, Cartea Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum vede Cabala experienţele din timpul somnului?

Răspuns: Tot timpul în care o persoană nu se implică în muncă interioară şi nu depune efort să se unească cu grupul pentru a-l descoperi pe Creator este sters din viata sa.

Dar cu cât ne folosim timpul mai eficient pentru a forma o intenţie corectă în timpul orelor de lucru, cu atât vom putea să adăugăm mai multe ore din somn la studiu. Să presupunem că o oră pe zi, sau 10% din tot timpul în care sunt treaz mă gândesc la intenţie şi fac un efort, atunci acceaşi 10% din timpul nopţii sunt depuşi în “contul” meu  ca fiind efortul meu.

Dar visatul în sine este numai o consecinţă a gândurilor zilnice. În timpul nipţii, toate gândurile trebuie sortate, umplute şi depozitate în arhivele creierului nostru. De aceea creierul funcţionează în timpul nopţii când noi dormim, dar procesează datele pe care le-a primit în timpul nopţii. Rezultatul este că vedem numeroase vise care reflectă parţial experienţele pe care le-am avut atunci când am fost trezi, şi o parte din ele este cu totul abstractă, fiind un produs ale fanteziei noastre nelimitate.

Dar nu este nimic spiritual în visele noastre. Şi animalele au vise, nu doar oamenii.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum ii pot ajuta pe prietenii care părăsesc grupul?

Răspuns: Ei au nevoie de ajutor pentru înţelegerea faptului că tot răul ne devine revelat cu un scop. Cu toate acestea, rămânem blocati pe sentimentul rău şi nu vedem nimic în afară de asta. Trebuie să recunoaştem sursa răului: De unde provine şi de ce, şi ce anume in mine ar trebui sa se trezeasca prin asta?

Cu toate acestea, cand răul este dezvăluit, o persoană uită totul. Eu recunosc că am simt la fel, în ciuda experienţei mele de 30 de ani în Cabala. Asta pentru ca o noua, o mai mare treaptă este revelata, care este descrisa de versetul, „Nu este nici un om drept pe pământ care a făcut bine şi niciodată nu a păcătuit.” Prima data cazi în păcat, în sensul că tot ceea ce ai realizat este şters în interiorul tau şi tu ai fost aruncat în această lume, ca si cand nu există nici o lume spirituală.

Este scris despre Rabbi Shimon că înainte de a urca până la sfârşitul corecţiei, el a căzut atât de incet încât s-a simţit ca un simplu Shimon negociind la piaţă, sau o persoană care cade atât de incet, se simte doar rău şi trebuie să simta senzaţia Creatorului sau a lumii spirituale.

Chiar daca esti la treptele mari în lumea Atzilut, atunci când esti în prăpastia dintre ele vei cădea în continuare în această lume, la acelaşi nivel animal ca tot restul oamenilor. Şi acest lucru se întâmplă, astfel încât să poti începe sa urci din nou. Prin urmare, o persoană trebuie să primească explicaţia că toate sentimentele noastre ne sunt date de sus pentru un motiv. Dacă răul şi ura faţă de alţii sunt relevate în interiorul lui, este acel Munte Sinai (Sinah, ură), pe care trebuie sa-l depasim. Totul devine dezvăluit pentru un anumit scop şi nu se întâmplă nimic accidental.

Care este problema sa ne dea tot felul de sentimente pentru nici un motiv, cum ar fi dragostea pentru cineva sau ura? Noi toti suntem supusi doar unui proces, şi toate problemele care apar şi războaiele din lume de sunt date exclusiv în scopul ca noi sa găsim locul spargerii(separarii) noastre şi să ne determine sa-l reformam.
Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/25/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Am o dorinţă foarte puternică de a avansa şi de a atinge  daruirea, dar sunt total confuz. Unde ar trebui să mă întorc: în interior, la grup, sau catre Creator?

Răspuns: O persoană nu ştie ce este rugăciunea adevărată. Pentru moment, se simte pur şi simplu sub presiune şi nu înţelege ce se întâmplă cu ea şi de unde sa porneasca. Numai după o lungă perioadă de timp, atunci când ajunge în contact cu Creatorul prin intermediul prietenilor, ea începe să vizualizeze apelul său, rugăciunea, în mod corect.

Dar pentru moment, aceasta este pur şi simplu un strigat din inima. Şi nu te teme de ea prea mult , că sunteţi cu toţii încurcati şi nu înţelegeti; pana la urma, nu ştii cu adevărat ce se întâmplă în interiorul tau. Pentru moment, înregistrezi doar schimbările externe şi experienţele corporale în acest invelis exterior in care te afli.  Dar în interior, sufletul tau arata ca un „Matryoshka” (o papusa cuiburi ruseasca), şi fiecare dintre noi conţine 125 de astfel de piese cuiburi interne.

În prezent, percepi doar cea mai din afara „Matryoshka” (coaja), care nu are încă nimic de a face cu cele 125. Dar restul „matryoshkas” tale interioare te afecteaza, de asemenea. Şi chiar dacă acum simţi că efectuezi niste acţiuni plapande (deoarece nu simti rezultatele lor),dar prin utilizarea lor, vei activa parti ale sufletului tau intern.

Prin urmare, avem nevoie sa tratam cu seriozitate tot ceea ce facem chiar şi atunci când doar pare ca cântam şi avem un moment bun cu prietenii, şi credem că acest lucru este ceva prostesc. Dar astfel, setaţi lumi întregi în mişcare, ca un embrion in interiorul mamei sale, care determină întreaga ei existenţa fără a avea nici o idee de asta, sau ca un copil nou-născut care nu înţelege de ce o duzină de oameni brusc lucrează pentru el.

Asa este si cu noi, în timp ce noi încă nu înţelegem nimic despre spiritualitate. Dar momentul în care cel puţin începem oarecum sa ne fie dor de ea, activam imediat toate sistemele noastre interioare spirituale şi toate lumile superioare!

Şi astfel rezultă că esti încă departe de a vedea şi a fi capabil să înţelegi impactul pe care-l provoci şi ce faci, dar nu contează. Cheia este sa continui sa faci tot ceea ce esti capabil să faci astăzi.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ma pot motiva să ma unesc cu prietenii prin teama de suferinţă, care va veni în viitor?

Răspuns: Suferinţa nu afectează punctul din inima! Ea afectează dorinţa mea egoista,”măgarul” meu! Dar aceasta nu afectează umanul din mine, punctul meu din inimă. O persoană poate avansa spiritual doar prin avansarea din proprie voinţă.

Prin urmare, dacă nu dezvolt aspiraţia interioară să avansez, în sensul că doresc să construiesc un loc de depozitare pentru Lumina superioara cu ajutorul grupului, atunci evoluez ca un animal, care este pe cale sa fie „lovit”, prin suferinţă. Aceste lovituri ma fac sa contemplu: de ce cad ele peste mine, ce am facut pentru a le merita şi de ce? Apoi voi începe, probabil, sa-mi conectez punctul din inima cu ceilalţi.

Întrebare: Dar cum sa sperii umanul din mine, aşa incat sa-l am pentru avansare?

Răspuns: Dacă brusc auzi la radio că ţara noastră este pe cale să fie acoperita de un nor radioactiv, „animalul” tau ar începe sa se agite la o astfel de veste tragica. Şi tu poţi primi ceva similar de la grup.

Cu toate acestea, nu vorbim despre ceea ce se va întâmpla cu noi, pentru că nu avansam prin calea fricii. Dorim să avansam, devenind conştienti de importanţa scopului spiritual. Importanţa scopului este destul de virtuala, intangibila, şi depinde de modul cum o infatisam in interior. Dacă continuam imaginarea scopului ca fiind din ce în ce mai solemn, atunci vom avansa în conformitate cu asta.

Cu alte cuvinte, eu sunt ca un iepure care fuge după un morcov, care este tinut in fata lui de o sfoara. Mai mult decât atât, un om în mine tine atât morcovul cat şi sfoara, în timp ce „animalul” il urmăreste.

Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/18/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă sunt nerebdător să fiu corectat dar nu sunt pregătit să primesc această corectie de la Creator?

Răspuns: Acestea sunt stările prin care ne trece drumul. Când venim prima dată la Cabala, nu înţelegem unde ne aflăm, câtuşi de puţin; suntem conduşi de gena de dezvoltare interioară (Reshimo) ce se mişcă precum o particulă încărcată electric într-un câmp electromagnetic şi ne aduce într-un loc unde putem atinge un oarecare echilibru temporar.

Astfel ne mişcăm înainte în câmpul de forţă şi sfârşim în grup, sursa luminii. Nu înţelegem încă de unde am venit; simţim doar că am găsit ceva foarte interesant şi am vrea să ştim mai multe despre asta. Dar o persoană nu realizează încă ce i se întâmplă şi ce este acest loc unde se află.

Toată umanitatea evoluează treptat de-a lungul istoriei sale pământeşti, şi din generaţie în generaţie dorinţele noastre se dezvoltă. Iar acum am ajuns la încarnarea noastră ultimă, cea crucială. Cu toate astea înainte nu am înţeles ce se întâmplă cu noi. Numai azi, pentru prima dată, ne apropiem de realizarea sufletului nostru.

Cu toate astea o persoană se rătăceşte si nu pricepe ce se întâmplă cu ea. Nu înţelege că se află într-un proces foarte lung si unic prin care toată umanitatea trece: sunt cei care merg înainte şi cei cărora nu le-a sosit încă timpul dar va veni acest moment şi pentru ei. Oricum munca adevărată începe atunci când o persoană înţelege că trebuie să lucreze pentru a se uni cu prietenii.

Şi atunci va descoperi numeroase obstacole pe care nu şi le poate justifica. Alege să se predea acestui curent de duşmănie faţă de ceilalţi  în timp ce trece printr-un şir nesfârşit de afirmaţii şi calcule. Acesta este cel mai problematic moment în care mulţi se împotmolesc şi renunţă – până data viitoare când vor primi încă o oportunitatea, în câţiva ani sau poate în viaţa viitoare.

Nimeni nu o poate evita asta din moment ce sufletul trebuie să ajungă la corectare, şi nu are nimic de aface cu dorinşele unei persoane. Ce poate face este să realizeze ce libertate are, adică să îşi facă corecţia acum sau la un moment dat în viitor.

De aceea munca adevărată începe când simţim repulsie faţă de grup. Şi din momentul ăsta  succesul  unei persoane depinde de cât de bine înţelege că asta este doar un joc ce este jucat de sus şi nu o realitate.

Nimic nu este real în legătură cu viaţa noastră; chiar şi viaţa asta este doar un joc. Şi cel mai serios joc este atunci când simte respingerea şi ura faţă de un anumit prieten cu care îi este destinat să atingă unitatea şi să intre în spiritualitate împreună.

Aceşti prieteni ce se adună cu el în grup sunt părţile sufletului său, cele mai apropiate faţă de el. Şi îi este dat să simtă ură faţă de ele pentru ca el să ceară să fie unit cu ele de către Creator. Şi aceasta este unitatea unde îl va găsi pe Creator cu adevărat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Creatorul a creat doar o dorință, un vas care rămâne în unirea simplă și completă cu Lumina, ca un întreg, fără nicio împărțire sau diferență. Acesta a fost planul Lumini care a creat dorința, dar această dorință nu și-a exprimat nicio reacție personală încă. Deci, există doar un singur suflet, o singură creație, care este privită ca Malchut al Lumii Infinitului.

Restul există numai în experiența internă al acestei Malchut. Ea simte faptul că Lumina superioară care o umple vine cu iubire și dăruire, în timp ce ea este opusă Luminii. Simțind rușine, se restricționează pentru a nu mai simții Lumina înăuntru, pentru a nu se simții ca primitor. Lumina, ca răspuns la dorința lui Malchut, se pare că se retrage, lăsând un gol în jurul punctului central al creației și Malchut rămâne goală. Dar toate acestea se întâmplă în senzațiile ei, în timp ce starea însăși nu se schimbă.

După aceea, speră să primească Lumina pentru a dărui. În alte cuvinte, este dornică să se reformeze și să dăruiască Luminii la fel de mult cum a făcut El în lumea Infinitului: să îi dăruiască Lui la infinit! Dar eșuează. Ce dezamăgire și durere! După asta, Malchut trece într-un mod diferit: abandonează idee de a deveni echivalentă cu Lumina.

A avut o dorință pasionantă, enormă, de a-i dărui Lui totul, până la sfârșit! Dar încercând să facă asta și eșuând, Malchut a pierdut totul. A pierdut puterea de a dărui, s-a spart și s-a mutat la forța primiri, să se gândească la ea însăși. Acum, în loc de primire pentru dăruire, își dorește fie să dăruiască pentru a primi fie să primească în mod egoist.

Este total opus la ceea ce fost în realitatea anterior. Dar această întreagă dramă se descoperă numai în Malchut, în senzațiile lui vijelioase. În acest fel se formează diferite relații cu Lumina, care sunt privite ca lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya), până când, la sfârșit, o nouă intenție apare în Malchut, când începe să se gândească din nou la dăruire.

A fost adusă la acest punct prin lanțul genelor dezvoltării (Reshimot) de la spargerea prin care a trecut. Se simte așa de mizerabil, goală, încât relațiile cu Lina încep să apară din nou. Deci, Malchut încpe să lucreze să își depășească acest sentiment de separarea și trezește rușinea în ea de bună voie, vrând să simtă cât de opusă este față de Lumină: Cum este El un întreg de dăruire și cum este ea numai primire.

Se simte complet spartă în mici piese, fragmentate de diferențe, separații și ură. Dar este exact ceea ce îi permite să se reconstruiască acum, reparându-șiu realțiile dintre părți și tratându-le în maniera în care Lumina o face. Astfel, obține proprietățile Luminii și din acest punct de vedere începe să simtă iubirea și dăruirea Luminii.

Atunci când o persoană, una din părțile lui Malchut, care se experimentează ca o parte separată din alții, ajunge la grup, el începe să își repare relațiile cu toate celelalte părți ale lui Malchut. Și dacă lucrează corect, începând astfel să discearnă ce sunt proprietățile primirii și dăruirii, ca și respingerea și atracția.

Reiese că în loc să primească toate aceste mijloace furnizate direct de către Lumina, Malchut le discerne singură, sortând relațiile dintre toate dorințele ei sparte. În alte cuvinte, folosește forța spargerii și urii pentru a înțelege ce este iubirea și dăruirea. Astfel, lucrează la unire, primind ajutor împotriva ei.

Dorind să își unească toate părțile, ajunge din nou la realația intimă cu Lumina, la abilitatea de a-L iubi și ai dărui Lui. Din acest motiv s-a restricționat și s-a angajat în acest proces care a început în Lumea Infinitului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/24/11 Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→