Uităm că nu trebuie să facem altceva decât să cerem Creatorului să o facă! În loc sa ne gândim cum eu să-mi  forțez inima să se deschidă, cum eu să mă conectez cu ceilalți sau cum ceilalți pot să se conecteze cu mine. Totuși, nu ar trebui să ne gândim la asta absolut deloc! Ne imaginăm conexiunea în interiorul minții noastre egoiste, totuși nu este nimic așa cum credem!

Acesta este nivelul Lumii Superioare; revelăm o nouă realitate! Trebuie doar să cerem și asta este tot! Învățăm că totul se întâmplă datorită cererii. Ridicăm rugăciunea, MAN și ca răspuns vine Lumina Înconjurătoare, MAD și corectează totul, în timp ce noi suntem doar prezenți în timpul corecției. Totul vine de Sus și din partea noastră este necesar doar o cerere, o rugă și aspirație.

Problema stă în acest punct: Ne întoarcem către Creator sau încercăm să facem totul independent? Aici este un punct în care facem o greșeală și rămânem împotmoliți pentru mulți ani, incapabili să schimbăm direcția chiar un pic, să înțelegem că acolo nu este nimic decât o adresă, o cerere, o rugă!

Pentru a obține această cerere trebuie să facem eforturi, dar numai pentru a o îndeplini. Dacă încercăm în mod independent să construim sistemul social corect, bazat pe iubire și prietenie, va fi un drum lent care ne va duce la înțelegerea că ne îndepărtăm de scop, că suntem nesinceri, că ne urăm unul pe celălalt și că nu ne apropiem de unitate.

Cabala trebuie să ne ducă la o analiză precisă: Nu încerca să te conectezi cu altă persoană, ești incapabil de asta, ești un egoist și așa este și ea. Numai Lumina Superioară poate să o facă; trebuie să vină și sa ne amestece împreună – numai Ea!

De aceea, nu căuta o conexiune cu ceilalți pentru că este scris soț  și soție și Shechina între ei, adică sunt eu și prietenul meu și Creatorul între noi. Cel ce face pace în Superior va face pace și în noi (Oseh Shalom BeMromav, Hu Yaseh Shalom Aleinu).

De fiecare dată când ne întoarcem unul către celălalt, fără forța care ne conectează împreună, este o adresă falsă. Atunci când ne îmbrățișăm, nu vrem să ne îmbrățișăm sau o facem la nivelul lumii noastre. Cerem cu adevărat iubire, unitate sau prietenie unul de la celălalt? Este numai la nivelul lumii acesteia. Cine dintre noi poate să devină un garant pentru celălalt, sau chiar pentu el însuși? Unde avem tăria pentru asta? Putem doar aspira unul la celălalt prin Cel de Sus, care umple tot spațiul dintre noi.

Dacă îi cerem Lui să umple golul, să ne conecteze împreună și să fie tot timpul prezent printre noi, atunci asta se va întâmpla, și chiar ușor. Știința Cabala este menită să ne aducă la atitudinea corectă, în timp ce noi fugim întotdeauna de ea, fiind înăuntrul naturii noastre egoiste.

Haideți să nu uităm că Nu există nimeni în afară de El! Creatorul face toate acțiunile, dar pentru ca ele să aibă loc noi trebuie să precedăm acțiunile Lui cu dorința noastră. Asta se numește a face un legământ, unde semnăm o înțelegere cu Creatorul: Noi cerem și El îndeplinește.

Similar cum un copil mic merge și îl trage pe adult după el, noi tragem Forța Superioară ca ea să corecteze natura pe care a creat-o; apoi noi vom deveni egali cu Creatorul. Nu putem obține garanția reciprocă sau măcar să ne-o dorim cu adevărat. De îndată ce începem să vorbim de unitate, trebuie să ne amintim de condiția: Israel, Lumina și Creatorul sunt una. Eu, aproapele și Creatorul între noi; numai noi trei împreună vom fi în stare să obținem adevărata conciliere și perfecțiune.

Chiar aspirația de a ne uni în grup ne va aduce repede realizarea că trebuie să ne întoarcem către Creator pentru tot ajutorul!

Din Lecția 8, Convenția Mondiala de Cabala 2010,  11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu mulți ani înainte, la o convenție în Sitrin (Israel), ai spus că pentru a sparge Machsom trebuie să fim într-un singur gând, o singură dorință. Pe durata întregului timp am incercat de multe ori, am făcut multe acțiuni, dar nu am fost gata.

Simt că în acest moment, toată lumea este gata. Am petrecut întreaga lecție încercând să sparg această membrană din mine, Klipa egoistă, am vrut să fac o deschidere în inima mea. Mi-a lipsit sincronizarea celorlați. Nu vreau asta mâine; o vreau chiar acum, în acest moment! Te rog ajută-ne să devenim sincronizați chiar acum, astfel încât să fim capabili să spargem această barieră!

Răspuns: Odată, m-am adresat lui Rabash cu aproape aceleași cuvinte și el mi-a spus că nu el stă între Creator și mine. Cineva trebuie să-și găsească conexiunea singur. El însuși trebuie să o ceară. Și mai important, trebuie să înțeleagă că nu el sparge propria membrană, Creatorul o face.

Dacă vrei să o spargi și descoperi că nu ești în stare, este un lucru bun, dar trebuie să te oprești să mai încerci să o faci pe cont propriu. Ce forțe folosești pentru a face asta? Aceași foță a egoismului? Cum o spargi – folosești un ego mare pentru a sparge unul mic, sau invers?

Numai Creatorul poate face asta și nimeni altcineva în afară de El! Un învățător este un ghid pentru drum. El numai te aduce la această stare, dar el nu poate face nimic pentru tine. Și nici Creatorul nu o poate face, decât dacă I-o ceri. Asta pentru că dorința ta pentru o schimbare interioară, trebuie să preceadă acțiunile Lui.

Din acestea reiese:

1. Încetează să mai încerci să spargi membrana, Klipa egoistă a inimii, pe cont propriu.
2. Încetează să mai aștepți ajutorul cuiva ci doar pe Creator ca răspuns al cererii tale.

Am studiat de mulți ani în articolele Cabaliste: Totul este făcut doar de către Lumina Superioară. Ea crează dorința, ea o schimbă, ea pregătește pentru schimbarea intenției și așa cum a  spart dorința, numai Lumina este capabilă să corecteze intenția de deasupra ei, dacă dorința cere asta.

Nu este nimeni între; totul depinde numai de dorința însăși: cererea, ridicarea MAN. Și Lumina Superioară realizează acțiunea urmare a cererii. Începe să te concetrezei numai pe două acțiuni: Eu cer și Creatorul execută.

Din  lecția 4, Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este munca interioară în grup, între cercuri (Igulim) și linia dreaptă (Yosher)?

Răspuns: Înainte, am fost satisfăcut cu succesul în lumea corporală, dar apoi am simțit deodată că ceva lipsește în viața mea și am început să caut un loc în care să mă simt mai bine. Mulțumită acestei senzații am ajuns la știința Cabala, dar cine a fost cel care m-a împins să o fac?

Întrebarea mea se numește dorința pentru împlinire (Hissaron). Eu (punctul meu din inimă) am existat într-un loc rotund și, deodată, m-am simțit rău. În alte cuvinte, o anumită tensiune a început să apară între mine și mediul înconjurător, o diferență, delta. Am simțit această delta (diferență) ca rău, în timp ce eram torturat de întrebarea: Pentru ce trăiesc?, deoarece nu mă simțeam satisfăcut și echilibrat.

Din această senzație, Lumina  Înconjurătoare a început deja să mă influențeze și să mă miște, deoarece pastrarea echilibrului este o lege a naturii. Lumina înconjurătoare este cea care mă împinge la starea de echilibru.

Am început să mă mișc și să tranziționez către stare mea următoare; am început să caut răspunsuri în, să spunem misticism, apoi ceva filozofie și, în final, am ajuns în centrul cercului: știința Cabala.

Deci, cine a fost cel care m-a condus de-a lungul întregului drum? A fost Lumina Înconjurătoare! Am existat întodeauna în ea, doar că nu am realizat asta. Astfel, am trecut prin prima, a doua, a treia și a patra stare.

În starea a doua, m-am calmat fața de Lumina Înconjurătoare pentru că am simțit o presiune mai mică decât în prima stare. Dar, după ce am petrecut ceva timp în această stare, am fost influențat de Lumina Înconjurătoare și am început să simt faptul că această stare nu este prea bună. Asta este, mi-am crescut sensibilitatea față de Lumina Înconjurătoare, care m-a făcut să mă simt rău din nou! Și, din nou am început să caut.

Astfel, sunt împins de Lumină de fiecare dată. În esență, eu nu fac nimic de unul singur; este Lumina care lucrează asupra dorinței mele, până când eu ating chiar centrul.

În centru este o calitatate unică, numită grup. În acest  punct, Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif) și Lumina Interioară (Ohr Pnimi) încetează să mă influențeze.

Exist în punctul central al tuturor cercurilor (Igulim) unde ele nu funcționează și, de asemenea, la capătul liniei (Yosher) unde nu funcționeză. Deci, ce pot să fac?

Și aici este locul unde trebuie să acționez independent, pentru a mă găsi în punctul liberului arbitru. În prezent, Lumina nu acționeză asupra mea, ci așteaptă. În măsura în care pot ieși din această stare de echilibru, Lumina va începe să mă influențeze!

Mă conectez cu grupul și toate dorințele adiționale pe care le primesc de la el mă ridică! Această dorință aparține liniei, pentru că am primit-o de la grup.

Atunci când dorințele cad înăuntrul liniei, eu mă găsesc din nou sub influența Igulim (de fapt, eu nu am un ecran (Masach) și nu aparțin Yosher) și, încă o dată, simt diferența dintre mine și cercuri.

Asta face ca Lumina Înconjurătoare să mă influențeze. Nu este Lumina generală, ci una care aparține Luminii pentru că am primit dorința mea de la grup, care este linia. Această Lumină Înconjurătoare în linie, dorește să mă ridice pentru ca amândoi să fim în echilibru.

Aici se află Segula (remediul), puterea miraculoasă a Torei, pentru că această lumină mă influențează și mă ridică în acest tub drept. Mă ridic datorită Luminii Înconjurătoare, dar această Lumină mă influețează în măsură în care eu îmi actualizez liberul arbitru în grup, conectându-mă la el în studiul colectiv.

Aici se găsește întreaga noastră muncă! Baal HaSulam o explică în cartea, Beit Shaar HaKavanot, care este fundația tuturor intențiilor noastre de a obține dăruirea. De aceea, eu numai urc în linie cu ajutorul unei forțe adiționale, pe care o primesc de la grup. Conform cu dorința primită de la grup, impresia importanței scopului, măreția Creatorului și paltriness egoului meu, Lumina Înconjurătoare începe să mă influențeze.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 11/14/10, Rav Yehuda Ashlag “Beit Shaar HaKavanot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am venit la Convenție cu o dorință enormă, ca să străpung carapacea mea egoistă. Continui să mă gândesc că sunt capabil să fac ceva chiar acum, totuși nu o fac. Mă tem că această Convenție va trece, dar nimic nu se va schimba în mine; numai impresiile vor rămâne. Ce trebuie să fac chiar acum, chiar în acest minut, în această secundă, în acest moment?

Răspuns: Mai întâi de toate, cu toții ne-am pus această întrebare. Chiar acum, tu ești conectat cu toți, ai aceași aspirație, anticipare și asta va rămâne pentru întreaga viață. Nimeni nu știe cum își va petrece viața, dar acest moment este înscris în contul tău spiritual, pentru totdeauna.

Este scris că, atunci când un suflet uman aterizează la judecătoria divină, două întrebări îi sunt puse: Ai studiat Tora (ai vrut să atragi Lumina care Reformează?) și Ai așteptat salvarea (te-ai ridicat deasupra egoului și ai urcat la următoarea natură?). Asta este exact ceea ce încercăm să realizăm aici. Și este bine dacă fiecare dintre noi simte că există ceva pe care trebuie să-l facă, dar este incapabil de asta.

Asta este foarte neplăcut și amintește de contracțiile nașterii, pentru că noi vrem să ne naștem în starea urmăoare, dar suntem incapabili să o facem. Dar un nou grad se naște din noi de Sus, chiar datorită acestor eforturi.

Deci, ce trebuie să facem? Deschideți-vă inimile un pic mai mult, conectați-vă cu ceilalți un pic mai mult, simțiți un pic mai puternic faptul că Creatorul trebuie să se reveleze între noi și să se manifeste în noi, astfel aducându-ne mai aproape și ridicându-ne la a doua natură.

Asta este exact despre ceea ce Cabaliștii au scris. Astăzi, suntem în starea în care toate materialele de Cabala ne-au fost arătate, totul a fost explicat de zeci de ori. Trebuie să facem un pic mai mult, dar nu în studiu sau diseminare, ci chiar în unitatea pe care o avem acum, la această Convenție.

Încercați să-i simțiți pe toți în inima voastră și lăsați-l pe Creator să-și facă treaba! Trăgeți-l acolo unde simțiți că sunteți incapabili să o faceți! Creatorul îi spune lui Moise: Vino la Faraon! La fel cum luăm un copil mic de mână. Asta pentru că lui Moise din noi, punctul din inimă, îi este frică de Faraon. Normal!

Suntem incapabil să facem ceva împotriva acestui monstru, egoul nostru. Simt că vreau să-l cuceresc, dar sunt incapabil să o fac. Dar la momentul următor nu mai vreau să-l cuceresc, pentru că el mă conduce. Și asta se petrece din nou și din nou.

Această sclipire mică, care rămâne în mine din starea spirituală anterioară, este incapabilă să facă ceva. Trebuie să mă agăț de Creator cu ajutorul acestei mici sclipiri și apoi voi fi capabil să rezist egoului meu. Egoul nostru este un monstru iar noi nu suntem în stare să facem ceva împotriva lui.

Mă țin de mâna Creatorului și vreau să fiu cu El, ca un copil care pune mâna adultului în mâna sa și îi cere să-i aducă ceea ce vrea. Așa trebui să avansăm: Vreau să mă conectez cu ceilalți! Vreau să obțin unitatea noastră! Vreau să obțin dorința în care Creatorul se va revela!

Mă agăț de Creator prin această mică scânteie, dar ea este doar o scânteie, în timp ce eu trebuie  să-l prind cu totul, să mă unesc cu El. Și, deodată, egoul, Faraonul, începe încetul cu încetul să se estompeze și dispare… Totuși, eu rămân cu Creatorul, unit cu alte puncte din inimile prietenilor și astfel devine revelat gradul spiritual.

Din  lecția a patra de la Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→