Comentariu: În prezent, societatea se confruntă cu o criză tot mai mare de încredere în mass-media, în guvern și între indivizi. Vedem o lipsă de înțelegere a ceea ce este încrederea și cum să o cultivăm.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă pentru că egoismul nostru a crescut și are nevoie de relații cu totul noi: mai clare, mai conectate, mai puternice și conectate ale unui om cu celălalt. Fiecare dintre noi are un egoism semnificativ și toată lumea își dorește o mai mare independență față de ceilalți. Acesta este primul motiv.

În al doilea rând, aceasta coincide cu dezvoltarea societății, a tehnologiei și a stilului de viață. Astăzi pot trăi independent și pot să mă îngrijesc de mine fără să-mi fac griji pentru ceilalți. Dar pentru a te lega prin conexiuni de familie, cu prietenii, în relații la locul de muncă sau altfel, este nevoie de efort, uneori un efort considerabil.

Astfel, în lumea de astăzi este o provocare să-i obligi pe oameni să se conecteze unii cu alții. O fac doar pentru recompense tangibile, sau atunci când este absolut necesar.

Întrebare: Ce este încrederea?

Răspuns: Încrederea este atunci când mă bazez pe un alt om, conform unui acord pe care l-am stabilit de comun acord.

Întrebare: Ce stă la baza încrederii?

Răspuns: Încrederea se bazează pe speranța în perspectiva, ajutorul sau sprijinul altuia.

Întrebare: Puteți descrie o stare ideală, în care există încredere?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai atunci când oamenii realizează că fac parte dintr-un sistem interconectat și sunt complet interdependenți. Ei trebuie să descopere această interconectare completă. Numai atunci putem discuta despre o societate în care indivizii se simt uniți, fac schimb de eforturi și lucrează și se îngrijesc unii pe alții.

Momentan, asta nu există. Chiar și sistemele noastre – asistență medicală, finanțe, tot ceea ce am construit – servesc la diviziunea societății.

Comentariu: Cu zeci de ani în urmă de exemplu, în Uniunea Sovietică exista un anumit nivel de încredere – oamenii puteau lăsa o cheie sub preș și nu încuiau ușa când erau acasă.

Răspunsul meu: Nu este vorba dacă ușa unui apartament este deschisă sau închisă. Ideea este că oamenii sunt închiși unul faţă de celălalt prin ușa lor interioară: “Nu vreau să aud ce se întâmplă cu o altă persoană. Nu contează deloc pentru mine.”

Dar recunoaștem că fără o abordare universală, corectă, a naturii noastre – care să vizeze corectarea ei – nu vom progresa. Remediile superficiale nu vor ajuta.

Întrebare: Cum reușim acest lucru?

Răspuns: Trebuie să recunoaștem că egoismul este în centrul naturii noastre și să învățăm să lucrăm cu el, astfel încât să devină un ajutor mai degrabă decât o piedică. Aceasta este educația societății pe termen lung.

Întrebare: Este posibil să restabilim încrederea între un om și altul, independent de lume la nivel macro?

Răspuns: Nu, este imposibil. Totul este un singur sistem. Am ajuns într-un stadiu în care lumea este integrală, iar într-un sistem integral particularul și generalul sunt egale. Prin urmare, nu vom putea stabili relații nici măcar între două persoane, nici măcar între un băiat și o fată care vor să-și construiască relația la un anumit nivel de încredere. Nu! Ei fac parte din societate, și vor relaționa între ei în același mod în care se întâmplă în societate.

De aceea totul se destramă simultan la toate nivelurile.

Întrebare: Care va fi punctul de cotitură? Ce va declanșa un alt proces?

Răspuns: Punctul de cotitură va veni odată cu recunoașterea răului. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de diseminare pe scară largă și de explicații, pentru a-i face pe oameni să conștientizeze că ne îndreptăm spre pragul prăpastiei.

Întrebare: Care este formula pentru încredere?

Răspuns: Încrederea este realizarea și simțirea conexiunii interioare dintre noi. Manifestarea eii în fiecare moment și în fiecare stare este ceea ce definește încrederea. Altfel, nu există.

Încrederea este o forță profundă, fundamentul oricărui stat sau al oricărei societăţi. Îi leagă pe toți membrii într-un singur system, în care nu au nevoie de nimic mai mult decât sentimentul de a fi parte dintr-o rețea, complet dependenți unul de celălalt. De aici își are originea conceptul de „încredere”.

Întrebare: Dar încrederea?

Răspuns: Încrederea provine dintr-un sentiment de conexiune între noi.

Întrebare: Se aseamănă cu credința într-o altă persoană?

Răspuns: Credința este o calitate a dăruirii, care apare tot din simţirea mea că suntem interconectați.

Încrederea este atunci când folosesc sistemul de conexiune dintre noi, care există și mi se dezvăluie. În măsura în care este dezvăluit, sunt în conexiune reciprocă cu ceilalți. Aceasta este încredere. Nu este ceva care nu există, pe care se presupune că eu îl creez. Acest lucru este complet incorect. Folosesc elemente pur psihologice și fizice pentru asta.

Comentariu: Să presupunem că o persoană îi spune alteia: “Nu simt că faci ceva, așa că nu pot avea încredere în tine.”

Răspunsul meu: Corect. El nu simte, dar altcineva o simte. Trebuie să facem astfel încât toată lumea să simtă că suntem într-o singură conexiune, o dependență, o singură rețea și apoi, inevitabil ne vom trata diferit unii pe alții.

Nu trebuie să știu ce simte fiecare dintre ei! Trebuie doar să știu că în acest fel, depind de ei, iar ei depind de mine, iar tot ceea ce fac față de ei se întoarce la mine. Acest lucru trebuie învățat, arătat și explicat, pentru a deschide ochii oamenilor.

Dacă vrem să facem ceva serios, asta necesită dorințe serioase, baze serioase. Oamenii trebuie să înțeleagă, că dacă încep să pătrundă sensul vieții, originile vieții, raţiunile vieții, de ce există omul, cum a fost creat și ce îl motivează, atunci aceasta este o muncă serioasă asupra propriului sine.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 28/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Lumea este cuprinsă de o epidemie de frică. Oamenii își pierd încrederea și nu se mai ascultă unii pe alții. Drept urmare, ei sunt mânați nu de lăcomie, ca înainte, când doream să realizăm ceva, ci de frică, una care are cauze reale. Cum putem scăpa de ea? La urma urmei, ne îndreptăm în mod activ către o fundătură.

Răspunsul meu: Cred că este foarte bine. Acesta nu este o fundătură. Când te apropii de o fundătură, vezi deodată că există o uşă în ea, care duce la lumea următoare.

Odată, aceasta a fost acoperită de credință. Omul credea în diferiți zei, nu contează care, și îi era mai ușor. Astăzi, această credință dispare, nu este menținută, și prin urmare, omul nu își poate compensa temerile, anxietatea și diversele simţiri problematice. Nu le poate corela cu dorința și guvernarea celui de Sus, cu Forța superioară, și totul cade asupra lui. E greu pentru el!

Frica blochează omul. El vrea să închidă ochii și să se ascundă sub o pătură ca un copil mic, de parcă nimic nu se întâmplă.

Întrebare: Cum poate să iasă de acolo?

Răspuns: Omul trebuie educat. Dar nu prin jucării mecanice, așa cum încearcă să facă oamenii de știință.

Comentariu: Oamenii de știință tot pun întrebări.

Răspunsul meu: A pune întrebări este bine. Dar frica este legată de sensul vieții. Astfel de întrebări sunt deja dincolo de înțelegerea noastră. Cum existăm? În ce scop? Ce este viața? Cum începe ea și cum se termină? Care este sensul existenței naturii însăși?

Dar să raportezi pur și simplu totul la Dumnezeu, nu calmează omul modern. Acest lucru era suficient de bun înainte de Epoca Iluminismului, dar din secolele XVII-XVIII și mai departe, această abordare nu a mai funcționat.

Omul va fi totuși forțat să vadă că se confruntă cu întrebarea despre sensul existenței: pentru ce este ea, de ce este aşa, care este sensul ei?

Frica există la baza vieții noastre, pentru că dacă nu ar fi frică, de ce să mai trăim?. De ce am nevoie de toate acestea?

Căutați prin întreaga viață viitoare a unei persoane – care deja există, nu mai este nimic altceva – iar el nu și-ar dori să mai trăiască., dacă vede prin ce trece, și toate acestea pentru a se bucura de ceva și a cădea imediat în depresie sau suferință, și de asemenea, să muncească din greu. Are două săptămâni de vacanță pe an, dacă o petrece bine cumva, copii care profită de el, o soție care nu-l lasă să se distreze, o echipă preferată de fotbal care pierde, pescuit, care nu mai există pentru că aceste locuri nu mai există, şi asa mai departe…

Chiar și în sursele antice este scris, că dacă un om și-ar putea vedea viața în avans, atunci în mod natural nu și-ar mai dori să se nască și să trăiască.

Noi uităm de noi înșine așadar, întreaga noastră viață este construită pe această uitare. Uite ce facem cu viețile noastre astăzi! Încercăm să amuțim, tot timpul din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult. Publicitate, concurență… Pentru ce?

La urma urmei, dacă lași omul singur cu gândurile lui, fie va deveni terorist, un criminal, fie se va sinucide, fie va începe să consume droguri, ceea ce este același lucru.

Întrebare: Dar ei spun că omul trebuie să aibă un scop, și străduindu-se pentru el, poate depăși orice dificultăți. Care este scopul potrivit pentru om?

Răspuns: Această întrebare nu ar trebui să fie trezită în oameni. Mai întâi trebuie să te pregătești bine pentru asta. Este scris că dacă pui un obstacol în fața unui orb, făcând asta, comiți o crimă teribilă. Dacă pui o piatră sau un copac în fața unui orb, acesta se va împiedica și va cădea. Cum este posibil acest lucru? Iar toți oamenii sunt orbi. Cum le poți vorbi despre sensul vieții?

Ei nu au un răspuns la asta, și doar vor deveni depresivi. Prin urmare, dezvăluind treptat întrebarea despre sensul vieții, trebuie să știți dinainte cum să le oferiți simultan răspunsul corect, care va fi acceptabil și de dorit pentru oameni. Atunci vor vedea orizonturi optimiste extinzându-se în faţa lor, și nu unele întunecate.

Comentariu: Rezultă că de la naștere, educaţia ar trebui integrată treptat în comunicare.

Răspunsul meu: Despre asta este educația. Iar orice altceva, umple omul cu informații complet inutile.

Întrebare: Cum poate un adult, care și-a trăit viața, să ajungă la întrebarea despre sensul vieții?

Răspuns: Dacă și-a trăit viața, nu are rost. Dacă, în timpul acestei vieți, el primește informații despre sensul ei și începe să-și schimbe viața în conformitate cu sensul pe care l-a dobândit, atunci se ridică la următorul nivel de existență. El devine om în măsura în care poate răspunde la întrebarea despre sensul vieții sale.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că cine controlează informația controlează totul. Dar în ultimii ani, odată cu apariția noilor tehnologii, informația nu numai că a devenit abundentă; a devenit excesiv de abundentă! Gestionarea acesteia a devenit incredibil de dificilă. Psihologii susțin că oamenii se confruntă acum cu stres informațional.

Ce este informația? De ce ne-o dorim atât de mult? Și de ce, chiar și înțelegând că este “gunoi”, ne este frică să o pierdem?

Răspuns: Ne hrănim cu acest “gunoi”, aceste “deseuri”. Pentru noi, a pierde aceste “resturi” înseamnă a ne pierde hrana. Și omenirea este îngrozită de asta.

Nu poate absorbi informații adecvate, veridice, naturale, informații care vorbesc despre relevanță, necesitate sau adevăr. Omul se bucură de știri galbene, gri, de difuzarea “rufelor murdare”. Aceasta este ceea ce îl susţine.

Acesta este modul în care societatea modernă a crescut umanitatea. Și putem vedea consecințele! Desigur, dacă eliminați tot acest conținut fals și lăsați doar adevărul, oamenii ar urla. Ce ar consuma atunci?

Întrebare: De ce este umanitatea atât de atrasă de informații? Ce caută în informație?

Răspuns: Oamenii moderni nu pot trăi fără ea. Este mediul în care există. A o elimina ar fi ca și cum i-ai despărți de casă, familie, serviciu sau orice altceva. Dar separarea lor de informații ar fi și mai devastatoare pentru că îi umple din interior.

Fără un flux de informații, omul modernă și-ar pierde pur și simplu minţile.

Întrebare: Ce este informația “corectă”?

Răspuns: Informația corectă este cea care dezvăluie rolul meu în această lume în măsura în care pot să-i aduc influență pozitivă, și, la rândul meu, să primesc influență pozitivă din lume.

Întrebare: Spuneți că informațiile corecte, veridice și autentice ar fi complet neplăcute, nedorite?

Răspuns: Oamenii nu vor să audă adevărul! Adevărul este dureros. Adevărul este neplăcut. Vor să audă ce le face plăcere: un pic de bârfă, un pic de sex, un pic de frică, un pic de bucurie, totul în doze măsurate, atent controlate de specialiști.

Întrebare: Ce înseamnă informația pentru un cabalist?

Răspuns: Pentru un cabalist, informația înseamnă cu totul altceva. Nu sunt interesați pentru ce se ceartă oamenii pe reţele de socializare sau alte metode de comunicare. Ei sunt interesați de o conexiune cu Forța superioară, din care provin toate acțiunile, condițiile și evenimentele din lumea noastră. Când omul are această conexiune, nu are nevoie de nimic altceva. Îi permite să fie peste tot și în orice simultan, în ambele lumi.

Întrebare: Să presupunem că vi s-a dat controlul asupra tuturor instituțiilor media. Cum ați prezenta informațiile, în ce fel?

Răspuns: Aș lăsa totul așa cum este acum, și treptat, în doze mici, controlate, aș introduce “medicament” – informații mai corecte, informații care susțin schimbări pozitive la un om, dezvoltă un sentiment de adevăr, autocontrol și așa mai departe. În acest fel, oamenii ar începe să se adapteze corect la mediul înconjurător, să-și înțeleagă natura, natura lumii din jurul lor și scopul lor final.

Noi cabaliștii, așteptăm ca omenirea să ajungă la revelarea răului – revelația că există în rău, în minciuni, că se hrănește cu înlocuitori. În măsura în care realizăm că totul este gunoi, otravă literală, vom putea treptat să înlocuim informațiile false cu informații corecte care ne hrănesc.

De ce am nevoie de informații? Pentru a-mi forma înțelegerea lumii și a mă transforma, în aliniament cu o lume nouă. Aceste informații ar trebui să fie corecte, veridice, și cel mai important, să arate grija.

Din  KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 29/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că eu conduc pe drum și un alt șofer îmi taie calea. Ce ar trebui să fac în acest moment, pentru a conecta acest incident cu „Nu este nimeni altcineva în afară de El”, la cel mai profund nivel?

Răspuns: Trebuie să-ți amintești că tot ce ți se întâmplă are loc numai sub îndrumarea Creatorului. După aceea, începe munca ta.

În plus, grupul tău ar trebui să-ţi reamintească acest lucru; vorbiţi despre asta și discutaţi. Conexiunea cu grupul este esențială, pentru ca tu să le poți dărui, să-i influențezi, și ei la rândul lor să te poată influența. Munca de unul singur te va lăsa inevitabil prins în egoism.

Dacă omul nu face parte dintr-un grup, nu este conectat cu alții în conexiune spirituală serioasă, este aproape inutil să lucrezi cu el. Acest lucru este permis numai dacă este un începător, care a găsit o societate mică în care să se dezvolte ca parte integrantă, și să se completeze în cadrul acelei societăți. Doar într-un astfel de caz!

Existăm într-un sistem de forţe care acţionează astfel. La fel ca în lumea noastră, suntem complet dependenți unii de alții și vedem că ne îndreptăm involuntar spre o şi mai mare integrare, așa este și aici.

Dacă egoismul tău te împinge departe de asta, este firesc. Te va îndepărta, oferind nenumărate justificări și argumente pe care le poți procesa singur. Cu toate acestea, în cele din urmă, toate acestea sunt false și nu vor duce la nimic.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facă omul dacă ajunge la garanţie reciprocă, la un legământ, dar apoi întâmpină obstacole corporale și își dă seama că prietenii săi nu îi asigură de fapt toate nevoile corporale și el cade?

Cum se poate el ridica din nou și să se întoarcă la garanția reciprocă?

Răspuns: Într-o stare de coborâre omul trebuie să se corecteze.

Întrebare: Dorința pe care o dezvăluim între noi și Creator devine atunci sursa tuturor schimbărilor?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cine inițiază formarea unui legământ? Eu sunt cel care inițiază legământul sau Creatorul îmi oferă această oportunitate?

Răspuns: Desigur, vine de la Creator. Totul începe cu El.

Întrebare: Când Iacov face legământul, el pune condiții Creatorului. Suntem învățați că nu trebuie să ne așteptăm la nicio recompensă. Atunci de ce se pun condițiile?

Răspuns: O condiție nu implică o recompensă. Dacă vrem să facem un legământ, acesta include deja obligații din ambele părți, care trebuie îndeplinite. Este exact ceea ce avem nevoie – să luăm o poziție specifică în această chestiune, raportându-ne la Iacov.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/1/25, “Arvut pe drumul către Lişma”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sistemul va funcționa eficient atunci când decidem să facem o acțiune comună, direcționată în legătură cu, să spunem, Internetul sau altceva? Dacă toată lumea o face corect, cât de eficientă poate fi?

Răspuns: Sistemul nostru global de unire a diferitelor grupuri într-un singur grup și de diseminare a metodei cabaliste pentru corectarea umanității, atât individual, cât și colectiv, constă în două direcții principale. Prima este munca noastră internă, în care ne unim între noi. A doua, este să aducem puterea noastră de unitate, informații despre Cabala și metoda de conexiune cu lumea.

Uneori se pare că o mare parte din această muncă este inutilă atât pentru lume, cât și chiar pentru noi. În realitate, suntem în mod constant implicați, lucrăm, studiem materiale și le adaptăm pentru utilizatorul final, ceea ce ne ajută să le înțelegem mai bine și să ne conectăm cu ele.

În acest proces, ne hrănim noi înșine. S-a investit o cantitate enormă de timp și resurse, astfel încât un om care inițial nu cunoaște și nu înțelege nimic să se dezvolte treptat în ceea ce numim astăzi un educator – cineva care se poate implica cu lumea, vorbi, explica și demonstra. Un astfel de om cunoaște sursele și este văzut ca un bun valoros, o bijuterie, pentru lume. Aceasta se referă la studenții noștri.

Astfel, munca noastră, indiferent de ceea ce facem, include acțiuni aparent inutile, unele de importanță secundară, în care pur și simplu muncim și investim în noi. Cu toate acestea, această muncă devine parte a sistemului general și nu dispare, chiar dacă rezultatele sale nu sunt evidente imediat.

Cu toate acestea, în ochii mei, acest lucru are o valoare imensă. Drept urmare, am crescut deja mii de oameni din întreaga lume care apreciază, înțeleg și cunosc înțelepciunea Cabala. Dar cel mai important aspect nu sunt doar acești indivizi înșiși, ci faptul că au contribuit deja la sistemul colectiv.

Acesta este un sistem etern, perfect, care nu piere cu un om. Toate acelea cu care contribui la sistem rămân pentru totdeauna, devin parte din el și se îmbină cu eforturile tuturor generațiilor și aduce umanitatea mai aproape de corectarea finală.

Din KabTV “Am primit un apel. Eficacitatea acțiunilor comune” 20/03/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Punctul din inimă este următorul nivel de dezvoltare a dorinței prin care pot începe să simt dorințele altora. Cum poate omul să simtă dorințele altora?

Răspuns: Cu egoismul meu, nu pot opera în niciun fel la nivelul pe care îl discutăm acum. Nu mă pot conecta cu ceilalți. Egoismul rămâne egoism.

Singurul lucru pe care îl pot face este să încerc prin punctul din inimă, sămânța următorului meu nivel spiritual (calitatea dăruirii), care încă este adormit în mine, să mă conectez cu un prieten. Împreună, încercăm să ne dezvoltăm conexiunea.

Prin eforturile noastre, primim ajutor de sus, de la Forța guvernatoare, iar apoi, din cele două puncte ale noastre, iese o unitate, un singur punct comun. Acesta nu este doar un punct, ci un fel de vas care poate fi umplut cu Forța superioară, deoarece este similar cu aceasta, în calitățile sale.

Întrebare: Cum poate înțelege omul ce este Forța superioară?

Răspuns: Este Forța guvernatoare binevoitoare care determină absolut totul. Toate cunoștințele, intențiile, dorințele, gândurile și acțiunile mele sunt generate exclusiv sub influența ei.

În fiecare moment al existenței mele, trebuie să rămân conectat la Guvernarea Superioară în orice! În afară de punctul din inimă, tot ceea ce mă constituie: percepția mea asupra lumii, comportamentul meu, totul este rezultatul acestei Forțe superioare de guvernare. Nu există în mine o singură acțiune, dorință sau gând care să nu fie creată de ea.

Întrebare: Unde pot găsi puterea de a rămâne în această stare 24 de ore pe zi?

Răspuns: Trebuie să cultivăm această stare în noi înșine, unindu-ne într-un grup și acceptând să avem grijă unul de celălalt, astfel încât nimeni să nu piardă intenția corectă. În acest fel, ne apropiem unul de altul și de Forța superioară de guvernare. Omul singur, nu poate face asta. În mod ideal, un grup de zece persoane ar trebui să-l sprijine.

Trebuie să fiu mereu conectat la Forța superioară, fără să uit niciodată că totul în interiorul meu și în jurul meu este creat de ea. Singur nu pot susține acest gând continuu; îl uit aproape imediat pentru că nu sunt asemănător cu el.

Dar dacă formăm un grup de zece în care toată lumea se gândește la ceilalți pentru a se asigura că reușesc în acest lucru, atunci acțiunea mea nu mai este dictată de egoism la fel de mult cum ar fi dacă m-aș concentra doar eu să nu mă detașez de conducerea superioară. În acest caz, îmi este mai ușor să mențin o intenție antiegoistă, pentru că mă gândesc la alții și nu la mine.

Egoismul chiar îmi permite să-mi pese de ceilalți, să nu pierd intenția corectă, să nu ies din ea, și să atribui tot ce se întâmplă Forței superioare.

Această stare se numește garanție reciprocă. În măsura eforturilor noastre, forța de guvernare ne ajută să rămânem în garanție reciprocă și ne sprijină. În acest fel, creăm un vas comun, un mecanism colectiv care este în contact cu această Forță.

Nu mai vorbim despre indivizii care cuprind grupul nostru de zece, ci despre intenția, puterea, mișcarea și gândirea ei comune, care sunt acum în contact cu Forța superioară. Toate acestea au loc sub influența aceleiași Forțe de guvernare.

Din KabTV, emisiunea “Ultima generație”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 49-a

Gândul la Creator alungă întotdeauna frica?

Nu, dacă omul nu leagă frica de Creator și nu-L recunoaște pe El ca Sursă! Frica persistă. Numai examinând faptul că frica provine de la Creator ca mijloc de conexiune, ea poate fi rezolvată. Acest lucru este discutat pe larg în articolul lui Baal HaSulam, care acționează ca bază pentru discuţia despre aceste multe stări de “Nu există nimeni în afară de EL” (Şamati, Articolul 1).

Dintr-o discuție despre articolul „De ce Şabat-ul este numit Şin-Bat în muncă?” 27.5.2002

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→