Discuţii despre Treptele Scării, partea a 39-a

Cum putem dobândi calitățile Creatorului, lipsiţi de emoții?

Nu ne putem baza doar pe emoții. Cum putem compara o simţire cu alta și să discernem care este autentic? Rațiunea trebuie să ghideze acest proces.

Există concepte de bine și rău, dulce și amar, adevăr și minciună. Dulce și amar sunt judecăți emoționale, în timp ce adevărul și minciuna sunt evaluări intelectuale. Pentru a face o distincţie corectă, trebuie să folosim măsurile adevărului și minciunii mai degrabă, decât ale dulcelui și amarului, care ne pot îndepărta de Kduşa.

Este benefic mai degrabă să înțelegem opusul Sfințeniei (Kduşa), dar chiar și o astfel de înțelegere necesită raţiunea,  decât să ne bazăm pe măsuri emoționale precum dulce și amar.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru ca o cerere către Creator să fie corect formulată, ar trebui să includă starea noastră actuală, o viziune asupra stării viitoare, efortul includerii mele în grup și schimbările pe care acest grup trebuie să le sufere?

Răspuns: Da, o cerere către Creator trebuie să includă toate acestea. De aceea se numește MAN, (Mei Nukvin), unde “Mayim” (apa) este o calitate a Bina, iar “Nukva” este o calitate a Malchut.

Cu alte cuvinte, ar trebui să avem o simțire al stării noastre actuale și o viziune dezirabilă despre starea noastră viitoare, capacitățile mele și capacitățile grupului, în ce mod ar trebui să fim uniți și în ce mod vreau să-L dezvălui pe Creator, calitatea dăruirii.

Nu confundaţi revelația Creatorului cu nimic altceva. Acesta este calitatea dăruirii, a iubirii și a conexiunii. Acesta este singurul mod în care Creatorul se manifestă în noi; altfel El nu există deloc. Nu știm ce este Forța superioară în sine, știm doar manifestarea ei în noi.

Să presupunem că vorbim despre electricitate. De unde știu ce este? Cunoaștem doar manifestarea acestei proprietăți, acest efect în unele dintre acțiunile sale: trece printr-un conductor, este încălzit, tensiunea acestuia este modificată și așa mai departe.

Adică studiem orice calitate prin reacție. De exemplu, nu știm ce este forța gravitației, dar știm că este o calitate care este inerentă materiei și nimic mai mult. Studiem întotdeauna reacțiile.

Nu ne cunoaștem pe noi înșine, grupul sau pe Creatorul Însuși, dar studiem doar manifestările exterioare ale acestor forțe. Prin urmare, atunci când ne întoarcem la Creator, cea mai corectă abordare este să ne imaginăm influența Sa ca o consecință a schimbărilor noastre.

Și care ar putea fi schimbările noastre? Doar modificări de grup. Creatorul este o calitate a dăruirii. Unde pot observa aceasta calitate? Doar în conexiunea mea cu grupul și în niciun alt mod.

Prin urmare, dacă mă întorc către Creator, trebuie să-mi imaginez starea mea actuală, cea în care sunt cu grupul, cu lumea și în ce stare voi fi după un timp, când acțiunea Creatorului se va realiza.

Cum este implementat asta? Printr-o mai mare apropiere între noi. Și apoi, în măsura în care ne apropiem, calitatea Lui se va manifesta – calitatea dăruirii și a iubirii. Vom începe să o simțim ca pe o calitate a Lumii superioare. Aceasta va fi cea mai înaltă realizare spirituală. Nu există altă cale.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Omul ar trebui să acorde atenție acestui lucru și să creadă că Creatorul are grijă de el și îl ghidează pe calea care duce la palatul Regelui. Rezultă că ar trebui să fie fericit că Creatorul îl veghează și îi dă și coborârile. Adică, omul ar trebui să creadă, atât cât poate înțelege, că Creatorul îi dă ascensiunile, deoarece cu siguranță, omul nu poate spune că el însuși câștigă ascensiunile, ci că Creatorul vrea să-l apropie și de aceea îi dă ascensiunile.

De asemenea, omul ar trebui să creadă că Creatorul îi dă și coborârile, pentru că El vrea să-l apropie. Prin urmare, fiecare lucru pe care îl poate face, trebuie făcut ca și cum ar fi într-o stare de ascensiune. Când învinge puțin în timpul coborârii, se numește „trezire de jos”. Fiecare acțiune pe care o face, el crede că este voința Creatorului și chiar prin aceasta el este răsplătit cu o apropiere mai mare, ceea ce înseamnă că omul însuși începe să simtă că Creatorul l-a adus mai aproape. (Rabaş, Art.6, “Când ar trebui omul să-şi folosească mândria, în muncă?”)

Cel mai important lucru este reacția noastră la orice acțiune negativă sau pozitivă, ceea ce înseamnă că ar trebui să evaluăm în mod constant dacă acestea provoacă un răspuns egal în noi.

Nu ar trebui să conteze cum se simte animalul din mine, bine sau rău. Accentul principal este pe perceperea comunicării Creatorului cu mine. Răspunsul meu depinde de modul în care reacționez fără cuvinte. Dacă primesc ceva negativ, îi răspund cu iubire; dacă primesc ceva pozitiv, Îi răspund Lui tot cu iubire.

Când este răspunsul meu mai pronunțat: este la experiențele pozitive sau la cele negative? Cu siguranță, este mai evident cu experiențele negative. Acest lucru demonstrează că aspir cu adevărat către El mai degrabă, decât să caut doar să experimentez ceva plăcut de la Creator.

Trebuie să învățăm să interpretăm semnele apropierii Creatorului de noi. Putem fi foarte aproape de El și totuși să simțim ceea ce vine de la El ca pe ceva negativ. Totuși, în loc să provoace o reacție negativă în noi, această apropiere ne inspiră recunoștință. Ne permite să demonstrăm o atitudine pozitivă față de El mai presus de simţirile negative.

Acest proces construiește ecranul (Masach): restricție (Ţimţum), ecran (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer).

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Revelația Creatorului reprezintă două acțiuni reciproc opuse pentru noi. Pe de o parte, revelația ar trebui să trezească în noi un egoism și mai mare, diferența noastră față de Creator; pe de altă parte ar trebui să dăm acestui egoism forma corectă în care am deveni asemenea Creatorului.

Aceste două forme opuse ar trebui să fie în noi simultan și să meargă în paralel: stânga – dreapta, stânga – dreapta.

Linia din stânga este diferența față de Creator. Mai mult, această diferență poate fi calitativă sau cantitativă în funcție de diferiți parametri.

La fiecare dintre cele 125 de grade, există încă trei grade: concepție (Ibur), starea mică (Yenika), starea mare (Mochin). Cele 125 de grade sunt o ascensiune prin cele cinci lumi, pentru a fi complet asemenea cu Creatorul.

În aceste grade trecem întotdeauna prin două stări: diferența față de Creator și asemănarea cu El. Fiecare pas este determinat de aceste două acțiuni opuse, simțiri, adeziune și revelații.

Prin urmare, există o linie stângă, o linie dreaptă și o linie de mijloc. În linia stângă, egoismul nostru este trezit; este diferența noastră față de Creator. În linia dreaptă, transformăm egoismul în asemănare cu El, de parcă i-am da acestui egoism forma Creatorului, iar apoi suntem numiți „Adam” (om).

Pe linia de mijloc, omul se conectează cu Creatorul, adică liniile din dreapta și din stânga se conectează și formează adeziune cu Creatorul, care se numește „Dvekut”.

Aceasta este munca noastră în trei linii. Oricine avansează mai departe, egoismul lui în linia stângă crește, dar îl poate corecta cu ajutorul grupului și cu ajutorul rugăciunii către Creator.

Astfel, linia stângă este egoismul, linia dreaptă este corectarea sa, iar linia de mijloc este conexiunea cu Creatorul pe baza a ceea ce a dobândit omul în liniile stânga și dreapta. Așa se apropie omul de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deconectarea de la gânduri, cunoștințe și de simţirea că totul vine de la Creator este realizată în beneficiul nostru.

Acesta este întunericul, când mă deconectez de Creator, nu întunericul lumii noastre unde mi se pare că rău este întuneric și bine este lumină. Nici măcar nu vorbesc despre lumină fizică și întuneric.

Când trec la percepții spirituale și mă străduiesc să abordez o înțelegere corectă a faptului că Creatorul determină toate sentimentele bune și rele din mine, trebuie să învăț să percep întunericul și lumina nu ca sentimente din dorințele mele egoiste sau ca înțelegere din mintea mea egoistă, ci ca grade de conexiune cu Creatorul, indiferent dacă se simte plăcut sau neplăcut, clar sau neclar.

Aici are loc deconectarea unui om de Creator, care poate fi descrisă ca o “coborâre”. Aceste coborâri, însă, sunt în beneficiul nostru. Ele ne permit să examinăm dacă urmărim cu adevărat calea spirituală.

Dacă sunt pe calea spirituală, voi începe să percep coborâri, în care sunt complet aruncat din simţirea spiritualității și voi recunoaște că sunt deconectat de înțelegerea că Creatorul îmi formează întreaga percepție asupra lumii și asupra mea. Când îmi dau seama de acest lucru, este considerată “zi”, când nu, este “noapte” sau întuneric.

Prin urmare, se spune că o coborâre pe care o experimentează omul, este în beneficiul său. Trebuie să ne îndepărtăm de percepțiile egoiste în care binele este văzut ca o ascensiune și răul ca o coborâre. În schimb, ar trebui să începem să evaluăm coborârile și ascensiunile pe baza alinierii lor cu scopul dezvoltării noastre: ceea ce ne aduce mai aproape de scop este o ascensiune și ceea ce ne îndepărtează de scop este o coborâre.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În esență, includerea reciprocă (hitkalelut în ebraică – întrepătrunderea) este cea mai importantă acțiune și nu există nimic care să se compare cu ea ca importanță. Aceasta provine din planul creaţiei.

Creatorul, lumina superioară, creează o dorință de a primi plăcere, care are ca scop doar umplerea cu tot ceea ce poartă lumina. Este literalmente înrobit de lumină și o simte ca o plăcere, ca pe viață.

Sub această formă, această dorință nici măcar nu poate fi numită creație pentru că îi lipsește orice independență; este complet dependent de lumină. Prin urmare, ca o creație încă nu există, ci este ca o umbră care nu poate exista independent de om sau de orice obiect care o aruncă.

Dar Creatorul dorește ca această creație să devină independent, ca El Însuși. Pentru aceasta, creația trebuie să parcurgă o cale foarte lungă, care este mult mai lungă decât cea pe care o parcurge o picătură de material seminal transformându-se într-un organism viu.

La urma urmei, creația a fost creată ca umbră de lumină, ca amprentă, ca opus. Dar treptat, sub influența luminii, începe să se dezvolte.

Și toată dezvoltarea sa ulterioară prin procesul de extindere a celor patru faze ale luminii directe, apariția lumilor AK (Adam Kadmon), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia, a acestei lumi, coborârea sufletelor în lumea noastră şi ascensiunea lor înapoi, are loc datorită interconexiunii dintre dorință și lumină.

În același timp, creația absoarbe toate calitățile Creatorului și devine ca El. Și mai mult, deoarece în același timp capătă o structură internă mai complexă, câștigă capacitatea de a înțelege toate detaliile creației în toată profunzimea ei.

În acest fel, creația dezvăluie ceea ce a făcut Creatorul în ea. Înțelegându-se pe sine ca un derivat al luminii superioare, creația ajunge să-l cunoască pe Creator. Se numește “Din faptele Tale Te cunosc”.

Și toate acestea sunt posibile prin ceea ce se numește includere reciprocă.

Din KabTV “Cabala pentru începători” 27/10/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să mă acordez cu simțirea Creatorului, astfel încât sentimentele mele să perceapă întreaga lume, tot ceea ce El creează în mine de la imaginea brută a acestei lumi, pe care ne-o imaginăm prin cele cinci simţuri, la stările spirituale interioare, la atitudinea Creatorului față de aceasta și atitudinea mea față de El prin vălul acestei lumi.

Trebuie să-mi imaginez toate acestea ca fiind atenția și grija imensă a Creatorului pentru mine, care vizează dezvoltarea mea spre o stare în care încep să-L simt. El nu se ascunde; conștiința mea este cea care Îl ascunde de mine.

Dacă am crezut că în starea mea anterioară am avut o licărire de perfecțiune sau de o oarecare înțelegere și conștientizare, următoarea stare, în contrast, dezvăluie că nu înțeleg nimic, mă simt pierdut și nu știu cum să mă descurc cu această percepţie încurcată a lumii.

Aici trebuie să realizez către ce mă străduiesc. În mod firesc, conform egoismului meu, vreau ca totul să fie clar pentru mintea mea și revelat simţirilor mele, astfel încât să mă pot umple de senzații și percepții ale unei imagini, și prin ea să văd Creatorul acestei imagini, Creatorul lumii.

Lumea este imaginea pe care eu o percep. Creatorul este cel care stă în spatele ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coborârea pe care o primește un om este destinată propriului beneficiu. Este îngrijit de sus într-un mod deosebit, care îl coboară din starea anterioară în care se părea că are un pic de perfecţiune, dovadă fiind dorința de a rămâne în această stare toate zilele vieții.

Dacă începem să ne lăsăm prinşi în stările în care ne aflăm, atunci de regulă, suntem de acord ca ele să rămână așa cum sunt. Nu încercăm să ieșim din ele. Ne dăm seama că ele vin de la Creator tocmai pentru a putea simți ce stare poate fi mai înaltă din punct de vedere spiritual, dar nu în funcție de simțirea noastră când este plăcut și înțeles în inimă și minte — nu.

Deci, pentru ce stare ar trebui să mă străduiesc? Către o definiție mai cuprinzătoare, că totul în mine este de la Creator.

Nu vreau să schimb starea, ci mai degrabă să Îl identific pe Creator ca sursă. Acesta este cel mai important lucru pentru mine. Să-mi dea orice stări: bune sau rele, confuzie sau claritate; Nici nu le voi critica sau defini; ele nu contează pentru mine.

Mă grăbesc imediat spre sursa lor, Creatorul. Este important pentru mine modul în care vreau să-L imaginez ca fiind sursa a ceea ce este descris în prezent în simţirile mele și în mintea mea, adică nu starea în sine, ci definiția, cu maximă claritate că vine de la Creator.

Mai mult, nu determin neapărat doar asta. Trebuie să determin cel mai important lucru în asta: calitatea Lui. La urma urmei, dacă vorbim despre Creator, că „El este Bunul care face bine”, atunci trebuie să simt asta în stările mele.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→