Întâi trebuie să înţelegem că creatura este dorinţă. De fapt, dorinţa este singura unealtă, singurul mijloc disponibil creaturii, este un organ de simţ, un element senzorial, ceva care îi permite să simtă propria existenţă şi să se reflecte în ea. „De ce exist? De unde vin şi pentru ce? Ce este viaţa? Ce înseamnă împlinirea mea şi unde duce?” Toate acestea se manifestă în dorinţă.

Creatorul, Lumina Superioară, a creat numai un punct, „existenţă din absenţă”, pe care noi trebuie să îl dezvoltăm până când, în acord cu programul Creatorului, creatura trebuie să se înalţe la înălţimea Lui. Acest punct este întreaga creaţie. Este opus Luminii şi această proprietate este deajuns. De aceea este numit punct.

În timpul dezvoltării sale, punctul trebuie să experimenteze diferite tipuri ale opoziţiei faţă de Lumină, emanate din Lumină. Lumina se proiecteză pe sine în acest punct şi astfel crează în el forme inverse.

Aşadar, a fost numai un punct apărut ca „existenţă din absenţă”. Toate celelalte proprietăţi ale lui au apărut ca „existenţă din existenţă” şi îşi au originile în Lumină. Acest punct evoluează în proprietăţile care sunt proiectate de lumină şi opuse ei. De la starea opusă ei, punctul învaţă gradele de similitudine cu Creatorul, pe care este sau nu este capabil să le obţină. Aşadar, el revelează Lumina.

Acest punct al dorinţei de primire a parcurs o dezvoltare lungă, mare, treptată şi multilaterală. Dacă Creatorul este dorinţa de a da plăcere, creatura, inevitabil, este dorinţa de a primi plăcere.

Pentru ca creatura să aibă oportunitatea de a se exprima pe sine, ea trebuie să-şi definească forma  dorinţei ei de primire. Cum se face asta? Prin dezvoltare ciclică, de fiecare dată, dorinţa acumulează o formă, primeşte umplere în acea formă, după care umplerea dispare lăsând forma goală. Apoi, creatura hotărăşte cum să o folosească.

Anterior, Lumina determina condiţiile de plăcere pentru creatură. Acum, din contră, creatura primeşte plăcere prin dăruirea de plăcere Dăruitorului. În acest mod, creatura întoarce primirea în dăruire.

Astfel, Lumina crează dorinţa şi forma ei, iar asta aduce, de asemenea, împlinire dorinţei. Mai târziu, creatura descoperă că are nevoie să devină goală, să fie lipsită de Lumină. Creatura nu poate suporta asta, o împiedică ruşinea. Atunci ea cere putere de la Lumină însăşi, în scopul de a scăpa de ea. Lumina, care a trezit simţul ruşinii în creatură, este de acord şi îi dă putere creaturii. Atunci creatura cere schimbări interne şi corectări de la Lumină şi avansează prin aceste cereri.

Chiar dacă totul vine de la Forţa Superioară, de la Forţa Luminii care este în primul rând raportată la dorinţa de primire, în acelaşi timp, este creatura cea care începe să decidă ce vrea şi interceptează iniţiativa, câştigă supremaţia. De aceea, perioada de dezvoltare începe de la senzaţia de ruşine şi,sub ea, este creditată creatură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris ca atunci cand iti fuge gandul de la spiritualitate, ar trebui sa ii multumesti Creatorului. Cum sa-i multumesti pentru asta?

Raspuns: Stim ca toata munca consta in dorinta, iar in afara dorintei corecte nu avem nevoie de nimic altceva. Pentru a putea revela proprietatea daruirii, Creatorul, trebuie doar sa continuam sa ne pregatim pentru urmatorul moment. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa il descifram corect: De la cine am primit senzatia de viata si de ce a venit in forma asta?

Nu stiu nimic despre asta. Totusi, daca o primesc din partea Luminii, de la forta superioara care ma conduce spre scopul creatiei, atunci singurul lucru care mi se cere este sa ma trezesc si sa raspund corect. Prin fiecare stare prin care trec, trebuie sa pot Il pot vedea pe El si atitudinea Sa fata de mine, in ciuda faptului ca simt contrariul.

Astfel, apare o discrepanta intre felul in care imi doresc sa Il vad, ca bun care face bine si lumea in care traiesc chiar acum, care nu este nici frumoasa nici buna. Aici mi s-a dat spatiu de lucru pentru ca diferenta intre ce doresc si ce exista, intre imaginea a ceea ce ar trebui sa fie si ceea ce este in prezent, este baza pentru rugaciune.

Daca nu simt perfectiunea in fiecare clipa data, inseamna ca simt lipsa care ma separa de ea, propria mea inadecventa. Totusi, deja stiu  cum sa merg mai departe deoarece simt abaterea mea de la curs, de la scop.

Directia corecta este ca totul sa devina unificat: „Israel, Torah si Creatorul”. Intr-adevar, scopul grupului si al unitatii noastre si revelarea daruirii in el, toate acestea sunt un  intreg. Daca nu le pot lega impreuna corect, vad atitudinea Creatorului fata de mine ca rea.

Cu alte cuvinte, simt ca sunt corupt si traiesc intr-o lume corupta. Judecand dupa ce mi-a dat Creatorul, descopar ca nu este este bun si face bine si ca nu traiesc in lumea Infinitului. Din cauza perceptiei mele eronate nu pot vedea perfectiunea.

Deci, am informatia corecta despre cum ar trebui sa fiu (daca ma indrept inspre scop) si cum difera de ceea ce de fapt sunt. In fiecare stare, am un set complet de date, iar tot ceea ce trebuie sa fac este sa le folosesc corect ca sa obtin ceea ce de fapt sunt. Va deveni clar ca sunt intotdeauna deficient in daruire, care de altfel ar trebui sa imi completeze perceptia si sa ma schimbe de la a ma simti rau la a simti perfectiunea care mi-a fost data de Creator.

Creatorul imi ofera perfectiunea, cu toate ca ma simt rau si ca traiesc intr-o lume rea. Diferenta intre ce mi-a trimis si ceea ce simt este de fapt din vina mea. Chiar acum, daca as putea adauga daruire dorintelor mele, as trece de la o stare rea la o stare buna intr-o clipa. Aceasta deficienta pe care o simt este rugaciunea cu care ma intorc la El chiar acum ca sa cer proprietatea de a darui, forta Bina sau corectia.

Cu cat mai repede este formulata cererea corecta, cu atat mai repede primesc raspunsul care de fapt poate fi chiar o stare mai rea. Sentimentul a cat de schimbat sunt fata de daruirea autentica devine chiar mai acut. Invat sa imi corectez schimbarile printr-o masura dura, iar acum mi se da sa folosesc una curata, cu care sa pot vedea aceasta deviere.

Asta nu inseamna totusi ca starea mea s-a deteriorat in sine. Am schimbat pentru mai bine, dar in acelasi timp, am ajuns sa inteleg aceasta stare mai bine. Am castigat o mai mare receptivitate.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa criticam starile prin care trecem in fiecare moment. De fapt, noi nu stim de ce ne-au fost date si de unde vin.

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa intelegem cum sa folosim starea prin care trecem acum. Trebuie sa intelegem ca nu exista o stare mai buna pentru avansarea noastra, pentru corectia sufletului decat cea in care ne aflam. Ar trebui sa ii multumim Creatorului si pentru lucrurile rele la fel cum o facem pentru cele bune.

De fapt, eu imi masor starea conform lipsurilor mele. Daca as fi fost reformat, as simti infinitul in fiecare stare. Totusi, daca experimentez o stare diferita undeva, inseamna ca trebuie sa simt o anumita greaseala, sa lucrez cu ea, sa corectez senzatia pana cand ma simt bine.

De aici reiese ca Creatorul este cel care face persoana sa se roage. El este adevarata cauza. Totusi, intre cererea sa si reactia persoanei se afla liberul arbitru a persoanei, care consta in felul in care raspunde, lamurind urmatoarele:

• de la cine a primit aceasta stare
• ce ar trebui sa faca cu ea
• ce il ajuta sa se reformeze
• la ce stare ar trebui sa ajunga

Toate acestea depind de persoana in sine. El vede diferenta dintre starea prin care trece si cea in care si-ar dori sa fie. Intr-adevar, sentimentul de lipsa ii determina starea urmatoare.

In ceea ce ne priveste, nu se asteapta sa dam nimic altceva decat dorinta corecta, pana cand se indreapta spre obtinerea scopului final: sa daruiasca in masura si puterea care il face egal cu forta superioara, la fel ca in radacina sufletului de unde venim cu totii.

Asadar lucram impreuna. Creatorul ne trezeste, in timp ce noi, in fiecare moment al vietii trebuie sa intelegem pentru inceput ca totul vine de la El. Trebuie sa ne dorim munca corecta: „Israel, Torah si Creatorul sunt una.” De aceea alcatuim o rugaciune care sa ne exprime dorinta personala.

Aste este, amandoi, Creatorul si cu mine lucram la dorinta. In ceea ce priveste Lumina, nu este grija noastra. Am grija doar de dorinta. El mi-a dat-o, eu incep sa lucrez cu ea, si facand asta si depunand suficient efort,  aduc dorinta primita de la El la o alta dorinta numita acum rugaciune. In masura in care dorinta mea este corecta sau corupta, Creatorul ma reformeaza si imi daruieste o noua dorinta. Cu ajutorul sau trebuie sa ma corectez din nou, definindu-mi dorinta mai concret si mai precis, si va deveni noua mea rugaciune.

Astfel Creatorul si cu mine continuam sa muncim impreuna la dorinta mea, pana cand obtinem forma corecta ca valoare, caracter si forma, obtinand astfel Malchut al Infinitului care include dorintele sufletelor. Apoi, in masura in care obtin valoarea daruirii si propria umilinta, formulez dorinta, autentica mea dorinta de a primi, intr-o maniera adecvata si, acolo sa revelez scopul creatiei.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele Scarii), Articolul „Cine provoaca rugaciunea”: In acea stare de reflectie, cand simte cat de departe este de orice respect fata de munca Creatorului, incepe sa se trezeasca si sa gandeasca „Ceva trebuie facut. Nu pot sta in aceasta stare joasa pentru tot restul vietii mele.”

Cu siguranta acesta este timpul cand o persoana incepe sa Il roage pe Creator sa il aduca mai aproape de El si sa il ajute de Sus, asa cum spuneau inteleptii nostrii, „Cel care vine sa fie purificat este ajutat.”

Persoana stie ca trebuie sa ajunga la sentimentul ca Creatorul „este bun si face bine” si sa I se alature. Asta inseamna ca scopul este sa il revelam pe Creator. Altfel nu vom obtine ceea ce ne este destinat.

Aceasta sarcina poate fi indeplinita doar daca exista echivalenta formelor. Deci, persoana sufera deoarece inca nu a ajuns la credinta, proprietatea daruirii, unde il poate gasi pe Creator si sa Ii multumeasca. Asadar el nu cauta revelatia in mod egoist, ci doar pentru ca in felul acesta poate obtine maretia Creatorului.

Apoi, el vede cum „natiunile lumii” din interiorul sau se certa cu partea sa de „Israel”, care aspira spre Creator. Pana acum, nimeni nu poate invinge, dorinta de a darui nu poate invinge dorinta de a primi.

Totusi, omul nu are putere peste gandurile si sentimentele sale. El nu alege ce sa experimenteze inima si mintea. Fiecare stare este formata de Sus, insemnand nu de persoana, ci de forta superioara care o plaseaza in persoana intr-o anumita circumstanta si asteapta o anumita actiune, un numit raspuns la acea stare trimisa. Asta se numeste „Eu sunt primul”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista o singura dorinta de a primi, dar se manifesta in diferite forme, inclusiv in forma prezenta, finala, pe care o simtim astazi. Toate senzatiile noastre nu sunt altceva decat dorinta de a ne bucura, care are diferite fatete. Vad o lume plina de oameni, eu in ea, si multe alte lucruri, actiuni, cauze si consecinte. Totul, conform aceleasi dorinte care exista in lumea spirituala.

Doar ca in acest caz capata o forma „materiala” pe care o numim corp. Forma cea mai inalta este ceea ce numim suflet, dar totusi vorbim doar despre dorinta de a darui.

Toate gradele sunt indentice in forma lor (dorinta) si implinirea (Lumina). Doar ultimul, cel mai de jos grad se deosebeste prin aceea ca ii da omului sentimentul de separare de toate celelalte grade sau il lasa fara acest sentiment de intreg in realitatea acestei lumi. Acest grad isi are propriile detalii ale perceptiei, dar chiar si ele sunt percepute in relatie cu dorinta de a primi si Lumina care exista in cel mai jos stadiu.

Din parte a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, “Prefata la Intelepciunea Kabbalah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Esenţa metodei este aceea de a te trezi pentru a te misca cât mai rapid posibil, sa iei forta dezvoltării în mâinile tale şi s-o controlezi. De aceea organizez mediul compus din oameni ca mine, pentru ca aceasta să ma influenţeze şi sa-mi dea putere suplimentara. Asta este, totul depinde de impresia mea de la mediu – aceasta este masura capacitatii mele de a avansa.

Dar eu exist într-un sistem de forţe şi trebuie să ştiu cum să obţin de la ea influenţele cele mai bune si mai eficiente pentru a nu dăuna mie şi mediului înconjurător. Într-adevăr, răul asupra mediului se va întoarce înapoi la mine. În această influenţă există o forţă numită „ochiul rau”, adică un egoism uman necorectat, neacoperit de un ecran, pe care o persoană il poate pune în mişcare in necunoştinţă de cauză. Sau persoana poate fi chiar conştienta de aceste acţiuni, dar nu o poate ajuta.

Dacă o persoană vede că cineva are mai mult succes decât ea, devine geloasa, chiar dacă-i place sau nu. Acest lucru poate fi gelozie buna, productiva, împingând persoana spre dezvoltare. Asta este, ar putea fi „ochiul bun,” atunci când invidiez pe cineva şi încerc să avansez si eu. Sau poate fi „ochiul rau,” atunci când eu sunt atât de gelos incat vreau să-l omor pentru că el este mai mare decât mine şi acest lucru otrăveşte spiritul meu.

Exista o glumă despre aceasta: „Ai facut o revoluţie, astfel încât sa nu existe oameni bogaţi? Noi am visat o lume fără săraci … ” Ce stare doresti sa faca intreaga diferenta: că nu există bogaţi sau nu exista săraci? Cu ce ochi te uiti?

Este la fel şi în munca spirituala: Când te uiti la un prieten care este mai mare decât tine, vrei să-l tragi pe el în jos sau sa avansezi?

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In Cabala, vorbim despre munca interioara a unei persoane. Persoana trebuie sa mearga mai adânc în interiorul ei şi, acolo, sa construiasca imagini ale prietenilor, grupului, a ei însăş, a lumii sale interioare, precum şi a impresiei despre spiritualitate, neacordând nici o atenţie la impresiile externe, care pot fi chiar opuse.

Impresiile pe care cineva le primeşte de la mediul extern pot sa nu fie adevărate, deoarece acestea sunt sentimente care rezultă din stari trezite în el (Reshimot, înregistrări informaţionale). Omul nu se poate baza pe aceste impresii. Mai degrabă, trebuie să se bazeze pe imaginile pe care le-a construit în el însuşi despre prieteni, grup, despre el însuşi, Creator şi legătura dintre noi.

Eu nu mă bazez prea mult pe ceea ce simt astăzi si văd în jurul meu. La urma urmei, cine vede asta? Eu insumi văd, iar eu sunt în întregime în înşelăciune. Deci, nu contează ceea ce vad acum. Trebuie sa construiesc in mine un model al lumii viitoare unde toţi suntem conectati prin iubire şi daruire reciprocă, în interiorul căruia dezvăluim Creatorul ca fiind în Divinitatea (Shechina).
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există o interdicţie strictă: Nu trebuie niciodată să vorbeşti despre stările interioare în care te afli. Pana la urma, mulţi dintre prietenii tăi nu au încă ecranul anti-egoist  şi ei te pot afecta cu invidia lor, ura si mândria, chiar fără a dori să facă acest lucru.

Ei aparent nu vor sa-ti faca rău, dar lipsa corectarii lor interioare îi obligă să facă asta, dacă văd că eşti deasupra lor şi ai mai multa inspiratie, dacă ai realizat mai mult conexiunea şi ai ajuns mai aproape de scop. Cel care nu a atins încă corecţia, nu poate tolera acest lucru şi te va afecta.

Dacă începi sa impartasesti senzatiile tale personale, vei declanşa focul asupra ta. Este scris că 99% din toate eşecurile se întâmplă datorită „ochiului rau”. Aceasta nu este o superstiţie mistică în care oamenii cred, ci mai degrabă invidia normala a cuiva pentru tine.

Ca o chestiune de fapt, existăm în sistemul de forţe şi dorinţe conectate. Cel care te invidiază, iti diminueaza puterea. În loc de iubire şi de conectare, el transfera o forta negativa asupra ta.

Dacă acest lucru se întâmplă doar în lumea de afară, nu putem face nimic in legatura cu aceasta pentru ca lumea este încă necorectată. Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru se întâmplă cu un prieten dintr-un grup şi, în plus, esti de vina pentru ca i-ai provocat o astfel de reacţie, inseamna ca l-ai afectat atât pe el cât şi pe tine însuţi. Tu eşti cel care a provocat acest „ochi rău”, şi nu este vina prietenul tău pentru că el nu a ajuns încă la corecţie.

Sistemul de legi ne forţează să acţionăm în acest fel. Forţele invidiei, urii, mândriei, setei de putere si gloriei sunt opuse forţelor pozitive ale iubirii si daruirii. În scopul de a permite forţelor pozitive sa acţioneze în noi, trebuie să fim modesti.

Cabalistii explica cum ar trebui să utilizam toate aceste forţe, astfel încât acestea să faciliteze progresul bun, eficient şi rapid.

Din partea 1a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot spui ca vrei să îţi vezi elevii fiind mult mai autonomi. Cum se impaca acest tip de independenţă cu auto-anularea în faţa profesorului?

Răspuns: Independenţa este abilitatea de a lua decizii corecte autonom şi de a acţiona corect, simtind şi ştiind ce as face dacă tu ai fi eu. De fapt, este chiar mai uşor sa utilizezi acest principiu într-o societate mare. La urma urmei, avem nevoie de un sistem mare pe care să-l gestionam. Şi dacă toată lumea depune mai departe toate eforturile lor pentru a vedea în aceeaşi direcţie ca şi liderul spiritual şi încep sa vada modul în care pot contribui la cauza comună, nu putem sa esuam.

Este imposibil sa gestionezi fiecare celula din corp printr-un singur centru al creierului, ar fi prea complex. Într-un sistem integral, toţi gestionează pe toti ceilalti. Şi fiecare dintre noi trebuie să examineze modul în care opinia sa se potriveste cu punctul vedere al restului, acceptand punctul de vedere al societăţii deasupra celui propriu şi acţionand în consecinţă. Aceasta este ceea ce înseamnă „a iubi pe ceilalţi ca pe tine insuti.” Eu nu fac ceea ce pare cel mai bine pentru mine, în schimb, fac ceea ce este cel mai bine pentru ceilalti. Eu lucrez pentru a îndeplini dorinţa lor. Şi aceasta este esenţa adeziunii, unitatea.

Nu va fi un singur om cu o singură inimă dacă nu vom accepta punctul de vedere colectiv mai presus de al nostru. Şi pentru majoritatea, este o problemă uriaşă, în special pentru cei care sunt buni organizatori. Ei cred că ştiu cum să aranjeze şi să gestioneze societatea, iar ei folosesc numai creierul lor.

Şi aici există un pericol mare în modul în care acestia şi întreaga societate vor progresa. De fapt, este uşor de comutat in direcţia opusă caii spirituale. La exterior se va arata ca au reuşit pe plan material, dar nu vor avansa spiritual.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/11, Shamati  25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este treaba studentului să caute cum să se lipească de profesor. Şi în mod cert nu este vorba de a-l adora sau onora, ci de a-i prelua punctul de vedere. Asta este ceva complet diferit şi se referă la spiritualitate.

Însă, este oarecum periculos fiindcă poţi să crezi că îl urmezi pe profesor, când de fapt, în loc de asta, tu îţi asculţi egoul. De aceea, ai nevoie de o evaluare internă. Care este opinia ta faţă de profesor, şi cum le evaluezi, una împotriva celeilalte?

Apoi cercetezi cu ce eşti şi cu ce nu eşti de acord. Şi în zona în care în mod clar nu poţi fi de acord cu punctul de vedere al profesorului, apuci fericit acest dezacord şi începi să-l implementezi în viaţa ta. Asta înseamnă să accepţi punctul de vedere al profesorului.

Dacă nu ai ceva diferit în opinia ta şi pe care să trebuiască să-l înăbuşi, nu este o alegere reală. Tu trebuie să fii conştient de ceea ce nu eşti de acord şi de ceea ce ai face diferit.

Dacă nu sunt aceste două versiuni , când tu vrei să faci ceva într-un fel dar eşti forţat să faci absolut invers, nu există credinţă deasupra raţiunii. Numai când ştii sigur cum ar vrea profesorul să acţionezi tu, dar ţie îţi încă îţi vine să faci invers, primeşti şansa de a a acţiona singur, deasupra raţiunii.

De altfel, pentru a ajunge la echivalenţa de formă, trebuie să-i cunoşti faţa opusă. Numai atunci vei şti sigur ce e această echivalenţă. De fapt, echivalenţa este totdeauna opusă formei mele şi merge împotriva percepţiei mele. În ceea ce mă priveşte, este ca şi cum în timp ce sunt în opinia mea, în acelaşi timp sunt peste ea. Rezist acestei opiniii şi cultiv o nouă gândire, mai înaltă, în interiorul meu.

Nu este nimic ce putem face în legătură cu asta. Este o legea a naturii. Cel de mai sus stă pe treapta lui şi cel de mai jos pe a lui. Pentru a te ridica la un grad superior, trebuie să accepţi gândirea celui de mai sus, prin credinţă deasupra raţiunii. Şi, desigur că ţi se pare că acţionează ciudat şi nu înţelegi, dar, chiar contează pentru progresul tău spiritual, cât de bine înţelegi ce face?

Nu ai nicio altă şansă să te ridici la următoarea treaptă decât cu ajutorul profesorului, cel de mai sus, cel pe care Creatorul l-a plasat în faţa ta. Şi nu încape niciun compromis şi nu există nicio altă scară pe undeva prin spate, pentru a ajunge acolo.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→