Cum te poți pregăti pentru viitorul congres de la Arava, astfel încât să poți fi alături de toți împreună, chiar în epicentrul lui, și să nu ratezi ceva foarte important, care să-ți fie apoi ca un ghimpe în inimă mulți ani?

Dacă urmăriți îndeaproape congresul, indiferent de unde, atunci vă veți alătura lui și vom fi cu toții împreună în același Kli, în aceleași verificări și în aceleași exerciții. Și astfel ne vom ridica împreună.

Desigur, toată lumea va înțelege acest lucru în măsura în care este pregătit. Dar mai avem aproape o lună înainte și ne putem pregăti pentru ca toată lumea să fie practic la același nivel. Și asta înseamnă mult.

Este mai bine să fii la un  nivel inferior, dar toți împreună, decât la un nivel mai înalt cu fiecare pe cont propriu. Sper că ne vom integra astfel încât să fim toți împreună într-o mică măsură, dar ne vom înțelege cu toții și vom încerca să ne ridicăm împreună. Asta este important pentru congres.

Deci cel mai important lucru pentru acest congres este să fim împreună! Nu fizic, ci psihologic și spiritual.

Este mai bine să fim împreună la un nivel inferior decât singur la un nivel superior, pentru că atunci când sunt la același nivel cu grupul de zece, sunt într-un Kli spiritual. Și când sunt singur la nivelul spiritual, fără un Kli spiritual, nu există nicio garanție că voi putea rămâne acolo. În orice moment pot cădea de acolo.

Trebuie să ajungem la sfârșitul corecției cel puțin în grupul zece, iar apoi toate celelalte grupuri de zece se vor alătura. Până acum, există un număr mic de grupuri de zece la nivelul de sfârșit al corecției, grupul de zece ale lui Rabi Șimon și încă câteva. Și vrem și noi să realizăm asta, așa că mizăm pe succesul, nu al oricărui individ, ci al unui grup de zece cel puțin.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 26.01.2023, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La Ştiri (Big Think): „În 1973, la MIT a fost dezvoltat un program de calculator pentru a modela sustenabilitatea globală. Acesta a prezis că până în 2040 civilizația noastră se va sfârși. … Iar ceea ce a imaginat computerul în anii 1970 s-a adeverit în mare parte. Ar putea mașina să aibă dreptate?

„Predicția, care a reapărut recent în presa australiană, a fost făcută de un program numit World One. A fost inițial… comandat de Clubul de la Roma pentru a modela cât de bine poate lumea să-și susțină creșterea. …

„Calculele modelului au luat în considerare tendințele nivelurilor de poluare, creșterea populației, cantitatea de resurse naturale și calitatea generală a vieții pe Pământ. Predicțiile modelului de înrăutățire a calității vieții și scădere a resurselor naturale au fost până acum adeverite în mod tulburător.

Întrebare: Dacă este prezisă prăbușirea civilizației în forma pe care o știm, atunci sub ce formă va exista civilizația?

Răspuns: Lasă-i să transmită ceea ce a indicat computerul pentru următorii 20 de ani. Și vom vedea în ce măsură este corect sau nu. Nu am auzit sau citit nimic despre acest computer. Vreau să văd ce a scris și ce s-a adeverit, nu niște repovestiri ale acestora.

Întrebare: Chiar dacă acestea sunt povești și basme, vă rog să-mi spuneţi sentimentele dvs.: „Ce fel de civilizație ar fi dacă nu ar exista nimeni ca astăzi?” În general, o astfel de civilizație nu este, cel mai probabil, necesară.

Răspuns: Nu. Este necesară doar pentru a realiza greșeala drumului său.

Întrebare: Ce fel de civilizație va exista în viitor? Nu în 2040 sau 2050, dar, în general, ce fel de civilizație vom avea?

Răspuns: Civilizația se va construi pe iubire universală, interconectare și asistență reciprocă. Acestea sunt de bază. Dar asta după ce ne-am dat seama de răul civilizației noastre.

Întrebare: Și cum vom fi conștienți de asta? Prin lovituri?

Răspuns: Iată problema noastră. Fie ne dăm seama de asta într-un mod bun, fie într-un mod rău, cu băţul către fericire sau conștientizarea căii corecte.

Întrebare: Sunt interesat de părerea dumneavoastră despre cum ne vom da seama de acest lucru și cum vom vedea ce se întâmplă?

Răspuns: Cu un băț, cred. Până acum, este improbabil ca omenirea să fii realizat ceva. Trebuie să existe recunoașterea răului naturii lor de către fiecare persoană. Și atunci va face ceva cu ea însăși și nu cu alții.

Întrebare: Pentru ca noi să facem ceva cu noi înșine, va fi nevoie de lovituri puternice?

Răspuns: Sper că nu, dar în general totul duce la asta.

Întrebare: Și cum se desfășoară acest vector? Am spus de mai multe ori că trăim în critica celorlalți, în capturarea altora. Dar vectorul, cum se desfășoară?

Răspuns: Vectorul comun ar trebui să ne facă să realizăm că suntem dușmani unii pentru alţii și în acest sens suntem dușmani pentru noi înșine.

Întrebare: Deci, acesta nu este dușmanul meu, ci dușmanul meu este în interiorul meu. Acesta este principalul lucru la care ar trebui să ajungem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci la viitor prin iubire, așa cum spui?

Răspuns: Da. Ajungem apoi la viitor prin iubire și la biruința binelui asupra răului.

Întrebare: Iar când iubirea, bunătatea și o bună atitudine vor predomina, ce vor face oamenii?

Răspuns: Oamenii vor renunța la orice muncă inutilă și vor merge la pescuit, la plajă, la mare, vor avea grijă de copii, se vor plimba prin parc cu flori în păr, vor asculta cântând păsările și vor înregistra păsările cântând. Așa va fi viața. Toți se vor pleca unul în fața celuilalt.

În general, aceasta este o viziune stupidă asupra viitorului.

Întrebare: Ce credeai că este real? Când iubirea…

Răspuns: O persoană nu poate exista fără o luptă. Și lupta, pentru ce? Pentru recoltă? Pentru teritorii? Unde o persoană simte că face ceva, creează?

Întrebare: Dar ce se întâmplă dacă iubirea stăpânește lumea? Unde este lupta, ce este lupta?

Răspuns: Lupta va fi în a putea arăta iubire din ce în ce mai mult. Va fi foarte greu. Aceasta este partea cea mai grea.

Întrebare: Deci există drame și orice altceva?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Dar cu bucurie, cu iubire?

Răspuns: Va fi tot cu drame. Fără aceasta, o persoană nu poate exista.

Întrebare: Dar tot ne îndreptăm spre iubire?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci va fi stabilit un astfel de obiectiv și o persoană va merge spre el. Ce vreţi să spuneţi cu cuvântul „iubire” acum când îl spuneţi?

Răspuns: Când prețuiesc pe altul mai presus de mine însumi.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 15/12/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un erou este cineva care, bazându-se pe natura sa egoistă, construiește din sine o altă persoană, care este asemănătoare Creatorului.

Imaginați-vă că o persoană, ca un vierme, se află în interiorul unui măr putred și începe să iasă încet din acesta. Își scoate capul afară, vede o lume minunată a dăruirii și a  iubirii și iese din sine într-un spațiu complet diferit, cerul albastru și soarele, nu întunericul în care a trăit. Deși era suficient din tot ce era necesar pentru corpul său, această lume nu era acolo.

Și acum, când iese din acest putregai, trebuie să-l proceseze, ceea ce înseamnă să-și prelucreze tot egoismul pentru a dărui altora. Si cum?! Din el însuși, din egoismul său, el construiește asemănarea cu Creatorul.

Îll studiază pe Creator, Îi cere să Se dezvăluie, să-i arate un exemplu, ca un adult unui copil și își depășește ego-ul atât cât poate. El îl folosește nu pentru el însuși, ci pentru asemănarea cu Creatorul. Iar asemănarea cu Creatorul înseamnă iubire pentru toți ceilalți.

Și așa în porțiuni: mai studiază puțin pe Creator, devine puțin mai mult ca El; il studiaza putin mai mult pe Creator, putin mai mult devine ca El. Drept urmare, el vede că tot egoismul său are scopul doar de a transforma această masă uriașă și teribilă în asemănare cu Creatorul, pentru a obține calitatea deplină a dăruirii și a iubirii pentru toți ceilalți.

Și atunci devine egal cu Creatorul. Asta este tot. Problema este rezolvată. Dar este complet opusul modului în care folosim egoismul în lumea noastră. Și acum trebuie să începem să-l procesăm.

Întrebare: La un moment dat în istorie, un bărbat pe nume Adam și-a dat seama că în jurul lui exista un egoism puternic. Din acel moment, sistemul spiritual a început să se desfășoare ca bază pentru ascensiune.

Se dovedește că nu ne-am putea lipsi de ceea ce s-a întâmplat înainte pentru a ne da seama de tot acest egoism, de toată această masă?

Răspuns: Nu am putut. Ce s-a întâmplat înainte de vremea noastră, așa trebuia să fie. Dar de la vremea noastră încolo, putem deja să acționăm diferit.

Din KabTV „Am primit un apel. Cine este adevăratul erou?” 28.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cât de repede putem umple lumea cu iubire?”

Cu toții ne dorim să trăim într-o lume plină de iubire, dar în același timp ne gândim că este imposibil.

Dar dacă am putea trăi într-o lume iubitoare?

În prezent trăim într-o lume ostilă. Ne trezim din ce în ce mai mult că luptăm și concurăm unii cu alții, iar ca urmare viața noastră se înrăutățeşte.

Natura noastră egoistă, în care dorim să beneficiem noi înşine pe cheltuiala celorlalți, începe să se întoarcă împotriva noastră, deoarece nu ne putem îndeplini niciodată dorințele crescânde și de asemenea, avem din ce în ce mai multă furie și cruzime în lume, care se întoarce la noi în mod negativ.

Acum imaginați-vă că am putea schimba viziunea asupra lumii și relațiile noastre într-o direcție de iubire și grijă.

Ce se întâmplă dacă am putea schimba brusc lumea, astfel încât nimeni să nu exploateze sau să facă rău altora?

Am vedea atunci o lume opusă, una în care fricile, anxietățile și senzațiile negative în general, s-ar schimba într-o direcție pozitivă – una de sprijin, încurajare și iubire unul pentru celălalt.

Iubirea ne-ar obliga să ne dorim să gândim și să acționăm optim. Am opri situația noastră constantă de a ne menține ocupați cu o gamă continuă de produse, publicitate, folosire și aruncare a exceselor inutile.

Dacă iubirea ar umple lumea, atunci chiar dacă nimeni nu ar lucra, ne-am satisface nevoile pentru că nu am avea nicio dorință de excese. În schimb ne-ar împlini complet o atmosferă de iubire și considerație reciprocă.

Egoul uman exagerat de astăzi ne conduce la un contrast tot mai mare cu natura, deoarece aproximativ 90% din ceea ce producem nu este necesar, în timp ce natura însăși produce doar ceea ce este necesar. În natură, totul este folosit în mod repetat la 100% din capacitatea sa.

Natura funcționează ca un sistem integral închis, iar influența noastră în natură este excepția. Adică, produsele noastre nu revin în natură în forma lor naturală, ci mai degrabă într-o formă distorsionată care aduce toxine și otrăvuri înapoi în natură.

Dacă totuși ne-am conecta cu iubire unii cu alții, atunci am curăța lumea. O atitudine iubitoare și grijulie între noi ar înlocui cerințele de exces și surplus și am ajunge la un echilibru nou între noi și cu natura.

Mai mult decât atât, până când nu vom aduce o transformare majoră a atitudinii noastre unul față de celălalt – unde iubirea ar înlocui ura și unde grija și sprijinul ar înlocui indiferența și apatia – atunci, cu cât investim mai mult în mijloace tehnologice pentru a curăța lumea fără a ne repara atitudinea unul față de altul, cu atât vom descoperi că lumea noastră devine din ce în ce mai poluată. Acest lucru se datorează faptului că natura ne cere în cele din urmă să ajungem în echilibru unul cu celălalt în atitudinea noastră unul față de celălalt, astfel încât să creăm o atmosferă de iubire și considerație reciprocă în întreaga lume. Până când nu vom face acest lucru, natura va continua să ne reamintească că eforturile noastre de a ne rezolva acumularea de probleme fără a ne repara atitudinea unul față de celălalt, nu va duce decât la tot mai multe probleme și suferințe.

Pentru a dezvolta relații de iubire în lumea noastră, trebuie să ne exercităm atenția, considerația și responsabilitatea unii față de alții. Făcând acest lucru, vom participa reciproc la sistemul integral al naturii și numai atunci vom depune mărturie pentru o nouă lume iubitoare, care va rezolva nenumăratele probleme și crize care se năpustesc astăzi asupra noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→