Scopul creaţiei este de a deveni asemenea Creatorului, ceea ce este realizabil doar prin corectarea sufletului care a fost spart intenționat în timpul păcatului lui Adam de la Arborele Cunoașterii. Părțile sufletului comun și-au pierdut conexiunea între ele și chiar au devenit opuse unele cu altele.

Trebuie să le punem la loc într-un singur suflet începând de la cele mai ușoare la cele mai grele, adică prin necesitatea unei conexiuni din ce în ce mai precise.

Adunăm întotdeauna zece Sfirot, la început aproximativ, apoi mai precis și cu atenție, care sunt numite treptele scării spirituale. Aceleași zece Sfirot sunt conectate mai strâns și mai precis, până când devin cele zece Sfirot originale ale HaVaYaH original.

Legea generală a existenței și a conduitei celor zece Sfirot se numește garanție reciprocă, ca într-un corp uman ideal, unde toate celulele și sistemele trebuie să fie în deplină armonie și interconectare. Acest lucru este posibil doar dacă fiecare parte își cunoaște și înțelege legătura cu toate celelalte.

“Garanția reciprocă” este legea existenței unui sistem integral. Conexiunea dintre toate părțile – de la pas la pas, de-a lungul tuturor celor 125 de pași – devine mai complexă și mai internă. Dar munca începe prin acceptarea de către noi a acestui principiu ca fiind singurul corect; recunoaștem că HaVaYaH original, sufletul, este împărțit în zece părți și trebuie să începem să-l conectăm cu condiția ca toată lumea să garanteze pentru toată lumea.

Aceasta nu este o garanție egoistă, ci una complet diferită. Prin urmare, există multe condiții diferite în ea: fiecare trebuie să se smerească în fața altora, în același timp să se dezvolte într-un anumit fel, să se angajeze pentru toată lumea și să se roage pentru ei, să se simtă responsabil pentru fiecare și să-i vadă pe alții ca pe o reflectare a calităților lor.

Garanția reciprocă este legea generală a întregului univers. Dacă nu ar fi percepția noastră coruptă, egoistă, am vedea sistemul creat de Creator ca un HaVaYaH ideal, fără limite, toate părțile fiind conectate între ele și funcționând ca un întreg.

Prin urmare, garanţia reciprocă este o condiție prealabilă pentru primirea Torei și intrarea pe scara spirituală. Dacă suntem gata să îndeplinim această condiție, să acceptăm garanția reciprocă și să începem să o punem în aplicare, pentru a face acest lucru ni se dă Tora cu lumina care se întoarce la sursă. Lumina va face totul – tot ceea ce ni se cere este să fim de acord cu condiția garanției reciproce, adică să ne includem unii pe alții, să ne conectăm într-un sistem ca un singur om.

Întreaga Tora este o expresie a condiției de garanție reciprocă în toate formele posibile, cu toate condițiile și cerințele posibile, din ce în ce mai sublime și mai precise de la pas la pas.

Prin urmare, tot ceea ce am învățat despre garanția reciprocă și am realizat în etapa anterioară dispare în etapa următoare. Cădem și pierdem unitatea și garanția pe care le-am obținut, de parcă am lua totul de la capăt. La urma urmei, toate condițiile și legile care au fost îndeplinite în etapa anterioară și au fost evidente, acum, cu o rezoluție mai mare și mai precisă, apar într-un mod cu totul nou și par necunoscute.

Trebuie să studiem totul din nou, de parcă nu ar exista o garanție reciprocă între noi. Într-adevăr, nu a existat, pentru că de fiecare dată este un nou pas. Semnul progresului este că toate succesele trecute sunt șterse, iar munca începe din nou.

Aceasta este dificultatea muncii noastre, care este, în acest sens, opusul celei materiale. Nu suntem obișnuiți cu astfel de condiții, și prin urmare, ne încurcă și ne slăbesc foarte mult. Vrem să vedem dovezi materiale ale progresului nostru spiritual, dar acest lucru nu se întâmplă.

Sarcina noastră este să ne reînnoim constant garanția reciprocă în orice stare și să vedem în ea toate legile Torei și legile realității spirituale. Din aceasta vom înțelege regula iubirii aproapelui ca pe sine și toate legile unificării. La urma urmei, condiția de garanție reciprocă stă la baza tuturor.

A-ți iubi aproapele ca pe tine însuți este o consecință a celei mai înalte și complete garanții. La aceasta, se adaugă legi mai specific, de conexiune între toate părțile sufletului zdrobit, care trebuie adunate din ce în ce mai mult.

După ce reușim să le strângem la gradul I și ne asigurăm că funcționează, garanția reciprocă dispare, și începem să o realizăm din nou la un nivel superior, care acum ni se cere de parcă nu am fi făcut nimic.

Acest lucru este similar cu modul în care dezvoltarea la nivel mineral se transformă brusc într-unul vegetal. Nivelul vegetal este parcă, o consecință a dezvoltării minerale, dar în același timp nu are nicio legătură cu el. Mai târziu are loc un salt de la nivelul plantei la cel al animalului, care începe din nou de la zero. La urma urmei, aceasta este o nouă viață, o nouă formă de existență. Dezvoltarea spirituală are loc în același mod.

Garanția reciprocă este scopul și munca noastră. Toate legile pe care trebuie să le implementăm se bazează pe acest principiu unic al garanției reciproce.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/04/18, Pregătirea pentru Convenția “Toți ca unul” din New Jersey “Semnând Arvut-ul în grupul de zece”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința poate fi găsită doar în cadrul unui grup. La urma urmei, forța credinței se bazează pe unirea a cel puțin doi oameni. Și prin urmare, pierderea credinței ne îndepărtează de grup.

Este necesar să înțelegem că nu avem și nu putem avea niciun contact personal cu Creatorul. Contactul este posibil doar dintr-un vas comun, un Parţuf spiritual format din zece Sfirot. Abia atunci vom începe să simțim Forța superioară.

Nu este necesar să aduni exact zece oameni pentru a ajunge la zece Sfirot; pot fi mai puțini. Dar impresii din nouă calități diferite trebuie să se acumuleze în mine pe lângă ceea ce simt eu însumi. Și dacă nu disting aceste nouă calități suplimentare, atunci nu Îl voi vedea pe Creator.

Este ca o vedere care vă ajută să vă concentrați asupra unei ținte. Ochiul meu și toate punctele de vedere trebuie să coincidă. Și dacă mă acordez cu prietenii mei, atunci voi vedea ce este la capătul vederii, scopul final.

Astfel, menținerea unei conexiuni cu Creatorul în credință și dăruire este posibilă numai prin grup. Altfel nu-L putem simți. Creatorul dispare în mod constant și nu am cum să-L simt dacă nu mă acordez în mod corespunzător în cadrul grupului.

Mă străduiesc să mă conectez din ce în ce mai profund cu cei nouă prieteni ai mei, iar când ajungem în sfârșit la o aliniere perfectă unul cu celălalt, apare un moment, un „clic”, în care lumina se manifestă și Îl percep pe Creator. Kelim(vasele), dorințele prietenilor mei, încep să strălucească toate nouă, în relație cu mine, Malchut.

Nu există altă cale. Toate clarificările, ajustările vasului spiritual și formarea unei relații cu Creatorul au loc numai între noi. După cum se spune, “Din iubirea pentru alții se ajunge la iubirea pentru Creator”.

Nicio acțiune nu duce direct la iubirea pentru Creator. Este posibil doar prin iubire pentru alții. Când toate acțiunile care vizează iubirea pentru ceilalți se acumulează și această iubire devine completă, atunci se numește iubire pentru Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/18, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – “Studiul Celor Zece Sfirot“

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot restabili conexiunea cu Creatorul după o coborâre? Ar trebui să încep să cred că vine de la El și să fac direct un asemenea calcul? Dar dacă spuneţi că este imposibil să faci asta fără experiență, atunci ce ar trebui să fac în această situație?

Răspuns: Omul nu poate face nimic singur. El va urca și va coborî mult timp, luptându-se până când omul va găsi în sfârșit un grup. În el va apărea un gând că acest lucru este necesar și va fi adus la grup.

Cu toții suntem rezultatul unui suflet zdrobit. Fiecare dintre noi este un fragment, un ciob și trebuie să adunăm aceste părți rupte la loc, într-un singur întreg.

Distrugerea a avut loc atunci când o mare lumină a acționat asupra dorinței colective și a făcut-o să se separe. Această dorință a umplut apoi spațiile dintre fragmente, dintre bucățile ei sparte. În acest fel, dorința a devenit multistratificată, complexă și egoistă. Acum, printre toate fragmentele sale, rezidă egoismul.

Ce ar trebui să facem? În acest sistem se află dorințele noastre individuale, iar între ele, între noi toți, se află egoismul, iar umplerea tuturor spațiilor dintre noi este o forță creată intenționat de Creator.

Acum suntem ca un arhipelag, mici insule într-o mare, separate de egoism. Avem nevoie de Creator să acționeze pe această mare de egoism și să transforme interacțiunile noastre egoiste în unele altruiste, prin conexiune, dăruire și iubire. Aceasta este corectarea.

Prin urmare, fără un grup nu putem realiza nimic. Dacă încerc să lucrez singur, nu voi avea ocazia să realizez nimic.

A existat o perioadă în istoria omenirii, de la Adam până la Avraam, când nu era necesar să te corectezi prin interacțiunea într-un grup. La acea vreme, egoismul nu se manifesta în așa fel încât să fie nevoie de atracția luminii superioare în cadrul unui grup pentru a transforma intențiile de la primire la dăruire.

Dar acum, nu-mi pot imagina cum se poate face acest lucru fără un grup. Omul, desigur, se poate detașa ușor de lumea materială, dar nu poate avansa și urca pe scara spirituală, deoarece implementarea metodei de corectare constă în reunirea în sufletul unic numit Adam.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Un “seamăn” nu este orice om; prietenul meu este cel care stă în fața mea, și treptat, încep să obțin iubire pentru el pentru a ajunge la iubirea pentru Creator.

Este o formulă strictă: mai întâi mă întorc către Creator, și pentru a mă conecta cu El, mă unesc cu prietenii mei, “semenii”.

Lucrez la iubirea pentru aproapele meu pentru că este o condiție prealabilă pentru a ajunge la iubirea pentru Creator!

Seamănul și Creatorul sunt interconectați pentru că în raport cu dorința mea de a primi, ei dețin o poziție egală. Sunt echidistanţi faţă de mine și eu simt același lucru pentru amândoi!

Creatorul dăruiește în întregime, iar seamănul mi se pare la fel de odios ca și calitatea dăruirii. Prin urmare, îi resping pe amândoi.

Dacă nu ajung în punctul în care mă raportez în mod egal la Creator și la semeni, nu voi putea lucra corect. Este ca și cum ai alinia o vedere, adunând vederea mea, vizorul din față și ținta într-o singură linie.

Dacă sunt mai înclinat fie către Creator, fie spre semeni, nu mai țintesc corect.

Trebuie să mă aliniez perfect cu ținta, astfel încât cel care luptă pentru Creator (Israel), lumina corectării și Creatorul să se unească într-un singur întreg.

Un seamăn (un grup cabalist) este vasul spiritual, sistemul de suflete, în timp ce Creatorul este cel care umple acest sistem.

Dar apoi îmi dau seama că sunt una și aceeași, pentru că vasul devine ca lumina. Nu există lumină fără vas, fără Kli! Și pentru mine totul se contopește într-unul singur.

Grupul devine un exemplu de Creator pentru mine. Prin atitudinea mea față de ei, învăț cum să mă raportez la El: dacă să-L iubesc sau să-L urăsc.

La urma urmei, singura atitudine posibilă față de Creator este una de dăruire. Și aici, mi se oferă grupul pentru a testa cât de mult sunt într-o stare de dăruire.

Ce creează distanța, diferența dintre Creator și grup? Doar propriul meu egoism! Dacă nu ar fi ego-ul meu, nu ar exista nicio distincție între ele.

De ce mai simt o diferență? Pentru că primesc o oarecare plăcere de la Creator, dar nici una de la grup. Asta este toată diferența!

Din Lecția zilnică de Cabala 26/05/10, Scrierile lui Rabaş – Art.5, 1984-“Ce ne oferă regula ‘Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi’”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu cât ne apropiem, cu atât ne depărtăm mai mult, nu?

Răspuns: Cu cât este dezvăluit în noi mai mult egoism, cu atât mai mare este conexiunea pe care o putem construi deasupra lui, și făcând asta Îl putem percepe pe Creator. Această stare este ca un sandviș format din trei straturi: în partea de jos este calitatea egoistă (primirea), deasupra este calitatea dăruirii, iar între ele este Creatorul.

Întrebare: Dacă știm dinainte că apropierea va duce la ură, cum ne putem îndrepta către apropiere?

Răspuns: Faptul că știi acest lucru dinainte, nu contează. Când vor apărea respingerea și ura față de prietenii tăi, vei uita totul. Vei crede că este problema ta personală, că tu și nimeni altcineva faci asta.

Dar după ce ai experimentat discordia cu prietenii tăi, vei începe să te ridici deasupra acestui sentiment. Niciun truc sau pregătire pentru viitor nu vă va ajuta să rămâneți “bun”. Un nou grad vine cu noi simțiri și interacțiuni, iar toate înțelegerile și corectările anterioare nu se mai aplică. Omul este nou în fiecare zi.

Așa că nu te opri asupra a ceea ce s-a întâmplat ieri. S-ar putea să te uiți la aspectul exterior al unui prieten, cu care ești familiarizat, dar în interior suntem complet diferiți în fiecare zi.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Știm că, dacă oameni dintr-o parte a lumii se gândesc la ceva, gânduri similare apar în altă parte a lumii.

Prin urmare, dincolo de material, care este înțeles universal, împărtășesc mult mai mult care este de neînțeles pentru majoritatea; trece neobservat la livrarea materialului meu. Chiar și așa, această informație este absorbită de sistemul comun în care existăm, de universul colectiv în partea sa ascunsă. În timp, acest lucru face ca oamenii să înțeleagă, să realizeze și să ajungă mai ușor la ideile pe care le discutăm.

Vedem asta întâmplându-se astăzi, când mii de oameni ni se alătură brusc, înțeleg rapid materialele și sunt de acord cu conceptele noastre. Ei nu doar dau din cap; în timpul prelegerilor, ci ei absorb cu adevărat principiile de bază, concepte care odată dura doi sau trei ani pentru a le înțelege. Acum oamenii încep să le înțeleagă într-o lună sau două.

De unde vine asta? Decurge din faptul că am injectat o cantitate enormă de material spiritual, efort, date și fapte în aer, iar acestea există acum în spațiul înconjurător.

Aceste informații sunt prezente peste tot în jurul nostru. Este imprimat pe undele invizibile a ceea ce se numește lumină reflectată (Or Hozer) care emană din noi.

Din KabTV “Am primit un apel. Informații spirituale” 17/04/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 47-a 

Cum are loc trecerea de la frica animalică la frica spirituală?

Toate fricile sunt interconectate într-un proces: frica în frică în frică. De exemplu, frica poate începe ca teamă de poliție, apoi se poate transforma în frica de rușine publică și așa mai departe. Cu toate acestea, rădăcina oricărei frici se află deasupra, la locul adeziunii cu Creatorul, unde frica supremă este să nu poţi să-I dăruieşti Lui. Din această rădăcină, frica coboară prin mai multe niveluri și se manifestă în această lume ca frică de lucruri externe, cum ar fi poliția, rușinea sau eșecul.

Ne afundăm în această frică iluzorie, la fel ca un copil care se sperie de un urs imaginar de-afară. Pericolul nu este real și nu există niciun motiv de frică. Cu toate acestea, în ciuda înțelegerii raționale că nu este nevoie să-ți fie frică, vasul emoțional tot experimentează frica. Indiferent de câte asigurări logice primim, rămânem prinși în această simțire.

În timp, prin studiu, efort și conexiune cu profesorii și un grup de sprijin, vasul nostru începe să se deschidă. Treptat, ne urmărim frica până la rădăcina ei și realizăm că frica de poliție de exemplu, este de fapt legată de Creator. Ajungem să vedem că Creatorul orchestrează această frică pentru a ne apropia de El.

În această etapă, începem să distingem ce înseamnă să te temi de Creator. Ne întrebăm de ce ne face Creatorul să ne temem de lucruri exterioare, și realizăm că este pentru a ne determina să întrebăm: “Cine este mai puternic – poliția sau Creatorul?” Acest control interior crește până când percepem toate fricile ca emanând de la Creator.

În cele din urmă, cele două temeri, frica de poliție și frica de Creator, se contopesc într-una singură. Nu le mai trăim ca două forțe separate, ci ca o singură sursă unificată, superioară: Creatorul. Începem să-L vedem pe Creator prin lentila fricii, temându-ne că abandonarea Lui ne va duce înapoi la teama de lucruri exterioare.

Prin acest proces, discernem o rădăcină și mai înaltă. Înțelegem că scopul Creatorului de a trezi frica nu este să ne sperie, ci să ne conecteze cu El. Mai mult, această conexiune nu este de dragul de a insufla frică, ci de a ne conduce la adeziune și iubire. Deoarece legea iubirii este dăruirea, ne lansăm într-o căutare interioară a modului de a dărui Creatorului. În acest moment, toate fricile și tulburările dispar, pentru că sunt opusul dăruirii.

Unde are loc tranziția? Trecerea de la frica obișnuită la frica de Creator – teama de a nu-I putea dărui Lui – nu are loc neapărat în momentele de frică. Poate apărea din orice simțire neplăcută, chiar și dintr-un vag disconfort. Toate simțirile neplăcute sunt semnale de sus care ne îndeamnă să ne căutăm rădăcina.

De ce trimite Creatorul simțiri neplăcute? Creatorul nu trimite direct simțiri neplăcute. În schimb, El trimite indicii despre starea perfectă de Sus. Cu toate acestea, pe măsură ce aceste indicii trec prin straturile de lumi și niveluri înainte de a ajunge la om, ele sunt percepute ca negative, deoarece vasele omului au o formă opusă.

Prin efort și muncă pentru “Nu există nimeni în afară de El”, ajungem treptat la soluția corectă, care este să vedem cum a venit situația de la Creator pentru a ne învăța. Această înțelegere nu vine spontan, ci prin muncă interioară profundă și analize extrase din experiență.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum putem obține calitatea dăruirii, așa cum se spune: „Fiți milostivi, așa cum El este milostiv”? Cum putem ajunge la o stare de similitudine a calităților cu Creatorul? Pentru asta este rugăciunea.

În cererea mea, trebuie neapărat să realizez că dacă pur și simplu Îi cer Creatorului ceva, atunci cer pentru mine, pentru egoismul meu, indiferent cum aș răsuci-o. Dar daca cer prin prietenii mei, doar in conexiune cu ei, atunci pot cere corect pentru toata lumea în general si pentru mine.

Adică, omul nu are ocazia să ceară corect dacă este singur. Doar dacă este în conexiune cu ceilalți și cere pentru grup, inclusiv pentru el însuși, dar pentru grup, atunci cererea lui este într-o oarecare măsură spirituală.

Iar dacă cere pentru ei, ei sunt scopul; omul îi împinge la Creator și vrea să vadă fuziunea lor cu El, pentru că el este ca Malchut iar ei sunt ca primele nouă Sfirot, atunci cererea lui este cu adevărat spirituală.

De aceea, trebuie să trecem prin mai multe etape de pregătire pentru rugăciune, pentru a-l cere corect Creatorului.

Dacă cerem greșit, El ne va auzi în continuare, suntem în El, în interiorul Lui. Dar atunci acest câmp va reacționa la noi în funcție de dorințele noastre egoiste și ne va împinge la un egoism din ce în ce mai mare așa cum se întâmplă atunci când cerem inconștient.

Dar cu ajutorul acestor împingeri către egoism, îl vom dezvălui pe Faraon. Se dovedește că el este rău și nu atât de amabil; suntem în exil în el și trebuie să ieșim din asta. Atunci vom începe să cerem pentru alții și nu pentru noi înșine. Și ne vom vedea doar ca cerând ca reprezentanți ai întregii umanități.

Trebuie neapărat să facem asta. Trebuie să încercăm să înțelegem cererea noastră. Pentru ce este: pentru noi înșine, pentru grup, pentru întreaga umanitate sau pentru Creator? Dacă este pentru noi înșine, chiar și pentru grup, chiar și pentru umanitate, aceasta poate fi totuși o cerere egoistă, chiar și pentru Creator. Cum putem reconstrui toate acestea într-un mod altruist? O fac atunci când cer cu adevărat pentru alții.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→